Sunteți pe pagina 1din 2

STENDHAL

Se naște la Grenoble, Franţa, într-o familie burgheză. Rămas de mic fără mamă, intră
în 1796, la Școala Centrală din Grenoble. Pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (1783-23
martie 1842), Stendhal se impune în aceşti ani ca scriitor, prin finețea analizei sentimentelor
personajelor sale și răceala stilului literar. Participant la războaiele napoleoniene ca ofițer de
dragoni și intendent militar, va pleca în Italia, în 1814, instalându-se la Milano. Aici va scrie mai
multe opere legate de această ţară, precum și tratatul Despre dragoste. Se reîntoarce la Paris,
expulzat din Italia, datorită vederilor sale revoluţionare.

Foarte marcat după decesul tatălui, Stendhal începe să frecventeze saloanele literare,
înființând chiar propriul său cenaclu. Publică primul său roman, Armance, urmat în 1830 de Roșu
și Negru, influențat în mare parte de Revoluția din iulie, acelaşi an. După această perioadă
zbuciumată, Stendhal este numit consul în Italia, la Civitavecchia. Plictisit, face dese călătorii,
nereușind să încheie operele începute (Amintirile unui egoist, Lucien Leuven ş.a.). După ce
termină ultima sa capodoperă (Mânăstirea din Parma-1839), Stendhal moare de o criză cardiacă
în noaptea de 22 spre 23 martie 1842 și este înmormântat în Cimitirul Montmartre din Paris.

Roşu şi Negru
Având subtitlul Cronica anului 1830, romanul îl are în centrul său pe Julien Sorel, un
personaj care încearcă să pătrundă în pătura socială a nobilimii. Fiu de ţăran, dotat cu inteligenţă
şi cu voinţă puternică, face eforturi de a se afirma pe măsura calităţilor sale, dorind să i se uite
originea umilă. Julien Sorel dorise dintotdeauna să îmbrace uniforma roşie de soldat în slujba lui
Napoleon, însă era prea tânăr, de aceea fu nevoit să îmbrace haina neagră de preot. Începe astfel,
să studieze Biblia şi limba latină, iar datorită cunoştinţelor acumulate este solicitat de primarul
din Verriéres pentru a deveni dascălul copiilor săi.
Tânărul Sorel îi cucereşte pe toţi, în special pe soţia primarului, doamna de Renal: „În
salon, oricât de umilă i-ar fi fost ținuta, ea îi găsea o mare superioritate intelectuală față de toți
cei ce veneau în casă.” În scurt timp între ei apare o relaţie foarte apropiată, dominată la început
de orgoliul lui Julien. Venind primăvara, familia de Renal se mută la reședința de vară din
Vergy. Pentru doamna de Renal, sentimentele de iubire sunt ceva cu totul nou. Singura care își
dă seama de ceva este doamna de Derville, o prietenă de-a casei. Aceasta se duce la domnul de

1
Valenod, prietenul lui Renal, și-i destăinuie totul. La rândul său acesta trimite o scrisoare
anonimă domnului de Renal, în care-i povestește cele aflate.
Sorel este nevoit să plece la seminar şi astfel să o părăsească pe femeia pe care a început
să o iubească. Între timp iubita sa reuseşte să-l convingă cu desăvârșire pe soț că este nevinovată
în toată întâmplarea. Scrisoarea de recomandare pentru seminar i-o face părintele Chelan,
prietenul tânărului și om de seamă în ochii părintelui Pirard, directorul instituţiei. Înainte de a
pleca la Paris Julien trece prin Verriéres, pentru a o vedea încă o dată pe cea mai bună şi mai
blândă femeie cunoscută de el.
La Paris Julien reuşeşte să şi-l facă prieten pe părintele Pirard, prin intermediul căruia
cunoaşte o altă familie de nobili. În casa domnului de la Mole Julien este respectat şi chiar
îndrăgit pentru cunoştinţele şi inteligenţa sa. Domnişoara de la Mole îl provoacă după care îl
respinge, fapt ce stârneşte mânia tânărului Sorel. În cele din urmă tânărul o va face să se
îndrăgostească de el şi să vadă în persoana sa idealul. Pentru a apăra această dragoste tânăra o
ascunde tatălui ei, însă în curând îşi dă seama că este însărcinată. Pleacă de acasă, nu înainte de
a-i trimite acestuia o scrisoare. Tatăl, contrariat, realizează în cele din urmă că nu va reuşi să
distrugă relaţia celor doi şi astfel în loc să o omoare, el creează condiţii prielnice pentru ca ea să
se realizeze. Îi dă avere, un titlu şi un nume lui Julien.
Când totul pare a se fi sfârşit cu bine, domnul de la Mole primeşte o scrisoare de la
doamna de Renal, în care este dezvăluită relaţia din trecut a tânărului. Într-un acces de furie
Julien încearcă să o omoare pe cea care a vrut să-l distrugă. După încercarea nereuşită, el este
condamnat, dar îşi dă seama că singura fiinţă pe care a iubit-o a fost doamna de Renal, care poate
încă să-l ierte. Cu toate acestea Julien este executat şi, la scurt timp, moare şi femeia iubită de
el. Matilde îngroapă cu mâinile sale capul destrunchiat al iubitului ei.