UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

DEPARTAMENTUL DE FORMARE CONTINUĂ ȘI TRANSFER TEHNOLOGIC

PROGRAM DE CONVERSIE PROFESIONALĂ
SPECIALIZAREA: EDUCAȚIE FIZICĂ SI SPORT

CORECTAREA UNOR DEFICIENŢE FIZICE

MIJLOACE UTILIZATE ÎN APĂ

Realizat de : NICOLAI GEORGIAN

Anul I
 DATE GENERALE

Terapia naturală simplă (apă; aer; soare) este foarte accesibilă.

Apă: Apa este un mijloc terapeutic şi igienic important, îmbăierea reprezentând un

factor de menţinere a igienei corporale.

O serie de staţiuni de pe litoral (Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol,

Mangalia, Neptun), precum şi lacurile sărate (Slănic Prahova, Ocna Sibiului) oferă posibilităţi
de tratament pentru oamenii de orice vârstă.

În ţară există staţiuni cu ape care au un conţinut mare de iod (Govora, Bazna), sulf
(Călimăneşti, Cozia, Căciulata, Olăneşti, Pucioasa), sau elemente uşor radioactive (Herculane,
Felix), unde băile locale şi generale, asociate cu exerciţii efectuate în apă, au efect benefic
asupra suferinţelor celor care le practică.

Aer: Aerul marin şi cel de deal, mai rar cel alpin şi de stepă, are efecte benefice pentru
cei cu boli respiratorii, cardiovasculare, conva- lescenţi după diverse boli contagioase (sunt
indicate staţiunile Vatra Dornei, Tuşnad, Covasna, Sinaia, Predeal, Păltiniş, Cheia, Lacul Roşu,
Poiana Braşov, Techirghiol, Eforie Nord, Mangalia etc.).

Aerul ozonat, nepoluat, asociat cu mişcarea, conferă organismului confort fizic şi

psihic.

Soare: Cura de soare (helioterapia), cu efectele ei benefice, completează factorii

naturali de călire a organismului, întărind sănătatea.

În staţiunile mai sus menţionate există servicii de recuperare şi reeducare funcţională,

dar şi de prevenire a deficienţelor fizice, în scopul corectării, formării şi menţinerii unei atitudini
corecte a corpului.

Înotul stă la baza mai multor ramuri sportive desfăşurate în apă, cu tradiţie la noi în
ţară, fiind în acelaşi timp şi un important mijloc asociat al kinetoterapiei.

Kinetoterapia este un mijloc terapeutic al tratamentului complex de recuperare, care

foloseşte un sistem de exerciţii fizice cu acţiune asupra întregului organism. (Drăgan şi
colaboratorii, 1982)

În staţiunile balneo-climaterice kinetoterapia (sau kinetologia terapeutică) este des

utilizată ca terapie propriu-zisă prin mişcare, kinetoprofilaxie sau kinetologie de recuperare
funcţională.
 EFECTELE BENEFICE ALE HIDROKINETOTERAPIEI

Pentru menţinerea unei poziţii înalte pe apă, toate grupele musculare ale corpului sunt
solicitate, picioarele şi braţele lucrând repede şi în forţă, mişcările fiind executate pe direcţie
verticală şi laterală.

Efectele benefice ale apei au fost cunoscute din cele mai vechi timpuri. Menţionăm
chinezii prin doctrina atitudinilor şi mişcărilor (Confucius), mai târziu grecii şi romanii prin
multitudinea bazinelor construite cu apă la diferite temperaturi (în număr de 854), care au pus
bazele indicaţiilor şi aplicaţiilor benefice ale exerciţiului fizic aplicat în apă. Există date care
relevă importanţa şi influenţa efectelor binefă- cătoare ale apei, rămase de la medicul grec
Galenus care a pus bazele studiului anatomiei umane (130-200 sau 210 e.n.), poetul tragic grec
Euripide (480-406 î.e.n.), împăratul roman Aurelianus şi mulţi alţii.

Angrenând, în mişcarea efectuată în apă, aparatul osteo-muscular parţial sau global,

putem corecta deformaţiile instalate sau cele în curs de formare.

„Un corp cufundat total sau parţial într-un fluid în repaus”, conform principiului lui
Arhimede, „este împins cu o forţă verticală, de jos în sus, egală cu greutatea volumului de fluid
dislocuit de acel corp, numită portanţă hidrostatică”.

Pe lângă cele două forţe, greutatea corpului şi portanţa hidrostatică, există forţe pe
direcţia de deplasare (portanţa hidrodinamică pe verticală) care se opun înaintării corpului
(rezistenţa hidrodinamică).

Mişcările sunt efectuate în condiţii de descărcare (uşoare), cu amplitudine foarte mare

şi cu solicitare musculară foarte mică.

Greutatea corpului este scăzută în apă, astfel în imersie totală (până la baza gâtului)
într-o apă obişnuită greutatea lui este cu 8,8% mai puţin decât în aer, iar într-o apă sărată
reprezintă 6-7% din greutatea reală. Această pierdere aparentă a greutăţii favorizează mişcarea,
având următoarele efecte benefice:

◆ scade presiunea intraarticulară, diminuând durerea;

◆ musculatura se relaxează;

◆ se menţine ortostatismul şi pacientul îşi poate relua mersul;

◆ pacientul îşi poate mobiliza segmentar grupele musculare care prezintă contracturi;
 Torticolis
Definiţie: Prin torticolis se înţelege o poziţie vicioasă a capului datorită scurtării unilaterale a
muşchiului sternocleidomastoidian, având ca rezultat înclinarea capului de partea muşchiului
lezat şi răsucirea lui spre partea sănătoasă.

Cauzele care pot duce la instalarea unui torticolis sunt variate:

– congenitale (torticolis congenital): malformaţii ale coloanei vertebrale cervicale; lezarea

muşchiului sternocleidomastoidian;

– dobândite (torticolis dobândit): infecţioase (torticolisul Grissel, specific copiilor, după

infecţii nazo-faringiene); neurogene (în leziunile plexului cervical); traumatice (după fracturi
sau luxaţii ale coloanei cervicale); oculare (leziuni unilaterale); auditive (leziuni unilaterale);
cicatriceale; „a frigore”; etc.

• Exerciţii utilizate în scop terapeutic, în apă

◆ 1. Poziţia iniţială: stând cu picioarele depărtate, mâinile pe şold

◆ Mişcarea:
1 – 2: îndoirea capului lateral spre partea sănătoasă;
3 – 4: răsucirea lui spre partea afectată.
Exerciţii de respiraţie (2 x 8)

◆ 2. Poziţia iniţială: stând cu picioarele apropiate, mâinile pe şold

◆ Mişcarea:
– îndoirea capului înainte, semicircular înapoi, dreapta – stânga Exerciţii de respiraţie (2 x 8)

◆ 3. Aceleaşi exerciţii (1 şi 2):

– din mers înainte, pe vârfuri şi pe toată talpa;
– cu uşoară îndoire a genunchilor.
Exerciţii de respiraţie (2 x 8)

◆ 4. Poziţia iniţială: stând cu faţa la bară, picioarele apropiate

◆ Mişcarea:
– extensii ale capului; cu întinderea unui picior înapoi.
– Exerciţii de respiraţie (2 x 8)
◆ 5. Poziţia iniţială: stând cu faţa la bară, braţul de partea afectată în apă, celălalt coroană sus
deasupra capului

Mişcarea:

– îndoire laterală a capului spre partea sănătoasă;

– şi răsucire spre cea afectată (2 x 8).

Exerciţii de respiraţie (2 x 8)
 ◆ 6. Poziţia iniţială: stând lateral, cu braţul sprijinit de bară Mişcarea:

– ridicarea unui genunchi la suprafaţa apei;

– cu aplecarea şi extensia capului (2 x 8).

Exerciţii de respiraţie (2 x 8)

Cifoză totală
Definiţie: Cifoza totală reprezintă o deviere a întregii coloane vertebrale în plan sagital, cu
convexitatea orientată posterior.

Este o cifoză atipică.

Exerciţii utilizate în scop terapeutic, în apă

◆ Poziţia iniţială: stând cu picioarele apropiate

◆ Mişcarea:

1 – 2: extensie cu ducerea braţelor întinse pe lângă urechi; 3 – 4: extensie cu ducerea braţelor

oblic lateral.

Exerciţii de respiraţie amplă (2 x 8).

◆ 2. Poziţia iniţială: stând depărtat

◆ Mişcarea:

1 – 2: ducerea palmelor la ceafă, cu extensia trunchiului;

3 – 4: aducerea lor în apă aşezându-le pe şold, împingând trunchiul înainte.

Exerciţii de respiraţie (2 x 8)

◆ 3. Poziţia iniţială: stând depărtat

◆ Mişcarea:

1 – 2: răsucirea trunchiului cu un braţ întins prin apă, extensia trunchiului, menţinând celălalt
braţ pe şold;

3 – 4: se execută în ambele direcţii. Exerciţii de respiraţie (2 x 8)

◆ 4. Poziţia iniţială: stând depărtat

◆ Mişcarea:

1 – 2: îndoirea trunchiului lateral, braţele întinse (un braţ oblic sus deasupra apei, celălalt în apă
alunecă pe lângă coapsă);
3 – 4: executare în cealaltă parte.

Exerciţii de respiraţie

◆ 5. Poziţia iniţială: stând cu picioarele apropiate la marginea bazinului, palmele apucând bara
în faţă.

Mişcarea:

– cumpănă pe un picior, cu menţinerea trunchiului în extensie.

Exerciţii de respiraţie

◆ 6. Poziţia iniţială: decubit dorsal, braţele întinse sprijinite de bară

◆ Mişcarea:

-mişcarea de picioare bras pe spate, cu întinderea şi îndoirea genunchilor (1 – 2) (3 – 4).

Exerciţii de respiraţie

◆ 7. Poziţia iniţială: decubit dorsal, cu braţele întinse sprijinite de bară

◆ Mişcarea:

1 – 4: apropierea şi depărtarea membrelor inferioare întinse lateral.

Exerciţii de respiraţie

Scolioză în „S”
Definiţie: Scolioza în „S” este o deficienţă a coloanei vertebrale, care presupune existenţa a
două deviaţii în plan frontal, convexităţile având sens alternativ.

Sunt frecvente scoliozele în „S” cu o curbură localizată la nivelul segmentului dorsal şi alta la
nivel lombar.

Scolioza în „S” se defineşte ţinând cont de sensul curburii dorsale (exemplu: scolioză în „S”
dreapta = curbura de la nivelul coloanei dorsale are convexitatea spre dreapta, iar curbura
coloanei lombare are convexitatea spre stânga).

Exerciţii utilizate în scop terapeutic, în apă

◆ 1. Poziţia iniţială: decubit ventral, cu un braţ sprijinit de bară (de partea concavităţii) şi
celălalt braţ sprijinit la spate

Mişcarea:

– bătaie de picioare craul;

– cu tracţiunea genunchiului pe a 4-a mişcare.

Exerciţii de respiraţie

◆ Acelaşi exerciţiu executat din decubit dorsal

◆ 3. Poziţia iniţială: stând cu picioarele apropiate

◆ Mişcarea:

1 – 2: mers prin apă cu rotarea unui braţ înapoi (cel de partea concavităţii);

3 – 4: ridicarea unui picior înainte (cel de partea convexităţii).

Exerciţii de respiraţie

◆ 4. Poziţia iniţială: stând cu picioarele apropiate

◆ Mişcarea:

1 – 2: îndoire laterală a trunchiului de partea convexităţii;

3 – 4: cu ducerea piciorului înapoi întins (de partea concavităţii).

◆ 5. Poziţia iniţială: stând cu picioarele apropiate

◆ Mişcarea:

1 – 2: răsucirea trunchiului cu palmele pe umeri (extensie cu arcuire), de partea concavităţii;

3 – 4: ridicarea piciorului lateral, de partea convexităţii

◆ 6. Poziţia iniţială (scolioză dreapta): stând depărtat, cu sprijinul braţului drept de bară

Mişcarea:

1 – 2; 3 – 4: braţul stâng ridicat sus-înainte, piciorul stâng ridicat înapoi.

Exerciţii de respiraţie

◆ 7. Exerciţii din procedeele de înot, care favorizează recuperarea:

◆ a. înot craul în alunecare: braţul stâng (de partea concavi- tăţii) întins înainte; celălalt braţ
(drept) pe lângă şold, vâsleşte; la a 4-a

bătaie, ridicarea piciorului din partea convexităţii înapoi întins;

◆ b. înot spate în alunecare: braţul stâng (de partea concavi- tăţii) întins pe apă pe lângă cap;
celălalt braţ (drept) pe lângă şold, vâsleşte; la a 4-a sau a 6-a bătaie, ridicarea piciorului din
partea convexităţii întins înainte sus;
◆ c. alunecare spate: braţul stâng (de partea concavităţii) întins pe lângă cap; celălalt braţ
(drept) pe lângă corp; ridicare, la 3 bătăi, a piciorului de partea convexităţii îndoit lateral
(jumătate bras);

◆ d. plutire pe spate având pluta ţinută în regiunea dorsală, împingerea trunchiului şi bazinului
înainte;

◆ e. călcarea apei cu menţinerea braţului de partea concavităţii ridicat sau la ceafă, celălalt braţ
vâsleşte prin apă, membrele inferioare executând mişcarea de picioare bras, cu împingere
alternativă lateral.

Torace plat şi înfundat; umeri căzuţi şi aduşi; omoplaţi depărtaţi şi

desprinşi
Definiţie: Toracele plat şi înfundat este caracterizat prin diminuarea diametrului sagital al cutiei
toracice şi creşterea celui transversal, concomitent cu înfundarea sternului şi coastelor; umerii
căzuţi şi aduşi se caracterizează prin coborârea sub orizontală, concomitent cu împingerea lor
înainte; omoplaţii depărtaţi şi desprinşi se datorează insuficienţei musculaturii posterioare a
centurii scapulare, astfel încât sunt poziţionaţi mai departe de coloana vertebrală şi de peretele
costal.

Asocierea acestor deficienţe este mai frecvent întâlnită la copii şi adolescenţi.

Exerciţii utilizate în scop terapeutic, în apă

◆ 1. Poziţia iniţială: stând apropiat Mişcarea:

– mers înainte pe vârfuri, cu braţele apucat împletit la spate.

Exerciţii de respiraţie cu ducerea braţelor lateral

◆ 2. Poziţia iniţială: stând Mişcarea:

– mers pe vârfuri, cu palmele pe şold, împingerea trunchiului înainte, cu ducerea

coatelor înapoi.

Exerciţii de respiraţie cu ducerea braţelor lateral

◆ 3. Poziţia iniţială: stând depărtat, antebraţele sprijinite pe cap

◆ Mişcarea:

– răsuciri de trunchi dreapta-stânga, cu împingerea trunchiului înainte.

Exerciţii de respiraţie cu ducerea braţelor lateral

◆ 4. Poziţia iniţială: stând depărtat, cu spatele la bară, mâinile sprijinite pe aceasta oblic-
înapoi.
Mişcarea:

– deplasarea alternativă a braţelor întinse pe bară, apropiindu-le treptat, micşorând

unghiul

Exerciţii de respiraţie

◆ 5. Poziţia iniţială: stând depărtat, cu un braţ pe şold, celălalt întins deasupra capului

Mişcarea:

– îndoire laterală stânga-dreapta, schimbând braţul deasupra capului

Exerciţii de respiraţie

Genunchi în varum
Definiţie: Genunchii în varum reprezintă o deficienţă fizică ce constă în depărtarea genunchilor,
astfel încât coapsele şi gambele formează unghiuri, cu vârfurile orientate în afară (exterior)
(genunchi „în paranteză”)

Exerciţii utilizate în scop terapeutic, în apă

◆ 1. Poziţia iniţială: stând, cu palmele pe şold

◆ Mişcarea:

– deplasare înainte şi înapoi, cu sprijin pe partea internă a labei piciorului.

Exerciţii de respiraţie

◆ 2. Poziţia iniţială: stând depărtat

◆ Mişcarea:

– rotarea genunchilor spre interior, cu ducerea labei piciorului spre interior.

Exerciţii de respiraţie

◆ 3. Poziţia iniţială: stând depărtat

◆ Mişcarea:

– ridicare pe vârfuri, cu direcţionarea labelor picioarelor spre interior, palmele pe şold.

◆ 4. Poziţia iniţială: decubit dorsal, sprijinul braţelor la bară Mişcarea:

– ridicarea genunchilor îndoiţi la piept şi răsucirea lor în ambele direcţii.
Exerciţii de respiraţie
◆ 5. Poziţia iniţială: decubit dorsal, cu sprijinul palmelor pe bară

◆ Mişcarea:

– ridicarea şi coborârea genunchilor întinşi apropiaţi.

Exerciţii de respiraţie

◆ 6. Poziţia iniţială: decubit ventral

◆ Mişcarea:

– bătaie picioare craul, cu sprijinul palmelor la bară (accent pe labele picioarelor).

Exerciţii de respiraţie

Picior plat
Definiţie: Piciorul plat (platfus) reprezintă prăbuşirea bolţii plantare interne, la care se poate
adăuga şi cea transversală.

Apare mai frecvent în copilărie şi la persoanele adulte care stau mult timp în picioare.

Exerciţii utilizate în scop terapeutic, în apă

1. Mers pe vârfuri

– înainte;

– înapoi;

– încrucişat adăugat;

– pe partea internă;

– pe partea externă.

2. Joc de gleznă – rularea tălpii pe călcâi şi vârfuri

3. Întoarceri pe vârfuri în apă (piruete), cu mişcări diferite de braţe

4. Execuţii la bară a poziţiilor de picioare din baletul clasic (I – II – III – IV – V)

5. Poziţia iniţială: stând depărtat, cu faţa la bară, sprijinind mâinile pe ea

Mişcarea:

– deplasare laterală pe marginea bazinului, sprijinind vârfurile de perete şi împingând în ele.

◆ 6. Poziţia iniţială: stând apropiat

◆ Mişcarea:

– ridicarea laterală a unui picior, apucarea lui cu mâna la nivelul gleznei şi executarea unor
rotări.

◆ 7. Poziţia iniţială: culcat dorsal

◆ Mişcarea:

– rotări în interior şi exterior ale picioarelor, executate din articulaţiile coxo-femurale, cu

mişcări de rotaţie externă şi internă din glezne.

◆ 8. Sărituri drepte pe un picior şi depărtate pe ambele picioare, executate peste obstacole mici
Bibliografie
Baciu, C., Kinetoterapie, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1981.

Drăgan, I., şi colab., Medicina sportivă aplicată, Editura Editis, Bucureşti, 1994.

Marcu, V., Bazele teoretice ale exerciţiilor fizice în kinetoterapie, Editura Universităţii din
Oradea, 2000.

Todea, F.S., Exerciţiul fizic în educaţia fizică, sport şi kinetoterapie, Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 2001.

Tudusciuc, I., Gimnastica de bază – sinteză, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
2000.