Omul forte

reuşeşte
In lupta pcr.fru v i a f ă , sănătatea est»
primul (actor al succesului, Iară aci.
pentru a păstra nervii liniştiţi,"creeru!
limpede, muşchii sprinteni si corpul
vioi, o reţetă, c a r e a făcut toate pro­
b e l e : e.ta de a a turna un f l a c o n do
Q u i n t o n i n e î n t r ' u n litru d e vin de mess produs care constitue pentru nat
şi de a lua, înaintea fiecărei mese. un cel mai bun tonic".
p ă h ă r e l din a c e s t d e l i c i o s vin fortifiant. Nici un f o r t i f i a n t nu poate fi corn»
Dl. J . C o u d u r i e r , 99, bulevard du Tem­ parat cu Q u i n t o n i n e p e n t r u c ă nici u*u!
ple, din Paris, a făcut experienţa si nu c o f i n e a t â t e a p r i n c i p i i r e g e n e r a t o a r e .
scrie : Quintonine este remediu sigur, com­
„Sunt ani de sile de când între­ plect, eficace — si de preţ neîn­
buinţăm în cană Quintonine ; nu s e m n a t — la care se p o a t e recurge le
ne-am săturat niciodată de acest cel mai mic semn de oboseală.

QUINTONINE:
P R O D U S FRANCEZ. —- LABORATOARELE HELI1M
IA FARMACII Şl DROGHERII
GÂNDIREA
SPIRITUALITATE ŞI ROMÂNISM
DE

N I C H I F O R C R A I N I C

D. profesor C. R ă d u l e s c u - M o t r u se manifestă, m a i ales delà o v r e m e î n c o a c e , c a

u n a d v e r s a r hotărît al ortodoxiei. Distinsul dascăl d e filosofie n u m a i v r e a să a d m i t ă s u b
nici o f o r m ă c r e d i n ţ a strămoşească şi p l e d e a z ă n e c o n t e n i t p e n t r u e x c l u d e r e a ei din c u p r i n ­
sul vieţii r o m â n e ş t i . A c e a s t ă a t i t u d i n e se susţine c u îndârjire în ultimele sale trei l u c r ă r i :
în Personalismul energetic mistica religioasă e înfăţişată ca u n f e n o m e n m o r b i d o a r e c a r e ;
în Vocaţia d i r e c t i v a revistei Gândirea e d i v u l g a t ă c a „ o c o m p r o m i t e r e a ideii o r t o d o x i s ­
m u l u i " 5 în Românismul a t a c u l c a p ă t ă u n a c c e n t definitiv şi n e î n d u r a t : o r t o d o x i a t r e b u i e
exclusă d i n c o n ţ i n u t u l r o m â n i s m u l u i . „ C a t e c h i s m u l noii spiritualităţi", adresat în d e o s e b i
t i n e r e t u l u i şi învăţătorilor, îi sfătueşte sà se l a p e d e d e o r t o d o x i e c a d e c e v a i n c o m p a t i b i l
cu „noul naţionalism".
N e aflăm d e c i în faţa u n e i c a m p a n i i sistematice d e d ă r â m a r e a c r e d i n ţ e i religioase în
g e n e r e . F i i n d c ă , c e r â n d eliminarea ortodoxiei din viaţa r o m â n e a s c ă , d. C. R ă d u l e s c u -
M o t r u n u se rosteşte p e n t r u î n l o c u i r e a ei c u v r e o altă formă d e creştinism sau c u v r e o
altă religie din afară d e creştinism. Astfel, s â n t e m îndreptăţiţi să atribuim acestei c a m p a n i i u n
c a r a c t e r d e ateism filosofic militant. D . C. R ă d u l e s c u - M o t r u , o m u l b l â n d , î n g ă d u i t o r şi c i v i ­
lizat, p e c a r e îl c u n o a ş t e m foarte b i n e , se situiază, fără s ă - ş i d e a s e a m a , p o a t e , în r â n d u l
bezbojnicilor sovietici, cari ş i - a u făcut s u p r e m a o n o a r e din l u p t a î m p o t r i v a lui D u m n e z e u .
D a c ă a d m i t e m p r o p r i a - i mărturisire c ă d o m n i a sa, scriind d e s p r e r o m â n i s m , g â n d e ş t e
„în conformitate c u n o u a spiritualitate a E u r o p e i " , această spiritualitate (ca să z i c e m aşa) e d e
d o u ă feluri o p u s e : sau ateistă sau teistă. Principiul oficial al Statului sovietic e ateismul. P r i n c i ­
piul spiritual al Statului fascist e, d u p ă însăşi declaraţia lui Benito Mussolini, catolicismul, p e n t r u
m o t i v u l c ă acesta c o n s t i t u e tradiţia religioasă a p o p o r u l u i italian. A l t ă „spiritualitate n o u ă "
în E u r o p a n u există. A m p u t e a p o m e n i ca formă i n t e r m e d i a r ă religia g e r m a n i c ă i m a ­
ginată d e d. Alfred R o s e n b e r g , filosoful naţional-socialist, d a r aceasta e o a v e n t u r ă pitorească
şi d i s p a r e n t ă în m a r e l e f e n o m e n al renaşterii g e r m a n e ; Statul hitlerist a d m i t e c a religie
oficială protestantismul şi a r fi gata să se î m p a c e tot aşa d e b i n e şi c u u n catolicism
rectificat în c a d r e l e suveranităţii g e r m a n e , adică eliberat d e înrâurirea politică a V a t i c a ­
nului. In n i c i u n caz n u se p o a t e s p u n e d e s p r e naţional-socialism c ă ar fi bezbojnic.
D. C . R ă d u l e s c u - M o t r u , p r o p u n â n d r e f o r m a Statului r o m â n e s c în sensul prefacerii
lui din b u r g h e z în ţ ă r ă n e s c , şi e l i m i n â n d principiul religios, n e obligă, d e c i , să-1 clasăm
î n t r e bezbojnici. P â n ă la o e v e n t u a l ă l ă m u r i r e din p a r t e a d o m n i e i sale, n i m i c d i n scrisul
său m a i r e c e n t n u n e î n d r e p t ă ţ e ş t e să-1 calificăm altfel. E u n fel d e I a r o s l a v s c h y r o m â n ,
(taroslavschy, e v r e u d e origine, e şeful ateismului militant din Rusia sovietică).

377
 I n g ă d u i n d u - n e totuş să n u - 1 s o c o t i m atât d e fioros p e cât îl arată a p a r e n ţ e l e , v o m
d i s c u t a c u toată liniştea m o t i v e l e sale a n t i o r t o d o x e . D a r m a i întâiu, c r e d e m n e c e s a r să
s p u n e m că, deşi r i s c ă m să n e r e p e t ă m , c o n s e c v e n ţ a în g â n d i r e şi în atitudini n u e î n
firea filosofului R ă d u l e s c u - M o t r u . A n t i o r t o d o x u l d e azi a fost a c u m treizeci d e a n i u n
cald a p o l o g e t al o r t o d o x i e i , în c a r t e a d e frumos r ă s u n e t Cultura română şi politicianismul
(1904). I n atmosfera u n i v e r s i t a r ă ateistă s a u indiferentă a v r e m i i aceleia, era o raritate c a
u n î n v ă ţ a t r o m â n să se m ă r t u r i s e a s c ă p e n t r u Biserică. Curajul a c e s t a îl a v u s e s e î n c ă d e l à
1900 g e n i a l u l N i c o l a e P a u l e s c u , f u n d a t o r u l ştiinţific al n a ţ i o n a l i s m u l u i creştin. D u p ă
d â n s u l , v e n e a î n n u m e l e filosofiei, d. C . R ă d u l e s c u - M o t r u . M o ş i e r o l t e a n şi c o n s e r v a t o r
p e - a t u n c i , c o m b ă t â n d în p o m e n i t a c a r t e liberalismul v e n e t i c , stricător d e l e g i şi datini,
d. M o t r u îi o p u n e a , între alte instituţii s t r ă v e c h i , o r t o d o x i a n o a s t r ă p o p u l a r ă , c u c o n ­
v i n g e r e a p a t e t i c ă a necesităţii ei d e n e î n l ă t u r a t p e n t r u v i a ţ a p o p o r u l u i n o s t r u . Ostilitatea
sau i g n o r a r e a ei d i n p a r t e a politicianismului i se p ă r e a o c r i m ă . E r a c o n v i n s că p o p o r u l
r o m â n n ' a r fi p u t u t în n i c i u n caz să î m b r ă ţ i ş e z e o altă f o r m ă d e c r e ş t i n i s m : „ P o p o r u l
r o m â n a m e r s d i n i n s t i n c t c ă t r e Biserica o r t o d o x ă " (p. 115). A c e a s t ă a l e g e r e îl d e o s e b e ş t e
de toate popoarele occidentale.
E a d e v ă r a t c ă filosoful n o s t r u n u v e d e a în o r t o d o x i e d e c â t „formalismul r i t u a l " a d i c ă
slujbele bisericeşti, d a r t o c m a i p u t e r e a mistică a ritualului a s u p r a sufletului p o p u l a r „ i n c u l t "
e c e e a c e îl î n c â n t a şi îl e n t u s i a s m a . D e s c r i i n d efectul pacificator al u n e i slujbe a s u p r a
u n u i ţ ă r a n î n e b u n i t d e d u r e r e , d. C. R ă d u l e s c u - M o t r u a d a u g ă a c e a s t ă e m o ţ i o n a n t ă n o t ă
p e r s o n a l ă : „ D i n a c e a zi a m înţeles m i s t e r u l cultului o r t o d o x . D i n a c e a zi a m a l u n g a t din
m i n t e a m e a t o a t e g â n d u r i l e s c e p t i c e , p e c a r e le a d u n a s e m d i n c e l e v ă z u t e în ţările străine,
şi d e aci î n a i n t e a m ascultat c u a d â n c r e s p e c t slujba însoţită d e atâta formalism a acelei
Biserici d i n c a r e se r e v a r s ă o influenţă atât d e b i n e f ă c ă t o a r e a s u p r a n e a m u l u i m e u
î n t r e g " , (p. 114).
D a c ă d. N . I o r g a s'a lăsat t o t d e a u n a e n t u s i a s m a t d e p u t e r e a culturală a o r t o d o x i e i
n o a s t r e istorice, refuzând să î n ţ e l e a g ă c e v a din fiinţa ei mistică şi n e g â n d u - i total, m a i
ales în t i m p u l d i n u r m ă , acest c a r a c t e r fără c a r e totuşi o r t o d o x i a n ' a r m a i fi n i m i c , d.
R ă d u l e s c u - M o t r u se înclina c u a d â n c r e s p e c t t o c m a i în faţa misticei liturgice, n e l u â n d
în c o n s i d e r a r e p u t e r e a c u l t u r a l ă a bisericii. In t r e a c ă t fie zis, c e e a c e n u m i a d o m n i a sa
formalism ritual e în realitate uriaşa p o é s i e a slujbelor o r t o d o x e , î n c a r e e difuzată la î n ­
d e m â n a t u t u r o r î n t r e a g a d o g m ă a Bisericii r ă s ă r i t e n e . O a m e n i i noştri d e c u l t u r ă n ' a u însă
curiositatea să citească m ă c a r o c a r t e d e ritual ; ar a v e a a t u n c i c h e i a cultului liturgic şi
fără îndoială, n ' a r m a i v o r b i d e formalism. Ei c u n o s c a c e a s t ă p o é s i e d i n nazalizarea p r e o ­
t u l u i şi a c â n t ă r e ţ u l u i d e l à strană, — d a c ă o c u n o s c şi aşa, — şi a t u n c i cultul le a p a r e
c a u n f o r m a l i s m . In a c e s t „ f o r m a l i s m " însă, d. C . R ă d u l e s c u - M o t r u i n t u i a just la 1904
fiinţa mistică a o r t o d o x i e i , indisolubil l e g a t ă d e sufletul p o p o r u l u i n o s t r u . Ritualul în
s â m b u r e l e lui liturgic n u este a l t c e v a d e c â t însuşi Hristosul mistic împărtăşit p o p o r u l u i .
C e m i n u n e d i a b o l i c ă 1-a transformat f u n d a m e n t a l p e filosoful n o s t r u , f ă c â n d d i n el
u n apostat şi u n b e z b o j n i c ? A t i t u d i n e a d e a t u n c i şi a t i t u d i n e a d e azi s â n t d i a m e t r a l o -
p u s e . D o m n i a sa n u n e d ă n i c i u n m o t i v , n i c i o explicaţie p e n t r u c e n e a g ă atât d e c a t e ­
g o r i c c e afirma o d i n i o a r ă atât d e p a t e t i c . C a profesor d e filosofie a r fi fost d a t o r s'o
facă p e n t r u a n u d a discipolilor săi impresia u n e i i n c o n s e c v e n ţ e a b s u r d e . S'ar p u t e a p r e ­
s u p u n e c ă a c e a s t ă b r u s c ă r i d i c a r e a d-lui M o t r u c o n t r a d-lui M o t r u c o r e s p u n d e saltului
d i n t r ' u n partid într'altul. A p o l o g e t u l o r t o d o x i e i era c o n s e r v a t o r ? a p o s t a t u l e n a ţ i o n a l -
ţărănist. E n e d e m n în o r i c e caz să a t r i b u i m u n u i filosof a s e m e n e a d e c a p i t a r e o d a t ă c u
s c h i m b a r e a c l u b u l u i politic. C ă c i o c o n s e c v e n ţ ă i - a r ă m a s d - l u i M o t r u : antiliberal p e
c â n d era c o n s e r v a t o r , se manifestă tot aşa d e c â n d e ţărănist. A s t ă z i însă n u m a i v e d e

378
în liberalism d u ş m a n u l ortodoxiei. Sau v e d e şi—i p a r e bine p è c â n d altădată îi p ă r e a r ă u .
D a r i n c o n s e c v e n ţ a sa e şi m a i s t i n g h e r i t o a r e c â n d , î m b r ă ţ i ş â n d ţ ă r ă n i s m u l şi d e v e n i n d u - i
filosof, elimină o r t o d o x i a în c a r e v e d e a c â n d v a religia „ p r o v i d e n ţ i a l ă " a n e a m u l u i nostru.
T ă c e r e a sa, c â n d era dator să se explice, e a s e m ă n ă t o a r e m a i d e g r a b ă c u a c e e a a neofiţilor
francmasoni, cari se simt obligaţi să păstreze misterul în c a r e a u fost captaţi. N ' a m p u t e a
s p u n e c u s i g u r a n ţ ă d a c ă d. M o t r u e f r a n c m a s o n , d a r n o u a sa a t i t u d i n e şi n o u a sa i d e o ­
logie sânt g r o z a v d e a i d o m a c u d o c t r i n a M a r e l u i A r h i t e c t al U n i v e r s u l u i înstelat d e pistrui.
D a c ă s e m n a l ă m această i n c o n s e c v e n ţ ă atât d e izbitoare şi atât d e n e l ă m u r i t ă , o f a ­
c e m c u p ă r e r e a d e rău d e a constata d u r e r o a s a neseriositate a judecăţilor d - l u i profesor
C. R ă d u l e s c u - M o t r u , v e n e r a b i l u l c a t e c h e t al noii spiritualităţi fără D u m n e z e u .

A c u m p e n t r u c a r e m o t i v e elimină o r t o d o x i a d i n sfera r o m â n i s m u l u i ?
D u p ă v e c h e a p ă r e r e a d - l u i M o t r u , p o p o r u l r o m â n a m e r s instinctiv c ă t r e Biserica
o r t o d o x ă , c a planta c ă t r e l u m i n a soarelui. Şi această p ă r e r e e a d e v ă r a t ă în sensul c ă în
istoria n o a s t r ă n u există n i c i u n m o m e n t d e d e l i b e r a r e p e n t r u a îmbrăţişa s a u n u c r e d i n ţ a
răsăriteană. N u există u n p ă g â n i s m r o m â n e s c anterior creştinismului r o m â n e s c . N o i n u
n e - a m botezat ca Slavii, ca Bulgarii, ca U n g u r i i sau c a G e r m a n i i , ci n e - a m n ă s c u t creştini.
Istoricii noştri v o r b e s c d e u n spiritualism tracic c a r e a r ă m a s în n o i c a u n fond a t a v i c
foarte apt p e n t r u a fuziona c u d u h u l creştin. A c e a s t ă fuziune se p e t r e c e în c h i p atât d e
firesc încât istoria h u p o a t e preciza o distincţie iniţială între creştinism şi r o m â n i s m . D a r
t o c m a i această imposibilitate d e p r e c i z a r e a u n u i m o m e n t d e l i b e r a t i v e d o v a d a fuziunii
o r g a n i c e dintre o r t o d o x i e şi sufletul r o m â n e s c . N o i a p ă r e m în istorie p u r şi simplu c a
p o p o r o r t o d o x . A c e s t c a r a c t e r e atât d e p u t e r n i c î n c â t chiar î n t r ' o v r e m e c â n d n u e r a m
perfect o r g a n i z a ţ i nici c a Stat nici ca Biserică, încercările d e catolicizare n ' a u p u t u t lăsa
nici o u r m ă p r e c u m nici o u r m ă n ' a u lăsat m a i târziu încercările d e protestantizare. O r ­
todoxia, d e c i , n u e u n e l e m e n t s u p r a p u s r o m â n i s m u l u i , ci însuş m o d u l lui d e a se m a ­
nifesta religios.
D u p ă n o u a p ă r e r e a d-lui M o t r u însă, o r t o d o x i s m u l fiind o „revelaţie invariabilă"
n ' a r p u t e a fuziona c u r o m â n i s m u l , c a r e e u n m o d episodic, actual, d e manifestare a
n e a m u l u i nostru. D e a p u r u r i acelaş, o r t o d o x i s m u l e o s â n d i t să r ă m â n ă într'o r e g i u n e
inaccesibilă. D a c ă s'ar ciocni î n t â m p l ă t o r c u r o m â n i s m u l actual, aceasta ar î n s e m n a nici
m a i m u l t nici m a i p u ţ i n d e c â t desfigurarea şi a u n u i a şi a celuilat. D u p ă această p ă r e r e
a filosofului apostat, o r t o d o x i s m u l e b u n c u condiţia să n u fie practicat. El e spiritualitate
î n t r u c â t n i m e n e a n u - 1 t r ă e ş t e ; r o m â n i s m u l e altă spiritualitate n o u ă , m o d e r n ă , întrucât
r ă m â n e p u r d e orice a m e s t e c c u o r t o d o x i s m u l . N o u a c o n c e p ţ i e a d - l u i M o t r u a d u c e
foarte m u l t c u d e i s m u l francmasoneriei scoţiene, d u p ă c a r e D u m n e z e u , r e c t e M a r e l e
A r h i t e c t , a creat c â n d v a l u m e a şi a p o i a p ă r ă s i t - o fără n i c i u n a m e s t e c , în s e a m a v e n e ­
rabililor m a e ş t r i ai lojilor.
Afirmaţia d - l u i M o t r u c ă o r t o d o x i s m u l e revelaţia invariabilă c e n u se p o a t e m o ­
d e r n i z a în spiritul timpului, a d i c ă n u se p o a t e actualiza, e u n n o n - s e n s . C ă c i c e î n s e m ­
n e a z ă revelaţie d e c â t v ă r s a r e a în t i m p şi în spaţiu a principiului d i v i n d e viaţă ? R e v e l a ­
ţie î n afară d e t i m p şi d e spaţiu n u există. U n o r t o d o x i s m c u m îl c o n c e p e d. M o t r u e
însăşi n e g a ţ i a o r t o d o x i s m u l u i . Soarele, c a să l u ă m u n e x e m p l u d i n l u m e a fizică, n i se
r e v e l e a z ă prin l u m i n ă . D a r d a c ă l u m i n a lui n ' a r intra în aerosfera p ă m â n t u l u i , p e n t r u
n o i soarele ar fi ca şi c u m n ' a r exista. Principiul lui d e viaţă d e v i n e f e c u n d în a t i n g e r e a
luminii c u lucrurile p ă m â n t u l u i . I n sine l u m i n a e, p o a t e , invariabilă, d a r e a d e v i n e actuală
în a t i n g e r e a c u p ă m â n t u l . A c e a s t ă actualitate c o n t i n u ă n u p ă g u b e ş t e întru n i m i c c a r a c ­
terului p e r m a n e n t al luminii. F ă r ă îndoială c ă revelaţia e invariabilă (într'un a n u m e fel)

379
d a r d i n m o m e n t c e e r e v e l a ţ i e a d i c ă v ă r s a r e în t i m p şi spaţiu a principiului d i v i n d e
viaţă, p u t e r e a ei spirituală e p e r m a n e n t a c t u a l ă ca p u t e r e a luminii s o l a r e . A s p u n e c ă
o r t o d o x i a n u e m o d e r n ă , a d i c ă n u e a c t u a l ă , e tot u n a c u a s p u n e c ă l u m i n a soarelui
e a n a c r o n i c ă . C e e a c e e d i v i n n u e nici v e c h i u nici m o d e r n , ci a c t u a l .
D o m n u l u i M o t r u i se p a r e c ă r e v e l a ţ i a e a n a c r o n i c ă fiindcă e tradiţie. Tradiţia a r
a v e a în a c e s t caz u n c a r a c t e r static. A ş a o î n ţ e l e g toţi cei cari n u sânt s t ă p â n i în s e n s u l
c u v i n t e l o r şi al ideilor. D a r tradiţie î n s e m n e a z ă t r a n s m i s i u n e a d i c ă l u c r a r e a prin c a r e
p r e d a u c e v a p e n t r u a Ii p u r t a t m a i d e p a r t e . C â n d zic c ă r e v e l a ţ i a creştină e o tradiţie
î n ţ e l e g p r i n a c e a s t a c ă s u b s t a n ţ a ei p u r u r i a c e e a ş i se t r a n s m i t e d i n v e a c în v e a c , d i n l o c
în l o c , d i n g e n e r a ţ i e în g e n e r a ţ i e şi e v e ş n i c n o u ă şi a c t u a l ă c a talazul aceluiaş o c e a n d e
v i a ţ ă spirituală b ă t â n d în ţ ă r m u l p r e z e n t u l u i . Tradiţia în s e n s creştin e d i n a m i s m u l istoric
al r e v e l a ţ i e i p u s în l u c r a r e d e e n e r g i a h a r u l u i d u m n e z e e s c . S â n g e l e n u e şi el o tradiţie ?
Şi totuşi se p o a t e i m a g i n a c e v a m a i m o b i l , m a i în m i ş c a r e d e c â t el ? D i n m o m e n t u l c â n d
s â n g e l e s'ar î n c h e g a î n imobilitate, v i a ţ a ar î n c e t a . El se t r a n s m i t e p e n t r u a c r e e a m a i
d e p a r t e , î n o r d i n e a b i o l o g i c ă , g e n e r a ţ i i n o i . Tot astfel r e v e l a ţ i a se transmite în o r d i n e a
spirituală p e n t r u a t r a n s f o r m a p e n o i i v e n i ţ i în fiinţe cât m a i d u h o v n i c e ş t i . C â n d zic c ă
r e v e l a ţ i a e m o d e r n ă a d i c ă a c t u a l ă n u î n ţ e l e g c ă e a se modifică d u p ă spiritul t i m p u l u i , ci
c ă e a modifică noile g e n e r a ţ i i în s e n s u l idealului creştin, a d i c ă ea modifică spiritul t i m p u l u i ,
a c o r d â n d u - 1 c u spiritul lui Hristos.
Hristos e L o g o s u l lui D u m n e z e u şi L o g o s u l lumii. R a ţ i u n e a d e a fi a l u m i i n u e în
ea însăşi, ci în D u m n e z e u p r i n Isus Hristos. L u m e a n u p o a t e fi în D u m n e z e u d a c ă n u e
în Logos. Per Christum hominem ad Christum Deum. C â t d e a d e v ă r a t e a c e s t principiu
f u n d a m e n t a l al creştinismului n e a r a t ă n e g a t i v u l lui din v r e m e a d e azi. U n p o p o r sustras
d i n r a ţ i u n e a d e a fi a vieţii şi a l u n e c a t în a t e i s m r e c a d e în a n a r h i e , în h a o s şi în m o a r t e .
R e v e l a ţ i a (Christus h o m o ) e d r u m u l c a r e d u c e şi m e n ţ i n e p e o a m e n i şi n e a m u r i l e î n r a ­
ţ i u n e a d e a fi a lumii, r a ţ i u n e c a r e e C h r i s t u s D e u s . M â n t u i t o r u l e întru atâta M â n t u i t o r
î n t r u c â t , r e v e l â n d u - s e p r i n u m a n i z a r e , a dat p u t i n ţ a t u t u r o r o a m e n i l o r existenţi şi posibili
să se î n d u m n e z e i a s c ă prin h a r . C e p o a t e fi şi c e este o m u l în creştinism n e - o s p u n e
u n u l d i n t r e cei m a i m a r i sfinţi ai o r t o d o x i e i , Simion N o u l T e o l o g ; „ E u sânt o m p r i n
n a t u r ă şi D u m n e z e u p r i n h a r " . N u c u n o a ş t e m în toată istoria misticei c r e ş t i n e o definiţie
m a i l a p i d a r ă d e c â t a c e a s t a , a spiritualităţii. S p u n e a m în articolul t r e c u t c ă spiritualitatea
e v i a ţ ă o m e n e a s c ă asimilată D u h u l u i Sfânt si că ea a r e u n î n d o i t c a r a c t e r : d i v i n si u m a n ,
a d i c ă e teandrică. In m o d c u totul arbitrar, d. C. R ă d u l e s c u - M o t r u d e s p o a i e spiritualitatea
creştină d e c a r a c t e r u l ei u m a n şi n ă s c o c e ş t e o spiritualitate a r o m â n i s m u l u i d e c a r a c t e r
p u r a n t r o p i c s a u n a t u r a l , p e n t r u a facilita p r i n a c e s t artificiu o separaţie şi o i n c o m p a t i ­
bilitate între o r t o d o x i e şi r o m â n i s m .
A p l i c â n d definiţia d e m a i sus istoriei p o p o r u l u i n o s t r u , a d i c ă r o m â n i s m u l u i in s u c c e ­
s i u n e a manifestărilor sale, p u t e m s p u n e că n e a m u l r o m â n e s c e a n t r o p i c p r i n n a t u r a sa
e t n i c ă şi creştin p r i n a d e r e n ţ a i n s t i n c t i v ă la o r t o d o x i e , c u m a r fi zis d. M o t r u cel d e - a c u m
treizeci d e a n i . Istoria n o a s t r ă , atât d e p u ţ i n şi d e parţial i n t e r p r e t a t ă p â n ă azi, n u se p o a t e
î n ţ e l e g e c u a d e v ă r a t d e c â t s u b u n g h i u l d e p r i v i r e al t e a n t r o p i e i . Ea a r e u n c a r a c t e r n a ­
ţional, suficient scos în relief, şi u n c a r a c t e r spiritual m a i p r e s u s d e t o a t e , a p r o a p e total
i g n o r a t î n c ă . Spiritualitatea u n u i n e a m , z i c e a m în articolul trecut, s e p o a t e descifra d i n
faptele lui istorice şi d i n instituţiile p e c a r e l e - a c r e a t în v e d e r e a s u b l i m e i aspiraţii c ă t r e
D i v i n i t a t e , c ă t r e v i a ţ a în D u h u l Stânt. C a r a c t e r u l o r t o d o x c u c a r e n e a m u l n o s t r u a p a r e
p e l u m e se î n t i p ă r e ş t e p e n t r u t o t d e a u n a în manifestările lui istorice c u l m i n a n t e . P u t e m
s ă - i a t r i b u i m istoriei n o a s t r e o î n d o i t ă t e n d i n ţ ă s d e intensitate şi d e e x p a n s i u n e . T e n d i n ţ a
d e intensitate se c a r a c t e r i z e a z ă p r i n p r o c e s u l d e formaţie a individualităţii e t n i c e şi prin

380
atracţia diferitelor f r a g m e n t e ale n e a m u l u i n o s t r u u n e l e către altele p e n t r u a î n c h e g a
u n i t a t e a naţională. T e n d i n ţ a d e e x p a n s i u n e e afirmarea personalităţii religioase a p o p o r u l u i
nostru în v o i n ţ a d e a respira în l a r g u l e c u m e n i c al ortodoxiei. I n v i r t u t e a intensităţii,
n e a m u r i l e o r t o d o x e se d e o s e b e s c prin individualităţile lor etnice 5 în v i r t u t e a expansiunii
se a r m o n i z e a z ă prin personalităţile lor religioase p e p l a n u l s u p e r i o r al spiritualităţii e c u ­
m e n i c e . C u l t i v a r e a individualităţii n u e c e v a străin d e o r t o d o x i e sau c e v a o p u s ei, fiindcă
i n d i v i d u a l i t a t e a e condiţia u m a n ă a spiritualităţii. P r e c u m a v e m datorii către t r u p u l n o s t r u
fiindcă n u m a i trăind n e p u t e m cultiva personalitatea sufletească, tot astfel a v e m datorii
c ă t r e c o r p u l n a ţ i o n a l fără c a r e participarea la o p e r a e c u m e n i c ă n ' a r fi c u putinţă. D . M o t r u
n u e d e l o c în n o t a justă c â n d a t r i b u e ortodoxiei u n d e s i n t e r e s c o m p l e c t p e n t r u l u c r u ­
rile p r a c t i c e d e v r e m e c e e a n e i m p u n e datorii c ă t r e c o r p şi d e c i către corpul n a ţ i o n a l .
D a c ă r o m â n i s m u l n ' a r a v e a d e c â t u n înţeles practic, c u m c r e d e d o m n i a sa, d e p r o m o ­
v a r e a vieţii etnice, aceasta n u l - a r izola totuşi d e sfera ortodoxiei.
U n u l d i n principiile c o n c e p ţ i e i o r t o d o x e este acela d e a « distinge pentru a uni.
A distinge unităţile n a t u r a l e ale vieţii (căci în viaţă n u există uniformitate, ci varietate)
şi a le u n i p e p l a n u l spiritual e c u m e n i c . O r t o d o x i a r e s p e c t ă aceste unităţi v a r i a t e ale
naturii fiindcă ele sânt opera creaţiei d u m n e z e e ş t i , le c o n s e r v ă şi le c u l t i v ă p e n t r u a le
desăvârşi, a d i c ă p e n t r u a le face părtaşe la D i v i n i t a t e în m ă s u r a puterii c u c a r e a fost,
înzestrat fiecare l u c r u creat. C ă c i viaţa î n t r e g u l u i U n i v e r s , a d i c ă a întregii lumi c r e a t u r a l e ,
n u n u m a i a o m u l u i , d u p ă c o n c e p ţ i a creştină, e participarea la viaţa d i v i n ă în m ă s u r a
u n e i a s e m ă n ă r i m a i d e p ă r t a t e sau m a i a p r o p i a t e d e D u m n e z e u , d u p ă c u m o p o a t e realiza
fiecare. Biserica n o a s t r ă se r o a g ă n u n u m a i p e n t r u o a m e n i , ci p e n t r u toate vietăţile şi
lucrurile din l u m e . A c e s t principiu al distincţiei în o r d i n e a n a t u r a l ă îl r e s p e c t ă ortodoxia
chiar în organizaţia ei p ă m â n t e a s c ă sau practică. E c u m e n i c ă în spirit, e a e particulară
sau naţională în forma d e o r g a n i z a r e . E autocefală în administraţie şi u n i v e r s a l ă în d o g m ă
şi în aspiraţie. A c e a s t ă plasticitate a ei d e a se m o d e l a d u p ă forma individualităţilor e t n i c e
n u e o d e g r a d a r e , c u m c r e d e d. C. R ă d u l e s c u - M o t r u 5 ea c o r e s p u n d e c u v â n t u l u i a p o s ­
tolic : „M^am_făcut t u t u r o r toate ca p e toţi s ă - i d o b â n d e s c " . Ea p o r n e ş t e d e l à c u l t i v a r e a
individualităţii n a t u r a l e p e n t r u a a j u n g e la desăvârşirea personalităţii religioase, sau la
spiritualitate.
Astfel l e g e a intensităţii şi a expansiunii, p e c a r e o p o a t e ilustra fără g r e ş seria d e
fapte şi d e a ş e z ă m i n t e ale istoriei n o a s t r e , î n s u m e a z ă laolaltă şi r o m â n i s m şi o r t o d o x i e în
aceeaşi u n i t a t e t e a n d r i c ă , p e c a r e , d a c ă o s c i n d ă m , p i e r d e m sensul a d e v ă r a t al acestei
istorii. D . C. R ă d u l e s c u - M o t r u c r e d e c ă „ m a r e l e titlu d e glorie al Bisericii n o a s t r e a fost
t o t d e a u n a c ă a servit la î n t r e g i r e a naţionalităţii r o m â n e " (Românismul, p . 130). A r fi s ă - i
a t r i b u i m Bisericii n u m a i a c ţ i u n e a d e intensitate în slujba individualităţii e n t i c e . Şi a t u n c i
e a n ' a r fi j u c a t d e c â t u n rol n a t u r a l o a r e c a r e . In realitate, s i m u l t a n c u această a c ţ i u n e şi
m u l t m a i presus d e ea, ortodoxia r o m â n ă d e s v o l t ă d e a l u n g u l istoriei n o a s t r e o a c ţ i u n e
e x p a n s i v ă î n sensul e c u m e n i c i t ă ţ i i spirituale.
N u e M i r c e a - c e l - B ă t r â n , u n ctitor o r t o d o x î n l ă u n t r u şi u n c r u c i a t al creştinătăţii
în a f a r ă ? N u e Ştefan V o d ă u n ctitor d e m ă s u r ă şi m a i m a r e , iar în acelaş t i m p u n
„atlet al creştinătăţii" ? N u e Vasile L u p u o apariţie d e basileu, în c a r e c o n t i m p o r a n i i v ă d
c u d r e p t c u v â n t p e ocrotitorul ortodocşilor d e p r e t u t i n d e n i şi n u a r e laşul său, u n d e
s ' a d u n ă î n Sinod teologii î n t r e g u l u i Răsărit, c e v a d i n strălucirea d e odinioară a Bizanţului
imperial şi o r t o d o x ? M o n o g r a f i a , p e c a r e d. profesor P . P . P a n a i t e s c u o î n c h i n ă lui M i h a i
Viteazul, se o c u p ă p e larg d e politica religioasă a v o e v o d u l u i martir. M i h a i e u n „ c a v a l e r
creştin" şi luptele lui î m p o t r i v a T u r c u l u i sânt p o r n i t e d i n „conştiinţa u n e i misiuni p e n t r u
o r t o d o x i e " . A c e a s t ă m i s i u n e i - o a t r i b u e l u m e a creştină d e s u b robia Semilunii, l u m e c a r e

381
v e d e î n el p e a r h a n g h e l u l l i b e r a t o r şl—1 n u m e ş t e în p o e m e e r o i c e „ o n o a r e a o r t o d o c ş i l o r " ,
d a r ş i - o atribuie şi el î n s u ş : „ C ă c i e u n ' a m a v u t d e l à T u r c i n i c i o g r e u t a t e sau v r e o
n e d r e p t a t e , d a r c e e a c e a m făcut, t o a t e l e - a m făcut p e n t r u c r e d i n ţ a creştinească, v ă z â n d
e u c e se î n t â m p l ă în fiecare zi, c u bieţii creştini. M ' a m a p u c a t să ridic această m a r e
g r e u t a t e c u a c e a s t ă ţară s ă r a c ă a n o a s t r ă , c a să fac u n s c u t al întregii l u m i c r e ş t i n e " .
Conştiinţa acestei m i s i u n i p e p l a n u l s u p e r i o r e c u m e n i c o a u , c a M i h a i - V i t e a z u l , toţi
marii noştri v o e v o z i . Politica lor r ă m â n e t a i n ă s u b ş a p t e p e c e ţ i d a c ă i g n o r ă m i d e e a o r t o ­
d o x ă , c a r e o p u n e în m i ş c a r e . Să fim r e c u n o s c ă t o r i istoricilor tineri, cari î n c e p să v a d ă
d i n c e în c e m a i l i m p e d e p l a n u l spiritual p e c a r e se desfăşoară istoria n a ţ i o n a l ă . Lipsind
u n g h i u l d e v e d e r e o r t o d o x , e a a p a r e n u m a i p e j u m ă t a t e înţeleasă. O r t o d o x i a n u j o a c ă
n u m a i u n rol „ î n l ă u n t r u l Statului r o m â n " , c u m c r e d e d. M o t r u , e a e spiritul călăuzitor
al m a r i l o r lui a c ţ i u n i d e stil e c u m e n i c . M i h a i - V o d ă personifică p r i n e x c e l e n ţ ă l e g e a i n t e n ­
sităţii, c o n c e n t r â n d , fie şi n u m a i v r e m e l n i c , p e toţi r o m â n i i î n t r ' o u n i t a t e , şi l e g e a e x p a n ­
siunii p r i n conştiinţa misiunii e c u m e n i c e , p e c a r e o a r e .
A c e l a ş c a r a c t e r spiritual se manifestă î n c u l t u r a n o a s t r ă d e l à î n c e p u t u r i p â n ă la j u ­
m ă t a t e a v e a c u l u i al X I X - l e a . Tot c e s'a scris şi s'a tipărit î n a c e a s t ă v r e m e , t ă l m ă c i r i sau
originale, tot c e s'a clădit şi a r ă m a s , tot c e s'a z u g r ă v i t şi a r ă m a s , p o a r t ă p e c e t i a o r ­
t o d o x i e i . S c o p u l a c e s t e i v a s t e o p e r e c u l t u r a l e e p e d e o p a r t e d e a c o n s e r v a fiinţa e t n i c ă
iar p e d e alta d e a o personaliza în m o d religios. C o n c e p ţ i a în c a r e s u n t scrise C r o n i ­
cile, d e pildă, o g l i n d e ş t e l e g e a intensităţii şi a e x p a n s i u n i i î n t r u c â t p o v e s t i r e a i n d i v i d u a l i ­
tăţii n o a s t r e c a n e a m e a n c o r a t ă în i d e e a p r o v i d e n ţ i i d i v i n e , c a r e p r e z i d e a z ă istoria
u n i v e r s a l ă . E p o c a lui B r â n c o v e a n u e p u n c t u l c u l i m i n a n t al a c e s t e i culturi. D a r b r â n c o v e -
n i s m u l , î n s â n g e r a t d e sfântul martiraj al v o e v o d u l u i , e t o t d e o d a t ă funcţie r o m â n e a s c ă şi
funcţie e c u m e n i c ă .
S i m u l t a n , aceleaşi c a r a c t e r e se r e s t r â n g în a d â n c u l misterios al culturii p o p u l a r e .
F o l c l o r u l n o s t r u , a d u n a t c u atâta grijă şi n e s t u d i a t î n c ă , v a fi o r e v e l a ţ i e în a c e a s t ă p r i ­
v i n ţ ă . D a c ă e să l ă m u r i m u n p r o c e s î n l ă u n t r u l lui, a c e s t p r o c e s e u n u l d e transformare
a m i t u l u i p ă g â n şi d e î n c r e ş t i n a r e a lui. O r t o d o x i a p o p u l a r ă e m u l t m a i a d â n c ă şi m a i
c o m p l e x ă d e c â t „ f o r m a l i s m u l " la c a r e o r e d u c e d. M o t r u .
In o r d i n e a p r a c t i c ă şi socială, o r t o d o x i a c o n s i d e r â n d a v u ţ i a n u s c o p î n sine, ci i z v o r
d e binefaceri, d i n a c e a s t ă c o n c e p ţ i e s'au n ă s c u t nesfârşitele ctitorii şi nesfârşitele lor î n z e s ­
trări. Daniile i m e n s e făcute Bisericii d e s u b restriştea t u r c e a s c ă se r â n d u i e s c p e a c e e a ş i
linie e c u m e n i c ă . Iar creaţia u n i c ă a spitalelor r o m â n e ş t i , (originea lor e o r t o d o x ă ; întâiul
î n t e m e i e t o r e V a s i l e - c e l - M a r e ) n e v o r b e ş t e d e mila celor p u t e r n i c i p e n t r u cei suferinzi
în cari, d u p ă d o c t r i n a E v a n g h e l i e i , t r e b u e să v e d e m c h i p u l Răstignitului. F o a r t e greşit
îşi i m a g i n e a z ă d. M o t r u rolul „ s u b o r d o n a t " al o r t o d o x i e i şi lipsa ei d e i n t e r e s p e n t r u
v i a ţ a p r a c t i c ă ; v o i e v o z i i şi boierii îşi sacrifică e g o i s m u l s u b p o r u n c a ei şi îşi î m p a r t a v e ­
rile c u p r o d i g i o a s ă a b n e g a ţ i e .
E g o i s m u l capitalist e î n t r ' a d e v ă r o apariţie c u totul m o d e r n ă î n viaţa r o m â n e a s c ă . El
e c o n t i m p o r a n c u p a ş o p t i s m u l . P a ş o p t i s m u l e o p r ă b u ş i r e a r o m â n i s m u l u i d i n spiritualitatea
e c u m e n i c ă . E naţionalist, d a r n u m a i e o r t o d o x . A c u m a p a r e e g o i s m u l capitalist, p o l i ­
ticianismul s a u sacrificarea t u t u r o r în i n t e r e s u l u n e i oligarhii, pornografia în c u l t u r ă ,
s i m u l a c r u l în instituţiile politice şi sociale. E p o c a a c e a s t a e o irupţie d e p o r n i r i r e l e ,
d e s c ă t u ş a t e d i n disciplina spiritului creştin. D . M o t r u o c o m b a t e c u asiduitate, d a r în
a c e s t vacuum spiritual a r p u t e a să v a d ă , prin contrast, c e î n s e m n e a z ă p e n t r u v i a ţ a
r o m â n e a s c ă spiritul o r d o n a t o r şi călăuzitor al o r t o d o x i e i . C o m b ă t â n d paşoptismul, d o m n i a
sa a sfârşit însă p r i n a - i c ă d e a în cursă, iar astăzi face figură d e e m u l al ridiculului
p e r s o n a j c u statuie, C . A . Rosetti.

382
 C a r a c t e r u l d e t e a n t r o p i e al f e n o m e n u l u i r o m â n e s c c a p ă t ă forma c e a m a i p u r ă şi m a i
p r o p r i e în c e e a c e se n u m e ş t e paisianismul, cu care v o m încheia aceste prea sumare î n -
seilări. Paisianismul e î n t r ' a d e v ă r o apariţie extraordinară în ortodoxia noastră. Şi merită
studii c u atât m a i v a s t e c u cât a r ă m a s m a i n e c u n o s c u t î n s â m b u r e l e său d e flacără
d i v i n ă . Istoricii, şi d u p ă ei istoricii teologi, c o n d u ş i d e acelaş spirit laic, n ' a u v ă z u t în el
d e c â t u n f e n o m e n cultural. M u l ţ i m e a şi v a l o a r e a u n i v e r s a l ă a cărţilor t r a d u s e s u b direcţia
stareţului Paisie al N e a m ţ u l u i îi î n d r e p t ă ţ e a la această j u d e c a t ă . D a r la cel m a i rapid e x a ­
m e n al acestor cărţi s'ar fi p u t u t v e d e a că ele aparţin toate aceleiaş familii d e p r e o c u ­
pări : sânt cărţi d e mistică p u r ă , o r t o d o x ă . Paisianismul este, î n n a i n t e d e o r i c e , o trăire
mistică p e cele m a i înnalte c u l m i ale spiritualităţii răsăritene. Reforma lui m o n a h a l ă constă
din r e a ş e z a r e a vieţii religioase la n i v e l u l c r e a t d e sfinţi. S â m b u r e l e lui i n t i m şi a p r o a p e
inefabil e p r i n e x c e l e n ţ ă t e a n d r i c . D i n această d o g o a r e d u h o v n i c e a s c ă s'a ivit şi f e n o ­
m e n u l cultural care n u e d e c â t periferia v ă z u t ă a paisianismului. R e p e r c u s i u n e a lui în
aria lumii o r t o d o x e e d e proporţii g r a n d i o a s e . In p r a g u l v e a c u l u i al X l X - l e a , M ă n ă s t i r e a
N e a m ţ u l u i j o a c ă în sfera e c u m e n i c ă rolul d e altădată al Sinaiului şi A t o s u l u i . . .

O r i c â t d e s u m a r e , aceste indicii s â n t suficiente, c r e d e m , p e n t r u a d e m o n s t r a c ă o r ­

t o d o x i e şi r o m â n i s m sânt d a t e î m p r e u n ă , în fuziune t e a n d r i c ă , d e istoria n e a m u l u i n o s t r u .
U n s t u d i u m a i a p r o f u n d a t al acestei istorii n u v a face d e c â t să dilate înţelesul ei schiţat
aici. L e g e a intensităţii şi a e x p a n s i u n i i c a r e asigură p e d e o p a r t e c o n s e r v a r e a etnică, iar
p e d e alta p e r f e c ţ i o n a r e a fiinţei r o m â n e ş t i p â n ă la î n n ă l ţ i m e a ideii d e misiune spirituală
e c u m e n i c ă , e valabilă p e n t r u t o a t e timpurile. O separaţie între o r t o d o x i s m şi r o m â n i s m ,
c u m o p r e d i c ă c u îndârjire d. M o t r u n ' a r î n s e m n a a l t c e v a d e c â t c ă d e r e a r o m â n i s m u l u i
în a c e l vacuum ateist al bezbojnicilor. Spiritualitatea n u e u n p r o d u s al rasei, ci e însăşi
rasa transfigurată din g e n e r a ţ i e în g e n e r a ţ i e d e e n e r g i a luminii d u m n e z e e ş t i . Se p o a t e
atribui u n u i p o p o r o m i s i u n e m a i sublimă d e c â t a c e e a d e a se depăşi n e c o n t e n i t p e sine
însuş, m o d e l â n d u - s e d u p ă i m a g i n e a d i n zenit a lui Iisus Hristos, a D u m n e z e u l u i - o m ?
Iată d e c e c u v i n t e c a u r m ă t o a r e l e scrise d e d. M o t r u în c a t e c h i s m u l spiritualităţii sale
b e z b o j n i c e , n e a p a r fără înţeles : „ A face d i n R o m â n i s m u n gest al Dumnezeirii, p e n t r u
i z b â n d a spiritualităţii creştine o r t o d o x e , este o d e ş e r t ă c i u n e . . . A face din spiritualitatea
creştină o r t o d o x ă u n i n s t r u m e n t în serviciul R o m â n i s m u l u i , este o apostazie".
Ele n u v a l o r e a z ă m a i m u l t d e c â t u n z g o m o t d e mistrie şi e c h e r în a u z u l M a r e l u i
A r h i t e c t al U n i v e r s u l u i , c a r e a i n s p i r a t p e cât se pare, c a t e c h i s m u l d-lui C . R ă d u l e s c u -
Motru.

3 8 3
N O U L V Â N Ă T O R
DE

V. V O I C U L E S C U

P e piscuri r e c i d e cifre-şi t r e c e anii

Si m u n ţ i d e s l o v e ' n c ă l e c â n d m e r e u
El u m b l ă p e 'nălţimile Satanii
Cu gândul de-a vâna pe Dumnezeu.

C e r b i nalţi, d u m b r ă v i d e c o a r n e - a l e r g ă t o a r e ,
Se clatină d e s p a i m ă ' n d e p ă r t ă r i :
C u g e n i u l închis în întristare
El c h i n u e a z u r u l c u ' n t r e b ă r i .

S e c ă t u i n d u - i lutul tinereţii
Trufii d e î n g e r , îl î m p i n g s p r e creste
C u tolba g r e a d e g â n d să c a l c e p e s t e
Sălbatica v i r g i n i t a t e a vieţii.

Ulmează vremile 'n genuni culcate,

Lipind d e c e r u r e c h i a să asculte
Bătaia fără i n i m ă a t u r m e i m u l t e
D e v e a c u r i c a r e p a s c eternitatea...

N o u vânător de spaime sacre, p u n e

î n p â n d a nopţii, stelelor c a p c a n ă ,
Jupoaie t a i n e l e d e s u m b r a b l a n ă
Şi c u s ă g e a t a t r a g e în m i n u n e .

O c h e ş t e tot m a i sus... p â n ' c e ' n t r - ' o s e a r ă

R ă n e ş t e D u h u l şi—1 î n c a r c ă , p r a d ă
P e u m e r i trişti d e suflet, c a să c a d ă
S u b diafana leşului p o v a r ă .

3 8 4
F I R
CÂNTEC ŞI LEAGĂN
D.
N a n i , n a n i , l e a g ă n lin,
C u i b d e paltin şi senin...
N a n i , n a n i , l e a g ă n lin.
N a n i , nani, bulz d e soare,
G e a m ă n g u r e ş d e izvoare...
N a n i , n a n i , bulz d e soare.
Nani, nani, somn de graur.
A m s ă - ţ i torc u n fir d e aur.
N a n i , nani, s o m n d e g r a u r .
#
* *
C a venit u n împărat
M i c la stat şi la u m b l a t .
P u r t a coif d e p ă p ă d i e ,
P a n ă ' n v â n t , d e ciocârlie,
Botfori albi d e călărie
Şi d u l a m ă b r u m ă r i e .
A v e a m â n a cât c ă p ş u n a
G u r a b o a b ă — cât a l u n a ;
A v e a ochii cât m ă r g e a u a
Obraji r u m e n i , c a laleaua,
Buze — fire d e a m i c i
Şi pieptar d e licurici.
î m p ă r a t c u oaste m a r e ,
O a s t e m a r e călătoare,
V e n i t ă peste h o t a r e
î n t r e l u n ă şi ' n t r e s o a r e .
D E A U R
DE
C I U R E Z U
A v e a puşti din ţ e v i d e soc
Răniţi, flori d e s i m i n o c .
T u n u r i grele d e c u c u t ă
C u ghiulelele d e plută.
...Şi v e n e a c a să se b a t ă
Oaste mare, luminată,
P e n t r u - o ghindă scuturată.
Scuturată ' n t r e h o t a r e ,
L â n g ă n o a p t e , l â n g ă soare,
î n t r e - o frunză şi ' n t r e - o floare.
B â z ă e a u peste r ă z o a r e
Escadrile z b u r ă t o a r e 5
P r i n p ă d u r i d e toporaşi,
V e n e a u pâlcuri, călăraşi
Iar din zarea ' n v o l b u r a t ă
C u r g e a v a l u l d e armată...
înainte-un cărăbuş
C u m i n d i r d e fir şi pluş,
C u bicorn de comandor,
C u surâs d e senior,
C u baston de mareşal,
Juca ' n tactul m u z i c a l .
Zece rânduri de gândaci
Băteau t o b e roşi d e m a c i
Şi c â n t a u d i n piculine
Sase r â n d u r i d e a l b i n e .
385
Iar la u r m ă d i n t r o m b o a n e ,
N u m a i p â n t e c şi g a l o a n e ,
G r e e r i i ţ i n e a u isoane...
A p o i fluturi — m ă r g ă r i n t —
C u e g r e t e d e argint,
C u perucile pudrate
Peste umeri, inelate 5
î n tunici d e g h i o c e i ,
C u l e d u n c i d e funigei,
Coif înalt d i n flori d e tei
Şi p i n t e n i d i n b o b i d e m e i ,
F ă c e a u g a r d ă la ' m p ă r a t u l
C â n d a d o a r m e luminatul,
Sau c â n d s u n ă a r ă z b o i
P r i n b u n g e t u l d e trifoi.
E r a u toţi d i n n e a m u r i mari
Prinţi, sau v e r i c u ei primari,
V o r n i c i 'nalţi, h a t m a n i d e soi
C u palate p r i n zăvoi...
Iar d i n z a r e , d e p e c o a s t e ,
C o b o r a p o d m o l d e oaste,
Oaste grea, ca să cuprindă
Ţara Craiului d e G h i n d ă .
V e n e a u armii d e furnici
I n c o l o a n ă c â t e cinci,
A p o i aspre l e g i u n i
D e ţânţari şi g ă r g ă u n i ,
Tunuri grele — de cucută
C u c h e s o a n e l e d e plută.
Iar în u r m ă la c o l o a n e
Roiau muştele — cocoane,
î n h a l a t e l u n g i pestriţe
Pântecoase gărgăriţe
Şi d e a s u p r a p e p e s m e ţ i
R â d e a u trântorii s e m e ţ i
P o v e s t i n d d e vitejii,
F ă c u t e la O l t şi Jii.
Iar la u r m ă , d u p ă tot
C i n c i păianjeni — c a p d e m o r t
C e a t ă s u r d ă , fără milă
P e n t r u - a ginţilor prăsită,
386
E r a u C u r t e a Marţială
P e s t e - a oastei s o c o t e a l ă .
Şi d e o d a t ă î m p ă r a t u l
S'a săltat în scări, î n a l t u l ,
A d a t oştilor p o r u n c ă
Să s ' a b a t ă c ă t r e l u n c ă ;
Iar o aripă d i n g l o a t ă
P e m u n c e l să facă roată,
Ş i - u n lanţ strâns d e roşiori
Să s'aţie la strâmtori.
Ş i - a p o r n i t o bătălie
C u m n ' a fost d e c â n d se ştie.
Cădeau, doi v e n e a u o mie,
N ' a u fost c r o n i c i c a s'o scrie.
V e n e a u v a l u r i d e furnici
P r i n t r e suliţi, d e arici ;
G ă r g ă u n i i p e la spate
Svârleau iaduri de granate
Şi p e flanc, d i n t r e lăstari,
C ă d e a u n o u r i d e ţânţari ;
Băteau tunurile toate
C u gurile 'nflăcărate;
P e s t e m u g u r i şi s m i c e l e
V ă r s a u foc mitraliere...
însăşi g a r d a ' m p ă r ă t e a s c ă
S'a d a t o r d i n să p o r n e a s c ă
Lupta g r e a să c u m p ă n e a s c ă . . .
D e p e - u n vârf d e m a g h i r a n
împăratul c'un ochian
O c o l i t d e r e g i vasali,
C a v a l e r i şi g e n e r a l i ,
P r i v e a oastea c u m se l u p t ă
Z e c e p i e p t u r i p e n t r u - o sută.
Ş i - a ţinut p â n ' la c h i n d i e
V i s c o l g r e u d e bătălie.
C â n d d e o d a t ă s'a p o r n i t
Chiot lung, nestăpânit,
D i n a m u r g spre răsărit.
Iarba ' n v â n t a t r e m u r a t
C r e n g i l e s'au l e g ă n a t
U m b r e l e - a u alunecat.
Fugea G h i n d ă împărat
C u oastea spre scăpătat ; Sus p e - u n pat d e m ă t ă c i n ă
F u g e a Craiul d e pripas Cu polog, noaptea senină
C u oastea c e - a m a i rămas... — Puf d e l u n ă şi albină
Şi c h i l i m u l d e sulfină,
Iar p e linişti d e colnic A d o r m i t - a împăratul
S'a prins fir d e b o r a n g i c L e g ă n a t d e ' n t r e g palatul...
Şi ' n p o e n i d e m ă r g ă r i n t
S'au tras p o d u r i d e argint. D o a r în p a t r u colţuri drepţi
P a t r u fluturi stau m ă r e ţ i
î m p ă r a t u - a dat p o r u n c ă Că visează împăratul
C o r n d e v i s să p u e ' n l u n c ă Şi z â m b e ş t e L u m i n a t u l . . .
Să se p r i n d ă fir d e fir
*
D e la l u n ă la m i n d i r
* *
Şi să m â e ' n c o r t d e flori
O a s t e a d e biruitori. Nani, nani, dormi poveste
Să s'aprindă focuri m i c i Fir d e a u r n u m a i este.
D e m ă r g e a n şi licurici ; Nani, nani, dormi poveste...
Să se p u e straje ' n d o u ă
Sub mărgelele de rouă, Nani, g e n e logodite
Iar s u b stelele fudule, P l e o a p e albe a d o r m i t e .
O t g o n g r e u d e caraule... N a n i , g e n e logodite...

N a n i , n a n i , m â i n e seară
C u l c u ş cald d e p r i m ă v a r ă .
N a n i , n a n i , m â i n e seară...

3 8 7
 LA „ÎNCERCAREA PUTERILOR"
SAU ALEGEREA OMULUI DE NEOM
DE

VICTOR ION POPA

C â n d s'a aflat toată î n t â m p l a r e a , a fost în oraş o uluială n e î n c h i p u i t ă . D e a l t m i n t e r i

p e bună d r e p t a t e . C'onu Costică Trestianu era p r i e t e n d e peste douăzeci d e ani c u
domnul Titi B u r g h e l e a . Iar „ A t l e t u l " — c ă c i a ş a - i zicea lui Titi t â r g u l î n t r e g , era nelipsit
din casa lui C'onu Costică. Vasăzică o prietenie trainică, neturburată nici c h i a r d e neo­
stoita bârfeală a m a h a l a l e i , c a r e , socotindu-se î n t o t d e a u n a î n d r e p t ă ţ i t ă să s c o t o c e a s c ă
u r â ţ e n i i în p u r t a r e a o a m e n i l o r şi l e g ă t u r a d i n t r e ei, cu atât m a i v â r t o s le aflase aici, u n d e
se găsea la mijloc o f e m e e m â n d r ă şi sănătoasă, v e s e l ă şi plină d e viaţă, însfârşit o făptură
a t r ă g ă t o a r e ca o r o a d ă bine c o a p t ă . A d i c ă n e v a s t a lui C ' o n u Costică Trestianu, d u d u c a
Aristia.
D e b u n ă s e a m ă n u - i aici locul d e iscodit d a c ă şi c â t ă d r e p t a t e a n u m e a v e a g u r a
lumii. „ A t l e t u l " era u n o m înalt, spătos şi c h i p e ş , c a r e - ş i p u r t a p e uliţi p i e p t u l b o m b a t
d e p a r c ă ar fi zis o m e n i r i i î n t r e g i : „ I a t ă - m ă - s şi v ă poftesc să mărturisiţi că n i m e n i n ' a r e
obraz m a i sănătos ca m i n e , s p r â n c e n e m a i î n c o n d e i a t e , m u s t a ţ ă m a i n e a g r ă şi m a i f r u m o s
arcuită ! " F r u m o a s ă şi c u v i n o ' n c o a c e era şi d u d u c a Aristia, p e câtă v r e m e bietul C ' o n u
Costică, zis B u m b o , era v i e t a t e pirpirie şi p l ă p â n d ă , c a r e p u r t a tot g h e t e d e băeţi, n u ­
m ă r u l 3 8 , a v e a g u l e r n u m ă r u l 3 6 şi m ă n u ş i n u m ă r u l şapte şi u n sfert. C u m s'ar zice, o m
firav, c u oase subţiri şi c a r e , se v e d e a cât d e c o l o c ă - ş i trăise zilele lui — ba p o a t e î n c ă
m a i b i n e n o p ţ i l e lui — j u d e c â n d u - 1 ^după pielea s t r ă v e z i e a o b r a z u l u i , d u p ă c e a r c ă n e l e
d e s u b o c h i şi d u p ă l u c i r e a c i u d a t ă c e - i răsărea i n p r i v i r e c â n d foşnea p e - a l ă t u r i o fusti-
ş o a r ă tânără, sau p e m a r g i n e a t r o t u a r u l u i s e d e s g o l e a o p u l p ă b i n e arcuită, a j u t â n d u - ş i
s t ă p â n a să se u r c e în d r o t u r i l e briştei.
D a r astea s â n t înfăţişări. Ba ele î n c ă sânt astfel p u s e , î n c â t p o t lăsa d e s c h i s e portiţele
spre b ă n u e l i d e p ă c a t . C u v i n e - s e d a r să fie î n t r e g i t e . C u alte c u v i n t e se c a d e pomenit
şi p ă r u l a l b d e tot al d u d u c ă i Aristia, c a şi d e ş t e p t ă c i u n e a d e brici a lui C ' o n u Costică.
Iar î n a i n t e a t u t u r o r a t r e b u e s p u s şi stăruit că, d u d u c a Aristia îşi i u b e a b ă r b a t u l c u întreaga
r â v n ă a tinereţii ei întârziate, — în c a r e p ă r u l alb era d o a r p o d o a b ă alături d e obrazul
trandafiriu şi fără pic d e zbârcitură, — p r i m i n d în s c h i m b , d i n p a r t e a lui C ' o n u Costică.

388
mărturisirea n e î n t r e r u p t ă a u n e i duioşii a d â n c i şi t e m e i n i c e , învăluită în toate gingăşiile
c u n o s c u t e d e dragoste... Ş'apoi C ' o n u Costică n u - ş i arăta anii d e c â t delà doi paşi,' şi din
faţă. D e - i p r i v e a i d i n u r m ă , l - a i fi p u t u t socoti u n flăcăiandru subţirel şi m l ă d i u , c a r e
calcă a l e n e şi-şi a s c u n d e din v i c l e ş u g t i n e r e s c v â n o ş e n i a trupului, l ă s â n d u - 1 în m e r s agale,
ca şi c â n d fiecare pas îi era o p l ă c e r e , c e v o i a să ş i - o simtă ca p e - o î n l ă n ţ u i r e d e
dans.
Fireşte, alături d e subţirimile acestea, c a r e r ă s p u n d e a u toate î n l ă u n t r u l celor d o i soţi —
sau p u r c e d e a u din subţirimea d e a c o l o , c e e a c e , la u r m a u r m i i e acelaş l u c r u — „ A t l e t u l "
n u p r e a a d u c e a m a r e l u c r u , în afară d e trufia înfăţişării lui arătoase. D r e p t e c ă era
socotit a v o c a t b u n i ş o r , şi vesel t o v a r ă ş d e p e t r e c e r e . D a r a n u m e potriveli î n g ă d u i a u zisa
că, isteţimea a v o c ă ţ e a s c ă a lui C ' o n u Costică era destul d e m a r e î n c â t să m a i d e a şi p e
la p r i e t e n i c â t e c e v a d i n p u t e r e a ei, iar între hazurile şi v o r b e l e d e d u h r ă m a s e c u faimă
p r i n t r e p e t r e c e r i , unii a u aflat l u c r u r i citite p r i n cărţi străine, c a r e n e a v â n d c i n e ştie c e
cătare în târg, P e t r o v , librarul, n u le a d u c e a în d u g h e a n a lui.
V a să zică b ă n u e l i l e î n d o e l n i c e a s u p r a prieteşugului d i n t r e casa lui C ' o n u Costică
şi „ A t l e t u l " a v e a u d e u n d e p o r n i , d a r în acelaş t i m p a v e a u şi pricini a n u fi d e c â t
bănueli... A d i c ă , aşa c u m t r e b u e să le fi luat B u m b o , î n c h i p u i n d u - n e că i - a u t r e c u t p e la
u r e c h e , (şoapte), p e s u b o c h i , ( v r e o scrisorică neiscălită), sau prin m i n t e .
Şi iată c u m prietenia d u r a s e d o u ă z e c i d e ani, fără c a n i m i c s'o î n t u n e c e sau s'o
r u p ă . Şi iată d e c e , t â r g u l a fost uluit aflând î n t â m p l a r e a p e t r e c u t ă la i a r m a r o c , u n d e cei
trei, D u d u c a Aristia, B u m b o şi A t l e t u l , s'au d u s să p e t r e a c ă o s e a r ă întreagă, aşa c u m
este datina Bârladului şi datoria fiecărui b â r l ă d e a n .
D e aici încolo g u r a lumii p u t e a să s p u e orice ar fi v r u t . D a r a c u m cărările p o ­
vestirii se d e s p a r t d e ea şi n ' a u a m a i m u ş l u i înainte, spre bârfeli şi bănuială, ci se î n t o r c
înapoi, în fapte b i n e lămurite, c ă r o r a l e g ă t u r a casei lui C ' o n u Costică Trestianu c u Titi
B u r g h e l e a , zis „ A t l e t u l " , le slujeşte d o a r d e c h e e , să d e s c h i d ă o c ă m a r ă tăinuită, u n d e
d o r m e a u d e ani d e zile întâmplări şi j u d e c ă ţ i c i u d a t e .
*
* »

N u - i a d e v ă r a t că e r a u beţi. A s t a tot g u r a lumii a s c o r n i t - o , v r â n d p e s e m n e să

l ă m u r e a s c ă m a i u ş o r c e e a c e c e s'a p e t r e c u t . Dar n u e r a u beţi, şi nici m ă c a r ameţiţii
p e n t r u c ă n u luaseră în g u r ă d e c â t câte u n ţap d e b e r e la taraba lui Stanică. A s t a a u
m ă r t u r i s i t - o şi ei, iar Stanică a î n t ă r i t - o , ţinând el b i n e m i n t e c e p ă r e r e d e r ă u a a v u t , c â n d
D u d u c a Aristia n ' a v r u t în r u p t u l c a p u l u i să b e a b e r e c u bărbaţii, ci 1-a silit să trimită
la C a m b u r o g l u , l i m o n a g i u l , s ă - i a d u c ă dumisale o l i m o n a d a specială. (Fiindcă v e n i v o r b a ,
t r e b u e să s p u n e m că Stanică s'a r ă z b u n a t , î n c ă r c â n d astfel preţul limonăzii, încât a câştigat
la ea c a m d e trei ori cât ar fi câştigat la o b e r e . Dar, fireşte, asta n u are nicio l e g ă t u r ă
c u povestirea).
P r i n u r m a r e n u e r a u beţi şi nici n ' a v e a u c u m fi. Totuşi l u m e a tot a r e u n strop d e
d r e p t a t e , p e n t r u c ă . e a b ă n u i n d beţia, n u arată d e c â t c ă d ă o pricină o a r e c a r e u n e i stări
nefireşti. Şi starea aceia nefirească a fost şi s'a d o v e d i t p e d e p l i n , d e o a r e c e tustrei a u
mărturisit c ă e r a u d e - o veselie n e o b i ş n u i t ă , că a u p e t r e c u t şi a u râs aşa d e mult, c u m
p a r c ă nici o d a t ă n u p e t r e c u s e r ă în viaţa lor.
Vorba Duducăi Aristia:
— „ N i c i n u era a b i n e atâta c h e l e m e t ! "
Dar, negreşit, veselia asta fără m ă s u r ă e u n a şi beţia e alta. C h i a r , v o r b i n d d r e p t ,
ar t r e b u i î n t r e g i t : Beţie d e v i n , iar n u „ b e ţ i e " curat, p e n t r u c ă aici c u v â n t u l d e „ b e ţ i e "
e la l o c u l lui, c u astă s i n g u r ă d e o s e b i r e că n u era o „ b e ţ i e din v i n " ci starea aceia d e

389
r ă v ă ş i r e a tot c e în o m , stropul d e d e z m ă ţ p l ă c u t — b a chiar t r e c u t d i n c o l o d e p l ă c u t —
î n c a r e r â n d u e l i l e l u m i i şi p u r t ă r i l e n u - ş i m a i păstrează faţa lor aspră ci a j u n g c a m ş o v ă e l -
n i c e , c a m sărite d e h o t a r e . Insfârşit, p i e r d e r e d e frâu.

I n starea asta, — d e a l t m i n t e r i u ş o r d e înţeles, d a c ă ţ i n e m s e a m a c ă e r a u î n i a r ­

m a r o c , u n d e tot o m u l îşi l e a p ă d ă straiul d e ş t e p t ă c i u n i i şi se î n t o a r c e la copilul n e r o d şi
uimit, d i n c a r e a p u r c e s , — cei trei a u c o l i n d a t toate tărăbile, t o a t e circurile şi t o a t e
p a n o r ă m i l e . A u v ă z u t „Sirena m ă r i i " şi l - a u v ă z u t p e „Rasputin, fiul I a d u l u i " , a u d a t u n
c o ş d e a l u n e a m e r i c a n e m a i m u ţ e l o r d i n p a n o r a m ă , şi a r m a i fi d a t î n c ă , d a c ă D u d u c a
Aristia n ' a r fi zorit p l e c a r e a , s t i n g h e r i t ă fiind d u m n e a e i d e mărturisirile p r e a v ă d i t e d e
d r a g o s t e ale u n u i m a i m u ţ o i , încălzit aşa d e straşnic la m i r o s d e f e m e e , î n c â t a ţ i n u t să
d o v e d e a s c ă p e l o c cât e d e b ă r b a t şi cât e d e p ă t i m a ş . P e u r m ă s'au î n v â r t i t în „ a e r o ­
p l a n e " , s'au p l i m b a t c u „ t r e n u l strigoilor", a u tras la r o a t a n o r o c u l u i , — u n d e C ' o n u C o s t i c ă
a câştigat o oglinjoară d e b u z u n a r , u n b r i c e a g şi u n t a b l o u î n c h i p u i n d o casă p e m a l u l
mării î n t r e plopi, şi, însfârşit, a u intrat în ţ a r c u l „ î n c e r c a r e a p u t e r i l o r " u n d e se aflau fel
d e fel d e m a ş i n ă r i i : b e r b e c u l p e şine, c i o c a n u l , t u b u r i d e sticlă c u a p ă văpsită, bicicleta
c a r e m e r g e p e l o c , b a r c a stătătoare, t r a g e r e a la tir, f e m e e a d e strâns în b r a ţ e , şi fel d e
fel d e alte î n c e r c ă r i , p â n ă la u n a n u m i t ă „ L u n g i m e a s ă r u t u l u i " şi c a r e v o i a să a r a t e cât
t i m p p o a t e s ă - ş i ţie c i n e v a suflarea c â n d d ă u n sărut.
Ţ a r c u l acesta d e î n c e r c a r e a puterilor era p a r t e a c e a m a i a t r ă g ă t o a r e d i n tot i a r ­
m a r o c u l . A v e a maşinării n o i şi felurite, arăta c u r a t , frumos, c u m u z i c ă b u n ă , iar m a i
p r e s u s d e t o a t e a d u c e a u n fel d e o s e b i t d e î n t o c m i r e a î n c e r c ă r i l o r p r i n aceia c ă luai u n
bilet p e n t r u t o a t e , t r e b u i a să treci d u p ă o a n u m e r â n d u i a l ă d e la u n a la alta, iar la sfârşit
te a l e g e a i c u o foae u n d e se scria, alături d e starea o m u l u i mijlociu, c a r e - ţ i este starea
ta, cât d e s ă n ă t o s eşti. P a s ă - m i - t e s o c o t e a l a asta p o r n e a d e la g â n d u l d r e p t că, n e s ă n ă -
tatea o a m e n i l o r se d a t o r e ş t e î n a i n t e d e o r i c e faptului u r m ă t o r : A n u m e , părţile t r u p u l u i
n u - s la fel d e p u t e r n i c e , iar n e c u m p ă n i r e a asta c r e s c â n d c u fiecare zi m a i m u l t , d u c e la
prăbuşire de neînlăturat.

D e c u m a u ajuns, s t ă p â n u l jocurilor, — u n o m b ă t r â n e l şi p l ă c u t —• î n ţ e l e g â n d se
v e d e c ă a r e d e - a f a c e c u feţe s i m a n d i c o a s e , l e - a eşit î n a i n t e d â n d u - l e bilete şi foile, a p o i
i - a întovărăşit c ă l ă u z i n d u - i p e s t e tot, d e la m a ş i n ă la m a ş i n ă , d u p ă o r â n d u i r e a c u v e n i t ă .
M a i î n t â i i - a d u s la „bicicleta c a r e stă p e l o c " şi l e - a m ă s u r a t tăria picioarelor. Dar,
s p r e m i r a r e a t u t u r o r a , d a c ă D u d u c a Aristia s'a d o v e d i t , c u m era d e aşteptat o — „ f e m e e
atlet", c e l p o r e c l i t „ A t l e t u l " s'a d a t p e faţă a fi „ b ă r b a t s l a b " . Şi, ca c u l m e , B u m b o ,
a d i c ă firavul C ' o n u C o s t i c ă , a eşit î n c u n u n a t d r e p t „ b ă r b a t v â n o s " .
N e g r e ş i t , veselia în c a r e e r a u toţi trei, a p r i m i t m ă s u r ă t o a r e a asta fără s ă - i d e a c i n e
ştie c e î n s e m n ă t a t e . C u t o a t e astea ar m i n ţ i cel c a r e ar s p u n e c ă „ A t l e t u l " m a i era tot
aşa d e v e s e l c a B u m b o , ori c a D u d u c a Aristia. I n t r ' a d e v ă r , î n c e r c a r e a z g â n d ă r i s e în Titi
o v e c h e şi n e d e s m i n ţ i t ă n e m u l ţ u m i r e a lui, a n u m e s u b ţ i r i m e a picioarelor. Şi asta, p u s ă
a c u m î n v a z ă , —• c h i a r p r e a în v a z ă — 1-a făcut s ă - i p a r ă r ă u c ă n ' a ocolit bicicleta şi
n ' a î n c e p u t c u u n a d i n celelalte î n c e r c ă r i . Fiind totuşi p r e a î n c r e d i n ţ a t d e c e e a c e a v e a
să se d o v e d e a s c ă m a i apoi, s'a lăsat d u s la m a ş i n a d e î n c e r c a t tăria p l ă m â n i l o r , c i u d a t ă
ş e r p u i t u r ă făcută d i n ţ e v i d e sticlă, aşezată în zigzag, u n d e o a p ă v ă p s i t ă c u r o ş se ridica,
m a i m u l t sau m a i p u ţ i n , d u p ă p u t e r e a c u c a r e suflai î n beşica d e g u m ă , c e ţ i - o d ă d e a
negustorul.
Şi aici, D u d u c a Aristia a fost „ f e m e e " . D a r a fost „ F e m e e atlet s p e c i a l " c e e a c e —
lămuri stăpânul jocurilor:

390
 — „ N u - i d e mirat, p e n t r u c ă femeile a u d e obicei p l ă m â n m a i sănătos d e c â t b ă r ­
b a ţ i i ; ele suflă în piept, iar n u în p â n t e c e c a sexul tare, c a r e în p r i v i n ţ a asta e slab..."
In s c h i m b , bietul Titi, „ A t l e t u l " , s'a repezit z a d a r n i c s ă - ş i arate p u t e r e a p l ă m â n u l u i .
A p a roşie a î n g h e ţ a t la scrisa „ P l ă m â n p r i m e j d u i t ! Stimate D o m n şi D o a m n ă , ai g r i j ă » ! "
D e g e a b a s'a sforţat încă o d a t ă , p â n ă i s'au făcut frânghii v i n e l e din gât, d e i s'au
b o b o s a t ochii şi s'a învineţit la faţă. A p a roşie n ' a v r u t să s p u e alta d e c â t :
J P l ă m â n primejduit!... Stimate D o m n şi D o a m n ă , ai g r i j ă ! "
Sâcâit, A t l e t u l , a î n c e p u t să m â r à e s
—- „Se v e d e că suflu p e delături..."
. . „ N u , n u ! A ţ i suflat foarte b i n e " a zis d o m o l o m u l e ţ u l , c a r e - i î n t o v ă r ă ş e a .
. ^Păi, a t u n c i , c u m se p o a t e ? ! . . . Slavă D o m n u l u i , a m piept cât u n taur!..." I - a
r ă s p u n s n e d u m e r i t şi ţâfnos Titi. D a r celălalt a dat din c a p :
—• „Da... nici v o r b ă . . . a v e ţ i pieptul v o i n i c ; n u m a i c ă aici e v o r b a d e p l ă m â n " .
— „Şi n u - i tot a c e i a ? " s'a zborşit A t l e t u l .
— N u t o c m a i . Coastele, carnea... g r ă s i m e a , astea n u - s p l ă m â n i . . . "
La v o r b e l e lui, spuse foarte curtenitor, ochii D u d u c ă i Aristia ş i - a u azvârlit o clipă
codiţa iscoditoare înspre p i e p t u l lat al prietenului lor. A p o i , la pieptul m i c u ţ şi strâns al
lui C ' o n u Costică şi m a i - m a i c ă era să-1 î m p i e d i c e a - ş i m a i î n c e r c a şi el tăria p l ă m â n u l u i .
Dar B u m b o se î n c o r d a s e . A suflat vijelios în ţ e a v a , şi apa roşie a gâlgâit în ţâşnet
p â n ă sus d e tot, la „ P l ă m â n d e s ă v â r ş i t ! Stimate D o m n şi D o a m n ă felicitările n o a s t r e ! "
A p o i , răsuflând g r e u d e sforţarea g r o z a v ă , a surâs biruitor ochilor miraţi şi veseli p e
c a r e - i făcuse n e v a s t ă - s a , şi trufaş, a p r o a p e c u milă, încruntării fără folos din p r i v i r e a
jignită a lui Titi B u r g h e l e a .
— „ B u n p l ă m â n ! " a m u r m u r a t z â m b i n d s t ă p â n u l jocurilor. Şi î n t o r c â n d u - s e cătră
D u d u c a Aristia, a a d ă u g a t : „ A s t a î n s e a m n ă că v ă aşteaptă o b ă t r â n e ţ e liniştită şi l u n g ă ! . . . "
Iar la v o r b a lui, D u d u c a Aristia a surâs înduioşată lui C ' o n u Costică şi n ' a p u t u t s ă - ş i
ascundă mândria:
— „ B r a v o B u m b o ! " aşa i - a spus. P e u r m ă s'a făcut g r ă b i t ă şi î n d a t ă a p o r u n c i t :
—• „ M a i d e p a r t e ! "
A c u m v e n e a î n c e r c a r e a c u „ B e r b e c u l p e ş i n e " . A d i c ă u n fel d e b e r b e c alcătuit tot
d i n fier, căruia îi făceai v â n t , r e p e z i n d u - 1 să alerge p e şinele u n d e era legat. Şinele
acestea se î n c o v o i a u în sus, u r c â n d p â n ă la u n loc, în c a r e ş e d e a agăţată o p ă p u ş ă în
c h i p d e o m . D a c ă b e r b e c u l a j u n g e a p â n ă la p ă p u ş ă şi o izbea, p ă p u ş a se d ă d e a peste
c a p . Dar, —• fireşte, — la asta p u ţ i n ă l u m e ar fi p u t u t să ajungă, fiindcă b e r b e c u l era
foarte g r e u , iar a r c u i r e a şinelor î n sus foarte pieptişă.
A i c i , î n c e r c a r e a t r e b u i a făcută d e trei ori, p e n t r u c ă , l ă m u r e a s t ă p â n u l :
— „ A l t c e v a e să te î n c o r d e z i o s i n g u r ă d a t ă şi a l t c e v a d e trei ori în şir. A d e v ă r a t a
p u t e r e se v e d e s o c o t i n d u - s e t o c m a i felul în c a r e se înfăţişează cele trei î n c o r d ă r i făcute
la şir".
Şi astfel D u d u c a Aristia abia a m u t a t b e r b e c u l d e c â t e v a p a l m e . M u t â n d u - 1 însă la
fel, s t ă p â n u l jocurilor a z i s :
— P u t e r e statornică, n u m ă r u l t r e i — a d i c ă la f e m e e se n u m e ş t e „ M u l ţ u m i t o a r e " . Şi
c u m D u m n e a v o a s t r ă sânteţi f e m e e c a r e n u faceţi m u n c ă d e r â n d î n s e a m n ă că staţi foarte
b i n e c u p u t e r e a braţelor. A c u m D o m n u l " .
Titi B u r g h e l e a , A t l e t u l , ş i - a simţit a t u n c i m u ş c h i i mâinilor t r e m u r â n d . îşi d ă d e a s e a m a
că braţele lui v o i n i c e sânt în stare să zvârle b e r b e c u l d e să ţâşnească d i n c o l o d e c a p ă t u l
şinelor. Iar c u m d e atâtea ori strânsese în p a l m ă mâinile subţiri, ca d e copil, ale lui
C ' o n u Costică, a pufnit în râs v ă z â n d u - 1 c ă se î n c u m e t ă şi el la astă î n c e r c a r e .

391
 — „Aici, C o a n e Costică, n u m a i m e r g e 1 " a z i s e i — şi n u fără o u m b r ă d e r ă u t a t e .
Iar în sufletul lui B u m b o , n e p r i e t e n i a asta a d a t o s t r â n g e r e d e i n i m ă şi o î n e g u r a r e .
La d r e p t v o r b i n d n ' a r fi a v u t atâta pricină, p e n t r u c ă între ei toţi era l u c r u d e t o t d e a u n a
hotărît c ă A t l e t u l e v o i n i c . Dar, a c u m , şi aici, d u p ă celelalte biruinţi şi d u p ă p r i v i r e a
aceia a D u d u c ă i Aristia, c a r e - i încălzise p i e p t u l c u c e v a n e l ă m u r i t , d a r b u n şi m u l ­
ţumitor, n ' a r m a i fi v r u t să i se v a d ă p r e a tare s l ă b i c i u n e a .
S'a proptit z d r a v ă n în p i c i o a r e , a c u m p ă n i t d e c â t e v a ori b e r b e c u l , 1-a simţit g r e u
p e s t e m ă s u r ă şi a înţeles c ă - 1 a ş t e a p t ă î n f r â n g e r e a . E r a însă p r e a târziu să se m a i d e a
î n a p o i . S'a sforţat şi a izbutit. D a r b e r b e c u l n ' a făcut n i c i j u m ă t a t e d e cale şi m i c ş o -
r â n d u - ş i iuţeala d i n scurt, a î n g h e ţ a t p e l o c , î n a i n t e să fi d a t d e g r e u l u r c u ş u l u i .
•— „ N u . ţ i - a m s p u s eu, c ă n u m e r g e , C o a n e B u m b o ? ! " s'a repezit trufaş A t l e t u l .
„Asta n u - i încercare pentru mânuţile dumitale!"
— „ N i c i n ' a m p r e t e n ţ i a ! " a r ă s p u n s c u o a r e c a r e îndârjire C ' o n u C o s t i c ă : „ N ' a m
m â i n i l e cât b u t u c u l , c u m le ai d u m n e a t a 3"
N u m a i că, s t ă p â n u l jocurilor a v â n d tot interesul să se facă î n c e r c ă r i l e p â n ă la c a p ă t ,
s'a a m e s t e c a t î n v o r b ă :
— „ N ' a r e aface... V â n ă să a v e ţ i , C o a n e ! U n braţ g r o s n u î n s e a m n ă n e a p ă r a t c ă - i
tare..."
încurajat d e c u v â n t u l blajin, C ' o n u Costică, a m a i zvârlit b e r b e c u l o d a t ă . Şi a c u m
b e r b e c u l a străbătut c â t e v a p a l m e m a i m u l t , u r c â n d u - s e p e c l i n u l pieptiş al şinelor,
•—• F o a r t e b i n e ! A c u m u l t i m a d a t ă ! " a hotărît s t ă p â n u l . Şi b e r b e c u l zvârlit a treia
o a r ă a m e r s s t r u n ă , r ă s t u r n â n d o m u l e ţ u l d e piele şî câlţi, c a r e - 1 aştepta în c a p ă t .
— „ M i n u n a t ! " a zis a t u n c i b ă t r â n e l u l . „ A s t a - i d o v a d ă d e a d e v ă r a t ă fire b ă r b ă t e a s c ă ,
î n c o r d a r e a creşte c u m a i m a r e m ă s u r ă d e c â t o b o s e a l a . V ă r o g citiţi în foae, să v e d e ţ i c e
î n s e a m n ă a s e m e n e a l u c r u r i . E u v ă felicit..."
A p o i î n t o r c â n d u - s e c ă t r e Titi B u r g h e l e a , i - a arătat b e r b e c u l :
—• „ R â n d u l d u m n e a v o a s t r ă , d o m n u l e " .
I n c â i n a t c u m era, A t l e t u l n ' a m a i c u m p ă n i t m u l t b o ţ u l d e fier, p e c a r e - 1 înşfăcase
î n m â n ă . I - a d a t o izbitură d e s'a c u t r e m u r a t toată a l c ă t u i r e a şinelor. Şi, ca s ă g e a t a , b e r ­
b e c u l a ţâşnit p â n ă la capăt, r ă s t u r n â n d p ă p u ş a d e sus.
—• „ V o i n i c b ă r b a t , s â n t e ţ i ! " a zis s t ă p â n u l . „ E h ! D a r bărbăţia t r e b u e d o v e d i t ă d e m a i
m u l t e ori. V ă r o g daţi şi a d o u a o a r ă ! "
Titi a repezit b e r b e c u l şi a d o u a oară, c u aceiaşi c r â n c e n i e , c a şi la î n c e p u t . A c u m
însă jucăria n ' a m a i ajuns p â n ă sus.
— „ H m ! " atât a făcut b ă t r â n u l şi i-a întors b e r b e c u l în m â n ă s p u n â n d u s c a t :
— „ A treia oară !"
In clipa a c e i a s'a iscat între toţi o î n c o r d a r e t ă c u t ă şi g r e a . A i fi zis că, aci se j o a c ă
nişte cărţi m a i m a r i d e c â t se a r a t ă p e dinafară. D o a r b r o b o a n e l e d e s u d o a r e r e c e d e p e
fruntea lui Titi p u t e a u să m ă r t u r i s e a s c ă î n v e r ş u n a r e a c a r e c l o c o t e a p e d i n l ă u n t r u l t u t u r o r a .
î n c e r c a r e a a treia a fost p r ă p ă d . B e r b e c u l s'a oprit la j u m ă t a t e d e cale, iar A t l e t u l
s'a arătat destul d e n e s t ă p â n i t , î n c â t să i z b u c n e a s c ă p r i n t r e dinţi c â t e v a v o r b e fără c u m ­
păt, c a r e a u făcut să înflorească surâs ascuţit p e g u r a lui C ' o n u Costică.
— „Şi c e î n s e a m n ă , m ă r o g d o m n u l e , c â n d se î n t â m p l ă aşa ?" a î n t r e b a t el p e s t ă ­
p â n u l jocurilor. A c e l a însă n ' a r ă s p u n s . L - a privit î n t r ' u n a n u m e fel şi a c e r c a t să-1
î m b i e s p r e alte maşinării. D a r Titi B u r g h e l e a se î n v e r ş u n a s e .
— „ N u se p o a t e ! " a zis el „ M a i p l ă t e s c u n r â n d şi t r e b u e să m a i d a u o d a t ă ! "
— „ D a c ă v r e ţ i . . . " i - a întors t ă r ă g ă n a t b ă t r â n u l . „Dar..."
— „Dar c e ? " '

392
 — „E tot una..." .
A t l e t u l s'a făcut foc. A s c u t u r a t d i n u m ă r :
— „Ei, a s t a - i ! î m i ştiu e u m a i b i n e puterile m e l e î " $i, ca să arate că nici n u m a i
v r e a să stee d e v o r b ă , s'a repezit în b e r b e c şi i - a tras o izbitură d e m a i - m a i să-1 r u p ă
d i n şinele lui.
D a r b e r b e c u l pas să se m a i d e a clintit d i n c o l o d e j u m ă t a t e a depărtării. î n c ă o d a t ă ,
şi î n c ă odată... Şi d e g e a b a d e fiecare dată...
S t ă p â n u l , p r i v i n d u - 1 c u o c h i subţiaţi şi plini d e înţeles, i - a z i s :
— „ V ' a m spus... Iar c a să v ă d o v e d e s c d e - a b i n e l e a " şi s'a întors c u faţa la C ' o n u
Costică „poftiţi a c u m şi d u m n e a v o a s t r ă d o m n u l e , să m a i î n c e r c a ţ i d e trei o r i " .
C ' o n u Costică, m i n u n a t el s i n g u r d e r ă s t u r n a r e a acestor arătări, a î m p i n s b e r b e c u l
fără p r e a m u l t ă î n c r e d i n ţ a r e . Totuşi b e r b e c u l a vâjâit p â n ă în creastă d e ş i - a făcut d o v a d a
puterii neînfrânte. A p o i a vâjâit a d o u a o a r ă î n c ă m a i tare, iar c â n d s'a repezit a treia
oară, a r u p t şi a zvârlit cât c o l o , p â n ă şi p ă p u ş a d e piele, c a r e îl o p r e a .
Peste m i n t e a lui B u r g h e l e a s'a lăsat u n fel d e ceaţă. Toată m â n d r i a lui d e d i h a n i e
v o i n i c ă se făcuse praf. A simţit d e o d a t ă n e v o i a să le î n t o a r c ă spatele t u t u r o r şi să p l e c e
acasă. In o r i c e caz, s i l i n d u - s e să rânjească î n c h i p d e g l u m ă şi n e p ă s a r e , le ferea ochii
şi c u v â n t u l . N ' a p u t u t însă să n u v a d ă privirea umilitoare — o h 3 aşa d e umilitoare 1 —
p e c a r e î - a a r u n c a t - o D u d u c a Aristia şi nici n ' a p u t u t să n u v a d ă p r i v i r e a uimită şi
m â n d r ă — o h ! aşa d e uimită şi d e m â n d r ă — c u c a r e femeia a răsplătit victoria b ă r ­
b a t u l u i ei.
— „ A c u m , h a i d e m m a i d e p a r t e ! " a p o r u n c i t ea, într'o înfrigurare femeiască, plină
d e r e c u n o ş t i i n ţ ă p e n t r u biruinţele t r e c u t e ale b ă r b a t u l u i ei, şi d e s ă v â r ş i t d e î n c r e z ă t o a r e
în biruinţele c e t r e b u i a u să v i e .
— „ A a v u t d r e p t a t e idiotul c a r e a spus c ă femeia n u i u b e ş t e d e c â t p e î n v i n g ă t o r !
In clipa asta, D u d u c a îl i u b e ş t e p e b ă r b a t u l său n u p e n t r u c ă i-i b ă r b a t , ci p e n t r u c ă e
biruitor. Ba, aş p u t e a s p u n e : îl i u b e ş t e aşa d e m u l t , î n c â t uită c ă i-i bărbat. Iţi v i n e a
c r e d e c ă - 1 înşeală c u el însuşi..."
C a m aşa ar fi g â n d i t Titi B u r g h e l e a , d a c ă n ' a r fi fost copleşit d e înfrângere. Şi p o a t e
c ă tot din aceiaş p r i c i n ă a şi r ă s p u n s D u d u c ă i Aristia, a p r o a p e n e c u v i i n c i o s :
— „Ia lăsaţi fleacurile astea, o a m e n i b u n i , şi h a i să p l e c ă m spre c a s ă ! "
„Să fim s e r i o ş i ! "
A c u m însă s'a p e t r e c u t o faptă foarte c i u d a t ă . D u d u c a Aristia ş i - a p e t r e c u t m â n a
p e s u b braţul subţire al lui C ' o n u Costică, 1-a strâns uşurel, c u o t u l b u r e şi p l ă c u t ă î n ­
d e m n a r e femeiască — c a r e 1-a făcut p e b ă r b a t s ă - ş i î n c o r d e z e ca piatra s u b d e g e t e l e ei
c a l d e m u ş c h i u l s u b ţ i r a t e c şi îndârjit. A p o i a m â n d o i , strânşi u n u l l â n g ă altul, i - a u întors
spatele A t l e t u l u i fără n i c i o v o r b ă şi s'au d u s la a d o u a î n c e r c a r e a puterii p l ă m â n u l u i ,
u n d e B u m b o a v e a să c a p e t e „ c o n f i r m a r e a d e p l ă m â n perfect. Sincere felicitări!"

* *

Ce a fost d u p ă aceia e g r e u d e desluşit. I s'o fi năzărit n u m a i lui B u r g h e l e a , c ă

v e d e în ochii s t ă p â n u l u i o u m b r ă d e b ă t a e d e j o c , ori e r a c u a d e v ă r a t ?
Dar la u r m a urmii, chiar să fi fost bătaia asta d e j o c şi î n c ă n ' a r fi a v u t A t l e t u l î n d r e p ­
tăţire să facă a c e e a c e a făcut.
7
D a r s t ă p â n u l jocurilor n u - i spusese d e c â t :
— „ M i - a r p ă r e a foarte r ă u , d a c ă aş şti c ă maşinile m e l e a u cât-de-cât vină în
supărarea dumneavoastră ! "
P e câtă v r e m e , Titi i - a r ă s p u n s fără n i c i u n r o s t r

393 *
 !

— „ H a i c a r ă - t e d e - a i c i şi l a s ă - m ă în p a c e l "
La a s e m e n e a g r o s o l ă n i e , b ă t r â n u l a dat d i n u m e r i şi 1-a p u s la l o c u l lui, foarte
politicos:
— „ î m i p a r e r ă u , d a r n u p o t , fiindcă e u s â n t la m i n e a c a s ă ! "
B u r g h e l e a , jignit, s'a umflat în faţa lui, f u l g e r â n d u - 1 d i n p r i v i r e .
— „ A d i c ă ? A s t a î n s e a m n ă c u m v a c ă t r e b u e să m ă car e u ?
E e e e ? A p o i ia u i t ă - t e p u ţ i n t e l la m i n e , c ă n u m ă ştii c i n e s â n t şi nici n u ştii c e rost
a m pe aici!"
A t u n c i b ă t r â n u l i - a întors încet, d a r h o t ă r î t şi o c h i în o c h i :
— „ A s t a n u - i g r e u d e ştiut d o m n u l e . Sânteţi u n d o m n v o i n i c şi aţi v e n i t să v ă
încercaţi puterile".
P a l m e l e lui Titi l - a u trăznit în plin şi l - a u făcut m o t o t o l . F u s e s e î n c r e d i n ţ a t A t l e t u l ,
c ă r ă s p u n s u l era l i m p e d e d o v a d ă a batjocorei, iar c u t e z a n ţ a a c e i a n ' o p u t e a lăsa n e ­
pedepsită.
I n c ă e r a r e a c r â n c e n ă c a r e a u r m a t , c u toţi slujbaşii jocurilor, b a c h i a r şi c u l u m e a
d e p r i n prejur, p e s t e c a r e — b i n e înţeles — a u v e n i t şi cei d o i gardişti d i n i a r m a r o c , n u
s'ar fi isprăvit uşor, d a c ă n u se î n t o r c e a în g o a n ă C ' o n u C o s t i c ă şi D u d u c a Aristia. L - a u
tras a n e v o e d e o p a r t e şi l - a u m u s t r a t :
— „Bine, o m u l e , c e - i asta ? Se p o a t e să te p u i la b ă t a e c u t o a t e slugile ? La u r m a
u r m i i n ' a r t r e b u i să uiţi c ă eşti c u n o i ! "
S c o s d i n fire, Titi n ' a m a i ştiut c e s p u n e . S'a răstit :
—• „Ia l ă s a ţ i - m ă î n p a c e . . . D a c ă e aşa, n u m a i s â n t c u d u m n e a v o a s t r ă ! . . . "
Şi d e d a t a asta el a fost cel c a r e l e - a întors s p a t e l e şi a p l e c a t . (Se p a r e c ă a u fost
şi v o r b e m a i u r â t e , d a r d e s p r e a c e l e a n ' a u p o m e n i t n i m e n i . E r a şi firesc).
O r i c u m , C ' o n u Costică, o m p r e a d e ş t e p t c a să n u s c a p e c u o g l u m ă d i n t r ' o î m ­
p r e j u r a r e aşa d e uricioasă c a asta, a pufnit a p o i în râs, s p u n â n d în d o i peri s t ă p â n u l u i
jocurilor :
— „ C u m v ă d e u , jocurile d u m i t a l e î n c e a r c ă î n t r ' a d e v ă r toate p u t e r i l e o m u l u i ! "
— „ A ş a c r e d şi e u " a r ă s p u n s a c e l a z â m b i n d . A p o i a a d ă u g a t : „ C h i a r v ' a ş r u g a s ă - i
s p u n e ţ i că a c e l e d o u ă p a l m e p e care m i l e - a d a t n u î n s e a m n ă c ă m a ş i n a m e a n ' a r e d r e p t a t e .
E u c r e d c ă tot n o i o să-1 î n g r o p ă m . . . "
Şi ochii d e d i h o r , a u licărit d e a s u p r a obrajilor b r ă z d a ţ i d e z e c e v â r c i r o ş c a t e . . .
Insfârşit, c e - a fost c e n ' a fost, r u p t u r a s'a făcut, iar M o ş T o d e r i ţ ă Cateliu, profesorul
d e g r e c e a s c ă d e la liceu, a m a i găsit u n prilej să s c a n d e z e î n ritm antic, v e r s u r i d i n
m u l t e l e p e c a r e le alcătuia î n t o t d e a u n a , în m a r e a - i d o r i n ţ ă şi n e v o e d e clasic să s p u e p e
s c u r t şi l i m p e d e a c e i a c e g â n d e ş t e :

Aşa voeşte Zeus, cel plutitor pe veacuri.

Bătrânul Menelaos pe Hector să-l înfrângă
Şi umilindu-i astfel puterea — mincinoasă
Frumoasa lui muere să-şi ee îndărăt.

D a r î n t â m p l a r e a a c e a s t a p r e a c i u d a t ă , n u s'a m ă r g i n i t n u m a i la uluirea t â r g u l u i . A
î n c e p u t să a d u c ă r o a d e , b a î n c ă r o a d e felurite.
M a i întâi, femeile d i n l u m e a b u n ă , p e c a r e n u p u ţ i n le sâcâise ani d e zile c r e ­
d i n c i o a s a p r i e t e n i e arătată d e A t l e t casei lui C ' o n u Costică, a d i c ă D u d u c ă i Aristia, a u
c r e z u t c ă - i l o c u l să î n ţ e l e a g ă şi să d e s l e g e taina.
— „ A s t a era!... A l t m i n t e r i , d a c ă ar fi a v u t el atâta p u t e r e într'însul cât arată p e d i n -

394
afară, n u r ă m â n e a lipit d e - o s i n g u r ă casă... A ş a , Aristia se m u l ţ u m e ş t e cU puţin... A t l e t u l
n'are n e v o e d e mare lucru..."
— „Ba, p o a t e c ă n ' a r e n e v o e d e n i m i c i " a tăiat alta c u limbă d e ş a r p e . „Şi n ' a r fi
d e m i r a r e . E u ştiu o p o v e s t e c u u n atlet e n g l e z şi o actriţă..." ,
Iar c a p e t e l e strânse c i u c u r e l â n g ă p o v e s t i t o a r e , a u aflat c ă şi în o a r e c a r e privinţi
m u l t u l înmulţit c u n i m i c d ă tot n i m i c . Ba chiar — şi a c u m era cazul — u n e o r i n i m i c u l
a d u n a t c u m u l t u l , în l o c să lese m u l t u l c u m este, îl face tot n i m i c .
Insfârşit, a r i t m e t i c a asta n ă z d r ă v a n ă , î n t o v ă r ă ş i t ă d e toate pildele c e o p u t e a u întări,
a făcut ca, în c â t e v a s ă p t ă m â n i , Titi B u r g h e l e a să-şi c a p e t e o faimă a n u m e , c a r e a a d u s
t i h n ă b i n e c u v â n t a t ă în m u l t e o d ă i d e d o r m i t u n d e , p o a t e l u n i şi ani, plutiseră s u b p l e o a p e
d e femei, arătări vijelioase.
(Sfârşitul în numărul viitor)

395
P O E S I I
DE

I O N P I L L A T

CÂNTEC PENTRU LUMINĂ

Lumină, lumină, de ce
în toamnă târzie te duci?
Amară e coaja de nuci
Şi floarea soarelui e
Tăciune când tu o usuci.

Lumină, lumină, mai stai,

Spre iarnă nu te grăbi!
Ce-or face în vânturi pustii
Fosnitele frunze si mai
Mâhnite de nu le mângâi ?..

Lumină, lumină, n'ai nici

O milă de flori şi furnici.
Dar greerii, bieţii, ce strâng
Doar bobul de soare din crâng,
Ce-or face la iarnă şi cui
Să ceară de nu-i îndestul ? *\

Lumină, lumină, mai stai

La mine măcar până'n Mai!

396
AMURG PE PRUT

C u m c o b o r a m s p r e a p a limpezită
D e soarele tot m a i pieziş p e Prut,
A m regăsit frunzarele rărite
Şi liniştea poienii d e d e m u l t .

L u m i n a v e r i i se lăsa spre t o a m n ă ,
Lumina după-amiezii da'n amurg, j
Sta c r â n g u l v e r d e şi pătat d e a u r ,
P o i a n a se ' n c h e i a c u u m b r e lungi.

P e ţ ă r m u l d i n p o t r i v ă u n d e satul
A l b p r i n livezi se o d i h n e a şi el,
Sta p â n z a la ghilit p e p r u n d întinsă,
C â n d n o r i subţiri se ' n v ă p ă i a u p e cer.

N u se clintea o frunză în p ă d u r e ,
î n sat n u se m i ş c a u n o m .
C u roata m o l c u m s t r ă l u c i n d la soare,
O moară bătea apa monoton.

P e firul a p e i se d u c e a o plută.
P e apa cerului aluneca u n nor.
Era d e - a r g i n t c a s u n e t u l tăcerii
Şi—i t r e m u r a l u m i n a p e s t e tot.

Stam jos la r ă d ă c i n a u n e i sălcii,

î n jurul m e u priveliştile vechi.
P r i v e a m î n m ă r m u r i t , c u m într'o carte
Copil p r i v i s e m ţara d i n p o v e s t e .

A m u r g u l îmi intrase în p o i a n ă .
Priveliştea, tot s t â n d , m i s'a p ă r u t
C ă p l e a c ă ş i - e a c ' u n stol d e r â n d u n e l e
C e tot m a i m i c în zare se p i e r d u .

397
 POEM CU U M B R Ă DE N U C
DE

O C T A V I A N ŞIREAGU

C j â n d u l tău e frate cu lumina, iar pe lujerii lui de crin cântă păsările înţelepciunii,
copiliţafmea...
Soarele, ce-şi anina ciorchinele surâsului printre ramurile nucului din grădină, le
ademeni umbra pe peretele casei.
8-
— Tăticule, strigă fetiţa mea, venind într'o fugă la mine — umbra nu ştie să plângă?...
— Care umbră, rândunica tatii ? — întrebai mirat.
— Umbra de pe peretele casei.
— Nu, crăişoara mea, de ce să plângă?
— Bine, dar eu o împroşcai cu picioruşul şi ea n'a zis nimic, nimic, nimic... Tăticule,
pe ea n'o doare? Tăticule, ea de ce nu plânge?...
— Nu, iconiţa tatii, umbra nu poate plânge.
— Nu poate, nu poate, dar atunci de ce se mişcă?
- Apoi se mişcă, fiindcă vântul clatină crengile nucului şi umbra de pe perete e
umbra crengilor.
— Şi, nici pe nuc nu-1 doare, dacă-i loveşti umbra ?...
Tăticule, de ce nu răspunzi?... Tăticule, dar ramurile nucului sunt verzi şi umbra
lor totuşi nu e verde ) De ce, tăticule? Spune-mi 1...
Norocul meu: de undeva, pe dată sosi o libelulă, şi copilita mea se luă după
dânsa, printre florile din grădină...

398
P O E S I I
DE

OLGA CABA

L E T H E
C u f u n d ă - ţ i fruntea lin s u b mângăeri de valuri
U n d e irisuri l u n g i l e a g ă n ă albe astre.
V e i tăcea p r e c u m râul cu cărările albastre,
V e i fi purtat în s o m n s u b nevăzute maluri.

î n ţara fără v â n t , î n ţara fără u m b r ă

N u - ţ i v o r s p u n e p o v e ş t i scoicile d e opal,
N u te v a d e s m i e r d a n i c i u n t r e m u r d e v a l ,
N u te v o r şti nici norii legănaţi lin d e u n d ă .

I N V I T A Ţ I E

D e c e n u v r e i să vii c u m i n e ' n ţara albastră?

T e - a ş d u c e înspre c e r u r i fără d e h o t a r .
A m u r g u l cel c u brâul d e coral
N u n e - a r î n c i n g e r o b i s u b ziua d e s t r ă m a t ă .

D e m â n ă t e - a ş lua şi t e - a ş d u c e c u m i n e
P â n ă c â n d paşii noştri ar rătăci în c â n t u r i
Şi mâinile n o a s t r e străvezii d e v â n t u r i
L e - a m limpezi în a p a boitelor s e n i n e .

Şi stele m a r i şi c o a p t e a m c u l e g e
Ş i - a m sorbi v i n u l lor albastru d e l u m i n ă
Şi visurile n o a s t r e în beţia d i v i n ă
S'ar r e c u n o a ş t e ' n spaţiu şi s'ar u n i a l e n e .

3 9 9
 o ROMÂNISM ŞI ORTODOXIE
DE

D. S T À N I L O A E

Intr'o c a r t e scrisă c u i n t e n ţ i a d e - a c a r a c t e r i z a r o m â n i s m u l p e n t r u a face din el i z ­

v o r u l d e inspiraţie şi realitatea c a r e să p r e o c u p e în m o d s p e c i a l politica statului nostru,
d. R ă d u l e s c u - M o t r u , fără să r e u ş e a s c ă a n e s p u n e î n c e c o n s t ă specificul r o m â n i s m u l u i ,
a r e m u l t e idei juste, d a r şi u n e l e afirmaţii nefericite. C e a m a i nefericită d i n t r e t o a t e este,
c u s i g u r a n ţ ă , afirmaţia c ă între r o m â n i s m şi o r t o d o x i e , c h i a r d a c ă a fost în t r e c u t o strânsă
l e g ă t u r ă , astăzi ele t r e b u e să se d e s p a r t ă d i n u r m ă t o a r e l e m o t i v e : „ R o m â n i s m u l şi o r t o ­
d o x i s m u l n u p o t fi c o n t o p i t e fără să se p ă g u b e a s c ă r e c i p r o c , fiindcă n a t u r a spiritualităţii
u n u i a este c u totul diferită d e a celuilalt. O r t o d o x i s m u l n u p o a t e m e r g e m a i d e p a r t e în
s e r v i c i u l u n e i spiritualităţi naţionaliste, fără a-şi p i e r d e c a r a c t e r u l d e spiritualitate religioasă
c r e ş t i n ă ; iar R o m â n i s m u l n u p o a t e m e r g e m a i d e p a r t e p e b a z a o r t o d o x i s m u l u i d e c â t c u
p r e ţ u l a b d i c ă r i i sale d e l à r o l u l d e p r o m o t o r al p r o g r e s u l u i î n o r d i n e a e c o n o m i c ă şi p o l i ­
tică a R o m â n i e i . F u z i u n e a lor, c u m o p r e t i n d unii, n u p o a t e fi p e viitor, d e c â t d a c ă u n u l
s a u altul îşi t r ă d e a z ă c h e m a r e a .
I n a d e v ă r , o r t o d o x i s m u l , c a spiritualitate creştină, t r e b u e să r ă m â n ă d e a s u p r a i n t e r e ­
selor p ă m â n t e ş t i . F o n d u l s ă u este o r e v e l a ţ i e . R e v e l a ţ i e i n v a r i a b i l ă . O r t o d o x i s m u l se p o a t e
desluşi p r i n e x a m i n a r e a tradiţiilor, d a r n u m o d e r n i z a î n spiritul t i m p u l u i . C h e m a r e a o r t o ­
d o x i s m u l u i este să ţină, în v e c i i v e c i l o r , î n v ă ţ ă t u r i l e lui C h r i s t o s î n f o r m a lor n e a l t e r a t ă .
R o m â n i s m u l d i m p o t r i v ă este spiritualitatea c a r e n e d ă mijlocul d e a m e r g e c u v r e m e a ,
d e a n e m o d e r n i z a . El este focul c a r e purifică etnicul n o s t r u p e n t r u a-1 p u n e p e acesta
î n m ă s u r ă să c r e e z e o p e r e originale. O r t o d o x i s m u l este tradiţie, r o m â n i s m u l este v o c a ţ i e " .
V o m e x a m i n a afirmaţia a c e a s t a a d - l u i R ă d u l e s c u - M o t r u atât din latura o r t o d o x i e i
cât şi d i n c e a a r o m â n i s m u l u i , c a să v e d e m d a c ă rezistă u n e i critici cât d e p u ţ i n serioase.
„ O r t o d o x i a t r e b u e să r ă m â n ă în v e c i d e a s u p r a intereselor p ă m â n t e ş t i " , d u p ă d. R ă ­
d u l e s c u - M o t r u . Iar r o m â n i s m u l se r e z u m ă în i n t e r e s e p u r p ă m â n t e ş t i , ar t r e b u i s ă - i c o m ­
p l e c t ă m n o i g â n d u l ; r o m â n i s m u l e n u m a i grije d e m â n c a r e şi d e l o c aspiraţie s p r e d e s ă ­
v â r ş i r e m o r a l ă şi spirituală ; r o m â n i s m u l s'a c o n v e r t i t la m a r x i s m , c a d. R ă d u l e s c u - M o t r u .

400
 A c i ar sta toată antiteza. A c e a s t ă pretinsă orientare spre direcţii o p u s e sau plutirea
în p l a n u r i total străine le-ar face c u n e p u t i n ţ ă întâlnirea.
Realitatea este însă alta. O r t o d o x i a n u e făcută să strălucească în v i d u l absolut sau
să se o d i h n e a s c ă v e ş n i c în sine, ci, c u toată n e s c h i m b a r e a d o g m e l o r sale, e a i n u n d ă în
suflete şi l u m i n a ei p r o d u c e în m i n t e a şi inima credincioşilor a n u m i t e efecte, cari se r ă s ­
frâng în manifestările d e cultură, d e m u n c ă , d e r a p o r t u r i sociale, ale g r u p u l u i e t n i c c a r e - i
aderă.
Desigur, o r t o d o x i a ţine „în v e c i i v e c i l o r î n v ă ţ ă t u r i l e lui Christos în forma lor n e a l t e ­
r a t ă " , d a r c h e m a r e a ei n u se r e z u m ă la atâta, sau n u aceasta este p r o p r i u zis c h e m a r e a
ei, ci a c e e a d e a face ca învăţăturile lui Christos să m o d e l e z e fără î n c e t a r e sufletele şi p o ­
p o a r e l e t o c m a i în direcţia virtualităţilor lor spirituale.
Soarele încă este acelaş p e n t r u toată faţa p ă m â n t u l u i . D a r culorile c a r e n a s c d i n î n ­
tâlnirea diferitelor peisagii c u l u m i n a lui se d e o s e b e s c la fiecare pas.
Nici o r t o d o x i a în sine n u r e n u n ţ ă la universalitatea şi la n e s c h i m b a b i l i t a t e a ei şi nici
n e a m u r i l e n u se uniformizează s u b l u m i n a ei.
D . R ă d u l e s c u - M o t r u n u ş i - a p u t u t i m a g i n a c o l a b o r a r e a d i n t r e o r t o d o x i e şi r o m â n i s m
d e c â t î n t r ' u n a din cele d o u ă f o r m e ale acestei a l t e r n a t i v e . D u p ă D - s a n u p o a t e exista
nici o întâlnire între g e n e r a l şi special, între infinit şi mărginit, între n e s c h i m b a b i l şi s c h i m -
babil, d e c â t prin c ă d e r e a u n e i a d i n a c e s t e a d o u ă din c a r a c t e r u l lor o n t o l o g i c , prin c o n ­
topirea totală a u n e i a în cealaltă.
E u n m o d d e c u g e t a r e e x t r e m d e simplist, c a r e c r e d c ă n u se m a i întâlneşte azi la
v r e u n filosof. L e g e a a n t i n o m i e i , în v i r t u t e a căreia contrastele se întâlnesc într'o u n i t a t e
n o u ă fără să se c o n t o p e a s c ă fiinţa u n e i a în alta, este u n b u n definitiv câştigat d e filosofie
în î n ţ e l e g e r e a atâtora din a s p e c t e l e realităţii.
Ea se întâlneşte în fiinţa n o a s t r ă o m e n e a s c ă în c a r e eul, acelaş c o n t i n u u , şi trupul,
c o n t i n u u altul, trăesc într'o u n i t a t e , fără a se preface u n u l în a l t u l ; e a e n o r m a t u t u r o r
fiinţelor în c a r e se realizează prin e v o l u ţ i e o formă p r e z e n t ă v i r t u a l î n c ă din g e r m e n e l e
lor, ea explică orice e x e m p l a r d i n realitate, fiindcă în t o a t e î n t â l n i m tipul g e n e r a l într'o
u n i t a t e intimă c u caracterul i n d i v i d u a l .
D . R ă d u l e s c u - M o t r u n u p o a t e c u g e t a d e c â t sau m o n i s t sau dualist. Treapta aceasta
d e c u g e t a r e a fost depăşită în Biserică î n c ă din v r e m e a certelor monofizite şi n e s t o r i e n e .
î n t o c m a i c a d. R ă d u l e s c u - M o t r u existau şi p e a t u n c i unii teologi şi filosofi cari n u p u t e a u
depăşi, în c h e s t i u n e a unirii firii d u m n e z e e ş t i şi firii o m e n e ş t i în p e r s o a n a lui Isus Hristos,
a l t e r n a t i v a : m o n i s m - d u a l i s m . C e l e d o u ă firi, d a c ă s'au unit c u a d e v ă r a t , s'au c o n t o p i t într'
u n a s i n g u r ă , ziceau e i ; d a c ă n u s'au contopit, nici u n i r e a n ' a a v u t l o c . Şi d u p ă c u m se
d e c i d e a u p e n t r u p r i m a p a r t e a alternativei, sau p e n t r u a d o u a , e r a u monofiziţi sau n e s -
torieni. Biserica a stabilit, faţă d e unii şi faţă d e alţii, la sinodul I V d i n C a l c e d o n , că cele
d o u ă firi s'au întâlnit într'o unitate, d a r fără să a b d i c e v r e - u n a delà c a r a c t e r u l ei. E l e g e a
a n t i n o m i e i , atât d e u n i v e r s a l ă în l u m e a c a r e e m a i misterioasă, a d e c ă m a i a d â n c ă în sensul
ei, d e c u m ş i - o î n c h i p u e d. R ă d u l e s c u - M o t r u .
Monofiziţii şi nestorienii n u p u t e a u ieşi d i n raţionalismul simplist, g e o m e t r i c . Infinitul
s u p r a p u s finitului îl î n g h i t e , r a ţ i o n a u ei. A t o t p u t e r n i c u l d a c ă ia în b r a ţ e o p u t e r e limitată
o a b s o a r b e . D a r o a m e n i i în al căror suflet m a i era p e l â n g ă r a ţ i u n e şi c r e d i n ţ a , c a r e d ă
d e atâtea ori e x p e r i e n ţ a apropierii infinitului, şi cari m a i citiseră şi în Sfânta Scriptură
ştiau c ă focul d u m n e z e e s c , c u toată p u t e r e a lui infinită, n u c o n s u m ă slabul r u g al făpturi
o m e n e ş t i , oricât ar a r d e d e p u t e r n i c şi d e l u m i n o s p e altarul lui.

* *

401
 D a r să v e d e m c u m este posibilă această u n i r e între o r t o d o x i e şi r o m â n i s m fără să
sufere n i c i u n a în s e n s u l amintit.
D a c ă o r t o d o x i a ar p r e s c r i e în detalii tot m o d u l d e c u g e t a r e şi d e v i a ţ ă al o m u l u i şi
d a c ă d i n prescripţiile ei s'ar c r e a o m u l î n t r e g , ea a r u n i f o r m i z a n e a m u r i l e , l e - a r lipsi d e
o r i c e originalitate. D a r n u este c a z u l . O r t o d o x i a e s c h e m ă p e n t r u v i a ţ a n o r m a l ă şi ajutor
d u m n e z e e s c p e n t r u v i a ţ a n o r m a l ă , a d e c ă d o g m ă şi h a r d u m n e z e e s c .
D o g m e l e o r t o d o x e n u s u n t stabilite c u s c o p u l d e a interzice activitatea intelectuală
a o m u l u i . N i c i d e a o î n g u s t a p â n ă la s t r â m t o a r e . Ele d e s e m n e a z ă u n c o n t u r foarte larg;
ele jalonează u n d r u m d e o l ă ţ i m e cât p o a t e bătători o v i a ţ ă n o r m a l ă . N e g a t i v v o r b i n d ,
ele s u n t c â ţ i v a stâlpi aşezaţi, c a a v e r t i s m e n t , p e l â n g ă prăpastia c a r e m ă r g i n e ş t e p e a m ­
b e l e laturi d r u m u l l a r g cât u n c â m p c u m a r g i n i a b i a vizibile, al vieţii.
Se c e r e s ă te ţii în interiorul lor, d a c ă v r e i c a atât v i a ţ a î n d e o b ş t e cât şi c u g e t a r e a
să p o a t ă înainta fără sfârşit şi să n u a j u n g ă la i m p a s şi la d i s t r u g e r e . D a r c â m p u l d i n i n ­
teriorul lor, c u vastitatea lui şi m a i ales c u l u n g i m e a lui c a r e m e r g e î n infinit, oferă f i e ­
c ă r u i a c e şi cât v r e a p e n t r u c e r c e t a r e , p e n t r u l u c r a r e .
D o g m a existenţei lui D u m n e z e u e u n stâlp c a r e fereşte d e prăpastia a t e i s m u l u i şi a
iresponsabilităţii m o r a l e c a r e î n g h i t e i r e m e d i a b i l u n n e a m c â n d n ' o e v i t ă . D o g m a d e s p r e
D u m n e z e u u n u l în fiinţă d a r întreit în p e r s o a n ă e x p r i m ă u n postulat i m p e r i o s al realităţii
n o r m a l e : cât m a i d e p l i n a sinteză între p e r s o n a l i s m şi c o m u n i t a t e , c u s a l v a r e a a m â n d u r o r a .
D o g m a p ă c a t u l u i s t r ă m o ş e s c şi a m â n t u i r i i d e el p r i n suferinţa celei m a i înalte Fiinţe,
a Fiului lui D u m n e z e u , n e fereşte d e î n c r e d e r e a c ă r ă u l , atât c a să existe cât şi c a să în­
c e t e z e să m a i . existe, d e p i n d e n u m a i d e n o i şi n e d e s c h i d e o p e r s p e c t i v ă c u m u l t m a i
justă d e î n ţ e l e g e r e a r a p o r t u r i l o r n o r m a l e d i n t r e cele înalte şi c e l e s u b a l t e r n e : n u d e
simplă s t ă p â n i r e şi s u p u n e r e , ci d e jertfă şi i u b i r e .
D o g m a m â n t u i r i i în Biserică şi p r i n t a i n e n u face d e c â t să p r e l u n g e a s c ă i d e e a s o l i d a -
rismului c o s m i c şi a necesităţii ajutorului d u m n e z e e s c în s c ă p a r e a d e r ă u , î n suişul spre
perfecţiune.
Iar d o g m a p e r m a n e n t i z ă r i i vieţii p e r s o n a l e şi a răsplătirii în l u m e a viitoare e x p r i m ă p o s ­
tulatul m o r a l cel m a i u n i v e r s a l şi m a i o r g a n i c , c o n c r e s c u t în sufletul o m e n e s c , a c e l a al
dreptăţii î n v i n g ă t o a r e totuşi, o d a t ă şi o d a t ă .
Sunt c â t e v a principii c a r e e x p r i m ă însăşi feţele esenţiale ale realităţii şi virtualităţile
ei n o r m a l e . Sunt m u c h i i l e p o l i e d r u l u i c a r e e v i a ţ a s D u m n e z e u şi o m , p e r s o n a l i t a t e şi c o ­
m u n i t a t e , iubire şi autoritate, t o a t e a c e s t e a e x i s t â n d d e p l i n si c o n d i ţ i o n â n d u - s e d e p l i n , iar
sistemul î n t r e g t u r b u r a t d e p r e z e n ţ a serioasă şi misterioasă a răului, c a r e n u p o a t e fi î n ­
v i n s n u m a i d e o m şi î m p o t r i v a căruia a r m a c e a m a i eficace e jertfa, r e n u n ţ a r e a la s i n e .
Ele c o n s t i t u e l e g e a c a r e face posibilă şi p r o m o v e a z ă spre tot m a i m u l t ă n o r m a l i t a t e v i a ţ a
o m u l u i şi a societăţii. Ele f o r m e a z ă r i t m u l spiritual c a r e c o n d i ţ i o n e a z ă c o n s e r v a r e a şi d e s -
v o l t a r e a s ă n ă t o a s ă a vieţii. O r t o d o x i a e ritmul d e p l i n al vieţii, e e n t e l e c h i a ei. A u fost şi
există şi alte r i t m u r i spirituale d e v i a ţ ă ; u n e l e a u p r o v o c a t chiar o p u t e r n i c ă e f e r v e s c e n ţ ă
culturală şi politică în societăţile p e cari l e - a u a n i m a t . D a r e f e r v e s c e n ţ a a c e a s t a a a v u t
c e v a g ă u n o s în e a şi r e p e d e s'a epuizat. P o p o a r e l e r e s p e c t i v e a u dispărut s a u a u d e c ă z u t
d e g r a b ă . C e e a c e a fost pozitiv î n a c e l e r i t m u r i d e viaţă a p r o m o v a t u n e l e creaţii c u l t u ­
rale şi p o l i t i c e ; d a r lipsurile d i n a c e l e ritmuri a u d u s r e p e d e la o b o s e a l ă , la d e g e n e r a r e .
A ş a a fost c u diferitele c u l t u r i p r o c r e ş t i n e , p e n t r u cari realitatea n u era u n p o l i e d r u c u
m u c h i i cari se ţin în e c h i l i b r u r e c i p r o c , ci d ă d e a u p r e c ă d e r e e x a g e r a t ă u n e i a sau alteia
din ele.
A ş a este c u celelalte r i t m u r i creştine, catolicismul şi p r o t e s t a n t i s m u l s a m b e l e n e s o ­
c o t e s c u n a sau alta d i n feţele esenţiale ale realităţii, e x a g e r â n d altele. Catolicismul n u v e d e

402
v a r i e t a t e a e t e r n ă a n e a m u r i l o r şi r e d u c e apreciabil chiar sensul şi v a l o a r e a personalităţii.
In el se manifestă a p r o a p e c u exclusivitate t e n d i n ţ e l e uniformizatoare, centralizatoare, a u ­
toritare ; el e p r e a m u l t juridic şi p r e a p u ţ i n d u h o v n i c e s c , p r e a m u l t ă p o r u n c ă o m e ­
n e a s c ă şi p r e a puţin h a r d u m n e z e e s c ; el e solidarist în p a g u b a personalismului. P r o t e s ­
t a n t i s m u l e situat în cealaltă e x t r e m ă : e individualist şi fără n i c i o c r e d i n ţ ă în ajutorul
d u m n e z e e s c şi î n posibilităţile d e î m b u n ă t ă ţ i r e a vieţii în l u m e a aceasta.
O r i c e viaţă c a r e funcţionează d u p ă aceste ritmuri defecte a j u n g e r e p e d e la t u r -
b u r ă r i , la e p u i z a r e .
O r t o d o x i a este însă ritmul în c a r e se e x p r i m ă însăşi suflarea c e a m a i a u t e n t i c ă a
vieţii totale, a vieţii în dorire spre p r o g r e s u l p r i n c a r e se v i n d e c ă r ă u l c a r e a r ă n i t - o şi
prin c a r e se înalţă s p r e perfecţiunea c a r e este a d e v ă r a t a ei stare d e n o r m a l i t a t e . O r t o d o x i a
este e n t e l e c h i a vieţii, l e g e a c a r e o d u c e s p r e idealul c u p r i n s v i r t u a l în real. N u e locul
aci să insist asupra realismului o r t o d o x i e i , d a r el i se d e s v ă l u e oricărei minţi c a r e j u d e c ă
c u o a r e c a r e insistenţă asupra acestui o b i e c t . Sfântul M a x i m Mărturisitorul, u n m a r e f i ­
losof a n t r o p o l o g creştin, zice o d a t ă : „ D a c ă s u n t e m d u p ă c h i p u l lui D u m n e z e u , să d e ­
v e n i m d e fapt ai noştri şi ai lui D u m n e z e u " . ( M i g n e , Patr. G r a e c a , v o i . 9 0 , col. 1189).
Realitatea a u t e n t i c ă d i n n o i , n u cea accidentală, este i m a g i n e a d u m n e z e e a s c ă . Să u r m ă m
r e g i m u l prescris d e o r t o d o x i e ca să a j u n g e m la a d e v ă r a t a noastră realitate, c a r e a c u m e
p e n t r u n o i u n ideal : să d e v e n i m n o i înşine, c e e a c e - i tot u n a c u i m a g i n e a d u m n e z e e a s c ă .
S'ar p u t e a r i p o s t a : oricât d e realist şi d e n e c e s a r este a c e s t ritm, d a r e totuşi u n e -
l e m e n t c a r e n e îngustează libertatea n o a s t r ă c a n e a m . N u m a i a v e m înainte c â m p u l larg
al t u t u r o r posibilităţilor fără nici o î n g r ă d i r e . R ă s p u n s u l e uşor d e dat : n i c i u n p o p o r ,
n i c i u n g r u p social n ' a trăit fără u n r i t m o a r e c a r e d e v i a ţ ă spirituală. C e e a c e este posibil
c â t e u n u i i n d i v i d , c u v i a ţ a şi aşa limitată, n u e posibil u n u i n e a m c a r e v r e a s ă - ş i p r e -
l u n g i a s c ă existenţa cât m a i m u l t . Lipsa oricărui ritm e t n i c d u r a b i l î n s e m n e a z ă a n a r h i e . Iar
ritmul e t n i c c u o a r e c a r e d u r a t ă c o n s t i t u e tradiţia care a d u c e la u n i t a t e toată d e s v o l t a r e a
unui popor.
N u n e c o n v i n e r i t m u l o r t o d o x , t r e b u e să l u ă m altul, a d e c ă o altă religie. î n t r e b a r e a
este însă : găsim u n d e v a u n ritm m a i b u n şi n u c u m v a a format r i t m u l o r t o d o x în p o p o r u l
n o s t r u a n u m i t e însuşiri şi dispoziţii cari fac a c u m p a r t e i n t e g r a n t ă d i n spiritualitatea lui
specifică, n u c u m v a ş i - a i m p r i m a t o r t o d o x i a p e c e t e a a d â n c în firea r o m â n e a s c ă ? La p r i m a
î n t r e b a r e a m r ă s p u n s , p e n t r u a d o u a s'ar c e r e o d e s b a t e r e m a i în c o n c r e t , a v â n d c o n t i n u u
s u b p r i v i r e spiritualitatea a c t u a l ă a n e a m u l u i n o s t r u .
N o i v o m încresta aici n u m a i c â t e v a observaţii, p e n t r u c ă o c o n v i e ţ u i r e d e d o u ă mii
d e ani n e d ă d r e p t u l la o c o n v i n g e r e a p r o a p e aprioristă că sufletul r o m â n e s c a fost f r ă ­
m â n t a t şi r ă s c o p t în m u s t u l o r t o d o x i e i .
D . R ă d u l e s c u - M o t r u , v o r b i n d c o n t i n u u d e n e c e s i t a t e a c a d e s v o l t a r e a noastră viitoare
să ţină s e a m a d e tradiţie, în special d e satul r o m â n e s c c u c r e d i n ţ e l e , obiceiurile, o r g a n i ­
zarea lui, n u găseşte totuşi, c â n d v r e a să s p u n ă î n c e constă r o m â n i s m u l , a d e c ă tradiţia
satului r o m â n e s c , d e c â t d o u ă n o t e : „ 1. Ţăranii liberi a v e a u proprietăţi i n d i v i d u a l e şi totuşi
în i n d i v i z i u n e p e n e a m u r i . V i t e l e e r a u în p r o p r i e t a t e a i n d i v i d u a l ă , p ă ş u n e a lor în p r o ­
p r i e t a t e d e - a v a l m a . D i n p u n c t d e v e d e r e e c o n o m i c , satul r o m â n e s c ţinea mijlocia între
c o l e c t i v i s m u l slav şi i n d i v i d u a l i s m u l l a t i n " . 2 . „ D i n p u n c t d e v e d e r e politic şi cultural,
organizaţia satului î n g ă d u i a o l a r g ă a u t o n o m i e . Ţăranii a v e a u administraţia şi justiţia la ei
în sat, chiar şi o r g a n i z a r e a a r m a t e i era în sat." Şi c o n t r a z i c â n d u - s e p e n t r u a n u ştiu câta
o a r ă p e a c e a s t ă t e m ă a d a u g ă : „deşi biserica se m ă r g i n e a la rolul d e tradiţie creştină,
iar şcoala e r a r e d u s ă la e x p e r i e n ţ a c e l o r b ă t r â n i şi la b u n u l simţ, c u toate a c e s t e a o p r o ­
d u c ţ i e culturală a existat. Ea t r e c e şi azi d r e p t originală."

403
 D e c i d o u ă l u c r u r i v e d e d. R ă d u l e s c u - M o t r u specifice în r o m â n i s m : a m e s t e c u l d e i n ­
d i v i d u a l i s m şi c o l e c t i v i s m şi a u t o n o m i s m u l s a t u l u i . I - a m p u t e a s p u n e c ă i d e e a p ă ş u n i i
c o m u n a l e e luată d e l à Saşi, iar l u c r a r e a p ă m â n t u l u i în i n d i v i z i u n e se face n u m a i în c a ­
zuri d e n e c e s i t a t e , u n d e configuraţia t e r e n u l u i n u î n g ă d u e r u d e l o r o justă î m p ă r ţ i r e a lui
şi a c e a s t ă l u c r a r e se face c u d e s t u l e n e p l ă c e r i . D a r l ă s ă m acesta. C o n c e d e m c u există şi
a existat o a r e c a r e a m e s t e c d e i n d i v i d u a l i s m şi c o l e c t i v i s m în sat, p r e c u m şi m u l t a u ­
t o n o m i s t e D a r n u c r e d că în a c e s t e a a stat sau stă specificul r o m â n i s m u l u i : a c e s t e a se
g ă s e s c şi s'au găsit m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n d e s v o l t a t e şi la alte p o p o a r e . In l o c să fi p u s
a c c e n t u l p e a c e s t e a , făcea m a i b i n e d. R ă d u l e s c u - M o t r u să—1 p u n ă p e a c e a p r o d u c ţ i e
culturală, p e c a r e o r e d u c e la u n s i m p l u d e r i v a t al a u t o n o m i s m u l u i . In p r o d u c ţ i a c u l t u ­
rală a satului, în c r e d i n ţ e l e şi c o n c e p ţ i i l e lui m o r a l e , ar fi găsit m a i d e g r a b ă ideile şi t e n ­
d i n ţ e l e cari c o n s t i t u e s c spiritualitatea r o m â n i s m u l u i . A r fi v ă z u t cât d e m u l t e influenţată
a c e a s t ă „ p r o d u c ţ i e foarte o r i g i n a l ă " d e o r t o d o x i e . A u t o n o m i s m u l n u e d e altfel o d e t e r ­
m i n a r e d e c u p r i n s , ci u n a p u r formală. El n u p o a t e fi în sine u n ideal nici p e n t r u viitor.
A u t o n o m i e î n c h i n a t ă c ă r e i spiritualităţi? C h e i a n e - o p o a t e d a c u p r i n s u l cultural original
al vieţii săteşti.
Să f a c e m aci p u ţ i n ă analiză a obiceiurilor, a manifestărilor sufleteşti şi sociale ale satului.
D a r m a i întâi c â t e v a consideraţii a s u p r a r a p o r t u l u i d i n t r e o r t o d o x i a în sine — c a d o g m ă
şi cult — şi totalitatea vieţii o m e n e ş t i . A m s p u s c ă d o g m e l e se r e z u m ă în c â t e v a idei f u n ­
d a m e n t a l e . C u l t u l o c u p ă iarăşi d e s t u l d e p u ţ i n în totalitatea manifestărilor vieţii. N i m e n i n u
p o a t e s ă - ş i r e d u c ă c u n o ş t i n ţ e l e , p r e o c u p ă r i l e , manifestările, la atâta cât oferă o r t o d o x i a , p e n t r u
a fi d i n c e în c e m a i v a s t . O r t o d o x i a n u te î n v a ţ ă c e se află în p ă m â n t , s u b p ă m â n t şi în
spaţiile a s t r o n o m i c e . Tot c e n e d e s v ă l u e ştiinţele n a t u r a l e şi c e n e m a i p o t d e s v ă l u i î n
viitor, n u p o a t e fi d e d u s d i n d o g m a o r t o d o x ă . C h i a r î n d o m e n i u l sufletesc, social, juridic,
ştiinţa a r e u n d o m e n i u întins, d e s p r e c a r e o r t o d o x i a n u n e d ă d e c â t c â t e v a idei f u n d a ­
m e n t a l e , s c h e m a t i c e , cari s'au d o v e d i t î n c ă juste. O r t o d o x i a n u î n v a ţ ă p e o m c u c e u n e l t e
s e l u c r e a z ă m a i b i n e p ă m â n t u l şi n u s p u n e n i m i c d e s p r e t e h n i c a organizării în m a r e s a u
în m i c a p r o d u c ţ i e i d e o r i c e fel şi a desfacerii. Ea n u - 1 î n v a ţ ă p e o m jocuri şi m e l o d i i ,
cioplitul u n e l t e l o r şi î n c r e s t a t u l lor artistic. O r t o d o x i a n u d ă t a l e n t e şi a p t i t u d i n i . Filosofia
însăşi a r e a d â n c u r i p e cari n i c i o d a t ă n u le v a epuiza. O r t o d o x i a n u n u m a i c ă n u îi î m ­
p u ţ i n e a z ă p r o b l e m e l e , ci i le î n m u l ţ e ş t e şi-i d ă p e r s p e c t i v e p e cari a t e i s m u l sau o altă
religie n u le p o a t e d a . P r o b l e m a d i v i n ă , p r o b l e m a personalităţii, afirmate d o a r în o r t o d o x i e ,
stau d e s c h i s e c a nişte g ă u r i fără fund 5 se p o t c o n s t r u i î n p r i v i n ţ a lor şi a celorlalte p r o ­
b l e m e s i s t e m e filosofice n e n u m ă r a t e şi p r o g r e s u l c u g e t ă r i i filosofice a r e î n a i n t e d r u m fără
sfârşit. I n politică, în c u l t u r ă , î n artă, o r t o d o x i a p e r m i t e o „ m o d e r n i z a r e " p e r p e t u ă , d. R ă ­
d u l e s c u - M o t r u p o a t e să n u fie îngrijat. Tot acest v a s t t e r e n d e v i a ţ ă d e p i n d e d e solul p e
c a r e e aşezat u n p o p o r , şi d e s â n g e l e lui. In c a d r u l o r t o d o x i e i p o t exista p o p o a r e c u p r e ­
o c u p ă r i , însuşiri, c u politică, artă şi c u g e t a r e originale. O r t o d o x i a e ritmul, e m ă s u r a , n u
m e l o d i a vieţii însăşi. Si c â t e m e l o d i i n u p c t exista p e aceeaşi m ă s u r ă !
D a r oricât d e v a s t ar fi c u p r i n s u l vieţii c a r e n u e d o g m ă o r t o d o x ă şi oricât d e
elastică ar fi relaţia î n t r e o r t o d o x i e şi c u p r i n s u l e c o n o m i c , politic, cultural, artistic al
vieţii u n u i p o p o r , totuşi o relaţie există. C e l e c â t e v a idei c a r d i n a l e o r t o d o x e s u n t p r e ­
z e n t e c a o a x ă în v i a ţ a m a i simplă, sau m a i p r o g r e s a t ă a u n u i p o p o r . A c e l e idei a u d e ­
v e n i t spirit d i n spiritul a c e l u i p o p o r . Ele n u p o t fi s c o a s e d i n v i a ţ a lui, fără c a să u r m e z e
h a o s u l spiritual. D i n r a z e l e p e cari le a r u n c ă ele p e s t e î n t r e g c u p r i n s u l vieţii u n u i p o p o r
şi d i n n a t u r a a c e l u i c u p r i n s se n a ş t e o sinteză spirituală specifică.
*

* *

404
 D e sigur e g r e u d e definit m a t e m a t i c şi indiscutabil specificul d i n sufletul şi d i n m a ­
nifestările r o m â n i s m u l u i . El se p o a t e intui, d a r expresia î n d a t ă îl trădează p e n t r u c ă î n ­
g r o a ş e . E u n d o m e n i u d e n u a n ţ e , d e i m p o n d e r a b i l e , d e împletituri e x t r e m d e fine. D i s ­
poziţii similare la m a i m u l t e p o p o a r e , se d e o s e b e s c p r i n t r ' o n u a n ţ ă g r e u d e prins în
cuvinte.
O n o t ă specifică a sufletului r o m â n e s c şi a manifestărilor lui artistice, u n a n i m r e ­
m a r c a t ă , e simţirea u n e i l e g ă t u r i mistice c u n a t u r a a n i m a l ă şi v e g e t a l ă . „Mioriţa" e n u m a i
u n e x e m p l u în această p r i v i n ţ ă , cel m a i frumos. R o m â n u l e frate c u c o d r u l , se s p o v e -
v e d e ş t e pasărilor, m â n g â e b o u l d i n tânjeală, se d ă în s e a m a căluţului. P o r u m b u l plivit
d e b u r u i a n ă r â d e d e b u c u r i e , m ă r u l n e c u r ă ţ i t se r o a g ă d e fata b ă r b a t ă să-1 c u r e ţ e . In
p o v e ş t i , în d o i n e , în v i a ţ a d e toate zilele, r o m â n u l p u n e u m a n i t a t e în raporturile sale c u
v i t e l e şi c u n a t u r a . N u - ş i grijeşte v i t a c a n e a m ţ u l , d a r l e g ă t u r a lui c u e a e m a i u m a n ă ,
m a i a d â n c ă . N e a m ţ u l o grijeşte d i n utilitarism şi d i n t r ' u n a n u m i t spirit d e disciplină p e
c a r e îl d u c e şi în g o s p o d ă r i e . R o m â n u l n ' o grijeşte, d i n m o t i v u l d i n c a r e n u - ş i grijeşte
t o t d e a u n a şi copiii 5 d i n n e c a z , d i n lipsă, d i n a b s e n ţ a efortului susţinut. D a r p l â n g e c u e a
ş i - o d e s m e a r d ă . Se d e s v ă l u e aci o direcţie în c a r e prin e d u c a ţ i e se p o a t e face e n o r m
în e c o n o m i e .
C e să s p u n e m d e l e g ă t u r a c u p ă m â n t u l ? R o m â n u l , aşa d e î n g ă d u i t o r în alte p r i ­
v i n ţ e , face m o a r t e d e o m şi se j u d e c ă o viaţă întreagă p e n t r u o b r a z d ă .
L e g ă t u r a aceasta mistică c u l u m e a e x t r a o m e n e a s c ă este o influenţă a ortodoxiei. C a ­
tolicismul şi protestantismul ştiu n u m a i d e o m â n t u i r e a o m u l u i , p r i n t r ' u n act juridic d e
achitare d i n p a r t e a lui D u m n e z e u ; o r t o d o x i a c o n s i d e r ă tot u n i v e r s u l g e m â n d în î n ­
t u n e r i c şi î n r ă u î m p r e u n ă c u o m u l şi î n t r e g r i d i c â n d u - s e p r i n i u b i r e a d u m n e z e e a s c ă la
starea d e f r u m u s e ţ e primordială. E v o r b a d e o s c h i m b a r e o n t o l o g i c ă a u n i v e r s u l u i prin
p u t e r i a d â n c i d u m n e z e e ş t i , n u d e modificarea u n e i relaţii juridice c a r e p r i v e ş t e n u m a i p e
o m şi se face p r i n t r ' o simplă d e c l a r a ţ i e a lui D u m n e z e u . La baza i m a n e n t - t r a n s c e n d e n t ă
a u n i v e r s u l u i stă p u t e r e a d u m n e z e e a s c ă , c a r e - 1 susţine ; u n i v e r s u l n u e n u m a i m a t e r i e ,
a d e c ă c o m b i n a ţ i e a n i m i c u l u i ; n i m i c u l e c e v a , e m a t e r i e , prin forţă d u m n e z e e a s c ă . P r e ­
otul o r t o d o x stropeşte c u r t e a , vitele, lanurile c u a p ă sfinţită şi p e n t r u toate s u n t r u g ă c i u n i
în M o l i t v e l n i c .
F i e c a r e o m are în s e a m a lui şi o p a r t e d e n a t u r ă , p e c a r e a r e s'o ridice î m p r e u n ă
c u sine s p r e D u m n e z e u , l u c r â n d - o , î n f r u m u s e ţ â n d - o , g o s p o d ă r i n d - o c u v r e d n i c i e şi
î n ţ e l e p c i u n e . E p ă c a t să laşi p ă m â n t u l nelucrat, e p ă c a t să-1 lucrezi d e mântuială.
A n t i c i p ă m aci o o b s e r v a ţ i e a s u p r a căreia v o m r e v e n i în altă legătură d e idei. R o ­
m â n u l a r e d o u ă pasiuni m a r i : a p ă r a r e a p ă m â n t u l u i şi a c r e d i n ţ e i ,
O r i g i n a l ă este c o m p o r t a r e a r o m â n u l u i în raporturile dintre i n d i v i d şi societate. Sunt
n e a m u r i c u înclinaţii spre c o l e c t i v i s m şi sunt n e a m u r i d e u n e x a g e r a t i n d i v i d u a l i s m . R o ­
m â n u l r e z o l v ă p r o b l e m a î n t r ' u n m o d u n i c , s i n g u r u l c o r e s p u n z ă t o r t e n d i n ţ e l o r a d â n c i ale
realităţii. El e foarte personal, d a r î n acelaş t i m p foarte sociabil, foarte c o m u n i c a t i v . I n d i ­
v i d u a l i s m u l r o m â n e s c n u e c a cel n e m ţ e s c . Sasul e egoist şi s i n g u r a t i c ; îşi î n c h i d e g o s ­
p o d ă r i a c u ziduri chinezeşti şi p l ă n u e ş t e v e ş n i c închis în s i n e ; t r e c e p e l â n g ă o m u r s u z ,
fără să d e a b i n e ţ e , fără să r ă s p u n d ă la salut. R o m â n u l n u p o a t e s u p o r t a singurătatea, el
ş i - o p l â n g e în d o i n ă . O m u l s i n g u r e o a n o m a l i e între R o m â n i . F i e c a r e t r e b u e să se c ă ­
s ă t o r e a s c ă ; să n u c a u t e colţurile singuratice, să n u fugă d i n l u m e d a c ă n u v r e a să fie
socotit c a m î n t r ' o u r e c h e . G o s p o d ă r i a R o m â n u l u i e d e s c h i s ă v e d e r i i oricui, e aşezată
chiar p e d e a l ca să poată fi v ă z u t ă m a i d e d e p a r t e şi să p o a t ă v e d e a g o s p o d a r u l maf
d e p a r t e . R o m â n u l se sfătueşte c u m a i mulţi şi p e s t e tot e c u n o s c u t c a u n o m c a r e n ' a r e
s e c r e t e . R o m â n u l e familiar, c u m se z i c e ; el transformă toată l u m e a într'o v a s t ă familie.

405
 D a r î n acelaş t i m p R o m â n u l e foarte personalist. El v r e a să se r e m a r c e t o t d e a u n a ,
să fie m a i m u l t d e c â t ceilalţi, să se ia act d e existenţa lui. C â t d e i n d i v i d u a l i z a t e n e a m ţ u l ,
în s o c i e t a t e p e r s o a n a lui se ş t e r g e . El aşa se s i m t e b i n e ? să n u m a i existe c a p e r s o a n ă ,
ci să se c u f u n d e î n massa c u mişcări u n i f o r m e , militariste, disciplinate. R o m â n u l p r e ţ u e ş t e
s o c i e t a t e a p e n t r u p l u s u l c e - 1 a d a u g ă personalităţii sale ; el v r e a să a i b ă î n societate u n
rol p r o p r i u , d e o s e b i t d e al celorlalţi, el v r e a să facă a n u m i t e o b s e r v a ţ i i cari să p u n ă
în l u m i n ă i n t e l i g e n ţ a lui, v r e a să s p u n ă o v o r b ă d e d u h şi să c â n t e c e v a p r o p r i u , d a r şi
să facă u n l u c r u p r o p r i u , p e n t r u a i se v e d e a destoinicia şi v r e d n i c i a . El se s i m t e b i n e în
g r u p n u m a i d a c ă g r u p u l îi oferă condiţiile u n e i creşteri a conştiinţei p e r s o n a l e . Râsul
c a r e - i face e c o u g l u m e i sale, a p r o b ă r i l e , r e c u n o a ş t e r i l e valorii sale şi p e s t e tot fluidul d e
înfrăţire c a r e s c a l d ă g r u p u l , îi d ă fiecăruia e x p e r i e n ţ a u n e i creşteri a vitalităţii şi
a c o n ş t i i n ţ e i . P e r s o a n a c r e ş t e c u spiritul, d e s c o p e r e , se d e s v o l t ă t o c m a i în m e d i u l a n t r e ­
n a n t al g r u p u l u i . Astfel c o m u n i t a t e a n u e c o n s i d e r a t ă s t â n d în opoziţie c u p e r s o a n a , ci
c a u n m e d i u favorabil ei. D a r c o m u n i t a t e a e altfel c o n c e p u t ă în r o m â n i s m , d e c â t la n e m ţ i
b u n ă o a r ă sau la c o m u n i ş t i . E a n u e t ă v ă l u g c a r e u n i f o r m i z e a z ă şi maşinalizează, r e d u -
c â n d u - i p e toţi la aceiaşi f u n c ţ i u n e , ci t r u p c u m ă d u l a r e şi funcţiuni d e o s e b i t e d u p ă i m a ­
g i n e a Sf. A p o s t o l P a v e l . Ş e z ă t o a r e a r o m â n e a s c ă e m u l t g r ă i t o a r e î n a c e s t s e n s . R o m â n u l
c o n c e p e societatea d u p ă a s e m ă n a r e a Bisericii. C o n c e p ţ i a o r t o d o x ă d e s p r e Biserică s'a fil­
trat, p e căi n u aşa d e g r e u d e d e t e r m i n a t , în spiritul r o m â n e s c .
La p o p o a r e l e d i n A p u s e altă m e n t a l i t a t e . P a p i s m u l a centralizat t o a t e funcţiunile B i ­
sericii la p a p a şi în l e g ă t u r a c u acesta t e n d i n ţ e l e d e uniformizare s'au făcut tot m a i
simţite. P e r s o n a l i s m u l a fost tot m a i m u l t d e s a p r o b a t . M a i ales în c h e s t i u n e d e
c u g e t a r e şi d e o r g a n i z a r e bisericească. D e aci se explică m u l t e feţe ale A p u s u l u i . C o ­
m u n i t a t e a e c o n c e p u t ă a c o l o c a o p u s ă personalităţii şi d e m u l t e ori r e p u d i a t ă . A ş a s'a
n ă s c u t p r o t e s t a n t i s m u l individualist. D a r c o n c e p ţ i a a c e a s t a d e s p r e c o m u n i t a t e intrase a d â n c
în s â n g e l e n e a m u r i l o r . D e a c e e a G e r m a n i i , oricât d e individualişti s u n t în c h e s t i u n i l e r e l i ­
g i o a s e şi i n t i m p e r s o n a l e , î n d a t ă c e v r e a u să facă c e v a p e n t r u obşte şi r e c u r g în acest
s c o p la foloasele g r u p ă r i i , se uniformizează, se militarizează, se d e s p e r s o n a l i z e a z ă . E x t r e ­
m e l e se î n t â l n e s c uşor. O r i c â t d e individualişti s u n t N e m ţ i i , n u l e - a r fi p r e a g r e u d e s u ­
p o r t a t u n r e g i m c o m u n i s t . I d e e a d e c o m u n i t a t e c a r e e aşa d e la m o d ă azi în filosofia şi
politica g e r m a n ă e m a i a p r o a p e d e c o m u n i s m ca d e p e r s o n a l i s m . A l t c e v a s'a p e t r e c u t c u
p o p o a r e l e r ă m a s e fidele catolicismului ! oprite a se validita p e r s o n a l î n d o m e n i u l i n t e l e c ­
tual m a i înalt şi î n d r u m a t e p e alvia c u c e r n i c i e i d e s e n t i m e n t şi faptă—faptă c a r e să î n ­
t r e a c ă p e c e l e c o m u n e , c a r e s ' a d u c ă u n s u p r a m e r i t , c ă c i a c e a s t a e o d o g m ă d e frunte a
catolicismului — , ele s'au manifestat p e t e r e n u l creaţiilor s e n t i m e n t a l e şi se r e m a r c ă prin
p a s i u n e a p e n t r u a v e n t u r ă , c a r e c â n d c u p r i n d e c e r c u r i m a i largi, ca orice p a s i u n e , d e s p e r ­
sonalizează. Şi aci e o d e o s e b i r e r a d i c a l ă între n e a m u l n o s t r u şi celelalte p o p o a r e l a t i n e ,
c a r e n u c r e d c ă - ş i p o a t e a v e a explicaţia d e c â t în d e o s e b i r e a d e c o n f e s i u n e . R o m â n u l e
tot c e p o a t e fi m a i refractar a v e n t u r i i . C a să te poţi a n t r e n a î n t r ' o a c ţ i u n e d e a v e n t u r ă
t r e b u e să t e poţi e n t u z i a s m a u ş o r p e n t r u u n s c o p c a r e c o n t e m p l a t l u c i d v e z i c ă e i r e a ­
lizabil sau n u m e r i t ă p r e a m u l t ă p a s i u n e . Şi m a i e n e c e s a r p e n t r u a c e a s t a u n o p t i m i s m
u ş u r a t e c : c r e d i n ţ a c ă o d a t ă înfăptuită a c ţ i u n e a la c a r e p o r n e ş t i , dispare d a c ă n u tot răul
d i n l u m e , d a r c u s i g u r a n ţ ă c e a m a i m a r e p a r t e d i n el. Catolicismul a p r o v o c a t acest o p ­
t i m i s m , p r i n tot spiritul s ă u . P e n t r u catolicism r ă u l n u e o realitate p r o f u n d ă . N a t u r a
o m e n e a s c ă n u s'a alterat prin p ă c a t u l original şi n u a r e să î n c e r c e nici o transformare
p r i n m â n t u i r e a c a r e e d o a r u n act juridic d e a c h i t a r e d i n p a r t e a lui D u m n e z e u . C a t o l i ­
c i s m u l e atât d e optimist, î n c â t susţine în c r e d i n c i o ş i a m b i ţ i a că p o t face m a i m u l t b i n e
d e c â t le t r e b u e , c ă p o t t r e c e u ş o r d i n c o l o d e starea d e d e s ă v â r ş i r e , d e împlinire ideală.

406
 T r a n s p u s ă a m b i ţ i a aceasta p e plan social, u t o p i a e gata. In p o p o a r e l e latine utopia
trezeşte u ş o r entuziasm. R o m â n u l biciueşte c u satira lui o r i c e e n t u z i a s m d e d i c a t utopiei
şi o r i c e p o r n i r e a v e n t u r o a s ă . F r a n c e z i i a u a v u t mulţi d o c t r i n a r i utopişti şi p o p o r u l î n t r e g
s'a a n t r e n a t în s â n g e r o a s a a v e n t u r ă a revoluţiei p e n t r u cele trei h i m e r e . R o m â n i i n ' a r fi
p u t u t - o face. Spaniolii l u p t ă c u taurii şi-şi găsesc expresia în D o n Q u i c h o t t e , c a r e n ' a r
p u t e a fi aflat p e p ă m â n t u l r o m â n e s c . Astăzi p a s i u n e a lor p e n t r u a v e n t u r ă se validitează
aşa d e tragic p e t e r e n politic.
La n o i „marile p r i n c i p i i " ale r e v o l u ţ i e i franceze, ca şi toată utopia d e m o c r a t ă , n ' a u
fost luate d e n i m e n i în serios. C e i cari a u afectat m a i m u l t sinceritatea faţă d e ele, n ' a u
reuşit să fie d e c â t C a ţ a v e n c i . V o r b e ş t e toată l u m e a , într'o conspiraţie g e n e r a l ă , d e ele,
d a r n i c i u n u l n u ia p e celălalt în serios. Şi aşa se î n t â m p l ă c u orice u t o p i e . Se î n e a c ă la
n o i î n t r ' u n discredit c a t e g o r i c , fie că e luat susţinătorul ei în m o d manifest în râs, fie c ă
s e afectează d o a r faţă d e ea o c r e d i n ţ ă şi u n r e s p e c t c a r e în fond — e clar p e n t r u toţi —
lipseşte.
Se fac revoluţii m a i în toate ţările, iar p o p o r u l n o s t r u a p r o a p e d e focarul b o l ş e v i c şi
aţâţat c u o furie sălbatecă d e o d e m a g o g i e c a r e ş i - a ieşit d e m u l t d i n r ă b d a r e , stă liniştit :
i - a s c u l t ă p e toţi, se d u c e acasă şi-i c o m p ă t i m e ş t e p e toţi. D e c â t e ori ar fi trebuit să facă
acest n e a m r e v o l u ţ i e d a c ă s'ar fi luat d u p ă n o i , d u p ă intelectuali, cari n e a p r i n d e m la
orice discurs şi c r e d e m în sinceritatea fiecărui orator c a r e p l â n g e d e grija ţării. U n i i s p u n
că însuşirea aceasta e u n m i n u s , u n scepticism, o lipsă d e g e n e r o z i t a t e , u n s e m n d e b ă ­
trâneţe şi p o p o r u l n o s t r u n u v a p u t e a realiza n i c i o d a t ă n i m i c m a r e . Realitatea e alta. P o - |
p o r u l nostru n u e sceptic, ci realist : are o j u d e c a t ă lucidă şi u n c a l m p e c a r e n u şi—1 1
p i e r d e uşor. El i n t u e ş t e just p â n ă u n d e p o a t e fi modificată realitatea p r o f u n d ă a răului şi |
ştie c ă el n u p o a t e fi învins d e p l i n în l u m e a aceasta. Desăvârşirea e o ţintă situată la o
distanţă m o r a l ă neajunsă în l u m e a aceasta. î m p o t r i v a răului n u se p o a t e lupta eficace
d e c â t p r i n r e n u n ţ a r e a la sine, p r i n jertfă, p r i n t r ' o asceză susţinută zi d e zi în p e r s o a n a
proprie? r ă u l n u e î n v i n s d u r a b i l p r i n r ă u , ci d o a r m o m e n t a n ; r ă u l p o a t e fi î n v i n s n u m a i
prin binele din tine, c a r e n u se î n s t ă p â n e ş t e însă în tine p r i n t r ' o s i n g u r ă s v â c n i r e d e j
eroism, ci p r i n t r ' u n efort susţinut zi d e zi. R o m â n u l n u c r e d e î n b u n ă t a t e a e x a g e r a t ă a j
oratorului, p e n t r u c ă ştie c e g r e u se p o a t e d o b â n d i b u n ă t a t e a . El ştie c ă n u p o a t e fi p o - \
gorît raiul p e p ă m â n t p r i n c â t e v a legi şi d e aceia n u se e n t u z i a s m e a z ă d e atâtea d i s c u r ­
suri u t o p i c e şi d e c i n e s i n c e r e c â n d v i n delà alţi r o m â n i . El ştie c ă idealurile sociale, atât
d e strâns d e p e n d e n t e d e c e l e m o r a l e , n u se realizează atât d e uşor, ci prin î n d e l u n g a t e
eforturi. R o m â n u l n u m a i p e călugări îi ia în serios în eforturile lor spre idealul m o r a l .
Utopiste sunt p o p o a r e l e latine s u b influenţa catolicismului, utopiste sunt p o p o a r e l e în cari
sectele şi raţionalismul a u ajuns la d o m i n a n ţ ă . Sectele c r e d c ă D u m n e z e u e singur a c t i v
în o m şi în l u m e , d a c ă o m u l c r e d e n u m a i în El, iar raţionaliştii şi ateii, neştiind d e rău
şi d e D u m n e z e u , s u n t c o n v i n ş i d e atotputernicia raţiunii o m e n e ş t i .
Toţi aceşti indivizi şi toate aceste p o p o a r e deplasează împărăţia c e r u l u i p e p ă m â n t .
N u m a i a u d e c i la c e c r e d e în l u m e a viitoare. Confuzia aceasta d e p l a n u r i a u f ă c u t - o şi
ortodocşii ruşi, p r e g ă t i n d astfel sufletul p o p o r u l u i p e n t r u eshatologismul marxist. O r t o ­
doxia n u ajunsese să p ă t r u n d ă p â n ă la a d â n c i m i sufletul rusesc. Ruşii s'au încreştinat târziu
şi m u l t e v e a c u r i d o m i n a ţ i a m o n g o l ă a favorizat o eflorescentă a b u n d e n t ă d e superstiţii.
P o p o r u l cel m a i p ă t r u n s d e spiritualitatea o r t o d o x ă se d o v e d e ş t e cel r o m â n . El s'a
n ă s c u t creştin. El n ' a r e la bază o altă s t r u c t u r ă religioasă c a r e s'o t u r b u r e p e c e a o r t o d o x ă .
P o p o r u l r o m â n se d o v e d e ş t e astfel ca ţ i n â n d n e t despărţite c e l e d o u ă p l a n u r i d e
v i a ţ ă : p e cel p ă m â n t e s c şi p e cel c e r e s c . In conştiinţa lui e d e c i m a i trează ca la oricare
altul c r e d i n ţ a în v i a ţ a viitoare.

407
 E u n r ă u sau e u n b i n e a b s e n ţ a u t o p i s m u l u i şi a spiritului d e a v e n t u r ă d i n p o p o r u l
n o s t r u ? O r i c u m ar fi, e o fatalitate şi î n e a stă u n a d i n trăsăturile originalităţii n o a s t r e ,
iar o m u l politic să c a u t e s'o valorifice n u să n e î n g h e s u e p e d r u m u r i străine. D a r e u c r e d
c ă n u e u n r ă u , ci e u n b i n e . P a s i u n e a d e a v e n t u r ă p o a t e a d u c e a n u m i t e străluciri în
v i a ţ a u n u i p o p o r , d a r fără d u r a t ă . C ă d e r e a d e p e u r m a descurajării şi a epuizării îi p o a t e
fi fatală. N o i n ' a v e m p a s i u n e a d e a v e n t u r ă a latinului, nici t e n d i n ţ e l e d e d o m i n a ţ i e ale
g e r m a n u l u i , c a r e r u m e g ă în s i n g u r ă t a t e a lui p l a n u r i d e c u c e r i r e , d a r n ' a v e m nici riscurile
şi c ă d e r i l e lor i n e v i t a b i l e . N o i a v e m o altă forţă c u m u l t m a i p u t e r n i c ă , prin c a r e p u t e m
d e v e n i p o p o r m a r e şi p u t e m înscrie p a g i n i m u l t e d e strălucită c u l t u r ă spirituală : natalitatea
ridicată p e n t r u c ă s u n t e m u n p o p o r c r e d i n c i o s , f a r m e c u l firii n o a s t r e c a r e asimilează orice
n e a m şi o r t o d o x i a c a r e , d a c ă v o m p ă s t r a - o c u t o a t e î n d e m n u r i l e şi inspiraţiile ei m o ­
rale şi spirituale, n e p o a t e asigura o existenţă î n d e l u n g a t ă şi o p r o p ă ş i r e n e t u r b u r a t ă .
A m s p u s c ă n o i n ' a v e m d e c â t d o u ă p a s i u n i : p ă m â n t u l şi c r e d i n ţ a . P e n t r u a c e s t e a
o r i c e sat face r e v o l u ţ i e şi a făcut şi în t r e c u t . U n i r e a u n e i părţi d i n r o m â n i c u R o m a
n ' a reuşit să fie d e c â t o manifestare. C u a c e s t e p a s i u n i să c a l c u l e z e politica n o a s t r ă , n u
c u utopii d e i m p o r t .
In l e g ă t u r ă c u a b s e n ţ a u t o p i s m u l u i d i n p o p o r u l n o s t r u , p u t e m r e m a r c a î n sfârşit t r ă ­
s ă t u r a c e a m a i c u p r i n z ă t o a r e şi m a i definitivă a l u i : a r m o n i a . Ea e u n e c h i l i b r u m i n u n a t
al însuşirilor, al r a p o r t u r i l o r lui c u l u m e a . E u n alt n u m e p e n t r u s i m ţ u l just al realului,
f R o m â n u l n u e u n s e n t i m e n t a l e x a g e r a t c a m e r i d i o n a l u l sau c a rusul, d a r n i c i u n s c o r ­
m o n i t o r în tainele vieţii c a g e r m a n u l . O r i c e e x a g e r a r e , o r i c e e x c e n t r i c i s m e p e n t r u r o m â n
, o d i s a r m o n i e c a r e n u s c a p ă d e p r i v i r e a lui fină şi d e ironia lui. S e n t i m e n t u l şi c u g e t a r e a
se ţin r e c i p r o c în frână. N u p u t e m s p u n e c ă a c e a s t a este superficialitate. D a r se fereşte
d e a m e r g e c u c u g e t a r e a d i n c o l o d e m a r g i n i l e clarităţii. R o m â n u l îşi d ă s e a m ă d e l u m e a
d e m i s t e r e c e n e î n c o n j o a r ă 5 el a r e fiorul misterului, d a r aşază p e s t e el o s u r d i n ă discretă.
N u - ţ i p r i n d e m i n t e a c u n i m i c u r i l e firii. „ N u c e r c e t a a c e s t e legi, c ă c i eşti n e b u n d e le
' n ţ e l e g i " . O r t o d o x i a p r o p o v ă d u e ş t e c r e d i n ţ a , rezultatele c u g e t ă r i i s u n t t o t d e a u n a ceva, n e ­
sigur. N u m a i p r o t e s t a n t i s m u l şi s e c t a r i s m u l c r e d c ă p o t d i s o l v a c r e d i n ţ a î n î n ţ e l e g e r e .
A m v o r b i t d e a r m o n i a r o m â n e a s c ă în c e p r i v e ş t e r a p o r t u r i l e între i n d i v i d şi s o c i e ­
tate şi d i n c e l e d e p â n ă a c u m r e e s e echilibrul î n c a r e se ţin p e n t r u spiritualitatea r o m â ­
n e a s c ă activitatea lui D u m n e z e u şi a o m u l u i . P r o t e s t a n t i s m u l c a l v i n şi sectar şi u n e o r i şi
cel l u t e r a n strică acest e c h i l i b r u în f a v o a r e a lui D u m n e z e u , c r e z â n d p e o m p u r t a t d e forţe
s u p r a sau s u b o m e n e ş t i şi c ă z â n d în profetisme şi m e s i a n i s m e b o l n ă v i c i o a s e . Catolicismul
a m v ă z u t c ă strică acest e c h i l i b r u în favorul o m u l u i şi a m v ă z u t c u c e efecte.
N i c i u n n e a m n u p r i n d e atât d e r e p e d e d e v i e r i l e d e l à a r m o n i e : umflările î n t r ' o d i ­
r e c ţ i u n e s a u alta. Şi n i m i c n u b i c i u e r o m â n u l m a i m u l t ca d e f e c t e l e d e a r m o n i e . O r i c e
patetism este p e n t r u r o m â n disgraţios.
A r t a lui e a r m o n i e . In m u z i c ă jalea e filtrată c u discreţie, n u se r e v a r s ă î n u m f l ă ­
turile e x a g e r a t e ale c â n t e c u l u i d e jale r u s e s c . D o i n a e u n c â n t e c d e jale d e o rară d i s ­
tincţie. In j o c r o m â n u l îşi manifestă e x u b e r a n ţ a c u a n u m i t e reţineri. N u se t ă v ă l e ş t e p e
jos c a r u ; u l , n u sare diform c a tirolezul. A r m o n i a e tot u n a c u esteticul. R o m â n u l n u
uită d e estetic nici în m o m e n t e l e d e e x u b e r a n ţ ă sau d e m a r e d u r e r e .
T ă i e t u r a v e ş t m i n t e l o r sale, c o m b i n a ţ i a culorilor, n a t u r a d e s e n e l o r e tot c e p o a t e fi
m a i d e p a r t e d e c e e a c e e p o d o a b ă g r o s o l a n ă . G r a ţ i a şi s o b r i e t a t e a se î n t â l n e s c într'o a d ­
mirabilă sinteză în arta r o m â n e a s c ă .
In c u s ă t u r ă şi în c r e s t ă t u r i în l e m n se ţine în linia d r e a p t ă , s o b r ă , c a r e e x p r i m ă d i s ­
cret, sublimat, s e n t i m e n t e l e . Se fereşte d e linia c u r b ă , c a r e u ş o r d e g e n e r e a z ă în u m f l ă t u r ă
şi v u l g a r . I c o a n a bizantină, c u linii d r e p t e , expresii ale purităţii, în c a r e n u se insinuiază

408
nici m e r i t u l nici p ă c a t u l , l - a u î n v ă ţ a t p e r o m â n c e este discreţia. R o m â n u l ştie în arta
lui u n l u c r u p e c a r e n u m a i u n aristocrat îl ş t i e : c e t r e b u e să o m i t ă . A p u s u l n e s i n c e r , c u
i c o a n e l e călugăraşilor înclinaţi d e p r e a m u l t ă s m e r e n i e şi c u faţa gras o n c t u o a s ă d e p r e a
m a r e fericire d i v i n ă , i c o a n e l e c u inimile p e n i b i l etalate, se î n ţ e l e g e c ă a u influenţat într'o
direcţie total o p u s ă .
S'ar p u t e a u r m ă r i î n c ă m u l t trăsăturile originalităţii r o m â n e ş t i şi s'ar v e d e a c u m se
î n c o r p o r e a z ă în ele r i t m u l realităţii în t e n d i n ţ ă spre idealul ei, c a r e este ortodoxia.
D a r şi d i n a c e s t e p u ţ i n e consideraţii se p o a t e v e d e a destul d e b i n e p e r s p e c t i v a c a r e
se d e s c h i d e î n s p r e viitor n e a m u l u i n o s t r u : el este c h e m a t să realizeze o c u l t u r ă d e u n
clasicism original, c a r e a r p u t e a să n u fie î n c e r c a t ă d e n i c i o t u r b u r a r e serioasă d i n l ă -
u n t r u şi să n u se epuizeze n i c i o d a t ă . D a r ca această c h e m a r e să se realizeze, t r e b u e să n u
n e forţăm a ieşi d i n originalitatea noastră, c a r e este legată d e o r t o d o x i e , şi a u m b l a d u p ă
idealuri d e i m p o r t .

409
C R O N
IDEI, O A M E N I ,
x .SPAŢIUL
Despre Lucian Blaga nu se poate scrie decât cu
peniţă înfierbântată. El este o apariţie de lumină albă
care-şi pâlpâie flacăra peste adâncul realităţilor r o ­
mâneşti. Căci Lucian Blaga este un gânditor român,
nu numai prin sânge, dar chiar prin structura şi
sensul filosofiei lui. N e referim in deosebi la ultimele
două volume apărute : Orizont şi Stil şi Spaţiul
Mioritic.
Dar nu numai atât. In veacul acesta zvântat de
vânturi seci, când totul se 'ndoae şi crapă ca
sub pârjol de secetă, când se părea că intrăm într'o
zonă istorică de efort steril şi zadarnic pe plan c u l ­
tural, zările au fost punctate de câteva spaţii care ne-au
mântuit delà grea cumpănă. Atât în poezie cât şi 'n
filosofie, Lucian Blaga are lot greu în această pri­
vinţă. N e interesează acum filosoful, deşi ne ispiteşte
tot atât de mult şi poetul.
N o i avem o filosofie a noastră, de factură popu­
lară, care aşteaptă să fie desgropată. O filosofie încă
academică a noastră n'avem, sau mai precis, n'am
avut. Toate încercările de până acum s'au consumat
în sfera cu mască streină care le-a frânt total carac­
terul românesc. Scapă de sub cleştele acestei vitregii
foarte puţin din ceeace au gândit filosofii noştri.
Aproape că nici n'ai ce alege din ei. Şi asta nu
pentrucă n'am fi avut capete creatoare pe acesf plan.
Ci doar pentru simplul şi stupidui motiv că n e - a m
dispreţuit cu tâmpă încăpăţânare realităţile naţionale.
N'am acordat niciodată atât prestigiu acestor rea­
lităţi încât să fie demne de atenţia noastră filosofică.
Veţi spune poate că filosofia flutură pe deasupra
realităţilor naţionale. Nu întotdeauna. Şi ca probă
iată Spaţiul Mioritic.
In volumul anterior acestuia, Orizont şi Stil, care-i
întâiul din trilogia culturii, autorul stabileşte deter­
minantele stilistice ale culturii unui popor, matca
stilistică, cum o numeşte, iar în Spaţiul Mioritic
umple această maică, adăogându-i şi alte făgaşe, cu
material documentar. Grija permanentă a autorului
este de-a sublinia cât mai apăsat — sub unghiul sti­
lului—cultura românească. Matca noastră stilistică
o numeşte Lucian Blaga „spaţiul mioritic". Aceste
două cuvinte, de adâncă şi vastă rezonanţă poetică,
410
I C I
F A P T E
MIORITIC
închid în ele mai multe decât pot spune la o primă
şi simplă prezumţie. Filosofia culturii s'a oprit până
acum îndelung la ceeace s'a numit „sentimentul spa­
ţiului" ca determinant specific al unei culturi o a r e ­
care. Culegea însă, în acest sentiment al spaţiului,
doar peisagiul. Lucian Blaga dărâmă această eroare,
sau în orice caz superficialitate, dovedind din plin
că rădăcinile unei culturi zvâcnesc mult mai adânc
şi adesea neglijând peisajul ambiant. El smulge spa­
ţiului virtuţi cu rost organic în structura unei culturi.
Iată de pildă cultura românească. C e - a v e m noi mai al
nostru decât doina ? Ei bine, stărue în doină carac­
terul ondulat al pământului, plaiul, alternanţa caldă
deal-vale, care se simte aproape în toată poezia
noastră populară, se aude pe spărturile fluerului. Pe
•acest ecou ondulat peisagiul se brodează ca o p o ­
doabă care se poate scutura fără nici o pagubă.
Pe plaiu, în legănarea spaţiului mioritic, românul
a fost totdeauna ortodox. Iată un prilej de vizionară
speculaţie 1 In acest punct Lucian Blaga scrie despre
„Spiritualităţi bipolare" vorbind despre cele trei c o n ­
fesiuni creştine şi se opreşte stăruitor asupra o r t o ­
doxiei. In decurs de veacuri creştinismul a suferit
unele adaptări pe care autorul le analizează sub
unghiul catolic, protestant, ortodox Stabileşte întâiu
bipolaritatea spiritualităţii creştine între aceste două
limite : trahscendenţă-vremelnicie. Vremelnicia e ab­
sorbită 'n transcendenţă şi imprimă spiritualităţii
creştine un caracter corespunzător. Aşa de pildă
catolicul se zbate între transcendenţă şi autoritate şi
dă astfel spiritualităţii lui un caracter juridic. P r o ­
testantul îşi duce rostul între transcendenţă şi liber­
tate, fapt care-a dus la ştiutele consecinţe istorice.
Iar ortodoxul se frânge deopotrivă sub transcen­
denţă şi sub „categoriile organismului". „Tot ce e
organic e Înălţat în ortodoxie la rangul unui al
doilea pol al vieţii spirituale. Categoriile organicului
deşi aparţin vremelniciei, sunt oarecum echivalate
lumii de dincolo", (p. 43). Aceste rădăcini, aş zice
pământene, în raport cu transcendentul se ramifică
multiplu în viaţa popoarelor cuprinse în vârtejul,
mai nestăpânit sau mai domol, al celor trei confe­
siuni. Astfel concepţia despre biserică şi naţiune se
 rotunjeşte !n cadrul celor trei confesiuni conform
asimilării vremelniciei In transcendent. In lumea c a ­
tolică naţiunea, bunăoară, are un caracter, mai mult
juridic ; In lumea protestantă are un caracter de li­
bertate exaltată, iar In răsăritul ortodox, aceeaş
naţiune „e un organism şi ca atare afirmată cu a c ­
centul de care se bucură în atmosfera ortodoxă
toate categoriile organicului" (p. 36). Să nu pierdem
din vedere şi formele de graiuri închegate în c u ­
prinsul celor trei confesiuni. Este vorba de graiurile,
de limbile literare. Acolo unde vremelnicul s'a dai
transcendentului sub altă stea decât cea a organi­
cului, formele de limbi literare au cunoscut o v a ­
rietate aproape babilonică. In această privinţă autorul
ne serveşte exemple concludente începând delà dia­
lectele franceze şi până la efortul absurd de a se
confecţiona limbi artificiale. In ortodoxie acest m o ­
zaic linguistic nici n'a mijit măcar. D e c e ? Răspunde
însuşi Lucian Blaga : „Popoarele din răsăritul euro­
pean nu sunt deloc orientate spre iniţiativa indivi­
duală şi spre categoriile libertăţii, ci spre lumea
organicului. Cu aceasta se creează în răsărit o at­
mosferă particulară, în care multe lucruri sunt altfel
văzute şi tratate decât în apus. Intre altele limba.
Limba aci în răsărit, nu e privită ca un simplu m a ­
terial disponibil, asupra căruia să se poată aplica
iniţiativa individuală: aci limba e priyită ca un o r ­
ganism viu şi supraindividual, ca un organism mai
larg în care insul se integrează cu firească evlavie.
Atitudinea de evlavie a insului faţă de graiu, permite
de fapt o desvoltare a limbii ca organism vast şi
relativ unitar, după legea ei anonimă, dar nu după
îndrumări şi capricii individuale..." (p. 60). Tot aşa şi
cu creaţiile de ordin cultural, cultura In genere,
concepţiile despre salvare etc. Am amintit iată,
despre salvare, despre mântuire. N e - a m interzis
voit de-a face refexii dincolo de conţinutul strict al
lucrării de care ne ocupăm. N e îngăduim totuşi să
c e abatem un pic în acest punct. Lucian Blaga
constată cu magistrală intuiţie o stare de fapt când
afirmă că în catolicism mântuirea este încadrată bi­
sericii ca organizaţie de autoritate sacră, în protes­
tantism este o chestie de ordin individual, iar orto­
doxului apărându-i omenirea ca „un vast organism"
mântuirea se rezolvă numai în cuprinsul lui şi soli­
dar cu el. Credem necesară o adâncire a acestei
probleme, pe care gânditorul Blaga o ocoleşte, poate
fără să fi vrut. Orientarea sociologică a confesiunilor
ţine de concepţia lor despre antropologia creştină.
Catolicismul consideră natura umană total perver­
tită şi ca atare incapabilă de eforturi personale înspre
mântuire. In consecinţă catolicul se lasă cu totul în
voia graţiei depozitată în biserică. Protestantul crede
dimpotrivă că natura umană e întreagă în virtuţile
ei, prin urmare în stare să se salte singură pe piscul
Taborului. Ortodoxia a rămas pe poziţia iniţială a
creştinismului, din care s'au rupt rebele celelalte
două confesiuni. Şi anume, ea crede că omul nu*i
nici atât de pervertit încât să nu mai fie capabil de
niciun efort personal de eliberare din păcat dar
nici atât de pur şi întreg în puterile sale încât să se
poată dispensa de sprijinul permanent al harului.
Explicabil deci, de ce lumea ortodoxă se simte o r -
todoxă se simte organic solidară în eforturile ei
;
spirituale, concentrate toate sub sacra iubire a lui
Dumnezeu, ca sub o boltă de lumină creştină. Aceste
scurte consideraţii n'au nici un dar...
După ce stărue îndeajuns asupra vremelniciei, marele
nostru filosof îşi ridică ochii spre celălalt pol al spiri­
tualităţii creştine : transcendentul. Şi într'un capitol,
Transcendentul care coboară, urmat de altele, cate­
goriile organicului ortodox, condiţionează poziţia de
pasăre însetată cu ciocul deschis înspre razele D u ­
hului Sfânt, a omului ortodox. Pentrucă nu la fel e
conceput transcendentul în toate confesiunile. Şi asta
nu numai sub unghiu dogmatic, ci şi pe „temeiuri
stilistice". Acest temeiu stilistic însă se sprijină p e - o
concepţie deosebită despre „graţie", care 'n ortodoxie
se reduce la următoarea corelaţie : generozitate di­
vină — consimţământ uman. Integrat acestei vii rea­
lităţi, răsăriteanul şi-a modelat, stilistic fiinţa în curs
de două milenii. In egală măsură, integraţi altor c o n ­
cepţii despre graţie, catolicul şi protestantul şi-au
creeat alte făgaşe stilistice sub acest unghiu. Supus
unei metode căreia vrea să-i rămână credincios
până la sfârşit, gânditorul Blaga constată şi atât.
Nu vrea să sape până acolo unde izvorul gâlgâie,
ci doar îi admiră şipotul printre stânci şi brazi.
Considerând răsunetul înfundat al transcendentului
ca o determinantă stilistică de forţă majoră, putând
fi numită şi „metafizică latentă", Lucian Blaga o u r ­
măreşte cu îndemânare uimitoare în cele trei stiluri
ale arhitecturii creştine de dimensiuni prime : roman,
gotic şi bizantin. N u putem stărui îndeajuns asupra
nici unei probleme de aci, căci vrem numai să
subliniem, deocamdată, această lucrare înfiptă în
câmpul filosofiei noastre ca piatra în răzor. D e
aceea dăm şi aici cuvântul autorului ! „Omul
bizantin are despre transcendenţă şi lumea c o n ­
cretă viziunea sau sentimentul că transcendenţa
coboară de sus în jos, putându-se face vizibilă. Omul
gotic are viziunea sau sentimentul că el însuşi se
înalţă, de jos în sus, crescând întru transcendenţă.
Omul roman e stăpânit mai curând de sentimentul
că se găseşte în marginea transcendenţei, şi în c o n ­
secinţă de sentimentul că nu-i rămâne decât să se
organizeze în slujba transcendenţei, oarecum orizontal
şi paralel cu ea. Catedralele bizantine, bazilicile r o ­
mane, şi domurile gotice sunt întruchiparea arhi­
tecturală a acestor metafizici divers simţite, după
timpuri şi locuri", (pag 90). Un pas mai departe, pe
acest plan, întâlneşie autorul concepţia sofianică în
cadrul ortodoxiei, pe care n'o judecă sub raport
doctrinar, ci doar o subliniază ca determinantă sti-
listică. „Sofianicul este în esenţa acest sentiment
difuz, dar fundamental, al omului ortodox, că trans­
cendentul coboară, revelându-se din proprie iniţiativă
si că omul şi spaţiul acestei lumi vremelnice pot de­
veni vas al acelei transcendenţe. Pornind de aci,
v o m numi „soflanică" orice creaţie spirituală, fie a r ­
tistică, fie de natură filosofică, ce dă expresie unui
atare sentiment, sau orice preocupare etică, ce e
condusă de un asemenea Sentiment" (pag. 105). Din
pragul acestei definiţii cu braţe deschise cosmic a -
supra lumii, Lucian Blaga răscoleşte îndeosebi litera­
tura noastră populară, lăsând drum larg urmaşilor...
perspectiva sofianică! Pornind apoi delà certitudinea
că In cadrul culturii populare româneşti „determi­
nantele stilistice ale ortodoxiei au găsit o înflorire şi
CĂTRE O NOUĂ CUNOAŞTERE A
împrejurările vitrige ale vieţii l-au întors pe om
delà cunoaşterea structurii sale interioare, fizice şi
sufleteşti, silindu-1 să adâncească mai degrabă alcă­
tuirea lumii exterioare pe care o avea zilnic în faţă.
Lupta pentru existenţă încordată în combaterea fia­
relor şi a celorlalţi oameni, în apărarea crâncenă
împotriva Intemperiilor şi a catastrofelor naturale,
nu i-au dat răgazul unei întoarceri către sine. Inte­
ligenţa lui s'a risipit în fabricarea armelor, a hainelor,
a uneltelor, în inventarea mijloacelor de a cultiva
pământul, de a pluti pe apă, în sfârşit de a trăi în
afara sferei de existenţă a animalelor. Iar mai târziu
1-a pasionat mai mult nepătrunsul cerului, tainele
cosmosului îndepărtat, decât alcătuirea apropiată a
trupului şi a spiritului său. Ştiinţa s'a desvoltat deci
către lumea exterioară unde însăşi curiozitatea omului
o împingea. Iată de ce prăpastia care separă astăzi
fizica şi chimia de psihologie şi sociologie este imensă,
înfăţişând limpede rapida aderenţă a cunoaşterii
omeneşti la simplu şi concret. S'a ajuns astfel la
civilizaţia care oferă miraculoase procedee de i n ­
vestigaţie In exterior şi minime resurse de sondare
a omului însuşi, privit ca entitate psiho-fiziologică.
Chiar medicina, despre care s'a spus cu înţepătoare
Ironie, că a rămas pe treapta epocii lui Hypocrat,
a reuşit să ajungă la o atât de superficială cunoaştere
a corpului omenesc, încât prevenind uneori boala,
nu poate foarte dese ori să o distrugă. Iar mala­
diile mentale, aşa de străine oricărei analize organice,
au rămas încă o poartă ferecată. Ceeace înseamnă
că progresul civilizaţiei noastre e mai ales sborul
către comoditate, efort facil de satisfacere a unor
pofte degenerate. Speranţele uriaşe care s'au pus în
ea se prăbuşesc catastrofic astăzi când e evident că
n'a putut să crească oameni destul de inteligenţi şi
curagioşi pentru a o conduce în impasul primejdios
prin care trece. Instituţiile civilizaţiei moderne se
desvolfă In virtutea unei mişcări iniţiale, suficientă
412
dincolo de ceeace este dogmatic şi canonic fixat",
vizionarul Blaga, In capitole c a : Despre asimilare,
Pitoresc şi revelaţie, Duh şi ornamentică, şi'n cele­
lalte, face operă de aprigă apologie ortodoxă. Anume
demonstrează cu virtuţi de magistru, că climatul o r ­
todox e mult prielnic unei desvoltări organice a cul­
turii, faţă de oricare alt climat, şi că matca stilistică
românească, care-i structural ortodoxă, cuprinde în
complexul ei latenţe care „ne îndreptăţesc la afir—
maţiunea că avem un înalt potenţial cultural". Spa­
ţiul mioritic a apărut într'o vreme când câteva
condee, obscure dar colţoase, încercau să d o c u ­
menteze exact contrariul, că adică ortodoxia ar fi
un climat paralizant pentru orice efort.
NIŢĂ MIHAI
OMULUI
pentru a o azvârli In fazele progresului, însă oamenii
se dovedesc azi mai mult ca oricând, incapabili de
a le dirija. Iată drama incertitudinii în care plutim,
desorientaţi de vigoarea acestui puhoi care se mişcă
dincolo de voinţa noastră.
Cauza răului ? „Slăbiciunea intelectuală şi morală
a conducătorilor" răspunde d-rul Alexis Carrel în
cartea sa «L'homme, cet inconnu". Prezentarea acestei
lucrări de ţipătoare actualitate, face obiectul cronicei
de faţă.
D-rul Carrel acuză civilizaţia de a fi nesocotit
individul în folosul massei. Mediocritatea adaptată
nivelului de preferinţă comun, în care s'au scufundat
pe rând toate năzuinţele spre înalt ale spiritului, a
prilejuit formarea unui tip omenesc standard care e
într'adevăr o fiinţă umană, însă foarte puţin un individ.
Ceeace explică lipsa şefului în alcătuirea socială
modernă şi atrage desorientarea definitivă. Indivi­
dualismul este o condiţie a personalităţii. Dispariţia
individului a târît după sine diformarea până la
anulare a personalităţii, ca o urmare firească a d e ­
mocratismului egalitar, care ucigând elita, minează
însăşi civilizaţia. Democraţia a înălţat stindardul e g a ­
lităţii, însă cum aceasta nu era posibilă prin ridicarea
celor inferiori la nivelul minorităţii superioare, sin­
gurul mijloc de a o realiza, a fost coborîrea tuturor
la acelaş scăzut nivel. Astfel personalitatea s'a risipit
In mocirla celor mulţi, spre norocul democraţiei însăşi,
care numai astfel a reuşit să nu se prăbuşească prea
devreme. Simpatia massei a menţinut-o la suprafaţă,
ca o unică scândură de sprijin.
O cauză însemnată a insuficienţei sufleteşti de care
dă dovadă omul modern, este lipsa completă a sim­
ţului moral şi religios. Civilizaţia europeană trăeşte
spiritual pe fundamentul creştinismului. Cu toate
acestea creştinismul actual e mai mult istoric decât
prezent. Creştinismul nu mai e trăit, adică nu mai e
viu în suflete. „ D e curând, spune Carrel, a început
să se manifeste iarăşi printre oamenii de Înaltă cultură"
ceeace e un semn îmbucurător, deoarece omenirea
n'a câştigat niciodată nimic prin efortul mulţimii, ci
prin îndemnul neostenit al spiritelor mari. Religia
înţeleasă şi reîntronată în suflete ca odinioară, la
începutul erei creştine care corespunde începutului
civilizaţiei faustiene, va desluşi alt scop omenirii,
reaşezând-o pe drumurile drepte ale evoluţiei sale.
Rugăciunea ca înălţare mistică spre principiul
imanent şi trascendent al lumii, adică rugăciunea aşa
cum nu se mai întâlneşte azi şi aşa cum ar trebui
încă să fie, a devenit de neînţeles oamenilor de
ştiinţă pozitivă care ne conduc. De aceea practica
creştinismului pare o îndeletnicire inutilă şi de aceea
viaţa e atât de searbădă, privită prin prisma de
întunerec şi lut a pământescului.
Dualismul modern, care e o evoluţie exagerată a
dialecticii carteziene, a hipertrofiat materialul, s u ­
primând spiritualul. Din clipa în care Descartes a
stabilit separaţia dintre trup şi suflet, manifestările
spiritului au devenit inexplicabile. Cei ce au venit
apoi, au desfăcut definitiv aceste elemente ale a c e ­
leiaşi entităţi, „dând structurii organice şi mecanis­
mului fiziologic o realitate mai mare decât plăcerea,
durerea, frumuseţea", care au rămas palide şi neîn­
ţelese ciudăţenii psihice. Cantitativul a învins calita­
tivul. Frumuseţea morală s'a transformat în valoare
pur istorică, secretul succesului ascunzându~se astăzi
în exploatarea facilă a celor mai joase pasiuni.
Morala ? i a ce bun, când imoralitatea, tâlhăria, înşe­
lătoria, înalţă sigur pe treptele puterii şi ale bogăţiei.
S'a ajuns aici numai prin nesocotirea principiilor de
viaţă creştine, care au fost condiţia iniţială de
progres a culturii europene şi care azi sunt uitate
sau nebăgate în seamă. Reactualizarea creştinismului
printr'o fortificare a credinţei şi o reînălţare a spi­
ritualului, ar putea să realizeze ceeace doctrinele
omeneşti au încercat în zadar.
Ni s'a pus în faţă; cu sgomofoasă reclamă, paradisul
modernismului excesiv instaurat în America. Au fost
mulţi naivi încrezători în reuşita acestei formule,
prea mulţi chiar, cari au încercat să transplanteze în
bătrânul nostru continent aparenţele strălucitoare ale
stilului yankee. S'a trăit îndelung după război, în
cadrul acestei formule, adoptându-se maniere şi
obiceiuri, cuvinte şi sporturi, chiar stilul arhitectural
de peste ocean, în sfârşit un fel de a fi pe care
filmele americane îl afişează generos, îmbrăcându-1
în ideal. S'a crezut că imitarea sa, până la servilă
pastişare, va regenera mădularele slăbite de războaie
şi excese ale Europei Acum constată d-rul Carrel,
nimeni nu mai crede nici măcar în soliditatea finanţe!
americane. Cât despre stilul de viaţă de acolo, s'a
ajuns din fericire la constarea indubitabilă a fragi­
lităţii lui. Intr'adevăr omul acela care nu ştie altceva
decât să iasă din fabrică pentru a intra în cinema­
tograf, executând ritualul mecanic al unei păpuşi
413
neînsufleţite) femeia aceia pentru care sentimentul
dacă nu e ceva cu totul necunoscut e cel puţin o
stare demnă de dispreţ ; viaţa aceia în sfârşit, c o n ­
sumată pe maşini, dirijată de maşini, condiţionată de
maşină, a încetat să mai apară ca un ideal de invidiat.
Civilizaţia are drept scop nu progresul ştiinţei şi al
maşinilor, ci acel al omului, iată ceeace Europa începe
să înţeleagă. Omul american, aşezat în împrejurări
de trai artificial, în care funcţiile sale organice
— vechile lui forţe adaptive — sunt anihilate de folo­
sinţa exclusivă a maşinii, care e confortabilă pentrucă
scurtează timpul şi grăbeşte lucrul însă distruge
puterea de viaţă şi de iniţiativă individuală, omul
acela contopit în masse uniforme de gesturi şi dorinţe,
va deveni repede un sclav înlănţuit, fără vitalitate
şi mai ales fără suflet. Civilizaţia americană se va
prăbuşi tot atât de repede cât s'a înălţat, penlrucă
din rândurile de marionete care o susţin, la un
moment dat vor înceta să se nască şefii, oamenii
providenţiali. Sclavia va fi o stare generală. Şi fără
conducători o societate nu poate sta în picioare. Iar
indivizii, deveniţi simple accesorii ale maşinilor, vor
pieri când acestea vor înceta să funcţioneze.
S'a constatat din statistici minuţioase că Statele Unite
produc anual un impresionant număr de nebuni şi
degeneraţi. Unul din douăzeci de locuitori e sortit
nebuniei în fiecare an. Clinicile gem, încărcate de
aceşti nenorociţi al căror destin tragic nu e decât
o consecinţă a maşinismului şi a ritmului anormal
de viaţă. Higiena, evoluată până aproape de perfecţie,
oferă nenumărate posibilităţi de a trăi. Fiinţe pe care
cursul normal al vieţii le-ar fi suprimat din cauza
insuficienţei lor organice, sunt salvate de confort,
de bună alimentaţie, de medici, de spitale, de higiena.
Descendenţii lor contribue enorm la degenerescenta
rasei omeneşti. E aceasta un artificiu al civilizaţiei,
care trebue părăsit, penirucă în America mai cu
seamă consecinţele lui nenorocite sunt evidente.
Scopul civilizaţiei nu trebue să fie acela de a se da
largi posibilităţi de desvoltare unor fiinţe imperfecte,
care să-i încetineze mersul, ci acela de a crea
oameni întregi şi sănătoşi, prin care continuitatea
progresului să fie asigurată.
Atunci? Care e scăparea? Dacă civilizaţia 1-a
depăşit pe om, umilindu-1, ca un rob eliberat care-şi
pălmueşte fostul stăpân, se poate nădăjdui într'o
descătuşare ? Şi cum ? Iată cumplitele întrebări ale
vremii, cărora d-rul Alexis Carrel încearcă să le
dea un răspuns valabil.
Unica salvare, spune celebrul chirurg, este des­
voltarea unei elite de învăţaţi, care să cupriu dă
toate domeniile de activitate omenească, pentruca,
având o vedere de ansamblu, să descopere viciile
sistemului nostru social şi să-i prescrie remediile.
Criza multilaterală în care ne sbatem e o consecinţă
logică a specializării. Când specialişti în gât, nas şi
urechi, conduc finanţele unei ţări, când un doctor
controlează activitatea agricolă şi când fiziceni ori
chimişti, oricât de celebri, dau sfaturi economice,
fără a avea cea mai mică idee despre legile ascunse
ale acestor ştiinţe care acum se ciocnesc pentru
prima dată, fără îndoială că încurcătura poate deveni
fatală. D-rul Carrel preconizează crearea unei elite
care, sacrificându-şi douăzeci ori treizeci de ani
studiului amănunţit al tuturor ramurilor de frământare
umană, să îndrepte civilizaţia albă pe calea unui
nou început.
Soluţia, cu toate că foarte greu de realizai, mi se
pare totuşi posibilă şi plină de adevăr. Orice î n ­
cercare, oricât de obositoare, nu trebue să înspăi­
mânte şi nici să fie trecută cu vederea, pentrucă
salvarea v a trebui să vină de undeva.
Iar o renovare a omului, o călăuzire spre alt fel
de a concepe viaţa, cere îndrumarea fizică şi spiri­
tuală după porunca legilor naturii, iar nu după c o ­
moditatea mediocră e diverselor teorii şi scoale.
„Individul modern se impune chiar din copilărie să
fie liberat de dogmele civilizaţiei industriale şi de
principiile care stau la baza societăţii moderne". O
educaţie greşită, privind individul ca pe un simplu
membru al unei turme uniforme şi ascultătoare, a
uşurat stingerea personalităţii, dând naştere acestei
maladii a timpului nostru care se chiamă proletariat.
„Proletariatul va fi ruşinea eternă a civilizaţiei ştiin­
ţifice. El determină suprimarea familiei ca unitate
socială. Stinge inteligenţa şi simţul moral. Distruge
ultimele resturi ale culturii şi ale frumosului. înjoseşte
fiinţa omenească". Proletarul e un avorton al m a -
şinismului; el reprezintă creşterea enormă a unui
restrâns grup social, incapabil din lipsă de inteligenţă
şi curaj să se înalţe deasupra unei trepte de existenţă
vecină cu promiscuitatea patrupedă. A ridica această
O P R E Z E N T A R E N E C U V I I N C I O A S A A LUI
II
„Bălăuca" tratează iubirea poetului cu Veronica
Miele şi numele romanului vine delà porecla dată
eroinei de sora lui Eminescu. In roman, însă, nu
există măcar o vorbă care să arate aderenţa dintre
titlu şi carte.
E vorba de plecarea poetului la Iaşi, spre a se
întâlni cu Veronica, şi acţiunea propriu zis se limi­
tează la durata călătoriei şi câteva ceasuri de şedere
în capitala Moldovei. Partea aceasta putea să formeze
ultimele pagini ale cărţii precedente, dar dl L o -
vinescu a vrut să mai facă un „roman" şi, susţinut
de dispoziţia poetului de a trăi uneori în reveria
trecutului, 1-a scos din actual, unde i s'a părut inutilă
prezenţa lui, şi 1-a întors pe drumuri aproape uitate.
Astfel în tren, unde s'a urcat atât de zăpăcit şi cu
direcţie întâmplătoare, în vreme ce Nusăm Cucoş
ţine discursuri ca să afle toţi călătorii cine este această
figură posacă, Eminescu, retras sub oblonul p a r -
414
pleavă inutilă şi periculoasă la rangul de factor
hotărîtor înseamnă a trăda umanitatea. Democraţia
a permis aceasta, a vrut-o chiar, pentru a-şi asigura
o bază de susţinere, însă revoluţiile ce vor veni vor
fi cu siguranţă ale elitei împotriva proletariatului.
Şi dacă Marx nu s'a înşelat anunţând victoria tuturor
răsculaţilor împotriva unei stăpâniri bolnave, ni se
pare că elita va învinge, E normal să fie aşa pentrucă
omul a consimţit întotdeauna conducerea unui tip
uman superior, asvârlind repede povara grea a
dictaturilor inconştiente. Dictatura proletariatului
industrial, sinistră himeră a maşinismului modern, va
fi mereu, dacă nu un abil sistem de captare a mas-
selor inculte cel mult o guvernare de carton cu
sfârşit în ea însăşi.
Omul întreg de mâine, rupt din prejudecăţile unui
trecut de ruşinoasă renunţare la uman, va deschide
ciclul de aur al civilizaţiei europene. E posibilă
această aşteptată redresare? Răspunsul nu poate fi
decât afirmativ, fiindcă „... pentru întâia oară în
istoria lumii, o civilizaţie ajunsă la începutul declinului
ei, poate să distingă cauzele boalei sale."
A fost învinuită această carte minunat structurată
şi genial concepută, de banalitate şi deci de inutilitate.
Cred că învinuirea e gratuită, pentrucă a fost greşit
Privită şi înţeleasă mai mult ca o îndrumare medicală
la curent cu ultimele descoperiri fiziologice, decât
o dreaptă înţelegere socială şi psihologică a omului
modern, adică ceeace este cu adevărat. Judecată
astfel, prin prisma conţinutului ei veritabil, „ L'homme,
cet inonnu" apare ca o curagioasă tentativă de î n ­
făţişare a defectelor de care suferă veacul nostru
şi ca o justă cunoaştere a omului modern. Concluziile
d-rului Carrel sunt demne de luat In seamă.
VINTILĂ HORI A
EMINESCU
desiului, visează anii de studenţie la Viena, întâl­
nirea cu Veronica Miele şi reface clipă cu clipă
toate amănuntele unor împrejurări legate de această
femee.
Uneori se mai trezeşte şi mai observă ce se p e ­
trece în jurul lui, iar când rămâne în vagon numai
el şi cu Nusăm — această umbră fatală care se ţine
după el în tot locul — evreul îl jtaibie Ia vorbă.
II sfătueşte să se însoare cu o gospodină, îi spune
că s'a auzit despre faima poetului şi la Botoşani, o
ştiau şi copiii lui ! Bercu şi Raşelica. N u - i place însă
că face antisemitism şi observaţia aceasta lasă multă
jenă in sufletul lui Eminescu. Pe urmă evreul îl
compătimeşte că n'are cu ce să trăiască, în vreme
ce alţii au de toate. Misitul e revoltat.
Iată un crâmpei de dialog t
— „Ce crezi dumneata, domnule Nusăm, că nu
înseamnă nimic că Bercu ai dumitale ştie poezii de
ale mele, că Raşelica mă învaţă la şcoală ? Nu
înseamnă cât cele două dugheni ale domnului Co-
tiugă ?
— Io ţi-oi mai spune matale şi n'o să mă crezi.
Ani vorbit şi cu duduia Olimbiada,.. Nu te speria,
coane Mihăiţă..., dar când am auzit că eşti poet m'am
apucat s'o întreb şi pe dânsa... Şi numai ce a început
şi ea să deie ochii peste cap şi să zică de flori al­
bastre, de stele şi de aur, că n'am înţeles nimic.
— Pricepi atunci că avem şi noi răsplata noastră...
Ia vorbeşte-i de d. Cotiugă şi să vezi că duduia
Olimbiada nu mai dă ochii peste cap. (pag. 117)
Cine vrea să simtă toată atmosfera inferioară a
acestui dialog, să-1 citească din carte, fiindcă e mult
mai mare, iar Eminescu — permanent înfăţişat sub
nivelul deşteptăciunii lui Nusăm — e pur şi simplu
de nesuferit prin fleacurile de care se încântă şi pe
care le susţine cu o volubilitate prostească. Dar
ovreiul, deşi misit şi incult, are noţiunea valorii lui
Eminescu şi mai are şi spiritul acela de dreptate şi
de explozie, caracteristic neamului, după socotinţa
criticului impresionist. El se revoltă contra stă­
pânirii, contra guvernului, şi-i spune poetului hotărît
că se va duce să protesteze la miniştri pentrucă
sânt nepăsători şi-1 lasă să moară de foame. 11 mai
îndeamnă să se căsătorească şi poate s'ar fi mai
întâmplat şi alte. lucruri, dacă Eminescu n'ar fi
schimbat trenul la Paşcani, pentru Iaşi. Aici aflându-se
singur, reflectează la cele discutate, „Vorbele lui
Nusăm îl sguduiseră", apoi reia firul amintirilor.
Când ajunge la Iaşi, se întreabă uimit :
„Dar ce caut eu aici ? Nu-şi aducea aminte!"
Insfârşit, iată o psihologie de om fără vlagă,
désorientât şi cu totul năuc :
„Când a ajuns la Iaşi? Ştia, fireşte, că plecase
dar o făcuse în credinţa ascunsă că nu va ajunge.
Trenul putea deraia ; sânt atâtea poduri şubrede. Se
putea ciocni cu alt tren. Sperase să se răsgândească
în drum şi să se reîntoarcă din vreo staţie. Nu se
întorsese. Iată-l acum pe peronul gării, aiurit, ne-
ştiind încotro să apuce, când, deodată, pe linia doua
zări un tren gata de plecare.
— Unde pleacă trenul ăsta ? întrebă el gâfâit pe
un hamal ce-l atinsese cu muchia unui cufăr.
— La Bucureşti.
— La Bucureşti?
Fără să mai stea pe gânduri, cuprins ca de panica
plecării, o luă la goană spre tren."
D-l Lovinescu a sesizat destinul nefericit al poetului.
Inchipuiţi-vă : nădăjduise că va deraia trenul cu el,...
că se va ciocni..., că'n sfârşit nu va ajunge la Iaşi,
când colo,... desiluzie, iată-l teafăr pe peronul gării.
A c u m caută să se salveze, urcându-se în alt tren.
Dar nu e cu putinţă; nenorocul se ţine de paşii luii
„Când puse piciorul pe scara vagonului, o mână
i se lăsă uşor pe umăr.
— Da' unde pleci, taică, că doar de abia ai venit?
415
Se întoarse speriat, ca şi cum l-ar fi prins asupra
unei fapte de ruşine. In preotul uscăţiv recunoscu pe
lenăchescu.
— Nu plec părinte, că de-abia am venit, dar mi
s'a părut că l-am văzut pe Conta şi voiam să-i spun
ceva.
— Nu-i, taică, nici un Conta. Vasillcă nu s'a întors
încă delà Piatra", (pag. 142)
Ce nelogic este acest Eminescu. Departe, în taina
sufletului său, reface romanul iubirii cu Veronica,
cu amănuntele unei fericiri trăite, care fatal trebue
să-i trezească dorul pentru ea, iar de altă parte nu
ştie unde se află, ce caută la Iaşi, şi nici prin cap
nu-i trece că însfârşit, a venit pentru Veronica.
Noroc că se întâmplă minunea cu părintele lenă­
chescu care-1 prinde de umăr tocmai când vrea să
plece cu trenul de pe linia doua, că altfel se termina
romanul aici. El îi aduce aminte de Creangă şi
astfel îi dă motivul venirii la Iaşi.
Acum poetul e mai lămurit.
După ce cu birjarul dintâi nu se înţelege unde
să-1 ducă, se urcă la altul şi pleacă. Pe drum se
angajează următorul dialog între el şi birjarul evreu :
— „Unde ai spus mata să te duc?
— La Ţicău.
— La Ţicău ? dădu din cap evreul cu mirare.
— Pe Valea Plângerii.
— Pe Valea Plângerii? se miră din nou.
— La domnul Creangă.
-— La domnu' Creangă ?
— Ce, nu cunoşti pe domnul Creangă ?
— Da' de unde să cunosc eu pe domnu' Creangă ?
Eu ştiu că crengile sunt ?n copaci", (pag. 145)
Abia după ce Eminescu îi mai dă o indicaţie :
Mustea Casapu, — se lămureşte şi evreul,
„Birjarul isbucni.
— D'apoi, bine cocoane, di ci nu ziceai mata aşa
şi-mi tot vorbeşti de d. Creangă, parcă iu cunosc
pe domnu' Creangă ? Di ci nu-mi zaci de Mustea
Casapu ? Cine nu cunoaşte pe Mustea Casapu ?"
(pag. 146)
Cum vedeţi, bietul Eminescu la fiecare pas î n ­
tâlneşte câte un evreu care, în mod instinctiv, încearcă
să-1 aducă la realitate. Din nefericire pentru dl Lo­
vinescu nu isbuteşte niciunul, cu toate mustrările ce
i le fac
Urmează întâlnirea cu Creangă — cel mai bun
capitol din carte. Marele povestitor e bine reconstituit ;
se exprimă în felul său caracteristic, cu limbajul din
basme şi amintiri.
Eminescu, însă, nu prea e politicos, fiindcă, după ce
schimbă două vorbe cu prietenul său pe care nu 1-a
văzut de atâta timp, îi cere pur şi simplu să-1 lase
să se culce, că e obosit de drum, lucru ce l-ar fi
putut face de altfel şi 'n tren, cum era mai firesc.
Doarme dus până după amiază, când îl trezeşte
Creangă şi după ce mănâncă, doarme şi autorul lui
Harap Alb. E ceva nemaipomenit cum ii apucă
somnul când pe unul când pe altul, ca de bun î n ­
tâlnit. După cum sânt prezentaţi aici, parc' ar fi
genii ale somnului, ale căscatului şi ale chefului.
însfârşit, pleacă împreună la cârciumă. A c i se
dispun bine j Eminescu participă cu însufleţire, cântă
şl el, ca pe urmă să-1 cuprindă o stare de melancolie-
Singur apoi, rătăceşte pe uliţele laşului, şi'n noapte,
i se redeşteaptă laşul de odinioară, laşul istoric.
A c u m poetul e în rolul lui Dionis şi trăeşte o bizară
întâlnire cu vechea capitală a Moldovei. Delà aceste
răscoliri, trece pe nesimţie la Veronica şi continuă
firul amintirilor întrerupt în tren. între altele, r e c o n -
stitueşte vremea când s'a stabilit la Iaşi ca bibliotecar,
când a reluat legăturile cu Veronica. Mergea în casă
ia ea foarte des şi aci, chiar delà început, a întâlnit
şi alte persoane necunoscute, printre care căpitanul
Vornicel. Căpitanul acesta II persiflează mereu, dar
el nu reacţionează. E o atmosferă de viciu, de n e ­
cuviinţe şi grosolănii, întreţinută mai ales de c ă ­
pitan, şi tocmai aici Îşi găseşte Eminescu să c i ­
tească din paginile lui inedite. Amintirile se succedi
şi Iată că poetul trebue să părăsească Iaşii, fiind
numit redactor la „Timpul", în Bucureşti, căci In Iaşi
nu mai avea cu ce trăi. Când să-şi Ia rămas bun
delà Veronica, n'o găseşte acasă. Ea aflând mai pe
urmă, îl invită printr'un bileţel la o întâlnire. Poetul
vine şl împreună merg la o cârciumă. Când să se
despartă, ea începe să scâncească s
1
•— „Nu, nu ! nu mă pot despărţi aşa de tine '. Iar
mai departe, după ce rătăcesc câtva, şl ajung în dreptul
unui felinar, ea zice :
— Ţi-am scris : oricum, oriunde, oricând.
— Da, murmură el.
— De data asta Iţi spun : aici şi acum. Acum,
acuma, scânci ea cu disperare, şi cu lacrimi în glas,
târându-i-se de braţ.
Hanul, el îl cunoştea; hanul luiNăstăsache, locuit
mai mult de femei uşoare, şi cu odăi de închiriat
cu ceasul. Prin colţuri umbre de păsări de noapte.
Două femei se opriră nu departe de dânşii :
— Uite, că nu se înţeleg din preţ, zise una.
— Ba asta-i cucoană, mânca-le-ar scârba de târfe,
că ne iau pâinea delà gură.
Iar mai la vale s
— Pff... pe el îl cunosc.
— Zău, fă ?
— Un golan fără sfanţ; ba într'o noapte a venit
cu alţi mahalagii, de i-a scos coana Săftica cu
poliţia.
Aici li se dă o cameră, al cărei inventar dl. L o -
vinescu 11 face foarte conştiincios (lighean, prosop,
apă, etc.,) dar patroana se vede că-i urăşte.
După c e rămân singuri, Veronica 1 se aruncă de gât.
— Sunt a ta; la-mă.
N'apucă însă, să o strângă bine în braţe când se
auzi un sgomot la clanţa uşii şi apoi un : toc ! toc !
416
Eminescu se duse de deschise şi apoi ieşi în cerdacul
bătut de stropii ploaei.
— Ce e? făcu el răstit?
— Nu te supăra, coane, răspunse cocoşatul, dar
m'a trimis coana Săftica, să-mi daţi banii înainte, că
aşa e regula...
— De când e reguia asta ? se răsti el din nou.
— Nu, coane, dar zice coana Săftica că aţi mai
avut o chestie cu poliţia şi...
Eminescu îşi aminti şi roşi; se scotoci în buzunar şi
întinse piesa de doi lei.
— Nu vă supăraţi, da'...
— Nu-i nimic, tăie el, trăgând uşa după dânsul
şi închizând-o cu zăvorul.
In odae lumina era stinsă, bâjbâi prin întunerec
până ce două braţe goale de femeie îl încolăciră
într'o îmbrăţişare furtunoasă, îl ajutară să se desbrace
şi-l trase spre pat, scufundându-l apoi în voluptatea
trupului feciorelnic încă, cu linii moi... aproape
impubère, cu pielea albă, mătăsoasă, dulce la pipăit,
şi sărutat, (pag. 296).
A p o i ceva mai jos :
— Toc, toc, se auzi iarăşi.
Sări ars din tristeţea lui şi se duse la uşă :
— Ce mai e domnule? se răsti.
— Nu te supăra coane, da' a trecut jumătatea ae
ceas şl aşteaptă nişte clienţi, (pag. 297).
însfârşit, ies de aici şi se despart. Momentele p e ­
nibile fuseseră trecute cu destul eroism şi plecarea
lui Eminescu la Bucureşti era singura urmare firească.
Numai că toate aceste lucruri se petrec In mintea lui.
Acum, când a revenit ca să-şi întâlnească iubita
şi rătăceşte pe străzile laşului, ajunge însfârşit şi la
casa ei. Dar cum stă şi o priveşte, scufundată în noapte,
vede cum iese pe poartă un ofiţer. Eminescu se l ă ­
mureşte definitiv. Se întoarce la Creangă, care Incă-1
mai aşteaptă la cârciumă, şi pe urmă părăseşte Iaşii
cu o tristeţe mai mare ca cea cu care venise.
Aşa sfârşeşte al doilea „roman" în care dl. Lovi-
nescu atribue unui personagiu imaginat de d-sa, date
şi împrejurări care privesc pe Eminescu. Expozeul
nostru este, cum se vede, destul de larg, dar mărtu­
risim : cu cât ar fi fost mai analitic şi mai plin de
citate, cu atât ar fi fost mai în defavoarea autorului-
In primul rând planul lucrării e conceput—din motive
personale desigur — în chipul cel mai artificial. Din
pricina aceasta nici n'a îngăduit ca acţiunea să se
petreacă sub ochii noştri şi direct, cum ar fi fost
firesc. Eroul trăeşte Intre vis şi realitate şi nicăieri
nu e bine încondeiat e mai degrabă martorul p r o ­
;
priilor sale întâmplări. In darul acelui pardesiu m i ­
raculos, capătă parcă o putere extraordinară de a
urzi etapele unei vieţi trăite cândva, uneori folosind
chiar cele mai neînsemnate amănunte şi stăruind
mai ales asupra altor eroi, ale căror cugete şi mişcări
sufleteşti le redă cu matematică preciziune, chiar
când nu i-a Însoţit pe unde întâmplător se găseau.
 E partea stranie a operei d-lui Lovinescu. A , dar
dacă ar isbuti să spună ceva, dacă din această p o ­
vestire s'ar turna bronzul masiv şi inima bătută de
furtuni a lui Eminescu, desigur, n'am mai avea cuvânt
să obiectăm asupra planului. Un asemenea Eminescu
insă nu există.
Au fost situaţii in viaţa poetului de turburător
patetism şi au fost încordări istovitoare, — material
imens pentru un romancier de rasă, — din toate,
nici măcar umbra lor nu se oglindeşte In c o m p u ­
nerile poetului. Legăturile lui cu Veronica, au durat
— cum se ştie — până la moarte, dar dl. Lovinescu
le întrerupe unde i-a obosit condeiul, lichidând
grabnic cu o pasiune a cărei adâncime nici n'a b ă ­
nuit-o.
Rămâne anecdota şi rămân scenele acelea fără
gust şi fără pudoare, asupra cărora — cu deosebire
— s'a purtat concentrarea autorului.
Câteva consideraţiuni finale, privitoare la ambele
cărţi.
Problema capitală care se pune In legătură cu
romanţarea vieţii lui Eminescu, e problema identifi­
cării autorului cu eroul său. A fost posibilă o ase­
menea identificare Intre dl. E Lovinescu şi Eminescu ?
Adică, s'a putut ridica d-sa la felul de a gândi, a
simţi, a trăi, în sfârşit : la concepţia de viaţă a g e ­
nialului poet ? N u . Lucrul acesta 11 demonstrează
cărţile sale. A isbutit, totuşi, să facă altceva : anume
1-a coborît pe Eminescu la nivelul şi structura sa
sufletească, pe care — ferească Dumnezeu nu i le
detestăm, dar pretindem că nu sânt de calitatea şi
esenţa aceluia care a rămas unic până azi.
Dl. Lovinescu este un temperament liric. Socotim
că numai atributul acesta 1-a determinat să scrie
atâtea cărţi, nu de critică ci de atitudini. D-sa e
combativ şi prezent în orice discuţie, unde ţine mor(iş
să se remarce. Vasăzică, temperamental, era cel
mai puţin indicat să facă romanul lui Eminescu. Un
C R O N I C A
D A N BOŢTA : LIMITE. — Cu tot titlul ei atâl de
sever, cartea d~lui Botta nu e deloc ceeace el arată.
N u e adică o carte de disociaţii, de precizări de
noţiuni, de lumină ordonată in tenebre. De ordine
clasică în ţinuturi barbare, cu alte cuvinte. Cu toate
frumoasele nostalgii cu cari cinsteşte raţiunea, d-1
Dan Botta e prea mult omul sbuciumat al timpului
său ca să ne poată aduce acel măsurat sistem de
valori lucide, a cărui puritate îl obsedează. Prezenţa
tutelară a Athenei ordonatoare e astfel nu o reali­
tate ci un vis pe care îl urmăreşte nostalgic, d e ­
parte i „sunt trist, excedat, sfâşiat de obsesia ta, de
obsesia limitelor" (p. 12). Un romantic ce îşi caută
refugiul în seninătatea altei lumi : „Fervoarea A r a -
417
Ludwig, un Ştefan Zweig, au dat acele vieţi celebre
dar cărţile lor sânt mai mult documente legate obiectiv, —
decât romane. E poate modelul cel mai potrivit de I
cum se cuvine să fie închegată o viaţă autentică. *
Scriitorul care s'ar încumeta la o asemenea operă,
trebue să lie înfr'un fel şi istoric, să aibă pasiunea j
migăloaselor cercetări, dar şi spiritul de căutare a I
ceeace nu se desleagă pentru ochiul oricui.
Pe dl, Lovinescu nu 1-a preocupat faptul sufletesc, -
în măsura în care ar fi meritat-o Eminescu. Cărţile
sale n'au sub-sol şi n'au adâncime L-a preocupat
'n schimb faptul exterior, banal şi fără semnificaţie.
Grija de căpetenie a unui romancier adevărat, ar fi
fost ca să rezulte din opera sa personalitatea lui
Eminescu în toată grandioasa ei strălucire. Spre
această desăvârşire s'ar fi asociat şi opera eroului,
spiritul şi tainele ei. Cu alte cuvinte, silueta şi miş­
cările lui, trebuiau să rezulte din împreunarea operei
şi a materialului documentar şi din fermentarea lor
în sufletul romancierului. Dl. Lovinescu a lucrat în
afara acestor condiţii şi pe drept cuvânt, fiindcă
dacă ar fi fost vorba să şi le însuşiască, nu s'ar fi
mai apucat de scris.
Noi nu punem la îndoială buna sa credinţă. A d ­
mitem că numai dragostea prea mare faţă de Emi­
nescu l-a îndemnat să facă romanele şi că surpriza
— destul de plăcută şi ea — cu numărul spornic al
ediţiilor, a venit ulterior ca o mângâiere. D-sa a
gândit, poate, că astfel întreţine mai viu cultul p o e ­
tului. Regretabil că a căzut în această eroare. Fiindcă
oricum, d-lui care a fost critic, ştia că o elementară
prudenţă te'ndeamnă mai întâi să-ţi cântăreşti pute­
rile în raport cu greutatea lucrului pe care vrei să-1
faci şi pe urmă vezi ce hotărîre ai de luat.
Astfel ne-ar fi scutit de o prezentare necuviincioasă
— şi'ntru nimic meritată — a vieţii celui care a
fost pe cât de mare, pe atât de nefericit.
P A N . M. VIZIRESCU
L I T E R A R A
chnei am pus-o şi eu, adeseori, In actul de a te
adora". „Ci tu ai pus în lumină acest adevăr: că
un zel prea mare pentru măsură este o întrecere a
măsurii, o frângere a limitelor" (Athenei, p. 10).
Acest sbucium iniţial se prelungeşte în tot cuprinsul
cărţii. El defineşte prin paradoxul său originalitatea
personalităţii de scriitor a d-lui Dan Botta.
Cartea aceasta, In intenţiile ei adânci, e o carte
de problematică a artei. Cele mai multe dintre
esseurile pe cari le închide — Despre arta poetului,
Poetica lui Valéry, Spiritul dramei, O statue nesfâr­
şită, Creaţia eroică •— urmăresc probleme de tehnică,
în deosebi a poeziei. Dar nu sânt ordonări metodice
şi clare într'o lume difuză. Cu atât mai puţin căutări
de norme. Ci un poet îndrăgostit de lumea lui de
vis, şi-o caută în a altora de o seamă cu el, între­
gind-o şi întregindu-se. O carte de asociaţii fluide,
de sugestii aproape muzicale, se închiagă astfel sub
imagina melancolică a Minervei, care priveghează
de foarte departe nu o piatră de limită ci o lume
de gânduri modernă, peste cari spiritul ei pluteşte
doar ca o chemare fără răspuns.
De aceea e interesant curo, deşi cunoscător întreg
al gândirii clasice — dl. Botta rămâne totdeauna d e ­
parte de arhitectura măsurată şi severă a spiritului
roman. Doar castul Virgiliu apare o singură dată In
pagini, chemat şi el de fervoarea medievală a lui
Dante, ca un ecou.
Iar In linia pură a coloanei dorice, dl. Botta e
ispitit să vadă, ceeace spiritul învolburat al lui
Nietzsche desluşea odată, o încremenire eroică a
durerii. Şi cu mult mai bucuros stărue în lumea
plină de umbre a tragediei antice, în care a pătruns
înviforat un duh care nu e al însoritei lumi elene :
duhul thracic al lui Dionysos. In pasiunea cu care
identifică In tot ce e înalt şi sbuciumat ca spiritua­
litate, din statuara cultură elenă, spiritul eroic al
Thraciei, gândul azurat al Iul Zamolxis, e iarăşi măr­
turisirea unor afinităţi de suflet cu o lume mai puţin
bătută, în nord, de razele fără umbră ale soarelui,
cu toate că visul o aşează acolo, la Mediterana.
In această lume uşor înnegurată, poetul „Eulaliilor"
se regăseşte astfel pe sine, cu structura-i muzicală
trist unduitoare. Regăsirile sale sânt însă şi mai a-
dânci j pe urmele atât de larg deschise de spiritul
aspru, irizat atât de ciudat de o mistică pulbere
stelară, al lui Vasile Pârvan, dl. Botta se afundă,
urmărind acest subţire filon de influenţe thracice, în
nelămuritele taine ale substratului nostru etnic. In
cultura sa clasică, dl. Dan Botta caută neaşteptat —
şi uneori găseşte — răspuns la atâtea din nedumeririle
pe cari încă ie avem, asupra specificului nostru etnic.
In aceste căutări, în aceste confruntări — Frumosul
românesc, Unduire şi moarte, Limitele artei lui
Brâncuşi, Pârvan şi contemplaţia istorică — stă partea
de sbucium şi de gând pe care poetul Botta a s o ­
cotit că trebue să o dăruiască marilor întrebări ale
neamului nostru de azi. Prin ele, d-sa se integrează
1
firesc spiritului „Gândirii '. Dinamicei creatoare a lui
Nichifor Crainic, intuiţiei atât de adânci şi de largi
a lui Lucian Blaga, cugetării alungite in planuri
domoale a lui Vasile Băncilă, dl. Dan Botta Ii alătură
reveria de nespusă fineţe în asociaţii şi uneori de
surprinzătoare intuiţii, a unui poet preocupat mai
întâi de toate de foşnetul de mătase somptuoasă, al
expresiei. Cartea sa astfel, pe lângă încântarea m e ­
lodioasă pe care ţi-o aduc pajiştile atât de înflorite
pe cari le cutreeră în trecutul artei universale visul
d-lui Bolta, ca şi acea solemnitate înaltă cu care
scrie, încărcându-şi fraza cu aur şl sclipiri de pietre
ca o odajdie bizantină — mai e şi o contribuţie la
418
înţelegerea etnicului nostru, de care trebue să se
ţină seamă, chiar dacă nu~i adopţi toate concluziile.
Bunăoară, atunci când dl. Botta şovăie, identificând
In acelaşi timp şi un panteism dionisic şi ideea
creştină, conform căreia „paltinii şi brazii, frunzele
şi pietrele, răsfrâng divina înţelepciune a creaţiei"—
in poezia populară (p. 24). In realitate, omul nu
„provoacă în univers vibraţia concordantă a tuturor
armonicelor sale" (p. 26), ci universul li răspunde
sufleteşte fiindcă el, omul, se integrează deplin
armoniei dumnezeeşti. De asemeni, nu ne împăcăm
cu accentul covârşitor pus pe fatalism în lămurirea
poeziei noastre populare, care e mult mai bărbătească
decât se crede de obiceiu. In schimb, o minunată î n ­
ţelegere a artei atât de actuale In primitivismul ei, a
lui Brâncuşi : „Bizantină, sculptura lui Brâncuşi este
fructul dogmei, care interzicea chipul săpat, al dog­
mei care nu prescria decât sculptura geometrică,
floarea, simbolul. Fiul de ţăran din Gorj, Constantin
Brâncuşi, exprimă într'o plastică incomparabilă acest
dat al tradiţiei noastre. El este un sculptor de forme
abstracte. O mie de ani de obscură geometrie ţără­
nească, o mie de ani de geometrie săpată, se e x ­
primă în arta acestui mare statuar ' (p. 62) Desmin-
ţindu-şi astfel limitele visate, spiritul atât de preţios
incrustat al d-lui Botta ne-a dat o carte de multă
poezie, ce închide în smalţu-i multicolor şi bobul de
adevăr necesar. Câteodată poate că i-am dori mai
multă aderenţă la principiul pe care îl exprimă e n ­
tuziast — consecvent nostalgiilor sale de disciplină c l a ­
sică — dar îl uită cu un tot atât de cald entuziasm
liric : „importă nesfârşit mai mult o formă chiar să­
racă, dar meditată, lucidă şi severă, decât o profu­
ziune, oricât de straniu încântătoare, de acte c o n ­
fuze" (p. 204). Căci nu ştiu într'adevăr, dar bănuesc
cât de melancolic şi-ar înclina Athena graţia clară
a frunţii dacă ar fi să privegheze în această carte
exegeza halucinaţiei lui Rimbaud — „Le Bateau ivre,
— sau chiar a unora din artificialele paradisuri p o e ­
tice ale lui Valéry.
Că totuşi dl. Dan Botta poate să se apropie mult
mai mult de imagina însemnată în frontispiciu, stă
dovadă linia mult mai fermă, mai sobră, a gândirii
din cele două esseuri închinate lămuririi conceptelor
fundamentale ale culturii noastre moderne : Europa
în spirit şi Conceptele Mediteranene.
Ele întregesc fericit cu arhitectura lor mai aspră
graţia minunată cu care înfloresc gândurile celelalte
ale cărţii. Prin ea, dl. Dan Botta se dovedeşte un
spirit de o complexitate puţin obişnuită la noi şi un
poet autentic care îşi respectă întotdeauna, nobila
vocaţie.
•V^AL. DIMA : ZĂCĂMINTE FOLCLORICE IN POE­
ZIA NOASTRĂ CONTEMPORANĂ. — Cartea face
parte din operele premiate ale scriitorilor tineri.
Sper că premierea ei nu se datoreşte numai stimei
pe care o are comitetul ce urmăreşte soarta acestor
premii — şi pe care o avem şi noi — faţă de ţinuta
sobră, de gânditor şi cercetător, a d-lui Dima. Ci la
acest gest a contribuit şi convingerea că a Încuraja
cercetările în legătură cu feluritele aspecte ale etni­
cului nostru nu e azi un tardiv romantism patrio­
tic, ci o necesitate de viaţă pentru cultura noastră.
Presupunem că această convingere a existat şi ea în
acest g e s t — c ă c i din altele ale amintitului comitet
n'o putem dibui fiindcă nu există. Dacă ar fi existat,
n'ar fi existat în schimb gafele făcute prin premierea
unor scrieri de pur artificiu, ca aceea de poeme ale
d-lui Jebeleanu-, „Inimi sub săbii". Sub falşul pres­
tigiu ce astfel li s'a dat, aceste mărgele de sticlă au
sucit prin exemplul lor nefast talentul multor tineri
fragezi, cari altfel ar fi luat căi mai bune.
Alături de franţuzitul „Memnon" al lui Horia Sta-
matu — care a trăit literariceşte, graţie acestui pre­
miu, atât cât trăesc şi rozele —• studiul sobru al d-lui
Dima apare ca o involuntară mustrare. într'o vreme
când astfel de experienţe literare hazardate sânt î n ­
curajate oficial, dl. Dima vine liniştit şi sigur pe
documentarea sa, şi arată că nici în evoluţiile ei
cele mai îndrăsneţe — poezia lui Ion Barbu — lirica
noastră nu s'a depărtat de izvoarele ei, atât etnice
cât şi istorice, adică folosite în începuturi ; că există
o adâncă linie tradiţională a ei, delà care nu se
abate, oricât păinjeniş de influenţe străine ar a c o -
peri-o şt ar îmbogăţi-o chiar, în nuanţe. Iar această
constatare acum, când poezia noastră cel puţin a
ajuns la o subtilitate a sentimentului, la o adâncime
a gândului, la o bogăţie şi şlefuire a imaginii, cari o
ridică pe un desăvârşit plan de valoare europeană
— e plină de învăţăminte.
Astfel studiul d-lui Dima capătă şi o valoare cri­
tică normativă, deşi înlr'un fel se fereşte să ajungă
la astfel de concluzii (p. 9).
Ceeace însă cercetătorul nu s'a sfiit să exprime însă
a fost ridicolul lipsei de înţelegere a d-lui Lovinescu
pentru fenomenul estetic românesc. Dl. Dima o face
cu foarte multă sobrietate, deci cu atât mai usturător-
Dispreţuitele „forţe reacţionare" îşi arată viaţa adâncă
în ciuda celor trei volume de sociologie improvizată
şi a celor nu ştiu mai câte de istorie şi critică a lite­
raturii noastre moderne, iar sentinţa lovinesciană, a-
tât de emfatic exprimată = „Disociaţia literaturii
culte de literatura populară este pe cale de a deveni
postulatul epocei noastre" se desumflă delà sine, ca
o efemeră irizare de săpun.
Dl. Al. Dima urmăreşte ieşirea la suprafaţă a sub­
teranelor izvoare etnice în opera celor mai repre­
zentativi poeţi de azi ai noştri : Crainic, Blaga, Pil­
lât, Voiculescu, Arghezi, Adrian Maniu, Barbu. E,
cu excepţia lui Ion Barbu — întreaga poezie mare a
„Gândirii". Căci Arghezi în ce are el bun e de
aicea. Studiul e de fapt aproape o monografie a
liricei gândiriste, a spiritului ei ca şi a rodului ei.
419
I-am putea imputa întrucâtva cercetătorului res­
trângerea voită a câmpului de observaţie, L-am vrea
mai bogat în cercetări.
O altă caracteristică e accentuata sobrietate în c o ­
mentariu. Cercetarea se apropie de tehnica urmăririi
motivelor poetice, atât de apreciată în ultimul timp
de erudiţia universitară, mai ales pe tărâmul litera­
turii comparate. Materialul documentar e lăsat să
vorbească delà sine şi prin ordinea în care e înca­
drat. Perspectivele cresc, pentru lector, din această
organizare. Autorul le lasă libere.
Tehnica aceasta îşi are fireşte foloasele şi desa-
vantagiile ei. Pentru cetitorul neprevenit, ea apare
săracă.
Autorul îşi rezervă ceeace avea mai deosebit de
spus pentru „cuvânt înainte" şi concluzii. A c i lăr­
geşte mai mult orizontul. La început, se mărturiseşte
şi caracterul întrucâtva demonstrativ al studiului.
Iar concluziile, într'un capitol aparte — „Problema
folclorului în poezia contemporană" — lămuresc
tendinţa de adâncire către sursele mari şi primitive
ale vieţii: subconştient, mistică, superstiţii şi magie,
— a liricei noastre de azi.
Alături de întreaga orientare filosofică a vremii,
care într'acolo duce, cred că procesul acesta de i n ­
teriorizare al poeziei noastre pe această cale creşte
şi din nevoia de a ne preciza cât mai mult pe noi
înşine prin ceeace simţim că avem mai profund.
Şi aici dl. Dima n'a accentuat pe cât trebuia d e o ­
sebirea intre elementul folcloric de pur pitoresc
utilizat în poezia noastră, şi între ceeace este e s e n ­
ţial spiritului din care a crescut ea. Elementele asu­
pra cărora se insistă sânt mai mult de ordin formal.
Fiindcă sânt mai uşor de inventariat.
A m fi vrut să ştim însă cât din duhul pe care îl
mărturiseşte folclorul nostru, din concepţia de lume
şi de viaţă pe" care o atestă el, din sensibilitatea pe
care o manifestă — au trecut ca moştenire în lirica
noastră cultă . . .
Dar poate tot dl. Al. Dima ne va lămuri şi aceste
întrebări în curând. Drumul pe rare a pornit este
cel bun.
* *
VICTOR ION POPA •. SFÂRLEAZĂ CU F O -
FEAZĂ. — Ultimul roman al d-lui V. I. Popa e o
confirmare cum nu se poate mai firească a infinitei
libertăţi pe care ţi-o poate da totuşi integrarea în
clocotul nestins al energiilor etnice. Personagiul c e n ­
tral al cărţii e un pui de ţăran. In sufletul lui creşte
una din cele mai vechi nostalgii umane, căreia Insă
numai timpul nostru i-a dat împlinirea jinduită :
sborul.. „Sfârlează cu fofează" — sub titlul său atât
de greu de descifrat, e un roman din lumea avia­
torilor. Tudor Mândruţ vine cu visul lui străvechi şi
îşi găseşte în chip cu totul natural locul în această
viaţă ultramodernă. Fiindcă lumea asta a sburăto-
rilor, aşa cum se vede aici şi cum se pare şi în
realitate, e întrucâtva desprinsă de pământ « de
aceea flăcăul smuls din rădăcini de visul său se putea
simţi bine şi în ea putea creşte după nestăpânitele sale
imbolduri. Astfel Toader Mândruţ realizează senin
minunea de a fi cu totul al epocii de azi fără să-şi
piardă întru nimic stângăcia lui rustică. „Sfârlează cu
fofează" e astfel în acelaş timp un studiu de minu­
ţioasă adâncire a unei vocaţii — care creşte numai
din datele intuitive ale vieţii — şi o patetică epopee
modernă a unui [stil de viaţă căruia, ca să-i găsim
echivalent trebue să mergem cu amintirea până la
ceeace au mai bun robustele filme americane din
lumea aviaţiei. Dl. Victor Ion Popa realizează astfel
o biruinţă la care puţini dintre „ultramodernii" noştri
romancieri şi analişti ajung măcar cu intenţiile. In
adevăr, în romanul nostru cu pretenţii de actuali­
tate — spre deplinul haz al lucrurilor — nimic aproape
din elementele vieţii de azi nu pătrunde. Aţi întâlnit
vreun erou de roman românesc care să meargă cu
rapidul, să vorbească la telefon sau — Doamne fe­
reşte 1 — să călătorească cu maşina, avionul, şi să
asculte radio ? De unde 1 Ultramodernii noştri eroi
de romane — cu atâtea complicaţii sufleteşti, cu
atâtea nevroze sexuale, de parcă cine ştie câte
veacuri de rafinament citadin i-ar copleşi — merg
foarte tacticoşi cu trăsura, îşi fac vizite cu ceasuri
de confidenţe, scriu jurnale intime pe care le pierd
sau le lasă la prieteni ca să le găsească autorul, şi
poartă o corespondenţă kilometrică. Nimic din dina­
mismul vremii de azi nu răsbatein epica noastră — nici
măcar în aceea a evreilor care sânt atât de decişi,
drăguţii, să ne scoată cu orice preţ din „sămănăto­
rism". O exegeză mai mult sau mai puţin talmudică
a erotismului, după clişeele la îndemâna tuturor ale
psihologismului francez. Atât. Dacă n'ar fi setea de
iniţiere sexuală a adolescenţilor — cari aproape singuri
formează clientela romancierilor noştri — nimeni
n'ar citi această literatură seacă, fiindcă nu inte­
resează.
Intrând curagios într'o lume nouă pentru literatură,
d-1 V. I. Popa nu s'a lăsat copleşit de pitorescul ei.
Romanul său nu e o romanjare a unor vieţi coti-
diane, un reportaj literar, aşa cum fac mulţi dintre
epicii apuseni ; cu pretenţii de maximă actualitate-
Nu. Cartea sa închide o fărâmă de eternă umanitate,
o lume de suflete, nu de ticuri şi obiceiuri. Alături
de visul lui Toader Mândruţ, care înfloreşte în toată
cartea, altele pâlpâe mai tare sau mai stins în aceiaşi
tremurare. Sânt oameni cari şi le trăesc, alţii cari nu
ajung. Şi cei din urmă — Stavrat, Costache D u m ­
nezeu — sânt tipurile cele mai caracteristice ale
acestei lumi fiindcă ei cresc tragici din această n e -
împlinire.
Harul minunat de povestitor al d-lui Popa î n ­
cheagă nesilit toată această umanitate şi strecoară
usure sgrunţuroasele momente tehnice în cursul de
totdeauna al vieţii. Romanul acesta devine astfel o
420
carte de actualitate şi de mare, de firească artă în
acelaşi timp.
Ceeace am avea însă de reproşat d-luî Popa este
prea marea dragoste pe care o poartă eroilor d-sale.
Ea îl determină uneori să sentimentalizeze viaţa, să
melodramatizeze unele'momente. De pildă episodul
aviatorului englez, care pleacă cu un avion de furat
să cucerească un record şi moare în clipa când i z ­
buteşte. Sau finalul romanului'
E păcat, fiindcă acea covârşitoare forţă epică pe
care o aduce talentul d-lui Popa nu trebue diluată.
Mai multă asprime a autorului faţă de oamenii săi.
*
MIHAIL ŞERBAN INFIRMII. — Un autor care
:
nu e lipsit de însuşiri epice — dar nu ştie c e vrea.
După cât pare, tinde — la fel cu o bună parte din
tinerii noştri prozatori — la urmărirea cât mai i m ­
personală a unui fir de viaţă robustă, dură. Foarte
bună intenţie, căci avem nevoie de aşa ceva. D-1.
Şerban vrea deci să coboare fără niciun patetism
în lumea infirmilor. Sobrietate în atitudinea literară
nu înseamnă însă şi lipsă de umanitate. Dl. Şerban
nu vrea să prindă un fragment de viaţă, ci un curs
al ei. Cei mai mulţi din infirmii pe care autorul îi
colecţionează aici, devin astfel. Ceeace obligă pe r o ­
mancier să aglomereze în carte o cascadă întreagă
de nenorociri. Romanul devine astfel o colecţie de
monştri şi de catastrofe. Dar toate rămân pe un
plan meschin. Din cauza acelei lipse de umanitate —
nu in sens de milă ci de bogăţie sufletească — de
care vorbeam. In opera lui Shakespeare e atâta
moarte şi sânge — dar peste tot creşte aripa uriaşe
a destinului. Oamenii lui Dostoiewski sunt uneori
monştri, dar câte enorme rezonanţe găseşte fiecare
gest al lor în sufletul boltit al chinuitului romancier.
In „Infirmii" cazurile sânt colecţionate rece, ca în
borcane cu spirt. E, ceeace îi reproşam şi d-lui
Petraşincu, în „Sângele", o înţelegere greşită a i m ­
personalităţii în artă şi, cred, mai mult o insulicienţă
sufletească.
Oameni cari fac numai rău, ca Vorvorean, ca
Valeria, nebuni ca Zegrea, anormali ca Molca, n e ­
norociţi ca Ipcar ajung la enorme tensiuni interioare,
fiindcă autorul îi face să trăiască pe un singur plan,
şi totuşi nu impresionează > rămân în artificiu. Sânt
construiţi cu echerul şi compasul.
Dar autorul nu rămâne nici măcar consecvent în
această ipostază voită de impasibil clinician. Alături
de secţia aceasta de muzeu patologic, găsim vieţi
şi morţi de un melodramatism a cărui banalitate
convenţională nu o întrece decât cinematograful
în ce are el mai prost : idila dintre Lily şi învăţă­
torul Ion Vasile şi moartea lor (ea de pneumonie,
el de tuberculoză) ; sfârşitul cinematograficei, Jeanine
şi — culme şi final — idila dintre infirma Tania şi
paraliticul Ipcar.
 Aceeaşi lipsă de substanţă sufletească, ce meschi-
niza intunerecul, diluează siropoasă lumina bună pe
care ar v o i - o autorul, ca element de echilibru.
Pe deasupra — aceasta ori tn urma unor clauze
exprese ale contractului (cartea e tipărită la „Ade­
vărul") sau din intenţia autorului de a-şi asigura
favorurile zisei edituri cu orice preţ — o parte din
frământările actualităţii se strecoară in acţiune sub
aspecte vădit tendenţioase. E vorba de un anume
birjar Haim, care e un inger de cumsecădenie
evreiască dar e persecutat de tinerii apucaţi pe „căi
greşite". Mişcarea tânără naţionalistă e zugrăvită în
linii cât se poate de tendenţios diformate. Oricât
am vrea ca proza celor de azi să ancoreze în rea­
litatea zilelor noastre, decât să o facă pe această
cale primejdioasă — mai bine să rămână tn lumea
ei uscată şi prăfuită.
Toate aceste greşeli, toate aceste înstrăinări de
lumina proprie a cărţii, anihilează cu totul realele
însuşiri epice ale autorului. Căci faţă de tinereţea pe
care o arată el, mâna sigură cu care împleteşte,
tehnic, în roman un număr respectabil de existenţe —
arată frumoase posibilităţi.
Impresia de artificiu mai e mărită şi de stil. Ca
toţi „modernii" noştri, autorul vrea să aibă negreşit
imagini : „Zegrea a fost primul care a dat cu pumnul
vorbei în geamul tăcerii, spărgându-1" (p. 39).
E ridicol.
Şi, pentru a sfârşi, câteva acorduri de limbă :
„Renunţa să adreseze rugămintea" (p. 36) ; „Când se
'nvârte în pat, parcă se răpea ceva întrânsa. Părâe
oasele de-i face impresia că se desprind unul de
altul" (p. 61) ţ „Eu miros a pământ şi apă. Poate
nu-ţi suferă." (236) Etc.
* care impresionează. E un contur de fum al acţiunii,
* *
SERGIU VLADIMIR: JURNALUL UNUI OM
INUTIL. — Unul care vrea să ne facă praf. Pur şi
simplu. Stă, fireşte, la Paris. Şi fireşte iarăşi, işi scrie
jurnalul intim după ce s'a săturat de viaţă. E teribil
deştept, pervers, cuceritor şi cult. In primele zece
pagini sânt pomeniţi: Machiaveli, Baudelaire, M a u ­
rois, Proust, Pirandello, Ovidiu, Rousseau, Bourget,
Disraelli, Bernstein, Romains, Duhamel, Romain
Rolland, etc. N u e însă deloc vorba de un erou din
ai lui Papini, pe aici. In patru sute de pagini se răs­
faţă un român şmecher şi vorbăreţ, care trece prin
zeci şi zeci de avataruri erotice. Deştept foc, el „ d o ­
mină prin spirit femeia" (p. 137). Alături de ea simte
o „supraexcitare intelectuală înfierbântată".
Iată o monstră din spiritul eroului — şi al auto­
rului, care-1 admiră grozav : „A doua a fost Felicia.
Felicia nu m'a fericit deloc" (p. 108).
Iată cum „domină" spiritualul Don Juan :
— „Eşti poet.
— Probabil. Poezia e bucuria solitară a neadap­
taţilor. Poezia mea e ceva nou. E trăirea, E acţiunea.
421
— Unde publici? Sau eşti un geniu necunoscut?
— Vrei să mă umileşti dar nu vei reuşi. Eu nu
mă aplec nici chiar în faţa unei femei frumoase ca
d-ta. Nu cunosc formulele convenţionale ale politeţei
şi miorlăiturile cavalerismului", (p, 128)
Iată o scenă de dragoste: „sensaţia înfiorată ur­
mărind traseul indefinit al scoliozei, apofizele p r o ­
eminente, încă nevindecate în regiunea unde sălăş-
luise şapte ani morbul lui Pott." (p. 31).
Alături de aşa ceva — inevitabila „filosofie" : „Sur­
prind deodată pe ecranul închipuirii două ima­
gini! Amorul şi Viaţa ; înlănţuirea şi Foamea; Sexul
şi Stomacul. N u ştiu de ce am avut viziunea unui
nud inform, al unui vagin şi al unei guri înfulecând
avid pâine şi o bucată de brânză" (p. 16).
Cred că e de prisos să mai insistăm Ar însemna
să ne batem joc şi noi de cetitorii noştri, după ce
şi-a râs autorul de ai lui, copios, în patru sute de
pagini...
*
MIHAIL CELARIANU: FEMEIA SÂNGELUI
MEU : O versiune ceva mai serioasă a aceleiaşi
nimicnicii de viaţă. Eroul e iarăşi un român pari­
zian (e grozav cât de prost se simt geniile la noi
acasă 1) şi dărueşte şi el oportun unui prieten — a u ­
torul — un jurnal intim, erotic. Cu accentuate note
patologice — mărturisite : „Totdeauna am fost un
bolnav" (141).
D-l Mihail Celarlanu e fireşte, mult mai aşezat în
rosturile lui scriitoriceşti decât necunoscutul doritor
de celebritate imediată, care pare a fi autorul „jur­
nalului inutil" de care am vorbit. E în cartea d-lui
Celarianu câte odată o tonalitate sufletească gravă
care se armonizează cu această tonalitate de spo­
vedanie. E un sentiment profund al dorului şi al
neputinţei omeneşti de a depăşi păcatul — care se
întrevede uneori, arare.
Dar pe omul acesta al lui din carte — care trăeşte
acolo, de bine de rău, ca un bolnav dezaxat, ca un
râvnitor doar al regiunilor molcuţe, instinctuale, de
viaţă, fiindcă pentru vârtejul ei necruţător nu are
destule energii—-autorul îl împinge până la un
anormal psihologic. Eroul seduce în acelaş timp sora,
mama şi cumnata fiinţei pe care o iubeşte. Redusă
astfel la schemă, acţiunea aminteşte unele anecdote
de sinistru prost gust. Cu deosebire, scena in care eroul
are raporturi sexuale cu mama chiar sub ochii ficei,
e pur şi simplu monstruoasă, din orice punct de
vedere ai privi-o.
Dl. Celarianu e un om foarte cumsecade, un poet
de o delicată sensibilitate, cu care a rămas şi In
această încercare de proză. Sânt în acest roman
câteva pagini, în cari apare imagina femeii Iubite,
Hermina,—fireşte nu cele lacrimogene delà urmă,
cari închid romantica şi oportuna ei moarte, ca In
Dumas-Père — pagini de adâncă poezie a vieţii s u ­
fleteşti.
Autorul a vrut să-şi depăşească brutal romantis­
mul acesta — căruia se datoreşte de altfel şi Întregul
arsenal de trucuri specifice ale cărţii : dispariţii ale
eroului, morţi duioase, prietenii sentimentale, cât şi
balastul epistolar al romanului. Şi a căzut în trivial
ridicol i „In jocul acesta, fără voie, mi-a dat tot
spatele şi bogăţia supremă a feselor catifelate"
(p. 37).
Autorul acesta cumsecade nu face numai asemenea
năsbâtii pe contul eroilor săi, ci le face şi singur —
prin stil, care nu putea fi, negreşit, decât colorat
şi imagist. Doar în patru pagini — 135-ê — găsim
următoarele lucruri delicioase : „jurul strict al s e x u -
C R O N I C A
O COMEMORAREA LUI GIB I. MIHĂESCU - Sta­
giunea Teatrului Naţional din Cluj s'a deschis la 15
Septemvrie cu drama Pavilionul cu umbre de Gib
I. Mihăescu. Directorul Teatrului, d. Victor Papilian,
a organizat, înnainte de ridicarea cortinei, o pioasă
comemorare a scumpului nostru Gib. D. Victor P a ­
pilian, în numele înstituţiunii, şi d. Ion iChinezu în
numele scriitorilor ardeleni l-au evocat în emoţia
profundă a unei săli peste măsură de pline. R e g r e ­
tând că nu avem la îndemână, cum am fi dorit, cele
două frumoase cuvântări, redăm aci pe aceea a d-lui
Nichifor Crainic.
„In numele scriitorilor revistei Gândirea mulţumesc
din adâncul inimii mult înzestratului nostru camarad,
d. Victor Papilian, pentrucă, în calitate de director
al Teatrului Naţional Ardelean, a avut emoţionantul
gând să deschidă stagiunea cu piesa lui Gib Mihă­
escu : Pavilionul cu Umbre. E un nobil omagiu, pe
care 11 aduce astfel unuia dintre cei mai adânci şi
mai originali scriitori ai noştri, stins anul trecut în
floarea bărbăţiei, printr'o moarte care a sângerat
inima cărturărimii din România.
"\ Tot ce poate lăsa omul mai frumos In urma lui,
plecând de pe pământ, e o bună amintire, zice D o s -
toiewschi. In faţa morţii, stăpâna neîndurată a v r e ­
melniciei noastre, nu e nimic mai tragic — fiindcă e
ireparabil — decât să laşi după tine dâra de smoală
a infamiei. Dar nimic mângâietor decât dunga de
lumină şi de miere a unei bune amintiri. Această bună
amintire e ca un portret moral al celui plecat, Înti­
părit în faptele sale; e ca un sigiliu spiritual săpat în
operă. Omul trece, faptele rămân ; şi din ele îi l ă ­
murim chipul de lumină când simţim nevoia să trăim
In comunitate cu el.
Buna amintire e Întâlnirea în spirit a celor morţi
cu cei vii, pentru ca unii să nu se simtă părăsiţi şi
uitaţi In singurătatea cerului, iar ceilalţi să nu se
simtă singuri In tristeţea pământului. Eroii faptei, ai
422
lui" ; „călcam şi ne mişcăm halucinaţi, stingheriţi şi
preocupaţi, absenţi şi neliniştiţi" „elan înfundat"
s ;
„a Început să se deschidă din toate lacătele, să se
reverse sub mine din toate comorile", „un răsuflet
total care-i mişca zâmbetele pe faţă" „mâinile dulci
şi uşoare ale glasului ei" etc.
Şi iacă aşa : cu câteva zeci de copulaţii fără nicio
legătură, cu un şuvoi de vorbe fără nici un D u m n e ­
zeu — un om cumsecade poate face operă de n e ­
bun, în anul de graţie 1936. Fiindcă—datorită unor
străini îndrăsneţi şi unui public inconştient — neamul
acesta atât de sănătos sufleteşte a ajuns să aibă parte
de o literatură în care dacă eşti cum trebue, nu-ţi
stă bine.
OVIDIU PAPADIMA
M Ă R U N T Ă
gândului şi ai condeiului trăesc mai departe, prin ea,
In imaterială şi negrăită simbioză cu noi. Un neam
e cu atât mai viu cu cât ştie să aprindă mai î n v ă ­
păiat cultul marilor morţi,
Astfel noi simţim astă seară un spor neobişnuit de
fior în sufletele noastre, adunaţi cum suntem în buna
amintire a marelui scriitor Gib Mihăescu. Chipul lui
ideal se va lumina pe zarea memoriei noastre, par­
ticipând la acest nobil parastas artistic ce s'a rânduit.
Laudă înfiorată şi recunoscătoare se cuvine acestui
Cluj românesc, care s'a gândit cel dintâiu la c o m e ­
morarea lui Gib Mihăescu.
Intr'adevăr, o parte din viaţa lui şi In mare parte
misiunea lui literară e legată pe totdeauna de viaţa
acestui mândru oraş.
Marea victorie a românismului, care răsbuna is­
toria unui mileniu de cruntă nedreptate, lăsase în»
sufletele noastre entuziasm şi confuzie. Entuziasmul
era pentru ceeace s'a împlinit. Confuzia, — pentru
ceeace avea să vină. In faţa acestei victorii, oamenii
politici au avut o atitudine ; scriitorii şi oamenii de
cultură, o altă atitudine. Cei dintâi, conduşi de i n ­
teresul calculat, care din nenorocire e atât de deter­
minant în politica românilor de azi, se gândeau cum
să exploateze mai dibaciu victoria în folosul lor.
Unii înţelegeau s'o facă prin generalizarea forţată
a unui „regăţenism" acaparator-, alţii prin afirmarea
ostentativă a unui ardelenism jinduitor. Amândouă
aceste direcţii, deopotrivă de neprielnice, au întinat
strălucirea întâilor ani victorioşi cu pata egoismului.
Scriitorii şi oamenii de cultură Insă se deosebesc
de oamenii politici printr'un fel de a gândi contrar.
Pentru ei neamul şi victoria lui constitue fiinţa care
trebue adorată şi slujită, iar nu înjosită şi exploa­
tată. Un scriitor e scriitor şi un om de cultură e om
de cultură în măsura în care se simt slugi ale n e a ­
mului lor şi ale destinului său în lume. Tocmai de
aceea, în anii d e entuziasm şi de confuzie, cari au
urmat victoriei, in timp ce oamenii politici se certau
intre ei, România morală a trăit, pe lângă această
dezolare, satisfacţia înnălţătoare pe care i-au dat-o
oamenii de cultură şi de artă Infrăţindu-se de pe a-
mândouă coastele Carpaţilor şi creind împreună Uni­
versitatea clujană, Teatrul şi Opera, ziare noi şi r e ­
viste noi. Regăţeni şi ardeleni, ei nu s'au strâns la
olaltă pentru a-şi disputa întâietatea regăţenismului
sau a ardelenismului, ci pentru a cristaliza din amân­
două părţile sinteza superioară a românismului In
ştiinţă şi în artă, în care ţara întreagă şi destinul ei
să se recunoască.
Ce pildă minunată au ridicat aici în inima Ardea­
lului, acum şaisprezece-şaptesprezece ani, acei tineri
scriitori cari, abia demobilizaţi, au schimbat arma
cu condeiul, au alergat încoace, căutându-se şi atră-
gându-se magnetic cu cei de-o seamă cu ei din A r ­
deal, şi într'o ideală comunitate de sărăcie şi de e n ­
tuziasm, întemeind ziare şi reviste în slujba româ­
nismului întreg.
Gib Mihăescu, fostul ofiţer pe frontul Moldovei,
era împreună cu ei. Viaţa lui modestă şi sufletul lui
de mare artist vor rămâne pe totdeauna amestecate
în istoria acestor pionieri ai gândului românesc i n ­
tegral.
Din înfrăţirea lor de ardeleni şi regăţeni, din sbu-
ciumul şi din strădania lor de a birui haosul, s'a în­
chegat ca prin farmec acea luminoasă revelaţie li­
terară şi artistică, revista Gândirea, menită să r ă ­
mână în istorie întâia imagine spirituală a României
Noi. Apărând aici, în Cluj, ea n'a fost o revistă ar­
deleană ; mutându-se la Bucureşti, ea n'a devenit o
revistă regăţeană. Credincioasă întru totul gândului
iniţial din care s'a născut, mănunchiu al elitei crea­
toare de frumuseţe de pretutindeni, ea a repudiat
şi a căutat să rectifice particularismele dăunătoare,
ori de unde ar veni ele, absorbindu-se mai ales în
strădania de a da expresie filosofică, literară şi ar­
tistică lamurei sau esenţei permanente a sufletului
românesc. Lupta ei se integrează în lupta României
N o i de a~şi cunoaşte puterile spirituale şi de a le
organiza în vederea destinului, pe care neamul nostru
e chemat să-1 împlinească pe pământ.
Astăzi mi se pare cu totul anacronic să se mai
vorbească de ambiţiile deşarte ale diferenţelor r e g i o ­
nale. Tineretul României cugetă şi vibrează fascinat
de acelaş ideal. In el se recunoaşte oricine, indife­
rent de regiunea leagănului. Dar această mărturisire
obştească în destinul românismului nu e opera o a ­
menilor politici, ci opera cărturarilor, a oamenilor
de şcoală, a artiştilor şi a scriitorilor. In împrejură­
rile istorice, atât de confuze, în care a trăit şi activat,
generaţia lui Gib Mihăescu îşi are partea iniţială de
contribuţie la această operă de unificare în spirit.
Fără prezumţii iluzorii şi fără prejudecată, uşor
poate să recunoască oricine că ideile atât de p o p u ­
larizate azi şi devenite lozinci de luptă ale genera­
423
ţiei tinere, coboară din truda intelectuală a revistei
Gândirea.
Care e contribuţia lui Gib Mihăescu în această
mişcare ? T
Gib nu e un ideolog, ci un artist de rasă. In lupta
noastră, el n'a adus Idei, ci personagii modelate în
carnea artei. Secundând cu fermecătoare camarade­
rie pe ideologi în lupta lor cu condeiul, el îi d e ­
păşea printr'o putere creatoare, recunoscută azi de
toată lumea. Proza gândiristă capătă prin nuvelele şi
romanele lui o fizionomie cu totul particulară, nouă
şi inedită. Scriitorul acesta, care nu seamănă cu nici
un înnaintaş şi cu nici un contimporan, îi anexa un
domeniu necunoscut, obscur şi insondabil, domeniul
inconştientului dinamic, din oceanul căruia se ridică
la suprafaţa vieţii monştrii pasiunilor, care diformează,
devorează şi desonorează pe eroii literaturii sale.
Rareori se ridică în câmpul acestei literaturi un om
onorabil. Dar e o legiune de secături a căror înde­
letnicire predilectă e aventura uşuratecă închinată
sportului amoros. Scriitorul îi surprinde în resortu­
rile lor intime, în mecanismul întunecat al instinctelor
de cari singuri nu-şi dau seama şi cari li poartă
prin lume ca pe nişte păpuşi sau ca pe nişte globuri
umflate de propria lor deşertăciune. Eroii literari ai
lui Gib n'au nimic eroic în -ei. Sânt eroi în literatură
în măsura în care o artă magistrală ni-i înfăţişează
ca secături în viaţă.
Această artă e un miracol de care nici fericitul ei
stăpân, Gib Mihăescu, nu-şi da bine seama. Moale
şi indiferent în viaţa de toate zilele, aproape neis-
butind să-ţi explice un subiect de nuvelă, scriitorul
se transpunea brusc, ca într'o transă extatică, în m o ­
mentul creaţiei. Fără presupunerea acestui salt mis­
terios din ordinea banală într'o ordine nouă, cu altă
perspectivă, e cu neputinţă să ne lămurim origi­
nalitatea şi adâncimea inedită a cărţilor sale. îşi vedea
eroii ca într'un joc halucinant, unde pasiunile sterile
capătă proporţii fantastice, te orbesc un moment cu
falsa lor strălucire, ca să bagi de seamă la sfârşit că
totul, pasiuni şi eroi, s'a rezolvat în scrumul şi în
cenuşa nimicniciei. Ca focurile mincinoase, care ard
pe deasupra mlaştinilor, plutesc aceste apariţii pe
deasupra oceanului psihologic inconştient, ale cărui
secrete nimeni nu le-a văzut mai adânc ca Gib M i ­
hăescu.
Caragiale a spus odată că omul e cu atât mai
plin de sine cu cât e mai gol. Fraza lui poate d e ­
fini foarte bine pe eroii lui Gib Mihăescu. Scriitorul
acesta i-a demascat cu o cruzime disimulată în b u ­
năvoinţă şi cu o ironie dozată admirabil în tot c u ­
prinsul literaturii lui. Cine-1 citeşte atent descopere
că scriitorul nu acordă niciodată asentimentul său
pasiunilor care desfigurează pe eroi şi-i transformă
în secături morale. Sub arta uluitoare, care a uimit
în primul rând pe artişti, Gib Mihăescu are o ati­
tudine etică, fără să cadă în moralismul ieftin.
 Dacă gândirismul a urmărit şi urmăreşte, prin tot
complexul său de preocupări, să creeze în limba r o ­
mânească imaginea omului nou, a eroului care ia
viaţa în piept pentru a birui şi pentru a o modela
după un chip ideal, a omului care se sacrifică pe
sine pentru a creia o ţară şi o ordine nouă, Gib
Mihăescu ne-a arătat prin literatura lui cum nu
trebue să fie şi cum nu poate să fie acest om nou.
Apucăturile de secătură şi de juisori ai vieţii, cari
vor să trăiască animalic, ocolind cu laşitate obsta­
colele, refuzând sacrificiul şi adulmecând beneficiul,
fac parte din urâtele moravuri ale unei societăţi de
tranziţie şi ale unei epoci de confuzie morală. Ele au
pricinuit In măsură imensă dezastrul românismului
din zilele noastre. Demascarea lor prin puterea unei
arte magistrale e marele merit al lui Gib Mihăescu.
Eroii lui capabili să cucerească lemei pentru a -
venturi superflue, dar incapabili că cucerească o fă­
râmă din nobleţea superioară a vieţii, sânt toţi tineri,
adică aşa cum nu trebue să fie tinerii cari se a n g a ­
jează azi In viziunea eroică a unei alte Românii."*'
Astfel, Gib Mihăescu, participând activ ca ziarist
la marile frământări intelectuale pentru lămurirea
crezului nou al României tinere, a netezit drumul de
uscături şi de vreascuri, demascându-le prin însăşi
întruparea lor In carnea frumoasă a artei.
Unui om cum a fost el, d e - o infinită bunătate în
viaţă şi o perfectă camaraderie, unui scriitor cum a
fost el, care, împreună cu generaţia lui, a dat cel
dintâiu semnal de înfrăţire în spiritul românesc i n ­
tegral şi de ardoare în crezul nou, se cuvine, din­
colo de moartea-i timpurie, să-i păstrăm o bună a-
mintire. Acest parastas artistic, rânduit de Teatrul
Naţional clujean, onorează pe ardeleni slăvind m e ­
moria lui Gib Mihăescu".
GÂNDIREA
REVISTA „AZI" — Ca o umbră a celei ce —puţin
măcar—a fost odată, revista „Azi" mai apare doar
ca să demonstreze prin propria-1 făptură cât de
repede se fărâmă la noi orice elan tineresc. Revista
care pornise gdată atât de bătăioasă, crezându-se în
stare să clădească totul delà început în literatura
noastră — prin ea şi prin ai săi — a ajuns atât de
aproape de conştiinţa inutilităţii sale azi încât apare
cu o cronică in care e vorba doar de două lucruri :
de „Personalismul critic ca Welianschaung" şi de
ANUL XV—Nr. 8
424
„Problema Rimbaud*. Acestea doua sânt problemele
cari ne preocupă acum pe noi In literatura r o m â ­
nească In modul cel mai acut 1 Mai ales chestia
Rimbaud dacă o soluţionăm, în adevăr v o m fi î n ­
cheiat un capitol hotărîtor în cultura noastră d a c o -
romanică 1 Tristă inutilitate a unei reviste care merita
o soartă mai bună! Cu atât mai tristă cu cât şi-o
demonstrează ea însăşi, prin nepăsarea cu care se
izolează de toată frământarea actualităţii. Prin inerţia
ei...
Căci o revistă e întâi de toate atitudine. Şi această
atitudine se v e d e mai ales, mai răspicat, din cronicile
sale ; adică din confruntarea vederilor ei cu f e n o ­
menele actualităţii.
D e aceea la noi n'au însemnat c e v a şi n'au rămas
decât revistele cari au adus o atitudine. Cari şi-au
respectat mai întâi ele înseşi această atitudine — chiar
şi In greşeală. Şi aceste reviste la noi au fost puţine.
* *
CUM SE SCRIE. — Dl. D. Trost cugetă în aceiaşi
revistă despre „Literatura pentru copii" — un subiect
care, cu deosebire la noi, ar merita mai multă grijă. Din
nefericire, cugetarea d-lui Trost e cam de felul acesta :
ni se vorbeşte de „presiunile mediului social" cari
„se pot asimila mai uşor" ; de „literatura claselor
posedante"; ni se spune că „prin literatura sa o clasă
caută să inculce anumite perspective", că „patrimo­
niile spirituale ale unei clipe se transmit descendenţii,
de obiceiu în măsura în care se socoteşte că această
descendenţă trebue hrănită cu aceleaşi conţinuturi
spirituale", că „fuga de realitate a apărut în toate
domeniile," că o influenţă e „aşa de nefastă încât
ea constitue un pilon ce se menţine cu îndărătnicie
până la minţile cele mai Înaintate"... (Sublinierile
sânt ale noastre).
Nefericirea e cu atât mai nefastă — ca să vorbim
în stilul autorului citat — cu cât acest caz nu e
singurul. Se scrie la noi fără niciun control din partea
celui care iscăleşte şi se înghite această maculatură
iarăşi fără niciun protest de către rarul cetitor naiv
pe care ultraimportanţii noştri gânditori şi esteticieni
reuşesc să-1 prindă prin cine ştie ce tur de forţă de
sugestie.
N o r o c că cea mai mare parte din publicistica
noastră literară e astăzi aproape strict confidenţială,
din lipsă de astfel de răbdurii cetitori.
O. PAPADIMA
OCTOMVRIE 1936