Sunteți pe pagina 1din 20

Examinarea cu flux magnetic de dispersie cu pulberi

magnetice
Student: Lautaru Andrei
Grupa: 141 SE
Cuprins

Cap.1: Terminologie:.......................................................................................................................3
Cap.2: Materiale utilizate la examinarea cu pulberi magnetice:......................................................4
Cap.3: Tehnologia controlului cu pulberi magnetice:......................................................................5
3.1 Curatirea suprafetelor controlate:..........................................................................................6
3.2 Magnetizarea:........................................................................................................................6
3.3 Aplicarea pulberii magnetice.................................................................................................7
3.4. Examinarea suprafetei..........................................................................................................8
3.5. Interpretarea:.........................................................................................................................9
3.6. Demagnetizarea...................................................................................................................10
3.7. Curatirea finala:..................................................................................................................11
Cap.4 Modul de lucru....................................................................................................................11

2
Examinarea cu flux magnetic de dispersie cu pulberi magnetice este o metodă relativ
simplă, aplicabilă numai pieselor feromagnetice, punând în evidenţă defectele de suprafaţă sau
de interior ale pieselor aflate în imediată apropiere a suprafeţei. Metoda permite localizarea
defectelor superficiale, prin punerea în evidenţă a câmpului magnetic de scăpări la suprafaţa şi
exteriorul suprafeţei piesei de controlat.

Cap.1: Terminologie:
Controlul nedistructiv magnetic, MT (Magnetic Testing) – metoda de control nedistructiv
care consta in detectarea discontinuitatilor unui material pe baza efectelor produse de acestea
asupra unor caracteristici ale campului magnetic produs in obiectul controlat.

Examinarea cu pulberi magnetice – metoda de control magnetic, constand in detectarea


discontinuitatilor materialelor feromagnetice cu ajutorul pulberilor magnetice ce se acumuleaza
in dreptul acestora, ca urmare a atragerii lor de catre campurile de scapari.

Pulbere magnetica – pulbere cu o anumita granulatie, din materiale cu permeabilitate


magnetica mare si remanenta mica. In mod obisnuit sunt folositi oxizi de fier feromagnetici.

Materiale feromagnetice – materiale metalice cu permeabilitatea magnetica


relativa (mult mai mare decat 1). Aceste materiale sunt atrase foarte puternic de un camp
magnetic. Exemple: fier, nichel, cobalt, magnetita – Fe3O4.

Rezulta de aici ca, prin aceasta metoda, pot fi controlate doar piese si semifabricate confectionate
din materiale care se magnetizeaza, cum ar fi: otel carbon si slab aliat, fonta, unele oteluri aliate,
cobalt, nichel si unele aliaje ale lor.

Camp magnetic de dispersie – camp magnetic produs in mediul inconjurator in dreptul


unei discontinuitati ca urmare a magnetizarii marginilor sale. Sinonim: camp sau flux de scapari
(fig. 1).

Fig.1 Magnetizarea unei piese fara discontinuitate (a)


si a uneia cu discontinuitate (b)

3
Campul magnetic de dispersie este neomogen si are energie mare.
Tendinta campului de a-si micsora energia pana la o valoare minima posibila este
satisfacuta prin atragerea unor particule feromagnetice depuse sub forma de pulbere pe suprafata
piesei controlate; se formeaza astfel aglomerari de pulbere pe suprafata piesei, marcand prezenta
defectelor.
Marimea campului magnetic de scapari depinde in mod direct de orientarea
discontinuitatii in raport cu liniile de forta ale campului magnetizant si de adancimea la care se
gaseste discontinutatea.

1 2 3 4

Fig.2 Perturbarea liniilor de camp de catre discontinutati

Legenda:

1 – discontinuitate de suprafata, orientata perpendicular pe liniile de camp;


2 - discontinuitate in apropierea suprafetei, orientata perpendicular pe liniile de camp;
3 - discontinuitate de profunzime, orientata inclinat fata de liniile de camp;
4 - discontinuitate in apropierea suprafetei , orientata paralel cu liniile de camp.

Dupa cum se vede in figura 2 numai discontinuitatile 1 si 2 pot fi detectate prin


examinarea cu pulberi magnetice.

Cap.2: Materiale utilizate la examinarea cu pulberi magnetice:


Pulbere magnetica fluorescenta – pulbere magnetica ale carei granule sunt acoperite cu o
pelicula fluorescenta. Contrastul fata de fond se obtine prin diferenta de stralucire la iluminarea
cu radiatii ultraviolete (UV).
Pulbere magnetica colorata – pulbere magnetica ale carei granule sunt colorate prin
depunere de pelicule sau prin atacare chimica. Contrastul fata de fond se obtine prin diferenta de
culoare.
Suspensie magnetica – suspensie de pulbere magnetica intr-un mediu de dispersie (aer,
apa, petrol, ulei). Sinonim: lichid magnetic, daca mediul este lichid.

Observatie:
In functie de modul de utilizare a pulberii magnetice, metodele de control pot fi:
- metode uscate, cand pulberea este folosita in suspensie cu aer;
- metode umede, cand pulberea este folosita sub forma de lichid magnetic.

4
Tabelul 1: Clasificarea standardizata a componentelor suspensiei magnetice:
Pulbere Fluid purtator
Denumire Simbol Denumire Simbol
Fluorescenta A Aer 1
Hidrocarburi lichide 2
Colorata B Apa 3
Alte fluide 4

Cap.3: Tehnologia controlului cu pulberi magnetice:


Pentru controlul cu pulberi magnetice a unui obiect (piesa, semifabricat) sunt necesare
urmatoarele operatii:

5
3.1 Curatirea suprafetelor controlate:
o Zonele care se vor examina se curata mecanic indepartandu-se murdaria, spanul,
rugina, arsura, produsele de coroziune.Substantele grase se indeparteaza prin
degresare, mai ales arunci cand se vor utiliza suspensii magnetice pe baz apa.
o Curatirea se aplica zonei de examinat si unei zone adiacente pe o distanta de
minimum 25 mm.
o Prelucrarea mecanica este admisa cu conditia ca ea sa nu genereze o rugozitate a
suprafetei, Ra >12,5 µm
3.2 Magnetizarea:

o Modul in care se realizeaza magnetizarea piesei este esential pentru reusita


controlului cu pulberi magnetice.
o Regula de aur, in cazul de fata, este urmatoarea: magnetizarea trebuie astfel
realizata incat liniile de forta ale campului magnetic sa cada perpendicular pe
discontinuitatile cautate.
o Sensibilitatea de detectie scade apreciabil daca orientarea discontinuitatilor este
deviata cu mai mult de 450 fata de directia optima.
o Luand in considerare directia liniilor de camp, in raport cu axa de simetrie a piesei
magnetizate, campul magnetic poate fi longitudinal sau transversal.

Vor exista deci:


- magnetizare longitudinala, cand directia campului magnetic este paralela cu
axa longitudinala a piesei (fig.3,a);
- magnetizare transversala, cand directia campului magnetic este
perpendiculara pe axa longitudinala a piesei;
- magnetizare circulara (fig.3,b), cand liniile de camp urmaresc conturul
periferic al obiectului controlat; ea poate fi considerata o varianta
a magnetizarii transversale.

Fig. 3. Tipuri de magnetizare

6
Pentru a fi siguri ca toate discontinuitatile piesei vor fi detectate se poate proceda astfel:
- se combina metodele de magnetizare, obtinandu-se magnetizarea mixta;
- se schimba directia liniilor de camp magnetic prin schimbarea pozitiei
dispozitivului de magnetizare;
- se magnetizeaza suplimentar portiunile deficitare, prin una din metodele
posibile.

Exista o mare varietate de metode de magnetizare, care folosesc aproape in exclusivitate


curentul electric pentru producerea campului magnetic. Luand in consideratie modul de
producere a campului magnetic in piesa controlata, magnetizarea se poate realiza:
- prin introducerea piesei intr-un camp magnetic;
- prin trecerea curentului electric prin piesa.

Intrucat, aproape in exclusivitate, curentul electric este folosit la producerea campului


magnetic, felul si marimea curentului devin deosebit de importante pentru controlul magnetic.

Cateva considerente:
o Intensitatea curentului electric trebuie sa fie suficient de mare pentru ca
inductia magnetica (B) din piesa magnetizata (in vecinatatea suprafetei),
indiferent de metoda de magnetizare utilizata, sa fie de minimum 0,72 T.
o Curentul electric folosit la alimentarea dispozitivelor de magnetizare poate fi:
continuu, alternativ sau pulsant.

Curentul continuu – asigura o mai buna sensibilitate de detectare a discontinutatilor in


profunzime (de circa 7- 8 ori mai buna decat la curentul alternativ), dar prezinta inconveniente
legate de obtinerea lui.
Curentul alternativ – asigura o buna sensibilitate de detectare a discontinuitatilor fine de
suprafata (din cauza vibrarii granulelor pulberii), se obtine usor, dar are o mica sensibilitate de
detectare in profunzime (din cauza efectului pelicular).
Curentul pulsant – intruneste avantajele metodelor precedente dar se obtine destul de
dificil.

o Dispozitivele de magnetizare moderne permit masurarea intensitatii curentului


electric folosit la crearea campului magnetic. Valorile intensitatii minime a
curentului pentru fiecare metoda de magnetizare sunt indicate in standardul
STAS 8539-85 pct.3.1.
3.3 Aplicarea pulberii magnetice
La metodele uscate pulberea se poate aplica pe suprafata piesei examinate sub
forma de suspensie A1 sau B1 (tabelul 1), prin pulverizare sau prin sitare. Pentru
suprafetele rugoase se poate folosi un recipient din plastic cu pereti subtiri (doza
magnetica).
La metodele umede, suspensiile de tip A2, A3, A4, B2, B3 si B4, se aplica prin
turnare, pulverizare, pensulare, stropire sau imersie.

7
Pentru amplificarea contrastului se admite indepartarea excesului de penetrant
prin agitarea pesei, suflarea cu un jet de aer (max. 2 bar) sau asezarea ei intr-o pozitie
favorabila scurgerii excesului de suspensie.

Derularea si aplicarea pulberii – conduce la doua tipuri de metode de control:


 Metoda in camp aplicat, la care aplicarea suspensiei magnetice si
observarea indicatiilor se fac in timpul magnetizarii (fig. 4,a).
 Metoda in camp remanent, la care aplicarea suspensiei magnetice si
observarea indicatiilor se fac ulterior magnetizarii (fig.4,b).

Fig. 4. Derularea in timp a etapelor de magnetizare si depunere a pulberii


3.4. Examinarea suprafetei

Definitii:
Indicatie – orice aglomerare evidenta de pulbere magnetica
Indicatie relevanta – indicatie care poate fi asociata cu existenta unei discontinuitati.
Marimea indicatiei nu reprezinta marimea reala a discontinuitatii.
Indicatia nu ofera nici o informatie asupra adancimii discontinuitatii.
Indicatie nerelevanta – indicatie provocata de o alta cauza decat existenta unei
discontinuitati. De obicei se datoreaza unei tehnici de magnetizare incorecte sau configuratiei
geometrice a piesei.
Indicatie neconcludenta – indicatie pe baza careia nu se poate stabili existenta unei
discontinuitati sau nu se poate determina natura acesteia.
Indicatie difuza – indicatie fara contururi clare. Se datoreaza in general unei
discontinuitati aflate in vecinatatea suprafetei materialului controlat.
Depozit de pulbere – acumulare excesiva de pulbere magnetica pe o portiune a
suprafetei controlate, datorita unei magnetizari excesive a materialului.

8
Examinarea:
Examinarea suprafetei se executa dupa fiecare magnetizare.
 Suprafetele controlate cu suspensie de tipul A1….A4 se examineaza in
incinte intunecate sau slab iluminate, folosind lumina ultravioleta.
 Suprafetele controlate cu suspensie de tipul B1….B3 se examineaza in
lumina naturala sau atificiala, iluminarea minima pe suprafata fiind de
500 lx (bec cu incandescenta de 100 W situat la o distanta de 0,2 m sau
tub fluorescent de 80 W la distanta de 1 m de suprafata examinata).
 Indiferent de felul radiatiilor utilizate (lumina alba sau ultravioleta) sursa
de lumina se indreapta spre suprafata examinata si se ecraneaza spre
observator. Unghiul dintre normala la suprafata si directia de examinare
nu va depasi 300.
3.5. Interpretarea:
Prezenta unei aglomerari de pulbere intr-o zona a piesei (indicatie) indica posibilitatea
existentei unei discontinuitati.
 Interpretarea indicatiilor se va face dupa configuratia lor, amplasarea pe piesa,
tehnologia folosita la obtinerea piesei si conditiile in care a fost exploatata (daca
e cazul).
 Discontinuitatile plane (fisuri, suprapuneri, stratificari, nepatrunderi etc) dau
indicatii cu aspect de linii continue, intrerupte sau punctate.
 Discontinuitatile spatiale (incluziuni, sufluri etc) dau indicatii circulare sau
ovale.
 Modificarile de sectiune, suprafetele de separatie intre materiale cu proprietati
magnetice diferite, magnetizarile prea intens, precum si cantitatile prea mari de
pulbere pot provoca indicatii nerelevante.
 Indicatiile neconcludente, datorate in mod obisnuit modului de lucru
necorespunzator si pregatirii incorecte a suprafetei, impun repetarea controlului.
 Luarea deciziei A/R presupune referirea la prevederile unui standard sau ale unei
norme.

De exemplu, daca se aplica prevederile prescriptiilor ISCIR – CR 6 – se procedeaza


astfel:
Se impart indicatiile in:
 liniare, la care lungimea este mai mare decat triplul latimii maxime;
 rotunjite – circulare sau eliptice – la care lungimea este mai mica decat
triplul latimii maxime.

Nu sunt admise:
 discontinuitatile ale caror indicatii sunt liniare;
 discontinuitatile ale caror indicatii sunt rotunjite, daca dimensiunea
maxima a indicatiei este mai mare de 4 mm.

9
Se admit :
Cel mult trei discontinutati cu indicatii rotunjite cu dimensiunea maxima de 4 mm, situate
in linie, cu conditia ca distanta dintre marginile indicatiilor sa fie de cel putin 1,5 mm

Observatie:
Pentru sporirea cantitatii de informatii privind discontinuitatile si natura lor, controlul se
completeaza cu o examinare optico-vizuala a portiunii defecte!
3.6. Demagnetizarea
Exista numeroase situatii in care magnetismul remanent aparut in urma controlului
magnetic dauneaza bunei functionari a pieselor in exploatare sau la prelucrarea ei in continuare
(sudare cu arc electric, vopsire in camp electrostatic, montaj etc.).
Din acest motiv, la sfarsitul controlului magnetic, trebuie inclusa o operatie de
demagnetizare a pieselor controlate.

Scopul demagnetizarii consta in readucerea starii magnetice a materialului la punctul zero al


buclei de histerezis, adica aducerea la valoarea zero a inductiei B si a intensitatii campului
magnetic H (fig. 5).

Fig.5 Demagnetizarea prin schimbarea polilor si reducerea concomitenta a campului magnetic

Practic, acest deziderat se poate realiza aplicand una din urmatoarele scheme de
demagnetizare:
a. trecerea piesei printr-o bobina de curent alternativ si indepartarea ei axiala, lent,
pana la circa 1,5 m.
b. introducerea piesei intr-o bobina de curent alternativ si reducerea treptata a
curentului la valoarea zero.
c. trecerea prin piesa a unui curent alternativ a carui intensitate se reduce treptat la
zero.

10
d. amplasarea pe suprafata a unui jug magnetic alimentat cu curent alternativ si
indepartarea sa – fara a intrerupe curentul – perpendicular pe suprafata, pana la o
distanta de circa 0,45 m.

Verificarea demagnetizarii, in lipsa unui aparat special de masurare a campului magnetic


tangential, se poate face cu un ac magnetic suspendat deasupra piesei urmarind rotirea acestuia
(testul busolei) sau, calitativ, folosind agrafe din otel feritic nemagnetizat, suspendate de un fir
(testul lantisorului).

3.7. Curatirea finala:


Urmele de suspensie magnetica se indeparteaza prin stergere cu ajutorul unei
panze curate. Se poate folosi si un tampon textil imbibat intr-un solvent adecvat pentru
indepartarea lichidului purtator.

Cap.4 Modul de lucru


Dupa documentarea prealabila, studentii vor parcurge urmatoarele etape:
 Trecerea in revista a standardelor utile in domeniu:
STAS 10 042 – 90 Controlul nedistructiv magnetic. Terminologie
STAS 8539 – 85 Defectoscopie cu pulberi magnetice
 Efectuarea controlului cu pulberi magnetice a unei piese stabilita de cadrul
didactic.

Se vor efectua urmatorii pasi:


- Se verifica daca materialul se preteaza controlului cu pulberi
magnetice.
- Se prepara suspensia magnetica folosind reteta indicata de
producatorul pulberii sau concentratiile:
- Se alege metoda de control.
- Se verifica viabilitatea sistemului de control (suspensie magnetica +
camp magnetic + procedura de lucru). Se lucreaza conform
experimentului nr.1
- Se parcurg etapele 10 – 70 ale tehnologiei de control.
- Se intocmeste „raportul de examinare” completand formularul anexat
(Anexa 3). In anexele raportului de examinare se pot include: schite,
fotografii, replici si amprente referitoare la defecte si indicatii, liste de
defecte etc.
- Se intocmeste un referat de laborator.

Experimentul 1: Verificarea sistemului de control


Scop: stabilirea viabilitatii sistemului de control folosit la examinarea cu pulberi
magnetice.
Notiuni teoretice: control cu pulberi magnetice, pulberi magnetice.

11
Sistem de control: totalitatea elementelor care concura la efectuarea corecta a controlului.
In cazul de fata: pulberea si suspensia magnetica, campul magnetic (valoarea inductiei si
orientarea liniilor de camp) operatorul (procedura de control).

Indicator de flux magnetic – dispozitiv pentru verificarea magnetizarii unei piese (fig. 6).

Fig. 6. Indicator de flux


magnetic, tip 2 (STAS
8539-85)

1- segmente din otel


carbon, brazate (8
buc.);
2 – maner din material
nemagnetic;
3 – articulatii;
4 – suprafata de observare (0,200,25 mm) din cupru sau alama;

Desfasurare:
 Indicatorul de flux magnetic se aseaza pe suprafata piesei cu suprafata de
observare spre operator.
 Se magnetizeaza piesa si se aplica concomitent suspensia magnetica pe
indicator.
 Se observa formarea indicatiei (indicatia caracteristica are aspectul literei X
taiata de o linie transversala, fig. 7).

Fig. 7. Indicatie caracteristica

 Se roteste indicatorul pana cand se obtine o indicatie foarte bine conturata.

Existenta indicatiei arata ca:


- exista camp magnetic si se cunoaste si directia liniilor de camp;

12
- sistemul de control este viabil, adica este apt sa detecteze prezenta
discontinuitatilor;
- cunoasterea pozitiei discontinuitatilor care pot scapa controlului (cele
orientate in lungul liniilor de camp, astfel, rezulta ca este necesara
completarea magnetizarii in vederea detectarii si acestui tip de discontinuitati).

Experimentul 2: Folosirea etaloanelor


Scop: determinarea sensibilitatii metodei si a conditiilor de magnetizare in vederea
efectuarii controlului.
Notiuni teoretice:
Etalon: piesa din material feromagnetic (eventual identic cu cel al pieselor controlate)
continand discontinuitati artificiale (sinonim: bloc de referinta).
Desfasurare:
Se testeaza capacitatea metodei de control cu pulberi magnetice de a pune in evidenta
principalul defect al unei imbinari sudate cap la cap prin frecare sau topire intermediara: lipsa de
legatura sau nepatrunderea (fig. 8).
Etalonul folosit are forma cilindrica cu doua tesituri la capat pentru a usura amplasarea
polilor unui jug magnetic PM sau EM) ce asigura o magnetiza longitudinala (fig. 8).

Fig.8. Defecte
artificiale

Discontinuitatea (defect plan orientat perpendicular pe axa piesei si pe liniile campului


magnetic) produce o indicvatie de defect liniara, pe intreaga circumferinta a piesei.
Prezenta indicatiei demonstreaza capacitatea sistemului de control de a detecta acest tip de
defect si ne obisnuieste cu aspectul indicatiei de defect (linie continua sau intrerupta pe
circomfernita piesei, in zona de imbinare).

Experimentul 3: Magnetizarea cu jug magnetic


Scop: insusirea modului de utilizare a jugului magnetic pentru magnetizarea unei piese in
vederea examinarii cu pulberi magnetice.

13
Notiuni teoretice: metode de magnetizare (v. pct. 3 si anexa 1).
Jug magnetic – piesa in forma de U, care conduce liniile de camp ale unui electromagnet
sau magnet permanent si care serveste la magnetizarea obiectului de controlat, (fig. 9).

Fig. 9. Jug magnetic (EM)

Desfasurare:
 Se verifica daca jugul magnetic indeplineste conditia impusa de standard: ridicarea
numai cu ajutorul fortei magnetice a unei piese din material feritic avand o masa de
18 kg, pentru alimentarea in curent continuu, respectiv 4,5 kg pentru alimentarea in
curent alternativ.
 Jugul magnetic se amplaseaza pe suprafata controlata astfel incat liniile de forta ale
campului magnetic, intre cei doi poli, sa traverseze perpendicular discontinuitatile
presupuse a exista in pesa controlata. Orientarea liniilor de camp se poate evidentia cu
ajutorul indicatorul de flux, magnetic.
 Pentru acoperirea unei suprafete mari este necesar ca electromagnetul sa fie amplasat
succesiv pe portiuni alaturate (1,2,3.7 in figura 10), astfel incat intreaga suprafata sa
fie controlata. Suprafata activa a electromagnetului se apreciaza pe baza distantei d
dintre polii jugului.

14
Fig. 10. Amplasarea succesiva a jugului electromagnetic

Experimentul 4: Magnetizarea cu electrozi de contact


Scop: insusirea modului de utilizare a electrozilor de contact magnetizarea unei piese in
vederea controlului cu pulberi magnetice.
Notiuni teoretice:
Metode de magnetizare.
Electrozi mobili de contact – electrozi usor manevrabili, din cupru sau aluminiu, legati
prin cabluri la sursa de curent, folositi pentru introducerea curentului electric in piesa examinata,
in vederea magnetizarii acesteia (fig. 11).
Desfasurare:
 Se calculeaza distanta dintre electrozi d folosind relatia: I = 4,7 x d [A]
in care I este intensitatea curentului debitat de sursa (in laborator se foloseste o sursa
de curent alternativ ZS 500 care furnizeaza un curent de 500 A).
 Se apreciaza zona de examinare ca are forma unei elipse cu semiaxa mare egala
cu distanta dintre electrozi si cu semiaxa mica egala cu jumatatea acestei distante
(v. fig. 9 din exp. 3).
 Pentru examinarea unei suprafete intinse se va respecta asezarea electrozilor
conform aceleiasi figuri, iar directia de asezare a electrozilor se va roti cu 900 la a
doua examinare.
 Pentru detectarea discontinuitatilor longitudinale ale cusaturilor sudate, electrozii
se vor amplasa de o parte de alta a cusaturii, astfel incat directia curentului de
magnetizare sa formeze un unghi de 20-300 cu axa sudurii. Examinarea in lungul
imbinarii se face pe zone suprapuse pe o distanta de 40 - 50 mm, cu scopul
punerii in evidenta a defectelor din preajma electrozilor (fig. 12, a si b).

Fig. 11. Magnetizarea cu electrozi de contact (CE)

15
Metode de magnetizare

Dispozitiv Principiu Simbol


Metoda
Magnetizare cu flux Magnet permanent MP

magnetic prin piesa


(magnetizare polara)
Electromagnet EM

Magnetizare cu conductori Bobina rigida BR


parcursi

de curent Conductor rigid CR

Cablu flexibil central FC

Cablu flexibil multiplu FB


(bobina)

Cablu flexibil adiacent FA

Magnetizare cu flux Dispozitive de contact DC

de curent prin piesa


Electrozi CE

Montaj inductiv MI

16
Anexa 2

Exemple de aplicare practica a metodelor de magnetizare


Tipul piesei Discontinuitatile depistate Simbolul
Schema magnetizarii metodei
Arbore Fisuri longitudinale pe DC
portiunile cilindrica si
conica

Arbore Fisuri transversale BR

sau oblice

Arbore Fisuri transversale EM

sau oblice

Arbore Fisuri orientate oricum BR

Arbore Fisuri orientate oricum EM+DC

Arbore Fisuri transversale pornind BR


de la gaurile de ungere

Paleta de Fisuri transversale EM


turbina

17
Cilindrica Fisuri radiale pe suprafetele CE
(arbore,disc, frontale

gros)

Disc Fisuri radiale DC

Tubulara Fisuri transversale pe BR


suprafata interioara

Cu gauri Fisuri longitudinale pe CR


suprafata interioara a
gaurilor

Inel Fisuri orientate oricum, pe EM+DC


toate fetele inelului

Arcuri Fisuri longitudinale CR


elicoidale
si transversale pe suprafata
spirelor

Biela inchisa Fisuri longitudinale pe DC


suprafetele exterioare

Biela cu capac Fisuri longitudinale pe DC


suprafetele exterioare

18
Concluzii privind examinarea cu pulberi magnetice

 Sensibilitatea de detectare a defectelor plane prin metoda cu pulberi magnetice


este de ordinal 0.1…0.5 mm, fiind influenţata si de natura pulberii;
 Sensibilitatea maxima se obţine in cazul fisurilor si nepatrunderilor foarte înguste,
unde seasigura chiar contactul suprafeţelor(latime zero); la latimi de peste 4mm
câmpul de dispersie dispare;
 Adâncimea maxima detectabila a defectelor este de 4-8mm;
 In general nu se poare face o legătura intre curentul de magnetizare si mobilitatea
pulberii;
 Cea mai mobila este pulberea fluorescenta si suspensia
 Cea mai lenta este pulberea de magnetita;
 Capacitatea maxima de detectare in profunzime(penetrabilitatea) este limita la
nivele aleintensitatii curentului de magnetizare de cca.1000-2000A; unele pulberi
sunt improscate la curenţi de magnetizare de peste 1700A.
 Performantele maxime, in domeniul decelabilitatii discontinuitatilor se situează in
cazul unuicontrol condus cu un câmp de magnetizare optim, folosind pulberi
magnetice de granulaţie fina, fluorescente, si mijloace optice de examinare
adecvate, la nivelul unor discontinuitati cu odeschidere ( latime) de pana la
0.001mm, pana la adâncimea de 0.010mm.

Avantajele şi limitările metodei de examinare cu pulberi magnetice

Avantaje:
• sensibilitate atat la defecte de suprafata cat si la cele din vecinatatea
acesteia
• este aplicabila si pe suprafete cu straturi de acoperire, nefiind necesara
curatirea produselor supuse controlului
• prezinta o accesibilitate buna, fiind utilizata mult in industria
petrochimica,automobilistica si aeronautica- aparatura necesara
controlului este portabila, iar indicatiile se dau la fata locului

Dezavantaje:
• posibilitatea aplicarii doar pe materiale feromagnetice si pentru a
evidentia defectele desuprafata si din imediata apropiere a acesteia
• geometria si dimensiunile obiectului pot impune limite in utilizarea
unor tehnici deexaminare
• orientarea campului magnetic fata de directia discontinuitatilor este un
factor critic
• demagnetizarea, in cazul in care este necesara, poate fi dificila, fiind
cerute valori demagnetism rezidu foarte scazute

19
Bibliografie
 Examinari nedistructive. A.Mihai
 https://www.scribd.com/doc/145047852/Examinari-Cu-Pulberi-Magnetice
 http://www.creeaza.com/referate/fizica/EXAMINAREA-CU-PULBERI-
MAGNETIC454.php

20