Sunteți pe pagina 1din 6

GLOSAR

1. Capabilitate: totalitatea capacităţilor de bază care permit oamenilor să


existe/funcţioneze; este un ansamblu format din instrumente, caracteristicile acestora şi
capacitatea indivizilor de a pune în valoare instrumentele şi caracteristicile lor pentru a-şi
satisface nevoile.
2. Competenţă: suma cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor care contribuie la capacitatea
unei persoane de a-şi îndeplini eficient sarcinile şi responsabilităţile postului (pe scurt, de
a fi performant).
3. Atribuţii: ansamblul de sarcini identice necesare realizării unei părţi dintr-o activitate
care implică o anumită responsabilitate privind îndeplinirea lor la termen şi la un nivel
calitativ prescris; acestea reclamă autoritate şi competenţe adecvate, cunoştinţe,
experienţă.
4. Comportamente: activităţi observabile ale unui organism, o interacțiune cu mediul său;
termenul se poate referi la activitate în general (ex: "De când îl cunosc, X se comportă
foarte amabil cu oamenii") sau la o anumită activitate, deci un caz particular (ex: "Astăzi
X s-a comportat neobișnuit când l-am întâlnit pe stradă").
5. Responsabilităţi: atitudini conştiente prin care se manifestă simţul de răspundere faţă de
obligaţiile sociale.
6. 1.Atitudini/ 2.Aptitudini: 1. atitudinile sunt predispoziţii învăţate de a reacţiona cu
consecvenţă faţă de un obiect sau o clasă de obiecte într-un mod favorabil sau
nefavorabil; 2. aptitudinile se definesc ca însușiri psihice sau fizice care, structurate
original, determină realizarea cu succes a unor activități.
7. Stres: o relaţie particulară între persoană şi mediu, în care persoana evaluează mediul ca
impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninţă starea sa de bine, evaluare ce
determină declanşarea unor procese de coping, respectiv răspunsuri cognitive, afective şi
comportamentale la feedback-urile primite.
8. Societate = O societate este un tip special de sistem social. Asemenea tuturor sistemelor
sociale, societatea se distinge prin caracteristici culturale, structurale si demografic-
ecologice. In sens specific, o societate este un sistem definit printr-un teritoriu geografic
inauntrul caruia traieste o populatie avand in comun o cultura si un mod de viata in
conditii de relativa autonomie, independenta si autosuficienta. Specificarea „relativ(a)”
easte necesara pentru ca in lumea de azi, alcatuita din societati independente, aceste
caracteristici pot fi prezente in grade diferite. Se poate spune insa fara teama de a gresi ca
societatile se numara printre cele mai autonome si independente dintre toate sistemele
sociale./ O alta caracteristica distinctiva a societatilor consta in aceea ca ele sunt de
regula cele mai cuprinzatoare sisteme la care indivizii umani isi recunosc apartenenta.
9. Obicei = Un obicei este o idee culturala care descrie un mod de comportament sau o
tinuta regulate, structurate, considerate caracteristice vietii inauntrul unui sistem social.
Strangerea de mana, plecaciunea sau sarutul, de exemplu, sunt moduri de a saluta intrate
in obicei, prin care societatile difera intre ele. In mod similar, familiile individuale au
adesea obiceiuri diferite, de exemplu moduri distinctive de a petrece sarbatorile sau de a
marca evenimente semnificative din trecutul familiei.
10. Munca = In sens general, prin munca se intelege orice activitate care are ca rezultat un
produs sau un serviciu destinate fie utilizarii imediate, fie schimbul. Sociologii si-au pus
de mult o serie de intrebari-cheie privitoare la munca: cum se defineste, cum este
organizata si in ce fel afecteaza aceasta experienta de munca; cum se distribuie oamenii
intre diversele ocupatii (structura fortei de munca dupa gen, rasa si varsta); cum se leaga
organizarea muncii cu sistemele de startificare si inegalitate; si in ce fel de legaturi sta ea
cu institutii fundamentale, cum sunt statul, religia si familia. / O ocupatie este un tip de
munca facuta de anumiti oameni, cum ar fi tamplaria, ingrijirea bolnavilor sau ingrijirea
copiiilor. In societatile cu economie de piata, in care oamenii isi satisfac nevoile in
principal castigand bani si nu producand pentru propriul consum sau prin troc cu alti
producatori, munca este, in general, considerata o ocupatie numai daca aduce castig
pecuniar. Drept urmare, o buna parte din munca facuta de oameni nu este niciodata
considerata ocupationala. Lucrul acesta este valabil nu numai despre munca femeilor din
majoritatea societatilor, ci si despre munca atat a femeilor, cat si a barbatilor din socitati
neindustrializate, unde o parte insemnata din munca efectuata- de la caratul apei la
construirea unei case- nu presupune nici piete nici bete./ In timp ce prin ocupatie se
intelege un tip de munca, prin slujba se intelege un context particular in care se presteaza
o altfel de munca. In decursul vietii active, oamenii dintr-o ocupatie data lucreaza cel mai
adesea, succesiv, in mai multe slujbe, care impreuna constituie o cariera. Nu rareori, mai
cu seama in societatile industriale capitaliste, carierele cuprind nu doar o succesiune de
slujbe, ci si schimbari ocupationale. Cand se schimba de exemplu structura de
oportunitati intr-o piata a muncii, se intampla ca unii oameni sa constate o reducere a
locurilor de munca din ocupatia lor, si drept urmare, sa revina la scoala pentru a dobandi
noi abilitati, care sa-i califice pentru alte ocupatii. Din punct de vedere sociologic,
ocupatiile sunt importante datorita rolului pe care il joaca in distributia averii, a venitului,
a puterii si a prestigiului, precum si in procesul general prin care societatile produc bunuri
si servicii.
11. Munca si forta de munca = pentru Karl Marx, termenul „munca” desemneaza atat
procesul cat si produsul activitatii productive. Cand un tamplar confectioneaza un dulap
si il vinde, ceea ce vinde este munca sa, a carei valoare este incorporata in dulapul
produs. In acest sens, notiunea de munca desemneaza nu pur si simplu o activitate, ci o
anumita relatie intre oameni- activitate de munca si rezultatele ei./ In conditiile
capitalismului, muncitorii nu isi vand munca, deoarece nu au nici un control asupra
mijloacelor de productie(fabrici, masini etc), a procesului de productie sau asupra
rezultatelor acestuia. Tot ce au de vanzare este timpul lor- potentialul lor de a produce
ceva- pe care il ofera in schimbul salariului. Marx numea acest potentual „forta de
munca”. Distinctia dintre munca si puterea de munca este de maxima importanta in
analiza conflictului de clasa si a capitalismului facuta de Marx, deoarece prin ea se atrage
atentia asupra relatiilor sociale dintre muncitori, productie si clasa capitalista, cu
consecintele pe care aceste relatii le produc in ce priveste natura muncii si crearea
inegalitatii de clasa. Faptul ca muncitorii nu au posibilitatea de a-si vinde munca si ca
sunt nevoiti sa-si vanda forta de munca este privit drept o sursa majora de alienare.
12. Organizatie formala = o organizatie formala (sau complexa) este un sistem social
construit in jurul unor scopuri specifice si care, de obicei, consta din mai multe grupuri
sau sisteme intercorelate. Organizatiile formale functioneaza dupa norme clar enuntate si
rigid impuse. Corporatiile, Biserica Catolica, sistemele juridice, administratiile din
universitati si organizatiile militare poseda toate caracteristicile de organizatii formale./
Birocratia este tipul cel mai complex si cel mai evoluat de organizatie formala. Asa cum a
fost aleborat de Max Weber, conceptul de „birocratie” se refera la o organizatie in care
puterea reste distribuita intr-o ierarhie rigida cu linii de autoritate clare. Intr-o birocratie,
diviziunea muncii este complexa, ceea ce inseamna ca oamenii indeplinesc sarcini foarte
specializate si lucreaza conform unor reguli si asteptari care sunt clar definite, de obicei
in forma scrisa. Se tin evidente scrise, iar managerii se specializeaza in supravegherea
sistemului. Indeplinirea oiectivelor organizationale este prioritara fata de bunastarea
indivizilor, iar rationalitatea impersonala este pretuita ca baza pentru luearea deciziilor in
lumina acestor obiective. Weber crede ca modelul birocratic se va raspandi pentru ca este
modul cel mai eficient de a gestiona sarcini complexe si de a coordona diviziuni
complexe ale muncii. Pana la un punct, lucrul acesta este adevarat, dar, dupa cum au
argumentat ulterior unii sociologi , natura birocratiei o face in mai multe privinte
ineficienta sau chiar contraproductiva. Aceeasi rigiditate care ii confera birocratiei
sentimentul de stabilitate si predictibilitate, de exemplu, impiedica organizatiile de acest
fel sa lucreze eficient in situatii impredictibile si radical noi. De asemenea, birocratia ii
incurajeaza pe angajati sa se conformeze orbeste regulilor, chiar si atunci cand lucrul
acesta poate submina obiectivele organizatiei. Despre birocratie s-ar putea sustine ca este
una dintre cele mai importante inovatii sociale aparute in rastimpul celor cateva secole
trecute, dat fiind ca un spectru tot mai larg de acivitati sociale sunt organizate birocratic.
Amplificarea birocratiei a dus la concentrari extreme de putere la niveluri din ce in ce
mai inalte ale organizarii sociale, exemplul cel mai elocvent fiind, probabil, statele
moderne si corporatiile transnationale. Pe masura ce puterea se concentreaza in birocratii,
acestea devin centre importante de control social, opresiune sociala si conflicte sociale. In
organizatiile formale oamenii sunt adesea angrenati in retele de relatii informale in care
asteptarile sunt mai putin rigid definite si mai putin focalizate pe obiective specifice.
Prieteniile si animozitatile dintre colegii de birou, de exemplu, joaca adesea un rol
important in modul de indeplinire a rolurilor mai formale.
13. Piata muncii = ansamblu de mecanisme sociale prin care munca se vinde si se cumpara.
Odata cu nasterea capitalismului industrial in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, munca
umana a incetat de a mai fi doar un mijloc al producerii de bunuri pentru intrebuintare si
schimb, devenind si o marfa ce putea fi vanduta in schimbul salariului. Aceasta a facut sa
creasca importanta ideii de piata a muncii. Pe masura ce capitalismul s-a dezvoltat,
conformatia si natura acestui fel de piete au jucat un rol important in mentinerea relatiei
de inegalitate dintre capitalisti si muncitori. Conceptul de „segmentare a pietei muncii”,
de exemplu se refera la tendinta acestor piete, iar odata cu ele si la tendinta clasei
muncitoare, de a se diviza in tipuri de ocupatii distincte. Ocupatiile din piata primara a
muncii sunt, in general, de inalta califiare si bine retribuite, au inii clare de promovare si
ofera lucratorilor de aici(care sunt sindicalizati intr-o masura mai mare decat majoritatea
salariatilor)niveluri de formare si de securitate superioare mediei. Piata primara a muncii
se imparte ea insasi in doua segmente mai mici: primara independenta si primara
subordonata. Ocupatiile primare independente se caracterizeaza prin niveluri inalte de
creativitate si autonomie si presupun luare de decizii, rezolvare de probleme si initiativa.
Oamenii de stiinta, profesorii universitari, politicienii, avocatii, coandantii de politie si
directorii de companii fac parte din piata primara independenta a muncii. Desi se bucura
de multe din beneficiile ocupatiilor primare independente, ocupatiile primare subordonate
sunt indeobste mai rutiniere si pun accentul pe disciplina, punctualitate si obedienta fata
de autoritate. Printre ele se numara profesiile de politist, programator de calculatoare,
muncitor industrial calificat, subofiter in armata si casier de banca. In contract net cu
piata primara a muncii, piata secundara a muncii cuprinde slujbe cu niveluri salariale, de
prestigiu si securitate scazute si cu putine oportunitati de calificare mai incalta sau
promovare. Ele nu stimuleaza deprinderi de munca stabile, cunosc o fluctuatie accentuata
si in ele nu exista sindicate. Printre cei cu slujbe de acest fel se numara lucratorii din fast-
fooduri, micii functionari, salahorii, asistentii sociali, soferii de autobuze si de taxiuri,
muncitorii la linii de asamblare si angajatii din restaurante. C onceptul de
„segmentare a pietei muncii” este cel mai strans legat de teza marxista ca segmentarea
serveste interesele capitalismului, inselind controlul asupra muncitorilor. Aceasta se
realizeaza creand diviziuni inauntrul clasei muncitoare in asa fel incat oamenii din
diverse segmente ale pietei muncii vor tinde sa se disocieze de lucratorii de segmente
mai putin privilegiate. Intr-o anumita masura, de exmplu, lucratorii din piata primara a
muncii sunt relativ bine retibuiti si, ca atare, simt ca au prea putin in comun cu cei din
piata secundara si este putin probabil sa se solidarizeze cu ei spre a milita impreuna
pentru interesele oamenilor muncii ca clasa. Asa au stat lucrurile, de exemplu, cu ceea ce
s-a numit aristocratia muncitoreasca a lucratorilor industriali calificati din Marea Britanie
in zorii secolului XX. Conceptul de „segmentare a pietei muncii” este util si pentru
intelegerea modului in care caracteristici precum educaatia, rasa si genul afecteaza
veniturile ocupationalesi, odata cu ele, inegalitatea sociala. Studiile superioare
„renteaza”, de exemplu, mult mai mult pe piata primara independenta a muncii decat pe
cea secundara. Cum datorita prejudecatii si discriminarii, femeile si alte minoritati tind a
fi limitate la ocupatii subordonate pe piata muncii primara si cea secundara, aceasta le
diminueaza capacitatea de a folosi resurse de felul educatiei spre a-si ameliora pozitia
sociala.
14. Prestigiu = In gandirea lui Max Weber, prestigiul este cinstirea sau deferanta atasate unui
status social si distribuie inegal ca o dimensiune al stratificarii sociale. Max Weber facea
distinctie intre prestigiul de clasa sociala- accentul la recompense si resurse materiale- si
de putere, desi acestea merg adesea mana-n mana. Daca prestigiul este definit pur si
simplu ca respect, atunci distributia sa nu este inerent inegala. Teoretic, oricine se poate
bucura de acelasi nivel de respect. Daca insa prestigiul se refera la cinstire, care
presupune un anume grad de deferenta si o prezumtie de superioritate, atunci, dupa cum
sustine Talcott Parsons, el este in mod inerent inegal, pentru ca aceasta nu poate fi
simetrice. Acest mod de a vedea lucrurile l-a facut pe Parsons sa considere prestigiul ca
fiind cel mai important- si inevitabil- factori in sistemele de stratificare. Prestigiul,
argumenra Parsons, se distribuite dupa trei factori: posesiunile, calitatile si performanta.
Aceasta conceptie despre importanta prestigiului se reflecta in multitudinea de cercetari
consacrate mobilitati sociale in societatile industriale. Majoritatea cercetarilor se
focalizeaza asupra prestigiului ocupational, care este masurat cerand respondentilor la
anchete sa ierarhizeze ocupatiile de la „excelenta” la „proasta”, in functie de „pozitia lor
in general”. Aceste ierarhizari se dovedesc a fi destul de stabile in timp si coordonatele de
la o societate la alta, desi cu anumite variatii interesante. Decalajul de prestigiu dintre
slujbele „gulerelor albe” si cele ale „gulerelor albastre” era in genere mai mic in
societatile socialiste cum a fost Uniunea Sovietica, decat in Statele Unite si Marea
Britanie.
15. Privatism = numele dat fenomenului de indepartare crescanda a oamenilor de implicarea
publica si de focalizare a lor asupra sferelor mai private ale gospodariei si familiei. In ce
priveste religia, de exemplu, s-a observat o tendinta de evitare a slujbelor publice si a
ritualului, in favoarea rugaciunii si a altor ritualuri in spatii private, prin care se mentine o
relatie cu Dumnezeu mai mult personala decat colectiva. In ceea ce priveste viata de
comunitate si cea politica, s-a observat, de asemenea, ca oamenii tind sa evite implicarea
politica in campanii electorale si probleme sociale, petrec mai putin timp in locuri
comunitare, cum sunt pietele publice si au mai putine contacte cu vecinii. Termenul
„privatism” este confundat uneori cu cel de privatizare.
Bibliografie:
 http://www.humanitas.ro/humanitas/dictionarul-blackwell-de-sociologie
 http://www.comunicatedepresa.ro/atributie/definitie/
 http://constiinta-credinta-evolutie.blogspot.ro/2012/10/partea-11-responsabilitate-si.html
 http://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/Atitudinea-aspecte-teoretice-
C833.php
 http://www.csid.ro/boli-afectiuni/psihiatrie/stresul-definitie-cauze-factori-de-stres-si-
metode-de-combatere-13763206/
 http://www.infopsihologia.ro/2013/01/aptitudinile/
 http://www.portalhr.ro/definitii-ale-notiunii-de-competenta/
 http://www.uamsibiu.ro/publicatii/Conf-
UAMS/2012%20Conf%20UAMS%20vol2%20web/2012%20Conf%20UAMS%20Vol2
%2021%20Paper%20Ispas.pdf
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Comportament