Lecţia 3.

Reţele de calculatoare
O reţea de calculatoare, de obicei numită simplu, reţea, se referă la o colecţie de computere și
dispozitive interconectate prin canale de comunicare ce facilitează transmiterea de resurse și
comunicarea între utilizatori.

3.1 – Tipuri de reţele

Rețelele pot fi clasificate după o mare varietate de caracteristici. Pot fi clasificate după metoda de
conexiune (fibră optică, cablu telefonic, sau chiar fără fir, etc), după mărimea rețelei, sau după
arhitectura ei, etc.
În general după mărimea rețelei se împart în:
Rețea personală (PAN – Personal Area Network) – cel mai mic tip de rețea, in general între doua
computere sau dispozitive.
Rețea Locală (LAN – Local Area Network) – O rețea într-o zonă restrânsă din punct de vedere
geografic: Rețeaua de acasă, rețeaua de la lucru, de la școală.
Rețea Metropolitană (MAN – Metropolitan Area Network) – rețeaua dintr-o zonă foarte largă, în
general acoperă un oraș sau în unele cazuri complexe universitare.
Rețea de Mare Întindere (WAN – Wide Area Network) - WAN desemnează tipul de rețele de
transport de date care acoperă zone geografice mari și foarte mari (de ex. de la un oraș la altul, de
la o țară la alta, de la un continent la altul), și folosesc de multe ori facilitățile de transmisiuni de date
de la transportori publici (ca de ex. companiile de telefonie).
Rețea Globală (GAN – Global Area Network) – cea mai întinsă și greu de întreținut rețea, este
compusă din mai multe rețele de tip MAN și LAN, fiecare conectate între ele. Este o rețea ce se
întinde pe tot globul.

3.2 – Internet – noţiuni, conectare

Internetul este o GAN, o rețea globală de rețele interconectate. Este bazată pe Protocolul Internet
(IP – Internet Protocol). Internetul reprezintă infrastructura pentru World Wide Web (WWW) –
Rețeaua de Întindere Globala.
Fiecare computer participant în aceasta mare rețea are o adresa asociata sub forma unui număr
(adresă IP) de tipul 168.231.16.25. În versiunea IPv4 cele 4 grupe de numere puteau avea valori de
la 0 la 255. În total 2554 = 4228250625. Aceasta limita a fost atinsă în Martie 2011 când sa și făcut
trecerea forțată la următoarea versiune de adresare, IPv6.
Pentru a ne putea conecta la Internet avem nevoie de un computer echipat cu o placa de rețea și
un abonament la servicii de internet oferite de către un furnizor de servicii internet (ISP – Internet
Service Provider)

3.3 – Poşta electronică

E-mailul sau poșta electronică desemnează sisteme pentru transmiterea sau primirea de mesaje,
de obicei prin Internet. Tot „e-mailuri” („corespondențe”, „mesaje”) se numesc și mesajele
individuale trimise prin aceste sisteme. Cuvântul provine din engleză de la electronic mail, poștă
electronică. Uneori pentru e-mail se mai întrebuințează și denumirea simplă mail.
O adresă de e-mail are forma [utilizator]@[domeniu].[TLD], unde [domeniul] este adresa sitului web
care acordă serviciul de e-mail, iar [TLD] este extensia de localizare geografică sau ocupațională a
domeniului (din engleză de la Top Level Domain). Un exemplu: ionpopescu123@yahoo.com.
Semnul tipografic @ se citește pe românește „a rond” (engl.: at) și înseamnă "la".
Un e-mail este compus din:

• antetul (header), care include informații precum destinatar, subiect, etc.

 • corpul (body), textul mesajului propriu-zis.

Antetul conține cel puțin patru câmpuri:

• expeditor (From) - adresa de e-mail a expeditorului mesajului,

• destinatar (To) - adresa de e-mail a destinatarului (sau adresele destinatarilor, dacă sunt
mai mulți),
• subiectul (Subject) - un rezumat al mesajului,
• data (Date) - data și ora locală a trimiterii mesajului.

Alte câmpuri des folosite sunt:

• Cc - copie la indigo (de la "Carbon Copy") - o copie identică a mesajului trebuie trimisă și la
adresa sau adresele de e-mail din acest câmp,
• Bcc - copie la indigo oarbă (de la "Blind Carbon Copy") - la fel ca și Cc, doar că nici un
destinatar nu va afla la cine se mai trimit copii ale mesajului, în afară de el însuși.

La momentul actua, cei mai cunoscuți furnizori de servicii e-mail sunt:

Yahoo! (Yahoo! Mail), domeniile @yahoo.ro, @yahoo.com, @ymail.com, @rocketmail.com
Microsoft (Hotmail), domeniile @hotmail.com, @msn.com, @live.com, @windowslive.com,
@outlook.com
Google (Gmail), domeniile @gmail.com, @googlemail.com

3.4 – Comerţ electronic

Comerțul electronic (în engleză: Electronic Commerce sau E-Commerce, care se pronunță
simplificat [i comărs] ) este demersul de cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii de date
la distanță, demers specific politicii expansive a marketingului companiilor comerciale. Prin
intermediul Internetului se dezvoltă o relație de servicii și schimb de mărfuri între ofertant și viitorul
cumparător. În anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitară corespunzătoare, a făcut
popular și termenul echivalent Electronic Business. Un termen înrudit este E-Trade, care se referă
la tranzacțiile bursiere electronice.
Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerț electronic
poartă denumirea de tranzacție electronică.
Strâns legate de comerțul electronic pot fi legate și alte activități electronice, de exemplu servirea
cumpărătorilor, livrarea mărfii (dacă e vorba de medii electronice), colaborarea cu partenerii de
afaceri sau și conducerea unei organizații prin mijloace electronice.
În tranzacțiile comerciale clasice se disting următoarele etape:
• informarea comercială referitoare la tranzacție și anume cercetarea de marketing;
• încheierea contractului comercial general;
• comandarea/vânzarea produsului sau a serviciului;
• plata.
În cadrul comerțului electronic pot fi tranzacționate bunuri și servicii digitale (sunt excluse fazele
logistice), iar locul în care sunt tranzacționate aceste bunuri digitale poartă denumirea de piață
electronică (în limba engleză e-marketspace) – contextul virtual în care cumpărătorii și vânzătorii se
găsesc unii pe alții și tranzacționează afaceri electronice.
Pentru consumatori beneficiile comerțului electronic sunt:
• Posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacții la orice oră din zi, în tot timpul
anului, din aproape orice locație;
• Acordă consumatorilor mai multe posibilități de alegere a produselor și prețurilor;
• Consumatorilor li se dă siguranță asupra valorii. Vânzătorii pot realiza acest lucru oferind un
produs sau o linie de produse care atrage potențialii clienți prin prețuri competitive, la fel ca
și în comerțul ne-electronic;
• Permite o livrare rapidă a produselor și/sau serviciilor (în anumite cazuri);
• Consumatorii pot să primească informații relevante în decursul câtorva secunde, și nu zile
sau săptămâni;
• Asigurarea motivației consumatorilor de a cumpăra și, la nevoie, de a și returna. Vânzările
promoționale pot implica cupoane, oferte speciale sau reduceri. Linkurile de pe alte situri web
și programele afiliate de reclame pot fi de asemenea de ajutor;
• Face posibilă participarea în licitații virtuale;
• Îndemnarea consumatorilor la consum. Comercianții din Internet pot asigura acest tip de
ajutor printr-o amplă informare comparativă și prin facilități bune de căutare;
• Permite consumatorilor să interacționeze cu alți cumpărători în comunități electronice și să
compare experiențele;
• Lăsând clienții să se ajute singuri. Asigurând funcționarea unui sit de autoservire, ușor de
folosit fără asistență, poate fi de ajutor în acest sens;
• Facilitează competiția, ceea ce rezultă în scăderea prețurilor.
• Familiarizează consumatorii cu tehnologia și îi ține pe aceștia în pas cu ultimele noutăți.