Comunicarea Nursa Pacient - Factor Important in Satisfacerea Celor 14 Nevoi Fundamentale

LUCRARE DE LICENŢAĂ
CUPRINS:
CUPRINS:_______________________________________________________1
1.PARTEA GENERALĂ____________________________________________2
1.1. INTRODUCERE___________________________________________3
1.2. CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE__________________________3
1.2.1.DESCRIEREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE___________6
1.3. RELAŢIA NURSĂ-PACIENT________________________________10
1.3.1. NOŢIUNI DE PSIHOLOGIE MEDICALĂ____________________12
1.3.2. METODE ŞI PROCESE DE COMUNICARE__________________15
1.3.3. ASPECTE NURSING ÎN COMUNICAREA CU PACIENTUL_____19
1.4. DIFERENŢA DINTRE COMUNICAREA SOCIALĂ Şl CEA
PROFESIONALĂ______________________________________________21
1.4.1.RELAŢIILE SOCIALE ŞI INTERPERSONALE________________21
1.4.2. COMUNICAREA TERAPEUTICĂ__________________________25
1.4.3. COMUNICAREA ASERTIVĂ______________________________32
1.5. BARIERE ÎN COMUNICAREA TERAPEUTICĂ_______________33
1.5.1. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI PSIHIC________________________33
2.PARTEA SPECIALĂ____________________________________________35
2.1. MOTIVAŢIE_______________________________________________36
2.2. SCOP_____________________________________________________36
2.3.MATERIAL ŞI METODĂ____________________________________37
2.4. REZULTATE ŞI DISCUŢII__________________________________38
2.4.1. CLASIFICAREA CAZUISTICII_____________________________38
2.4.2. METODA CLINICĂ______________________________________41
2.5. CONCLUZII_______________________________________________74
2.6. RECOMANDĂRI__________________________________________76
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ______________________________________77
Page 1
COMUNICAREA NURSĂ PACIENT,

FACTOR IMPORTANT ÎN
SATISFACEREA CELOR 14 NEVOI
FUNDAMENTALE
1.PARTEA GENERALĂ
DATE DIN LITERATURĂ
Page 2
1.1. INTRODUCERE
Întâlnirile dintre pacient şi personalul medical sunt prilejuri pentru

schimburi de informaţii, pentru luarea deciziilor şi pentru menţinerea sau
creşterea motivaţiei de a continua îngrijirea bolii, mai ales atunci când aceasta
este cronică. Abilitatea cadrelor medicale de a se angaja într-o comunicare
eficientă cu pacienţii influenţează hotărâtor deciziile şi comportamentele
ulterioare ale acestora. Rezultatele actului medical sunt influenţate de modelul
pe care îl utilizează în comunicare şi comportament personalul medical şi
pacientul.
Dintre toţi membrii echipei interdisciplinare, asistentul medical este cel
care se află, prin natura profesiei sale, cel mai aproape de pacient. Relaţia
interpersonală se dezvoltă pe mai multe coordonate:
 coordonata profesională: tehnică şi informaţională
 coordonata afectivă
 coordonata morală.
Această relaţie complexă care se stabileşte între asistentul medical şi
pacient implică anumite drepturi şi obligaţii pentru fiecare dintre cei doi
parteneri ai relaţiei. Se poate spune că este o relaţie terapeutică în cadrul căreia
se stabileşte o alianţă terapeutică.
1.2. CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE
Analizele consacrate calităţii vieţii sunt deosebit de utile pentru practica

medicală, în evaluarea efectelor fizice, psihice şi sociale ale îmbolnăvirilor şi
tratamentelor medicale asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor; în analiza efectelor
tratamentelor sau bolii, din punctul de vedere al pacientului, precum şi în
determinarea nevoilor pacientului de suport psihic, fizic şi social pe durata
îmbolnăvirii. Folosirea instrumentelor pentru evaluarea calităţii vieţii pacienţilor
Page 3
ajută personalul medical să aleagă între diferite tratamente alternative, să

informeze pacienţii asupra efectelor posibile ale diferitelor proceduri medicale,
să monitorizeze progresul tratamentelor aplicate, din punctul de vedere al
pacientului şi, în fine, permite personalului medical să proiecteze pachete de
îngrijiri medicale eficace şi eficiente.
În contextul activităţii din domeniul medical, se impune găsirea unor criterii
operaţionale pentru măsurarea calităţii vieţii pacienţilor. Dintre modelele
existente, cel mai utilizat este modelul celor 14 nevoi fundamentale ale
pacientului, sistematizate de Virginia Henderson (Henderson, 1996, 1977).
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14
nevoi fundamentale cu componente biologice, psihologice, sociale, culturale şi
spirituale ale individului. Atingerea de către pacient a independenţei în
satisfacerea acestor nevoi este de fapt ţelul profesiei de asistentă medicală.
O nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane
pentru a-şi asigura starea de bine, în apărarea fizică şi mentală.
Ca să îşi menţină un echilibru fiziologic şi psihologic, pacientul trebuie să
atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.
Independenţa în satisfacerea nevoilor reprezintă atingerea unui nivel
acceptabil în satisfacerea nevoilor (un bun echilibru fiziologic şi psihologic) prin
acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi, fără ajutorul unei alte persoane.
Independenţa este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acţiuni
proprii, îndeplinite de persoana însăşi.
Dependenţa în satisfactia nevoilor reprezintă incapacitatea persoanei de a
adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul unei persoane,
actţuni care să-i permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât
să fie independent.
Originea probabilă a acestei dependenţe este:
 lipsa de forţă (pacientul nu poate)
 lipsa de voinţă (pacientul nu vrea)
Page 4
 lipsa de cunoaştere (pacientul nu ştie cum să acţioneze pentru satisfacerea

nevoilor fundamentale)
Dependenţa poate să intereseze aspecte biologice, psihologice, sociale,
culturale şi spirituale al fiinţei umane. Pacientul poate să prezinte mai multe
forme de dependenţă:
 Potenţială
 Actuală
 Descrescendă
 Permanentă
Nivelurile de intervenţii acordate în îngrijiri se clasifică astfel:
 îngrijiri de prevenire primară : se întelege menţinerea şi promovarea
sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor. Intervenţiile urmăresc: educaţia
sanitară, prevenirea specifică (vaccinuri)
 de prevenire secundară : urmăreşte intervenţiile curative (tratarea bolilor,
prevenirea complicaţiilor). Rolul asistentei este de a descoperi problemele
apărute în timp
 de prevenire terţiană : urmăreşte recuperarea. Rolul asistentei este de
susţinere a persoanei îngrijite în recuperare, până la recuperarea
independenţei personale
Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependenţei, reprezintă un
obstacol major care împiedică satisfacerea uneia sau a mai multor nevoi
fundamentale. Sursele de dificultate pot fi cauzate de:
 Factori de ordin fizic
 Psihologic
 Social
 Spiritual
 Factori legati de insuficiente cunoştiinţe.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt :
1) Nevoia de-a respira şi a avea o bună circulaţie;
2) Nevoia de- a se alimenta şi hidrata;
3) Nevoia de- a elimina;
4) Nevoia de- a se mişca, a păstra o bună postură;
5) Nevoia de- a dormi, a se odihni;
Page 5
6) Nevoia de- a se îmbrăca şi dezbrăca;

7) Nevoia de- a îşi menţine temperatura corpului în limite normale;
8) Nevoia de- a fi curat, a-şi proteja tegumentele;
9) Nevoia de- a evita pericolele;
10) Nevoia de- a comunica;
11) Nevoia de- a acţiona după credinţele şi valorile sale;
12) Nevoia de- a se realiza;
13) Nevoia de- a se recreea;
14) Nevoia de- a învăţa.
1.2.1. DESCRIEREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE
Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie :

 Aspectul fiziologic al acestei nevoi se manifestă în respiraţia pulmonară şi
tisulară;
 Dimensiunea psiho-socială este influenţată de următorii factori: emoţii,
furie, frică, exerciţiile fizice, fumat. Aceste nevoi prezintă particularităţi
funcţie de vârstă, antrenarnent, starea de sănătate etc.
Nevoia de a bea şi a mânca :
 Dimensiunea bio-fiziologică interesează ritualul mâncatului (ducerea
alimentelor la gură, masticaţia, deglutiţia), digestia, necesarul de calorii;
 Dimensiunea psiho-socială se manifestă în obiceiurile legate de rasă,
religie, naţionalitate, cultură. Aceste nevoi se modifică odată cu etapele
vieţii.
Nevoia de a a elimina:
-această nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinală, respiratorie,
cutanată.
 Aspectul bio-fiziologic variază mult cu vârsta şi starea de sănătate şi
este în acelaşi timp de tip mecanic, chimic, hormonal, nervos;
 Dimensiunile psiho-sociale sunt numeroase. Emoţiile de orice fel
modifică frecvenţa urinară, calitatea şi cantitatea scaunelor, transpiraţia.
Nevoia a te mişca, a te menţine într-o bună postură :
Page 6
 Aspectul bio-fiziologic diferă în funcţie de vârsta, starea de sănătate,

antrenament. Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos,
influenţează mişcarea şi adaptarea cu evitarea anumitor posturi.
 Din punct de vedere psiho-socială mişcarea şi poziţia corpului reflectă
conştient sau inconştient starea de spirit a individului. Mişcarea este
influenţată şi de nivelul cultural. Aceasta influenţează mersul,
gesturile, mimica etc. Problemele de sănătate pot duce la modificări în
domeniul motricităţii.
Nevoia de a dormi si a te odihni
 Din punct de vedere biologic şi fiziologic, somnul sau odihna variază
cu vârsta şi starea de sănătate. Calitatea somnului, ca şi repaosul
mintal şi fizic influenţează sistemele cardio vascular, digestiv, neuro-
muscular. O persoană privată de sornn manifestă tulburări fizice şi
psihice.
 Psiho-social somnul şi repaosul sunt afectate de emoţii şi obligaţii
sociale (munca). Există persoane care uzează de droguri pentru a
rămâne treji sau pentru a dormi.
Nevoia de a se îmbrăca şi a se dezbraca :
 Bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare independenţei în acest
domeniu cer o anumită capacitate neuro-musculară, aceste nevoi fiind
diferite, funcţie de vârstă, starea de sănătate.
 Psiho-socio-cultural se manifestă prin afirmarea personalităţi şi a
sexualităţii în alegerea vestimentaţiei, anumite grupuri socio-culturale
şi religioase au exigenţe particulare.
Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale :
 Componenta bio-fiziologiăa este cea mai importantă. Odată cu
înaintarea în vârstă temperatura corpului este mai influenţată de cea a
mediului înconjurător. Temperatura corpului depinde de
îmbrăcăminte, hidratarea organismului, controlul hipotalamic.
 Componenta psihică este influenţată de emoţii, anxietate, acestea
influenţând creşterea temperaturii corpului.
Nevoia de a fi curat şi a-ţi proteja tegumentele :
Page 7
 Componenta bio-fiziologică se manifestă în funcţie de capacitatea

fizică de a face gesturile şi mişcările necesare precum şi de factorii
biologici vârsta şi sexul.
 Componenta psihică şi emotivă se reflectă în starea epidermei, în
atentia acordată aspectului exterior. Emoţiile provoacă transpiraţia şi
secreţiile, normele de curăţenie diferă de la un grup social la altul.
Curăţenia este influenţată de cultura grupului.
Nevoia de a evita pericolele :
 Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern.
Pe plan bio-fiziologic independenţa rezultă din a evita anumite alimente
şi medicamente şi de a se proteja în desfăşurarea anumitor activităţi
zilnice. Este nevoie de a analiza această nevoie în funcţie de vârstă,
anumite afecţiuni (depresii).
 Componenta psihică : simpla prezenţă a unei rude, a unei persoane
apropiate pacientului, ascultarea unui gen de muzică preferată, existenţa
unei persoane aparţinătoare aceleiaşi comunităţi, respectarea obiceiurilor
proprii, sunt elemente care dau impresia de siguranţă.
Nevoia de a comunica cu semenii :

Este o nevoie fundamentală fiinţelor umane.
 Dimensiunea biologică se manifestă sub forma de comunicare verbală
sau non-verbală. Comunicarea yerbala cuprinde limbajul, în timp ce
comunicarea non-verbala cuprinde gesturile, mimica, poziţia corpului,
mersul etc.
 Componentele psiho-socio-culturale se manifestă prin alegerea
conţinutului exprimat: sentimente, idei, emoţii. Comunicarea cuprinde
sexualitatea. Această componentă importantă a fiinţei umane se
exprimă din copilărie până la bătrâneţe prin afirmarea de sine, alegerea
vestimentaţiei, în relaţiile sociale. Când un pacient nu are posibilitatea
de a comunica, el trebuie să fie ajutat de asistenta medicală.
Nevoia de a-ţi practica religia :
Page 8
 Componenta bio-fiziologică se exprimă prin mişcări, gesturi, atitudini

specifice cultului: poziţia îngenunchiată, anumite posturi, interzise
anumite alimente, tratamente.
 Componenta psiho-socio-culturală evoluţia practicilor religioase este în
funcţie de fenomenele psiho-sociale şi relaţiile interpersonale. Alterarea
stării de sănătate poate antrena creşterea sau diminuarea adeziunii la
religie.
 În procesul de îngrijire al bolnavilor, respectarea acestei nevoi cere
asistentei o educaţie liberală
Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util. :
De-a lungul etapelor vieţii fiinţa umană are nevoie să se realizeze, să
studieze, să muncească. Aceste activităţi pot fi legate de sex, dar cea mai
mare parte depind de capacitatea fiziologică şi dezvoltarea psihosocială a
individului. Normele culturale influenţează satisfacerea acestei nevoi. O
problemă de sănătate poate să diminueze temporar sau permanent
posibilitatea de a fi util prin diverse activităţi.
Nevoia de a se recrea :
Este o nevoie comună tuturor fiinţelor umane.
 Componenta bio-fiziologică : persoanele se pot recrea specific vârstei
şi funcţie de starea de sănătate. Persoanele cu un anumit handicap (orbi,
surzi, membre amputate) au alte căi de recreere decât cei sănătoşi.
 Fenomenele psihosociale, culturale pot influenţa nevoia de a se recrea.
Această nevoie poate fi satisfăcută atât de familie cât şi de societate.
Nevoia de a învăţa :
Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozităţii, de a adauga cunoştinţe
noi este specifică tuturor, dar mai evidentă la copii.
 Componenta biologică este reprezentată de inteligenţă.
 Apectul psiho-socio-cultural se manifestă prin dorinţa de a afla şi a
cunoaşte valoarea acordată educaţiei de grupul socio-cultural.
Problemele de sănătate fac să se ivească nevoi de învăţare variate: să
facă pansamente, să-şi administreze insulina, alte medicamente, regim
Page 9
alimentar etc. Nevoia de a învăţa poate fi legată de dorinţa de a fi util,

de a se recrea, dar în acelaşi timp şi de a fi independent.
1.3. RELAŢIA NURSĂ-PACIENT
Alianţa terapeutică presupune asumarea unui anumit rol şi anumite

atribuţii/sarcini de către fiecare dintre cei doi parteneri ai relaţiei terapeutice, în
scopul menţinerii, ameliorării sau restabilirii stării de sănătate.
Complianţa terapeutică se defineşte ca fiind receptivitatea
pacientului la indicaţiile profesioniştilor de sănătate privind: modificarea
stilului de viaţă, terapiile medicamentoase, regimurile alimentare, prezentarea
la controlul periodic etc.
Complianţa a scăzut prin facilitarea accesului la informaţii medicale, unii
pacienţi preferând automedicaţia sau sfaturile unor nespecialişti.
Factorii implicaţi în non-complianţă sunt :
 Factori legaţi de modul de trăire a realităţii bolii.
 Factori legaţi de relaţia profesionist de sănătate - pacient.
 Factori legaţi de tipul indicaţiei primite (tratament prescris, regim
alimentar, etc).
 Factori legaţi de anturajul bolnavului.
Trăsături definitorii ale unui asistent medical
În profilul psihologic ideal ai unui asistent medical s-ar include:
 Competenţa profesională
 Autoritatea profesională
 Capacitatea de a stabili o bună comunicare cu pacientul
 Neutralitatea afectivă
 Disponibilitatea şi capacitatea de dăruire faţă de pacient
 Spiritul de observaţie
 Promptitudinea şi curajul
Page
10
 Capacitatea de a lucra în echipă.

Mesajele transmise de către asistentul medical trebuie să fie :
 să fie directe
 să exprime opinia personală
 să fie complete şi specifice
 să fie clare şi consistente; să evite ambiguităţile
 să exprime clar sentimentele şi cerinţele
 să prezinte separat faptele de opinii
 să concentreze mesajul asupra unui singur lucru odată
 să transmită mesajul imediat când observă ceva
 să nu conţină aluzii la alte persoane
 să fie stimulativ
 mesajele verbale şi nonverbale să fie congruente
 să fie însoţite de un surplus de informaţie care să susţină cele transmise
(să folosească şi alte canale: imagini video, fotografii etc.)
 să corespundă cadrelor de referinţă ale receptorului
 emiţătorul trebuie să se asigure că mesajul său a fost bine interpretat
(să obţină feed-back-ul)
1.3.1. NOŢIUNI DE PSIHOLOGIE MEDICALĂ
Psihologia medicală este o ramură a psihologiei care studiază

particularităţile psihice ale omului bolnav:
 în toate situaţiile cu care se confruntă în perioada cât este bolnav,
 în relaţiile cu boala şi cu personalul profesionist care îi acordă îngrijiri
calificate,
 în relaţiile cu familia şi cu grupul din care face parte,
 în efortul de adaptare la condiţiile nou create.
Psihologia medicală are ca scop descoperirea unor explicaţii ale
comportamentelor umane, a unor adevăruri general valabile pe baza cărora să se
poată acţiona eficient pentru echilibrarea psihică a individului bolnav, pentru
obţinerea cooperării sale la îngrijiri şi pentru mobilizarea tuturor forţelor
adaptative în lupta cu boala.
Page
11
Se consideră că boala este reacţia globală a organismului uman la acţiunea

factorilor patogeni endogeni sau/şi exogeni.
Fiind o reacţie globală şi omul fiind o unitate bio-psiho-socială, se vor
direcţiona îngrijirile de sănătate către organism (soma) şi psihic (Psihicul se
consideră inclus în social).
Mecanismele de influenţă soma - psihic:
 Starea psihicului depinde de integritatea morfo-funcţională a creierului;
 Modificări ale stării fiziologice normale ale altor organe pot influenţa
starea psihică.
Mecanismele de influenţă psihic - soma
 Mecanismul emoţiilor (afectiv): funcţiile vegetative, circulaţia, respiraţia,
digestia, excreţia, glandele cu secreţie externă
 Mecanismul "idee" (intelect) (ex. pseudo-graviditatea)
Modificări psihice în boală
Aceste modificări sunt determinate de influenţa asupra funcţionalităţii creierului:
1. Modificări generale:
 Astenia fizică şi psihică
 Depresia însoţită de anxietate
 Regresia afectivă
 Modificarea sistemului de valori
2.Modificări specifice (unei boli sau unui grup de boli)
Metode psihoterapeutice
Psihoterapia este o metodă de influenţare a stării individului bolnav prin
acţiunea asupra psihicului acestuia.
Psihoterapia poate fi generală (de susţinere) sau specială şi poate fi aplicată
unui individ (individuală) sau unui grup de indivizi (colectivă). Psihoterapia
generală (de susţinere) constă din acţiuni ca:
 încurajarea bolnavului
 corectarea imaginii despre boală
 atenuarea ideii dominante a bolii
 atenuarea tensiunii psihice
 informarea permanentă a pacientului în legătură evoluţia bolii.
Page
12
Pentru a obţine rezultatele dorite trebuie să se îndeplinească anumite condiţii

cum ar fi:
 încredere (componenta afectivă)

 calităţi ale personalităţii
 competenţă profesională
 efectul placebo (mecanismul de acţiune este autosugestia)
Relaţii interpersonale
Personalitatea noastră este rezultatul influenţei celor două laturi:

Rolul : latura activă a relaţiilor individ - societate
Statutul: latura statică a acestor relaţii (locul pe care îl ocupă individul în
societate).
Parametrii definitorii ai relaţiilor interpersonale
1. Caracterul psihologic.-Sunt angajate două entităţi psihologice (doi
indivizi).
2. Caracterul conştient:- Cel care intră în relaţie este conştient de relaţia
sa, de relaţia celuilalt şi de relaţia celor doi.
3. Caracterul direct :- Cel puţin în prima fază (de debut), cele două entităţi
psihologice trebuie să fie faţă în faţă.
Fazele relaţiilor interpersonale - Teorii
Alegerea partenerului (preferinţa interpersonală)
Teoria psihanalitică (Freud)
Consideră că la baza întregii activităţi psihice există o formă de energie pe
care a numit-o libidou (relaţia mamă-copil) care se tranformă în relaţie
interpersonală prin mecanismul identificării. (Presupune un fel de fuzionare între
două personalităţi).
Identificarea poate fi narcisică (preferinţa pentru persoanele care seamănă
cu propria persoană în prezent, trecut sau viitor printr-un proces de similitudine)
sau anaclitică (preferinţa pentru persoanele identificate cu acele persoane care au
avut o influienţă anterioară asupra propriei persoane).
Teoria fenomenologică
Page
13
Există un fenomen înnăscut (primar): simpatia care dirijează relaţia

noastră cu ceilalţi. Acest fenomen este un fenomen natural de participare
comprehensivă (cu înţelegerea celuilalt).
Teoria sociometrică (J. L. Moreno)
Sociometria este măsurarea acceptării sociale a unui individ.
Conform acestei teorii, preferinţa interpersonală este un fenomen înăscut numit
antropotropism care se actualizează în momentul când doi oameni sunt faţă în
faţă.
Antropotropismul este bioafectiv, sociogenetic şi sociodinamic (neglijează
aportul societăţii la făurirea relaţiilor interpersonale.
Teste sociometrice:
Portret-robot pozitiv al profesionistului de sănătate: agreabil fizic,
inteligent, competent în profesiune, optimist, vesel, fire deschisă care stabileşte
cu uşurinţă noi relaţii, fără agresivitate.
Teoria psihosociologică
 Relaţiile interpersonale sunt influenţate de:

 anumiţi factori sociali,
 factori geografici (proximitatea spaţială),
 similitudinea de personalitate
 similitudinea de preocupări, preferinţe şi concepţii
1.3.2. METODE ŞI PROCESE DE COMUNICARE
Comunicarea este procesul de transmitere a unui mesaj de la o persoană la

alta (de la un grup la altul).
Expresivitatea este realizată prin :
A. Mijloace lingvistice.
 Intonaţia şi accentul (care permit accentuări şi exprimarea atitudinii şi
stării afective)
Page
14
 Alegerea cuvintelor şi modul de frazare asigură adaptarea mesajului la

situaţia concretă, un anumit ritm al comunicării.
 Topica permite sublinieri, evidenţieri.
B. Mijloace extralingvistice: gesturile, mimica, postura, etc., subliniază
sensuri, atitudini. Adaptarea expresivităţii la limbajul oral. (fig.1)
SURSA MESAJ CANAL RECEPTOR
ARE
RET
ERP
INT
ARE
RET
ERP
INT
VERBAL NONVERBAL
CUNOŞTINŢE
CUNOŞTINŢE PARAVERBAL EXPRESIA FEŢEI
VORBIREA
VORBIREA CONTACTUL VIZUAL
ASCULTAREA
ASCULTAREA POSTURA
CITIREA TĂRIA
CITIREA GESTICA
SCRIEREA
SCRIEREA TONUL
VITEZA
RECEPTOR CANAL MESAJ SURSA
fig.1 Complexitatea comunicării (după N.Roper,W.W. Logan,1996.)
Page
15
Observaţie
 Toate mijloacele de expresie inerente vorbirii şi exterioare ei trebuie să fie
subordonate conţinutului de idei, imagini şi sentimentelor ce se transmit şi
să nu atragă atenţia prin ele însele.
 Toate mijloacele trebuie să fie adecvate şi în concoranţă cu mesajul
transmis.
Comportamentele şl mecanismele realizării vorbirii
Mecanismele periferice ale vorbirii
 componentele energetice (aparatul respirator şi sistemul muscular aferent
acestuia).
 aparatul fonator (coardele vocale fixate în laringe).
 comportamentele dinamice de rezonanţă din cavitatea nazală şi bucală.
 pentru ca un om să poată vorbi trebuie ca mai multe componente să nu fie
afectate.
Mecanismele centrale (centrii cerebrali, etc.) Au rol în proiectarea, declanşarea
şi reglarea vorbirii şi scrierii (sunt mai puţin cunoscute).
Auzul fonematic este implicat în însuşirea limbajului prin imitaţie, în controlul şi
coordonarea pronunţării cuvintelor.
Legătura dintre limbaj şi gîndire.
 În orice proces comunicaţional se transmite un conţinut informaţional.
 Fiecare cuvânt are o semnificaţie principală şi multe alte sensuri
secundare.
 La un nivel evoluat nu se poate gândi fără mijloacele limbajului. Pentru
ca o comunicare să fie optimă trebuie să nu lăsăm loc la interpretări.
Tipuri de comunicare
 Comunicarea verbală.
 Comunicarea non verbală.
Page
16
Comunicarea verbală
• Limbaj activ - pasiv.
• Limbajul extern - intern.
Limbajul oral este forma naturală şi fundamentală a limbajului. Formele
limbajului sunt monolog, dialog, colocviu.
Caracteristicile limbajului oral:
 Expresivitatea.
 Are caracter adresativ pregnant.
 Poate fi aluziv indirect.
 Asigură conexiunea inversă rapidă.
 Are caracter expresiv pregnant.
Comunicarea non verbală
65% din semnificaţiile prezente într-o conversaţie sunt purtate de semnalele
non verbale (gesturi, mimică, intonaţie) Comunicarea non verbală poate apare:
 în absenţa comunicării verbale.
 însoţind comunicarea verbală.
În absenţa comunicării verbale exprimând astfel imposibilitatea de a vorbi
sau de a solicita o informaţie.
Însoţind comunicarea verbală, putând îndeplini funcţia de : întărire
(subliniere) a comunicării, distorsiune a mesajului, indicator metacomunicativ
care accentuează un anumit mod de înţelegere sau de interpretare a mesajului
verbalizat.
Comunicarea în cadrul relaţiilor interpersonale
Comunicarea interpersonală se realizează în grup (grupul poate fi şi de două
persoane) sau este dependentă de grupul de aparteneţă a persoanelor implicate.
Funcţia comunicării interpersonale.
 De a menţine unitatea şi integritatea oricărui grup.
 De a asigura coordonarea acţiunilor individuale în grup.
Page
17
 Pentru a deschide procesul interactiv în relaţiile interpersonale

trebuie ca membrii grupului să:
 îşi exprime ideile în mod clar.
 să fie liberi în a solicita clarificări atunci când nu înţeleg cele
comunicate.
 să ofere răspunsuri adecvate faţă de informaţiile recepţionate.
1.3.3. ASPECTE NURSING ÎN COMUNICAREA CU PACIENTUL
Asigurarea unei ambianţe favorabile contribuie la crearea unui sentiment de

siguranţă a pacientului şi previne apariţia unor infecţii sau complicaţii ale bolii ,
dat fiind discernământul scăzut al acestor persoane.
Obiectivele pe care le urmărim la aceşti pacienţi sunt:
 modul în care aceştia vor încerca să aibă contact cu ceilalţi şi să tolereze
apropierea aratata de asistenta;
 modul in care vor incerca sa discute despre neincrederea ce o au in
celelalte persoane.
Intervenţii :
 stabilirea unui dialog cu pacientul, observând mecanismele de interacţiune
socială şi participarea pacienţilor la diferite activităţi;
 susţinerea pacientului cu ajutorul cuvintelor şi a prezenţei noastre în
timpul activităţilor;
 oferirea unei speranţe pacientului prin creşterea încrederii lui faţă de
ceilalţi;
 la ieşirea din spital, încurăjam pacientul să urmarească situaţiile sociale în
care el se simte bine.
Evaluare:
 la evaluarea rezultatelor obţinute, observăm că pacientul tolerează
prezenţa asistentei şi discută despre dificultăţile de neîncredere în ceilalţi.
Page
18
Este contraindicată interferenţa relaţiei terapeutice cu alte tipuri de relaţie –

de rudenie, de prietenie etc. Acest fapt este valabil pentru orice fel de relaţie
terapeutică. În faţa medicului, pacientul se dezbracă, se întinde pe pat, scoate
limba etc., comportamente care ar fi aspru sancţionate, ori ar avea altă
semnificaţie în câmpul social.
În domeniul medicinei, relaţia terapeut-pacient este de cele mai multe ori
mediată de un aparat sau instrument fizic care, chiar singure în afara unor
ritualuri şi coduri de relaţionare, au puterea de a delimita clar câmpul terapeutic
de câmpul socio-cultural al actorilor sociali aflaţi în interacţiune. De cele mai
multe ori pacientul învaţă rolul de bolnav şi aşteaptă anumite comportamente
corelative acestuia din partea medicului. Dacă aşteptările lui nu sunt satisfăcute,
implicarea acestuia în relaţia terapeutică şi efectul terapeutic ar putea deveni
problematice.
Calităţile minimale ale terapeuţilor trebuie să fie:
 putere de înţelegere faţă de bolnavi
 posibilitatea de a fi înţeles, respectat şi chiar iubit datorită
comportamentului său
 experienţă de viaţă suficientă şi maturizare deplină a personalităţii
 cunoştinţe psihologice şi ale comportamentului uman.
Vorbind despre caracteristicile profesionale ale terapeutului, psihologia
medicală şi psihoterapia stabilesc o serie de cerinţe din punct de vedere al
formării şi experienţei necesare unui bun terapeut, menţionând că, deşi acestea
sunt foarte importante, nu trebuiesc pierdute din vedere caracteristicile personale
şi umane, deoarece ele contribuie la stabilirea dialogului, a relaţiei şi a alianţei în
lucru, referirile făcându-se - mai ales - asupra uşurinţei de a comunica, voinţei
de a ajuta şi capacităţii de a o face.
Dacă bolnavul nu găseşte ascultare, dialog, dacă nu este respectat de către
terapeut, care trebuie să fie interlocutorul său privilegiat în cele trei dimensiuni
(fizică, psihologică şi spirituală), îşi pierde speranţa şi încrederea în terapeut,
terapie şi în capacitatea proprie de autoîngrijire şi autovindecare.
Page
19
Trecerea progresivă de la centrarea terapeutică asupra bolii spre o mai bună

luare în consideraţie a dimensiunilor pacientului, adică spre o focalizare pe
subiectul unic şi complex, ar face posibilă ameliorarea stării de sănătate a
populaţiei.
1.4. DIFERENŢA DINTRE COMUNICAREA SOCIALĂ Şl CEA

PROFESIONALĂ
Condiţiile optimei comunicări profesionale:

 Consistenţa de conţinut a mesajelor informaţia trebuie să fie în cantitate
suficientă şi să fie semnificativă.
 Expresivitatea comunicării: asigurată prin intonaţie, pauze logice, calităţi
de stil, etc.
Inteligibilitatea celor comunicate depinde de:
 Organizarea informaţiilor.
 Nivelul de acces la ele a interlocutorilor.
 Compatibilitatea comunicaţională a partenerilor.
1.4.1. RELAŢIILE SOCIALE ŞI INTERPERSONALE
Descrierea diferitelor tipuri de relaţii sociale. Relaţiile sociale sunt legături,

raporturi între unităţi sociale indiferent de structura acestora.
 Relaţii sociale primare sunt relaţii care implică personalitatea integrală a
persoanei (soţ, soţie, mamă - copil, etc.).
 Relaţii sociale secundare sunt relaţii strict limitate la un exerciţiu social
parţial (patron - angajat).
 Relaţii sociale inter-individuale îndreptate spre altul (de contact, de
apropiere, de aşteptare, de combinare şi de uniune).
 Relaţii sociale în comparaţie cu altul: de concurentă, de opoziţie şi
conflict.
Page
20
 Relaţii sociale mixte: combinaţie a ultimelor două, în parte îndreptate spre

altul dar şi în comparaţie cu altul.
Caracteristicile relaţiilor interpersonale

Relaţiile interpersonale sunt legături psihologice conştiente şi directe între
oameni.
 Relaţiile interpersonale pot fi văzute ca "aliaje" între social şi psihologic
(ca o combinaţie).
 Sunt sociale (şi deci obiective) prin faptul că depind de contextele
(situaţiile) sociale.
 Sunt psihologice (subiective) prin faptul că partenerii implicaţi sunt
oameni subiectivizaţi.
 Aspectul social, formal al relaţiilor interpersonale este mai accentuat în
instituţii şi organizaţii.
Relaţiile de intercunoaştere se dezvoltă din nevoia de a-i cunoaşte pe ceilalţi.
Imaginea pe care indivizii o au despre ei înşişi joacă un rol foarte important în
relaţie. De multe ori apare o erodare de percepţie socială (imaginea nu
corespunde). Capacitatea de a-i cunoaşte pe ceilalţi are rol important în procesul
de intercunoaştere.
Relaţiile de intercomunicare apar din nevoia indivizilor de a comunica.
 în comunicare sunt foarte importante: natura mesajelor, conţinutul
mesajelor, intenţia de a schimba comportamentul celuilalt.
 Eficienţa mesajului este strict dependentă de conţinutul afectiv.
Tipuri de relaţii interpersonale

A. Relaţii de cunoaştere. Se dezvoltă din nevoia de a-i cunoaşte pe ceilalţi.
Imaginea pe care indivizii o au despre ei înşişi şi despre partenerii lor, joacă
un rol foarte important în aceste relaţii. De multe ori apare o eroare de
Page
21
percepţie socială. Imaginea pe care individul şi-o construieşte despre celălalt

nu ţine pasul cu evoluţia comportamentului acestuia. Operăm mai mult sau
mai puţin conştient cu nişte "etichete" fără a mai încerca să vedem altceva.
Capacitatea de a-i cunoaşte pe alţii are un rol important în relaţiile de
intercunoaştere. Fiecare avem capacitatea de a ne cunoaşte pe noi sau pe
celălalt, însă uneori ea nu este dezvoltată. Pentru aceasta trebuie să fii sincer
interesat de om, de celălalt, fără egocentrism.
B.Relaţiile de comunicare apar din nevoia indivizilor de a comunica. În
comunicare sunt foarte importante: natura mesajelor, conţinutul mesajelor,
intenţia de a schimba comportamentul celuilalt. Eficienţa mesajului este strict
dependentă de conţinutul afectiv. Situaţiile de perturbare a comunicării, atunci
când transmitem doar o parte din informaţie (sau nu ne certăm pentru
adevăratul motiv), ceea ce mai devreme sau mai târziu duce la conflict:
 Filtrarea informaţiilor.
 Blocajul comunicării (comunicare întreruptă).
 Bruiajul comunicării.
 Distorsionarea informaţiilor.
C. Relaţii afectiv-simpatetice, apărute pe baza nevoi indivizilor de a fi
simpatizaţi de ceilalţi, de a împărtăşi emoţiile cu ceilalţi.
a. Pot fi unilaterale (neîmpărtăşite) sau reciproce (împărtăşite).
b. Au intensităţi diferite.
c. Relaţiile pozitive, de simpatie, au efecte pozitive asupra indivizilor, în
timp ce relaţiile de antipatie determină conflicte şi tensiune.
Relaţiile interpersonale mai pot fi:
 Relaţii de cooperare.
 Relaţii de competiţie
 Relaţii de conflict
 Relaţii de acomodare (se obişnuiesc).
Page
22
Relaţii de asimilare: de fuziune, de amabilitate (total incompatibile cu

profesia).
 Relaţii de stratificare (ierarhizarea partenerilor).
 Relaţii de alienare (de înstrăinare, îndepărtare).
Niciodată pacientul nu trebuie să simtă că profesionistul este la dispoziţia lui.
El trebuie să simtă că i se face un serviciu, că are o responsabilitate faţă de o
anumită instituţie şi beneficiază de un serviciu profesionist.
Situaţiile de perturbare a comunicării
 Filtrarea informaţiilor.
 Blocajul comunicării - comunicare întreruptă.
 Bruiajul comunicării.
 Distorsionarea informaţiilor.
Modalităţi de rezolvare a conflictelor interpersonale
 Analiza situaţiilor ce pot genera conflicte.
 Conflictul poate fi şi gradul cel mai mic de intoleranţă faţă de altă
persoană.
 Conflicte pozitive, negative, constructive, distructive.
 Conflictele nu au doar valoare negativă, conştientizarea lor implică
rezolvarea.
Tipuri de conflicte: tensiunea, neînţelegerile, incidentele, disconfortul.
Analiza situaţiilor ce pot genera blocări în relaţiile interumane
 întrebare deschisă - deprinderi conversaţionale inadecvate ce pot genera
blocări în relaţiile interpersonale.
 Ameninţarea.
 Sfatul necerut.
 A da ordine.
Principalele blocaje ale comunicării interpersonale: dominarea, manipularea,
subminarea şi refuzul.
Strategii utilizate frecvent în rezolvarea conflictelor:
Page
23
 Abandonul - retragere fizică sau emoţională dintr-un conflict.

 Reprimarea - refuzul de a lua act de reprimarea unui conflict.
 Victorie - înfrângere - reprezintă o confruntare de forţe .
 Compromisul - o formă de negociere în care fiecare "lasă de la el".
1.4. 2. COMUNICAREA TERAPEUTICĂ
Îngrijirea de sănătate este un proces interpersonal şi relaţia care se

formează între cel care îngrijeşte şi cel îngrijit - pacientul- este o importantă
forţă mediatoare, care va influenţa modul în care persoanele percep şi
interacţionează unele cu celelalte. Interacţiunile eficiente formează baza unei
echipe eficiente interprofesionale în instituţii şi comunităţi.
Comunicarea este procesul de împărtăşire a ideilor, gândurilor şi
sentimentelor cu o altă persoană. Comunicarea este esenţială în relaţiile stabilite
cu pacienţii şi de asemenea şi cu personalul medical. Este esenţială în fiecare din
cele 4 etape ale procesului de nursing:
În sens larg comunicarea utilizează trei căi principale: limbaj verbal,
paraverbal şi non-verbal.
Orice terapie propune reguli de relaţionare care diferă de regulile
obişnuite, dar sunt acceptate de societate deoarece este evident că este vorba de
un tratament; de asemenea, dispozitivul tehnic utilizat subliniază aspectul
terapeutic al relaţiei şi-i evidenţiază anumite caracteristici.
Delimitarea câmpului terapeutic în raport cu câmpul socio-cultural se face
în primul rând prin punerea sub semnul întrebării a regulilor sociale acceptate în
cultura respectivă: se stabilesc coduri terapeutice diferite de codurile sociale
convenţionale. Prin aceasta se instituie o barieră care circumscrie clar relaţia
terapeutică, deosebind-o de celelalte forme de interacţiune socială.
Astfel, în relaţia terapeutică, anumite tabuuri sunt anulate, dar sunt
instaurate alte interdicţii. Aceste reguli modifică considerabil relaţiile
Page
24
interpersonale obişnuite, atribuind fiecăruia dintre interlocutori un rol specific,

în care unul este în mod necesar îngrijit, iar celălalt îngrijeşte.
Scopul comunicării
În procesele de comunicare în care sunt angajaţi, oamenii urmăresc atingerea
unor scopuri. După opinia lui Stanton, N. (1995), prin intermediul procesului de
comunicare se urmăresc întotdeauna patru scopuri principale:
 să fim recepţionaţi (auziţi sau citiţi)
 să fim înţeleşi
 să fim acceptaţi
 să provocăm o reacţie (o schimbare de comportament sau de atitudine)
Comunicarea verbală este constituită din cuvântul scris sau vorbit, în
timp ce comunicarea non-verbală include limbajul corpului - cinetica corpului.
În anul 1969 Jack Powel identifică 5 niveluri de comunicare în funcţie de
gradul de apropiere dintre asistenta medicală şi pacient:
GRADUL I - Conversaţia tip;
GRADUL II - Raportarea la fapte - obiective fără prea mare relevanţă asupra
interacţiunii dintre asistenta medicală şi pacient;
GRADUL III - împărtăşire de idei, judecăţi, etc, - începe apropierea dintre cei
doi;
GRADUL IV - Împărtăşire de sentimente - înţelegerea celui de vis-a-vis,
moment în care pacientul se simte în siguranţă pentru că a fost înţeles;
GRADUL V - Comunicarea de vârf - moment în care pacientul se simte
important pentru asistenta medicală. Scopul este să se ajungă cât mai repede la
acest nivel.
Wiggens în 1994 a utilizat pentru prima dată termenul de limbaj
paraverbal pentru a defini aspectele nonsemantice ale comunicării verbale
utilizate pentru a exprima eficient mesajele prin cuvinte.
Page
25
Limbajul paraverbal se defineşte ca fiind utilizarea limbajului într-un mod

eficient capabil de a transmite mesajele dorite şi se referă la acele aspecte ale
vorbirii care nu sunt cuvinte: tonul vocii, ritmul, viteza vorbirii, frecvenţa
cuvintelor, volumul, inflexiuni.
Comunicarea non-verbală se referă la mesajul transmis prin mişcarea
părţilor corpului: grimasele feţii, modul de deplasare, poziţia, distanţa, expresia
facială expresia şi contactul ochilor, mişcarea mâinilor, a picioarelor, atingerea,
tăcerea, aspectul fizic, îmbrăcămintea. Cinetica este o ştiinţă relativ tânără şi se
pare că abilitatea umană de a o controla în mod conştient limbajul corpului este
mult mai dificil de dobândit decât comunicarea verbală , şi majoritatea oamenilor
transmit din acest punct de vedere mesaje contradictorii.
N. Stanton (1995), dă o listă de 11 indici non-verbali, care cuprinde:
1. expresia feţei - un zâmbet, o încruntare
2. gesturi - mişcarea mâinilor şi corpului pentru a explica sau accentua mesajul
verbal
3. poziţia corpului - modul în care stăm, în picioare sau aşezaţi
4. orientarea - dacă stăm cu faţa sau cu spatele către interlocutor
5. proximitatea - distanţa la care stăm faţă de interlocutor, în picioare sau
aşezaţi
6. contactul vizual - dacă privim interlocutorul sau nu, intervalul de timp în care
îl privim
7. contactul corporal - o bătaie uşoară pe spate, cuprinderea umerilor
8. mişcări ale corpului - pentru a indica aprobare/dezaprobare sau pentru a
încuraja interlocutorul să continue
9. aspectul exterior - înfăţişarea fizică sau alegerea vestimentaţiei
10. aspectele non-verbale ale vorbirii - variaţii ale înălţimii sunetelor, tăria lor
şi rapiditatea vorbirii, calitatea şi tonul vocii (denumite paralimbaj)
Page
26
11. aspectele non-verbale ale scrisului - scrisul de mână, aşezare, organizare,

acurateţe şi aspectul vizual general
Alţi vorbesc despre limbajul tăcerii, limbajul spaţiului şi limbajul
corpului (ultimul înglobând majoritatea indicilor amintiţi mai înainte).
Tulburările comunicării non-verbale :
 ţinută dezordonată.
 ţinută extrem de ordonată (rafinamentul vestimentar).
 ţinută excentrică.
 ţinută pervertită (transvertismul).
Comunicarea verbală şi non-verbală se pot produce simultan.
Comunicarea verbală poate lua forma unei conversaţii - o interacţiune
terapeutică, la începutul căreia asistenta medicală transmite o idee, un mesaj
codificat în semnale verbale, pacientului. Mesajul ajunge la receptor care îl
decodifică şi interpretează ataşându-i o semnificaţie (interpretare). Paralimbajul
va afecta interpretarea cuvintelor, aşa cum o face şi limbajul corpului.
Interpretarea este influenţată de memorie, de experienţele anterioare.
Persoana care comunică aduce în convorbire atitudini, convingeri, valori
şi prejudecăţi, care sunt interpretate pe baza experienţei anterioare şi care în mod
necesar sunt afectate de provenienţa socială.
Nevoia de a comunica - necesitatea umană de a schimba informaţii, proces
dinamic care pune în comun sentimente, experienţe, opinii şi cunoştinţe.
Deficitul de comunicare la nivel afectiv este reprezentat de:
 Devalorizarea
 Egocentrismul
 Agresiunea
 Alinarea mintală
 Apatia
 Fobia (teama)
 Euforia
Page
27
 Delirul
 Idea de sinucidere
 Percepţia inadecvată de sine
Intervenţii din partea asistentului medical:

 află capacităţile şi posibilităţile pacientului;
 stimulează pacientul să-şi exprime nevoile, sentimentele, dorinţele, ideile;
 dă posibilitatea pacientului de a lua decizii singur;
 să înveţe pacientul tehnicile de relaxare şi afirmare de sine;
 să antreneze pacientul în activităţi pentru a-i crea sentimentul utilităţii;
 supraveghează permanent pacientul.
Condiţiile unei comunicări terapeutice eficace sunt:
 confortul fizic şi psihic al pacientului;
 poziţia asistentului medical care favorizează comunicarea;
 asistentul medical trebuie să aibă un vocabular pe înţelesul pacientului,
folosind mesaje scurte şi clare;
 asistentul medical să aibă un debit verbal potrivit;
 asistentul medical să folosească un ton adecvat;
 asistentul medical nu trebuie să fie influenţat de problemele şi oboseala
personală;
 momentul comunicării să fie potrivit ales;
 mimica, gesturile, cuvântul să ilustreze idea;
 asistentul medical trebuie să manifeste solicitudine faţă de pacient.
Tehnici de comunicare terapeutică:
Ascultarea activă - mobilizarea atenţiei pentru a înţelege mesajul (nu se fac
mişcări care să distragă atenţia pacientului, îl aprobă atunci când spune lucruri
importante);
Acceptarea - voinţa de a asculta mesajul pacientului fără a manifesta îndoială
sau dezgust, chiar dacă există divergenţe de idei;
Page
28
Utilizarea întrebărilor - metodă de interacţiune verbală;

Parafrazarea - reluarea mesajului pacientului pentru înţelegerea lui corectă;
Clarificarea - întreruperea discuţiei pentru a clarifica sensul mesajului atunci
când intervine o neînţelegere;
Focalizarea - centrarea mesajului pe o anumită problemă;
Informarea pacientului - transmiterea de informaţii legate de starea sa de
sănătate;
Liniştea - utilizarea unor momente de refacere pentru a permite atât pacientului
cât şi asistentului medical să-şi organizeze gândurile;
Recapitularea - revizuirea principalelor idei discutate.
Manifestările de independenţă pot fi de ordin:

 biologic - organele de simţ, debitul verbal, expresia non verbală;
 psihologic - imaginea pozitivă de sine şi exprimarea uşoară;
 sociologic - apartenenţa la un anumit grup şi relaţiile individ-societate.
Blocarea comunicării
Hewez şi Petznecker identifică 5 situaţii în care comunicarea se poate bloca:
 Schimbarea bruscă a subiectului;
 Impunerea părerii proprii pacientului;
 Asigurarea nefondată (sau improprie);
 Trecerea bruscă la concluzii;
 Folosirea necorespunzătoare a cunoştinţelor.
Facilitarea comunicării
Sunt 3 tehnici de facilitare a comunicării, şi anume:
 Ascultatul;
 Deschiderea (disponibilitatea) către discuţii;
 Folosirea liniştii.
Alte tehnici:
 Atingerea;
Page
29
 Programul neuro - lingvistic (NPL);

 Interviul.
Competenţa comunicaţională are următoarele caracteristici:
 adecvarea comportamentului comunicaţional la contextul în care se
desfăşoară
 cunoaşterea regulilor comunicaţionale şi formarea abilităţilor de
implementare dimensiune relaţională
Modelul SMCR
Comunicarea internă este un proces complex şi dinamic, dar modelele
anterioare se concentrau pe transmiterea mesajelor într-un singur sens.
Modelul S-M-C-R al lui Berlo (1960) a oferit o perspectivă îmbunătăţită din
punct de vedere interacţional. El a accentuat relaţia dintre sursă şi receptor şi a
sugerat următorul fapt: cu cât cunoştinţele şi abilităţile comunicaţionale ale
surselor şi receptorilor cresc, cu atât mesajul va fi codat şi decodat mai eficient.
Berlo a conştientizat de asemenea importanţa culturii în care se desfăşoară
comunicarea, a atitudinilor emiţătorilor şi receptorilor şi a alegerii canalului.
Modelele următoare au accentuat natura tranzacţională a proceselor şi modul
în care indivizii, grupurile şi organizaţiile îşi construiesc sensuri şi scopuri.
Acest model conturează tot contextul comunicării (fig.2):
Page
30
codarea decodarea
fig.2 Modelul de comunicare al lui Berlo-SMCR
De la sursă porneşte, prin intermediul unui anumit canal, un mesaj

pentru receptor. Atât sursa, cât şi receptorul nu reprezintă doar nişte "obiecte";
ambii trăiesc în lumea propriilor lor înţelesuri. Acestea nu sunt diametral opuse,
dar nici nu se suprapun în totalitate.
Exemplu
Atunci când asistenta medicală (ca sursă) observă că un pacient cu
suferinţă hepatică are probleme, din cauză că nu cunoaşte regimul alimentar, ea
trebuie să alcătuiască un mesaj în acest sens, pe care îl transmite pacientului
(receptor).
Acest mesaj poate avea forma unei discuţii sau asistenta medicală îi poate
da o broşură cu sfaturi privind regimul alimentar: asistenta medicală va alege
forma cea mai potrivită a mesajului pentru acest caz.
Canalul constituie calea pe care mesajul ajunge la pacient.
Mesajul ajunge la receptor (pacient), care-l va adapta la cunoştinţele,
concepţiile, sentimentele şi experienţa proprie (decodarea).
Mesajul va avea un anumit efect, fie că pacientul va depăşi problemele de
alimentaţie, fie că va continua să le aibă. În acest ultim caz, asistenta medicală
Page
31
trebuie să verifice dacă informaţia sa a ajuns la receptor sau dacă există piedici
în transmiterea mesajului.
Este posibil ca şi alţi factori să aibă un rol, ca de exemplu:
 credibilitatea discutabilă a asistentei medicale;
 credibilitatea discutabilă a mesajului;
 diferenţa socială prea mare între sursă şi receptor;
 ambiguitatea limbajului,etc.
1.4.3. COMUNICAREA ASERTIVĂ
Reguli şi responsabilităţi pentru o comunicare asertivă (fig.3) :

Reprezintă expunerea punctului de vedere fără a afecta pe cineva. Este
modalitatea de exprimare directă, cinstită şi adecvată, fără a fi agresiv. Foloseşte
propoziţii sau fraze care întotdeauna încep cu "eu".
Exemplu:" Eu am văzut că ai făcut ceva rău..." ; " Mie mi s-a părut că..."
fig.3 reguli şi responsabilităţi pentru o comunicare asertivă
1.5. BARIERE ÎN COMUNICAREA TERAPEUTICĂ

Page
32
1.5.1. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI PSIHIC
Psihopatiile
Când comportamentul şi activitatea unui om sunt diferite de ceilalţi
oameni, acesta este anormal. Aici există o relativitate pentru că suntem sensibili
şi la influenţe educaţionale.
Criteriul suferinţei - o persoană este normală psihic dacă nu provoacă
suferinţă ei înşişi şi celorlalţi.
Există mai multe trepte în recunoaşterea unui bolnav psihic.
Oamenii normali, cei care duc o viaţă regulată pot avea tulburări de
personalitate care nu intră în sfera bolii.
Psihopatiile sunt tulburări de personalitate. Personalitatea structurată
dizarmonic nu este în armonie cu el şi cu ceilalţi. O persoană armonioasă este o
persoană care nu ridică probleme.
Psihozele
 Persoana nu trăieşte în realitate, trăieşte într-o lume a lui şi nu se mai
poate integra în societate.
 Delir, halucinaţii, tulburări ale limbajului.
 Psihozele se pot trata doar cu internare în spital.
 Bolnavul îşi poate face ceva rău lui sau cuiva din jurul lui.
Pacientul cu boală psihică este o situaţie particulară. Diferenţa fundamentală
între boala psihică şi sănătate este discernământul. Acesta solicită înţelegere şi
dăruire, calităţi morale deosebite şi o bună pregătire teoretică şi practică :
 Trebuie să cunoaştem îndeaproape bolnavii pentru a le putea câştiga
încrederea şi a-i face cooperanţi la procesul de ameliorare.
 Componenta majoră în relaţia cu pacientul este comunicarea. Trebuie să
fie simplă, obiectivă, respectuoasă.
Page
33
 Dacă există tratament medicamentos, acesta trebuie aplicat la timp, cu

răbdare şi blândeţe, dar convingător şi strict supravegheat.
 O sarcină permanentă este supravegherea comportamentului pacienţilor
(se urmăreşte dacă pacientul devine mai apatic sau mai agresiv decât de
obicei).
 Trebuie insistat asupra îngrijirilor personale şi asigurarea unor condiţii de
mediu favorabile, igienice.
 Boala psihică modifică mult: comportamentul; sfera de interes;
preocupările de autoîngrijire ale pacienţilor.
Page
34
2.PARTEA SPECIALĂ
CONTRIBUŢIA PERSONALĂ
Page
35
2.1. MOTIVAŢIE
În cadrul contactului interpersonal, terapeutul şi bolnavul nu se găsesc pe

poziţii similare; bolnavul este cel mai dezavantajat, aflându-se sub influenţa
suferinţei fizice şi morale, a reacţiei psihologice create de această situaţie,
resimţind o stare de nesiguranţă.
Personalitatea terapeutului determină stilul său de muncă, care se manifestă
nu numai în cadrul deciziei terapeutice, ci şi în cadrul tuturor relaţiilor cu
bolnavii.
Este indispensabil ca asistentul medical să ţină cont de importanţa relaţiei
terapeut-bolnav şi mai ales de influenţa acesteia asupra procesului de vindecare;
în cadrul acestei relaţii terapeutul este primul instrument terapeutic.
Asistentele medicale trebuie să înţeleagă că este necesar să-l lase pe pacient
să se exprime, şi să-i dea această posibilitate atunci când el trece prin momente
dificile, dureroase. Acest lucru presupune o atenţie deosebită în ceea ce priveşte
asigurarea timpului şi spaţiului necesare pentru crearea unei relaţii optime.
Nu trebuie uitat că bolnavul este cel care decide asupra vieţii sale şi a
tratamentului urmat, chiar dacă adesea terapeuţii au iluzia că ei sunt cei care au
puterea absolută. Atunci când pacientul aflat într-o fază a bolii sau tratamentului
nu poate fi făcut să participe la comunicarea cu terapeutul, informaţiile pe care
acesta din urmă i le dă despre boala sa nu servesc la nimic, şi sunt o jignire la
adresa conştiinţei şi responsabilităţii celui care suferă.
2. 2. SCOP
În lucrarea de faţă mi-am propus să analizez modalităţile de comunicare în

timpul procesului nursing de îngrijire al pacienţilor de diferite vârste şi cu
afecţiuni severe, cronice, de etiologie hepatică prin prisma satisfacerii celor 14
Page
36
nevoi fundamentale, după modelul Virginiei Henderson şi să demonstrez

importanţa unei bune comunicări cu pacientul în timpul procesului nursing.
Lucrarea de faţă îşi propune să contribuie la ridicarea standardelor moderne
a serviciile medicale oferite în ceea ce priveşte o bună colaborare cu pacientul şi
o mai bună înţelegere a problemelor acestuia.
Am selectat afecţiunile hepatice, având în vedere frecvenţa crescută a
acestora, dintre acestea alegând bolnavii cu ciroză hepatică - formă de boală
cronică gravă, care împovărează individul şi care, a priori, face ca maniera de
comunicare să fie mai dificil de realizat.
2. 3.MATERIAL ŞI METODĂ
Dificultăţile de comunicare cu pacientul au fost studiate pe un lot de 10

pacienţi care s-au adresat secţiei Clinice Medicală II a Spitalului Clinic de
Urgenţă Craiova şi care au fost diagnosticaţi cu « ciroză hepatică decompensată
portal şi parenchimatos, hemoragie digestivă ».
S-au cules date personale, s-au utilizat documentele medicale ale
pacienţilor . Au fost incluşi în studiu pacienţii care semnat un consimţământ
informat la prezentarea în serviciul nostru şi care şi-au exprimat acordul cu
privire la prelucrarea datelor personale.
Metoda utilizată a fost cea clinico-statistică ; s-a efectuat un studiu
restrospectiv pe o perioadă de 1 an : 01.05.2010- 31.05.2011.
A.Clasificarea cazuisticii inclusă în studiu- s-au urmărit criterii
demografice, clinice şi paraclinice. Toate acestea au fost raportate la
vârstă, sex, nivel educaţional, mediu de provenienţă.
B. Metoda clinică- s-au efectuat planurile nursing de îngrijire pentru 3
dintre pacienţi, urmărindu-se satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale
după modelul V.Henderson. S-au analizat gradele de dependenţă ale
pacienţilor din punctul de vedere al satisfacerii celor 14 nevoi.
Page
37
2.4. REZULTATE ŞI DISCUŢII
2.4.1. CLASIFICAREA CAZUISTICII
Repartiţia lotului de studiu după sex (fig. 4) :
Sex Număr pacienţi

Masculin 6
Feminin 4
fig.4. Repartiţia conform sexului
Lotul de studiu a fost alcătuit din 6 bărbaţi (60%) şi 4 femei (40%). Lotul
a fost ales aproximativ echilibrat în ceea ce priveşte sexul pacienţilor, deoarece
problemele de comunicare sunt diferite în funcţie de sex.
Repartiţia lotului conform mediului de provenienţă(fig.5) :
Mediu de provenienţă Număr pacienţi

Mediu urban 6
Mediu rural 4
Page
38
fig. 5. Repartiţia conform mediului de provenienţă
Lotul de studiu a fost alcătuit din 6 persoane (60%) provenite din mediu
urban şi 4 persoane (40%) din mediu rural. Lotul a fost ales echilibrat în ceea ce
priveşte mediul de provenienţă, deoarece se ştie că există mentalităţi şi principii
diferite în mediul urban faţă de mediul rural.
Repartiţia lotului conform grupelor de vârstă (fig.6) :

Grupa de vârstă Număr pacienţi
40-50 ani 1
50-60 ani 3
60-70 ani 4
70 -80 ani 2
fig.6 Repartiţia lotului de studiu pe grupe de vârstă

Lotul de studiu a fost compus din : 1 persoană cuprinsă în grupa de vârstă
40-50 ani, 3 persoane în grupa 50-60 ani, 4 persoane în grupa 60-70 ani şi 2
persoane în grupa 70-80 ani. Aşa cum se ştie există divergenţe între generaţii,
Page
39
termenii în care se desfăşoară procesul de comunicare depinzând de grupa de

vârstă a interlocutorilor.
Repartiţia conform nivelului de studii( fig.7) :
Nivel de studii Număr pacienţi

8 clase 2
Şcoală profesională 3
liceu 4
Studii superioare 1
fig.7 Repartiţia conform nivelului de studii

Lotul de studiu a fost compus din 2 persoane având pregătire de 8 clase
elementare, 3 persoane cu şcoala profesională, 4 persoane cu liceul terminat şi 1
persoană cu studii superioare. Termenii comunicării depind în mare măsură de
nivelul de cunoştinţe acumulat.
2.4.2. METODA CLINICĂ
S-au analizat probleme nursing, s-au stabilit obiectivele nursing, s-au

descris intervenţiile şi evaluarea nursing pentru 3 dintre pacienţii incluşi în lotul
de studiu.
Cazul I
Page
40
Culegerea datelor :
BF, sex F, 77 ani, din mediul rural
Diagnostic medical asociat (la externare) Ciroză hepatică decompensată

parenchimatos şi portal. Hemoragie digestivă superioară exteriorizată prin
hematemeză şi melenă.
Antecedente personale
APF : Menarha la 13 ani; N-4, A-3; climax fiziologic la 43 ani
APP: În 1980 diagnosticată cu Hepatită cronică de etiologie virală
În 1999 diagnosticată cu Ciroză hepatică şi varice esofagiene de
gradul IV.
Condiţii de viaţă : bune de locuit; nu fumează, nu consumă alcool, nici
cafea. Pensionară.
Istoricul bolii
Bolnava este cunoscută cu afecţiune cronică hepatică de peste 20 de ani,
pentru care, afirmativ, păstrează regim igieno-dietetic şi face tratamente
simptomatice, se internează în prezent, prin serviciul urgenţă, în spital pentru
vărsături sanghinolente şi scaun de culoare neagră. O vărsătură sanghinolentă a
mai prezentat şi în urmă cu o săptămână, dar, fiind redusă cantitativ, nu a
considerat necesar să apeleze la serviciul spitalicesc. Este primul puseu de
hemoragie digestivă superioară.
Examenul obiectiv pe aparate si sisteme
Stare generală alterată. Afebrilitate.
Tegumente şi mucoase intens palide. Ţesut celular subcutanat slab
reprezentat. Prezintă circulaţie abdominală colaterală în regiunea epigastrică şi
pe flancuri.
Sistem limfoganglionar nepalpabil.
Aparat locomotor, cracmente ale articulaţiilor mari. Noduli Heberden
prezenţi bilateral. Musculatură hipotonă, hipotrofă. Mers dificil, cu ajutorul unui
obiect de sprijin.
Page
41
Aparat respirator. Torace normal conformat, cu amplitudinea mişcărilor

respiratorii diminuată moderat bilateral. Polipneică, RR 24 / minut. Nu tuşeşte.
Murmur vezicular prezent bilateral. Rare raluri bronşice.
Aparat cardio-vascular. Cord în limite normale, şoc apexian în spaţiul V
ic stg pe linia medio-claviculară, zgomote cardiace ritmice, tahicardice. AV este
egală cu pulsul, 100 / minut. Suflu sistolic funcţional la apex, gradul II. Puls
periferic prezent la pedioase, slab perceptibil.
Aparat digestiv. Dentiţie cu lipsuri. Deglutiţie dificilă pentru solide.
Abdomen destins, dureros în epigastru. Matitate palpabilă pe flancuri,
deplasabilă. Cicatrice ombilicală destinsă. Ficat percutabil la 4 cm sub rebord,
palpabil la acest nivel; prezintă margine inferioară ascuţită, dură, suprafaţă
netedă, sensibilitate dureroasă la palpare. Splina palpabilă la 2 cm sub rebordul
costal stâng. Tranzit intestinal prezent, scaun de culoare neagră, lucios, cu miros
fad, aspect de „păcură", redus cantitativ. Vărsătură „în zaţ de cafea" (la
transferul în secţia interne, după 3 zile de Terapie Intensivă).
Aparat urogenital. Loji renale suple, rinichi nepalpabili în decubit dorsal.
Micţiuni spontane, reduse cantitativ, urini hipercrome, cu miros intens
amoniacal.
Organe genitale interne involuate corespunzător vârstei. Nu sunt acuze
subiective ginecologice. Sâni cu ţesut adipos slab reprezentat, fără formaţiuni
localizate.
Sistem neuro - endocrin. Bolnava este orientată temporo-spaţial,
cooperantă. Intens astenică. ROT, RC, RFM - prezente. Proba Romberg nu
poate fi efectuată datorită dificultăţii bolnavei de a sta în poziţie ortostatică.
Tiroida nepalpabilă. Nu sunt semne clinice pentru afectări endocrinologice.
Organe de simţ. Vedere dificilă atât la distanţă cât şi pentru apropiere.
Acuitatea auditivă diminuată moderat. Nu prezintă senzaţia de gust. Simţ tactil
conservat.
Page
42
Examinare psihiatrică de rutină. Bolnava este anxioasă; prezintă depresie

şi se teme de moarte. Somn de scurtă durată (2-3 ore / noapte); afirmă oboseală
matinală. Nu doreşte să se alimenteze oral. Doreşte externarea deoarece nu
crede în supravieţuirea sa după acest accident hemoragic.
Curbele biologice (la internare)
Greutatea 53 kg
Înălţimea 165 cm
Temperatura 36,80 C
Tensiune arterială 110 / 60 mm Hg
Pulsul 100 / minut
Alura ventriculară 100 / min
Ritmul respiraţiilor 24 / minut
Scaune 2 / zi cu aspect melenic
Vărsături 1 cu aspect de „zaţ de cafea"
Diureza 800 ml / 2 4 ore
Rezultatele principalelor investigaţii paraclinice
Hemoglobina 9,8 g%
Formula leucocitară în limite normale
Urină: densitate 1025; sediment urinar: frecvente cristale de acid uric
Electroforeza de proteine serice : proteine totale 7g%, albumina 56%,
gamma globulinele 24%.
GPT 42 mg, gamma GT 48 mg
VSH 40 mm la 1 oră, 67mm la 2 ore
Ecografia abdominală: ficat cu lob stâng diametrul antero-posterior 78 mm,
lob drept diametrul antero-posterior pe linia medio-claviculară: 167 mm, VP în
hil 15 mm, ecostructură difuz neomogenă, cu aspect nodular; splina 125 / 85
mm, VS în hil 8 mm. Prezintă lichid de ascită în zonele declive abdominale şi în
cantitate redusă în epigastru.
Endoscopie digestivă superioară : varice esofagiene de gradul IV.
Page
43
Tratamentul medical recomandat

Inhibitori de pompă de protoni: Omeran 2 cp / zi
Protectori de mucoasă gastrică : De Noi 3 tb / zi
Hepatoprotectoare : Silimarină 4 cp / zi şi Metaspar 4 tb / zi
Prokinetice : Metoclopramid 3 cp / zi
Betablocante : Propranolol 3 cp / zi
Regim igieno - dietetic de gastro şi hepato - protecţie (evitarea alimentelor
grase, prăjeli, condimente, iritanţi gastrici).
Stabilirea diagnosticelor nursing:

1. nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
-Dificultate în menţinerea respiraţiei şi circulaţiei adecvate, datorată pierderii
unei cantităţi de sânge şi evidenţiată prin tahipnee (24respiraţii/min) şi tahicardie
(100bătăi/minut).
2. nevoia de a bea şi a mânca
-Inapentenţă datorată anxietăţii secundară hemoragiei digestive superioare şi
evidenţiată prin refuzul pacientei de a se hrăni pe căi naturale.
-Incapacitate temporară de a se alimenta datorită hemoragiei digestive
superioare
3. nevoia de a elimina
- Problemă de eliminare datorată scăderii volemiei şi evidenţiată prin oligurie
(800ml/24h) şi urini concentrate.
-Scăderea volemiei datorată sângerării de la nivelul varicelor esofagiene; ca
urmare, deshidratarea secundară duce la scăderea volumului urinar pe 24 de ore
-Tulburări de concentraţie ale urinei (urini hipercrome) şi confirmate de
densitatea urinară 1025.
- hematemeză şi melenă datorită hemoragiei digestive superioare
4. nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
Page
44
-Postură inadecvată datorită hemoragiei secundare rupturii varicelor esofagiene

şi evidenţiată prin imposibilitatea de a menţine poziţia ortostatică şi de a se
deplasa fără susţinere.
- Tulburări de statică, imposibilitatea menţinerii echiibrului datorită senzaţiei de
vertij.
5. nevoia de a dormi şi a se odihni
- Insomnie de adormire datorată anxietăţii şi fricii de necunoscut
6. nevoia de a se îmbrăca şi a se dezbrăca
- Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca datorată scăderii forţei musculare şi
lipsei de voinţă şi manifestată prin incapacitatea de a se îmbrăca singură.
7. nevoia de a menţine temperatura în limite normale
-deteriorarea echilibrului termic datorată menţinerii stării de deshidratare.
-risc de deshidratare datorită scăderii volemiei
8. nevoia de fi curat, îngrijit
-Imposibilitate de a menţine tegumentele curate datorată stării generale alterate
şi evidenţiată prin incapacitatea de a-şi face toaleta singură.
-risc de apariţie a infecţiilor şi a escarelor datorită repaosului prelungit la pat
9. nevoia de a evita pericolele
-Problemă de a evita pericolele datorată stării generale alterate şi evidenţiată
prin incapacitatea bolnavei de a se apăra.
-Anxietate moderată datorată lipsei de cunoaştere a mijloacelor ajutătoare.
-Sentiment de dependenţă faţă de ceilalţi membrii ai familiei.
-Risc de accidentări datorită instabilităţii fizice şi mobilităţii reduse.
10. nevoia de a comunica
-Izolare socială temporară datorită incapacităţii fizice reduse
-Imposibilitatea de a comunica verbal datorită hemoragiei esofagiene.
-Perturbarea comunicării familiale datorită dificultăţii de adaptare la problema
actuală de diminuare a capacităţii fizice.
Page
45
11. nevoia de a practica religia

-Problemă de practicarea religiei datorată stării deprimante a bolnavei şi
evidenţiată prin lipsa dorinţei de a discuta cu preotul capelei din cadrul
serviciului religios al spitalului.
12. nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
- dezinteresul şi incapacitatea bolnavei în sensul realizării datorată cirozei
decompensate
-Dificultate în a-şi asuma rolul de mamă şi soţie.
-Sentimente de neputinţă datorită incapacităţii fizice temporare.
13. nevoia de a se recrea
-Imposibilitatea de a se recrea datorată asteniei specifice cirozei decompensate
-Dificultate în a îndeplinii activităţile fizice obişnuite datorită stării de slăbiciune
14. nevoia de a învăţa
- Problemă de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea datorată complicaţiei
hemoragice a cirozei hepatice
-Lipsa de cunoştinţe privind tratamentul recuperator şi a mijloacelor de
prevenire a recidivelor bolii
Obiective nursing:
> redresarea anemiei secundare pierderii de sânge
> menţinerea pulsului, alurii ventriculare şi a ritmului respiraţiilor la valori
normale
2. nevoia de bea şi a mânca
> rehidratarea organismului
> asigurarea raportului unitar ingesta / excreta
> asigurarea unei diureze adecvate
> normalizarea tranzitului intestinal
Page
46

> susţinerea mişcărilor active
> suplinirea pe moment a mişcărilor pe care bolnava nu le poate realiza
> asigurarea condiţiilor optime pentru un somn odihnitor
> odihna trebuie să însumeze, împreună cu somnul, 20 de ore din cele 24;
> suplinirea nevoii pentru o perioadă, apoi susţinerea parţială a activităţii
> stimularea interesului pentru această activitate
7. nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
> menţinerea unei hidratări adecvate
> verificarea valorilor termice
> suplinirea nevoii
> susţinerea nevoii
> stimularea interesului pentru realizarea acestei nevoi
> suplinirea nevoii
> asigurarea condiţiilor optime pentru prevenirea infecţiilor
> pregătirea psihică a aparţinătorilor pentru a suplini nevoia atunci când
este necesar
> stimularea comunicării folosind procedurile de comunicare terapeutică
> stimularea interesului pentru comunicare între pacienţi, aparţinători şi
nurse
> să fie capabilă d.p.d.v. fizic să-şi exprime dorinţele
> identificarea interesului pentru realizarea acestei nevoi
> susţinerea pentru realizarea nevoii
Page
47

> temporizarea în realizarea independenţei pentru această nevoie
> pregătirea psihologică pentru a aştepta un viitor mai bun (insuflarea
încrederii în sine)
> susţinerea activă a nevoii de a se recrea prin activităţi plăcute
> identificarea acestora
14. nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea
> identificarea limitelor de cunoaştere
> proces activ, intens, de învăţare.
Intervenţii nursing:
> administrarea medicaţiei prescrise de către medic (funcţie cu caracter de
dependenţă), respectiv Glubifer 1 dj la 12 ore, după mese; pacientei i se
explică faptul că această medicaţie colorează scaunul în negru.,
monitorizarea funcţiilor vitale ale pacientei la interval de 4 ore (funcţie cu
caracter independent), anunţarea medicului la orice schimbare apărută în
evoluţia clinică a bolnavei (funcţie cu caracter independent), adică :
tahicardia, tulburări de ritm cardiac, culoarea tegumentelor la extremităţi,
pentru prevenţia altor hemoragii, se administrează Propranolol de 10 mg, 1
cp la 12 ore (ora 7 şi ora 19). Voi monitoriza pulsul din 12 în 12 ore, şi voi
anunţa instalarea efectelor adverse ale Propranololului (bradicardia).
> rehidratarea va fi efectuată prin perfuzie (compoziţia, durata şi ritmul vor fi
cele stabilite de către medic şi notate în foaia de observaţie), se pot
administra lichide reci per os în cantităţi reduse, cu linguriţa, tatonând
tolerabilitatea bolnavei (elementul de control este prezenţa vărsăturilor), se
administrează Metoclopramid 1 cp la 8 ore (cu 1/2 oră înaintea meselor,
atunci când acestea vor fi introduse), pentru a trata medicamentos durerile
epigastrice, a fost prescrisă medicaţie în scopul inhibării acidităţii gastrice şi
Page
48
neutralizării acesteia. Bolnava va primi: Omeran 1 cp la ora 7 şi 1 cp la ora

19; DeNol 1 cp ia ora 6, 14 şi 22. Se va explica bolnavei motivul apariţiei
scaunului negru (pe lângă Glubifer, şi DeNolul), Pentru susţinerea funcţiei
hepatice, bolnava va primi: Silimarină, 2 cp la ora 7 şi 2 cp la ora 19,
Metaspar 1 cp la ora 6, 14 şi 22.
> se va măsura strict volumul de urină eliminată, cantitatea vărsăturilor,
numărul de scaune şi aspectul lor, se va aprecia inclusiv cantitatea eliminată
prin scaun, nursa va participa activ la efectuarea paracentezei şi va măsura
cantitatea de lichid extras, va nota în foaia de observaţie volumul total al
lichidelor ingerate şi volumul total al celor eliminate, scaunul va fi recoltat
dimineaţa pentru reacţia Adler; aspectul vărsăturii şi al scaunului vor fi
descrise în foaia de observaţie şi vor fi reţinute eşantioane pentru a fi arătate
şi medicului
> mişcările de îngrijire (duş, spălat pe cap, pieptănat, dezbrăcat) trebuie
suplinite în această perioadă. Nursa va identifica toate activităţile care nu pot
fi realizate independent şi va planifica timpul pentru realizarea lor, nu i se va
permite bolnavei deplasarea la toaletă singură; în acest moment plimbările în
aer liber vor fi făcute doar transportând bolnava cu căruciorul, durata
maximă 15 minute, recoltările analizelor şi tratamentele vor fi efectuate doar
la pat (cu măsurile de precauţie aferente)
> bolnavei i se va explica necesitatea odihnei prelungite şi împreună cu nursa
vor stabili un program de somn şi de odihnă ce va fi respectat întocmai,
camera trebuie să fie bine aerisită, geamul prevăzut cu paravan de soare,
liniştea este foarte importantă, vizitatorilor nu li se va permite să stea mai
mult de 15 minute, nu mai mult de 2 persoane şi li se va cere să nu
impresioneze bolnava cu veşti neplăcute, la nevoie (pacienta trebuie să ştie
să anunţe atunci când nu poate dormi), se vor administra somnifere -
conform indicaţiilor medicului
Page
49
> pacienta va fi îmbrăcată curat şi lejer; hainele vor fi schimbate ori de câte ori
se vor murdări, nu mai târziu de 48 de ore, de fiecare dată se va insista pentru
realizarea nevoii independent, cu ajutor atunci când apare oboseala,
susţinerea morală a pacientei atunci când apare dezinteresul pentru această
nevoie, urmărirea aspectului hainelor; pacienta va fi învăţată să observe şi să
anunţe singură atunci când hainele sunt murdare
> verificarea valorilor termice se va face din 4 în 4 ore la plica axilară şi se va
nota în foaia de observaţie nursing, notarea volumului de lichide
administrate, diureza şi prezenţa (inclusiv cantitatea) vărsăturilor, în foaia de
observaţie, efectuarea perfuziei conform recomandărilor medicale
> pacienta va primi explicaţii care o vor face să înţeleagă de ce este greu pentru
moment să îşi efectueze toaleta, de ce este important să-şi menţină igiena ,
suplinirea îngrijirilor pentru igiena corporală (se recomandă duş şi nu cadă);
spălarea corpului şi capului vor fi totdeauna susţinute de către alte persoane
(familia), identificarea, împreună cu familia, a acelor activităţi pe care le va
realiza singură în viitor şi a acelora care vor fi realizate de întreţinători,
familia va fi învăţată cum să ajute sau să suplinească această nevoie şi va
face dovada că a înţeles şi că ştie cum să procedeze
> orice pericol este potenţial activ la internare, deoarece starea deteriorată a
bolnavei nu permite auto-apărarea , aparţinătorii vor fi informaţi despre
limitele pe care bolnava le prezintă în acest moment, chiar riscurile bolii,
aparţinătorii trebuie să cunoască ce trebuie să facă pentru a feri bolnava de
accidente şi cum trebuie să se substituie acesteia, se va verifica dacă
aparţinătorii şi-au însuşit aceste indicaţii
> se va folosi comunicarea terapeutică, metoda ascultării pasive fiind prima
utilizată (pentru identificarea problemelor), nursa va respecta principiul
confidenţialităţii
> discuţiile referitoare la practicarea religiei trebuie să ţină cont de
sensibilitatea bolnavei, deschiderea discuţiei despre religie va fi pornită din
Page
50
iniţiativa bolnavei, deoarece ar putea fi interpretată orice tentativă în acest

sens ca un indiciu de mare gravitate a bolii, dacă bolnava se arată interesată,
nursa va lua legătura cu preotul ce deserveşte spitalul şi va aranja o întâlnire,
astfel încât aşteptarea bolnavei să nu fie stresantă
> preocuparea pentru realizare poate să îmbrace aspectul unei planificări pentru
viitor în concordanţă cu noua situaţie apărută în evoluţia bolii, bolnava va
trebui să fie încrezătoare în viitor, dar cu condiţia să cunoască limitele bolii şi
să le accepte
> recrearea trebuie să îmbrace aspectul unei odihne active, vor fi încurajate
discuţiile despre lucruri identificate de către nursă ca făcând plăcere
pacientei, se va încuraja lectura uşoară, plăcută, relaxantă
> explicaţii privind cauza hemoragiei digestive superioare, fără a arăta
severitatea complicaţiei, pacienta va cunoaşte modul în care trebuie să se
alimenteze, să se hidrateze şi să se odihnească
Evaluare nursing:
-după 4 ore de la internare se menţine pulsul în jurul valorii de 80 bătăi/minut
şi ritmul respirator la 20 respiraţii/minut.
-pacienta răspunde bine la tratamentul prescris.
-se stopează hemoragia digestivă; din a 2-a zi pacienta nu mai prezintă
vărsături în „zaţ de cafea”, iar din ziua a 3-a nu mai prezintă scaune cu aspect
de melenă.
-pacienta este hidratată corespunzător cu lichide reci per oral la intervale
regulate de timp
-pacienta îşi reface volemia prin administrare de soluţii perfuzabile, primeşte
cantităţile corespunzătoare masei sale corporale
-pacienta îşi reia ritmul urinării şi din ziua a-3-a prezintă urini de aspect normal
şi cantităţi satisfăcătoare
-pacienta păstrează repaosul la pat pe tot parcursul internării
Page
51
-pacienta este ajutată să se mobilizeze la fiecare 2 ore

-pacienta nu prezintă semne de escară sau infecţie
-pacienta este ajutată să-şi efectueze toaleta generală
-sunt asigurate condiţii ambientale optime pentru odihnă
- se menţine insomnia la adormire
-pacienta nu se poate îmbrăca şi dezbrăca independent, este ajutată în acest sens
-pacienta se menţine 2 zile cu stare generală alterată şi prezintă subfebrilitate
dimineaţa şi seara
-pacienta nu este capabilă să comunice verbal (în primele zile de la internare
comunică doar prin gestică), apoi, după 3 zile încvepe să comunice verbal în
limitele fizice impuse de condiţia sa patologică
-familia este cooperantă
-pacienta a fost vizitată de preotul spitalului şi pare mai liniştită
-pacienta se poate recreea după 4 zile de la internare, familia o vizitează şi i se
pune la dispoziţie TV în salon
-pacienta este conştientă de riscul reapariţiei hemoragiei sau a altor semne de
recidivă ale bolii
-pacienta are o atitudine pozitivă vizavi de starea sa şi are încredere în echipa
de îngrijire.
Cazul II
Culegerea datelor:
Date de identitate IA, sex M, 46 ani, din mediul rural
Diagnostic medical asociat (la externare) Ciroză hepatică decompensată
parenchimatos şi portal de origine toxietanolică. Hemoragie digestivă superioară
recentă prin ruptură de varice esofagiene. Ulcer duodenal cronic. Status post
hemostază in situ.
Antecedente personale:
În 2005 diagnosticat cu Hepatită cronică de etiologie virală
În 2008 diagnosticat cu Ciroză hepatică şi varice esofagiene de gradul III.
Page
52
Condiţii de viaţă : bune, fumător în trecut, consumator de alcool cronic în

trecut.
Istoricul bolii
Bolnav este cunoscut cu afecţiune cronică hepatică de peste 6 de ani,
pentru care, afirmativ, păstrează regim igieno-dietetic şi face tratamente
simptomatice, se internează în prezent, prin serviciul urgenţă, în spital pentru
vărsături sanghinolente şi scaun de aspect melenic . A mai prezentat o vărsătură
sanghinolentă şi în urmă cu o săptămână, dar redusă cantitativ. Este primul
puseu de hemoragie digestivă superioară.
Examenul obiectiv pe aparate si sisteme
Stare generală alterată. Afebril.
Tegumente şi mucoase intens palide, icter. Ţesut celular subcutanat bine
reprezentat. Prezintă circulaţie abdominală colaterală în regiunea epigastrică şi
pe flancuri. Edeme distale la nivelul gambelor.
Sistem limfoganglionar nepalpabil.
Aparat locomotor, Noduli Heberden prezenţi bilateral. Musculatură
hipotonă, hipotrofă. Mers dificil, cu ajutorul unui obiect de sprijin.
Murmur vezicular prezent bilateral. Rare raluri bronşice.
ic stg pe linia medio-claviculară, zgomote cardiace ritmice, tahicardice. AV este
egală cu pulsul, 110 / minut. Suflu sistolic funcţional la apex, gradul II. Puls
periferic prezent, slab perceptibil.
Aparat digestiv. Deglutiţie dificilă pentru solide. Abdomen destins,
dureros în epigastru. Matitate palpabilă pe flancuri, deplasabilă. Cicatrice
ombilicală destinsă. Ficat percutabil la 4 cm sub rebord, palpabil la acest nivel;
prezintă margine inferioară ascuţită, dură, suprafaţă netedă, sensibilitate
dureroasă la palpare. Splina palpabilă la 2 cm sub rebordul costal stâng. Tranzit
Page
53
intestinal prezent, scaun de culoare neagră, lucios, cu miros fad, aspect de

„păcură", redus cantitativ. Vărsătură „în zaţ de cafea.
Micţiuni spontane, reduse cantitativ, urini hipercrome, cu miros intens
amoniacal.
Organe genitale interne involuate corespunzător vârstei. Nu sunt acuze,
nu prezintă formaţiuni localizate.
Sistem neuro-endocrin. Bolnavul este orientată temporo-spaţial,
cooperantă. Intens astenic. ROT, RC, RFM - prezente. Proba Romberg nu
poate fi efectuată datorită dificultăţii bolnavului de a sta în poziţie ortostatică.
Tiroida nepalpabilă. Nu sunt semne clinice pentru afectări endocrinologice.
Organe de simţ. Vedere dificilă atât la distanţă cât şi pentru apropiere. Nu
prezintă senzaţia de gust. Simţ tactil conservat.
Examinare psihiatrică de rutină. Bolnavul este anxioas; prezintă depresie
şi se teme de moarte. Somn de scurtă durată (2-3 ore / noapte); afirmă oboseală
matinală. Nu doreşte să se alimenteze oral. Doreşte externarea deoarece este
rezervat în privinţa prognosticului.
Greutatea 59 kg
Înălţimea 171 cm
Temperatura 36,80 C
Pulsul 110 / minut
Scaune 3/ zi cu aspect melenic
Diureza 750 ml / 2 4 ore
Investigaţii paraclinice :
Hemoglobina 9,2 g%
Page
54
Formula leucocitară în limite normale

VSH 42 mm la 1 oră, 67mm la 2 ore
Endoscopie digestivă superioară : varice esofagiene de gradul III.
Protectori de mucoasă gastrică : ranitidină 3 tb / zi
Hepatoprotectoare : Silimarină 4 cp / zi şi Metaspar 4 tb / zi
Refacerea anemiei : Glubifer 1 dg/zi
Antiemetice : Metoclopramid 3 cp / zi
Refacerea volemiei : soluţii electrolitice în perfuzie.
Regim igieno - dietetic de gastro şi hepato - protecţie (evitarea alimentelor
grase, prăjeli, condimente, iritanţi gastrici).

-Respiraţie ineficace legată de prezenţa ascitei, diminuarea mişcării cutiei
toracice secundară ascitei, meteorism abdominal şi prezenţa lichidului în
cavitatea toracică.
Page
55
-Risc crescut de apariţie a complicaţiilor legat de hipertensiunea portală sau

perturabrea mecanismelor de coagulare.
-Exces de volum legat de apariţia edemelor şi a ascitei.
2. nevoia de a bea şi a mânca
-Inapentenţă datorată anxietăţii secundară hemoragiei digestive superioare şi
evidenţiată prin refuzul pacientei de a se hrăni pe căi naturale.
-Deficit nutriţional legat de anorexie şi tulburările gastro-intestinale.
- Problemă de eliminare datorată scăderii volemiei şi evidenţiată prin oligurie
(700ml/24h) şi urini concentrate.
-Alterarea integrităţii tegumentelor evidenţiată prin prezenţa edemelor distale.
-Postură inadecvată datorită hemoragiei secundare rupturii varicelor esofagiene
şi evidenţiată prin imposibilitatea de a menţine poziţia ortostatică şi de a se
deplasa fără susţinere.
- Tulburări de statică, imposibilitatea menţinerii echilibrului datorită vertijului.
- Insomnie de adormire datorată anxietăţii şi fricii în faţa bolii
-Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca datorată scăderii forţei musculare şi
lipsei de voinţă şi manifestată prin incapacitatea de a se îmbrăca singur.
7. nevoia de a menţine temperatura în limite normale
-deteriorarea echilibrului termic datorată menţinerii stării de deshidratare.
-risc de deshidratare datorită scăderii volemiei
-Subfebrilitate legată de prezenţa procesului inflamator.
-Imposibilitate de a menţine tegumentele curate datorată stării generale alterate
şi evidenţiată prin incapacitatea de a-şi face toaleta singur.
-risc de apariţie a infecţiilor şi a escarelor datorită repaosului prelungit la pat
Page
56
-Dificultate în efectuarea toaletei zilnice orale.

-Anxietate moderată datorată lipsei de cunoaştere a mijloacelor ajutătoare.
-Problemă de a evita pericolele datorată stării generale alterate şi evidenţiată
prin incapacitatea bolnavului de a se apăra.
-Sentiment de dependenţă faţă de ceilalţi membrii ai familiei.
-Risc de accidentări datorită instabilităţii fizice şi mobilităţii reduse.
-Durere şi disconfort legat de hipertrofia şi sensibilitatea ficatului şi prezenţa
ascitei.
-Izolare socială temporară datorită incapacităţii fizice de a participa la
evenimente sociale.
-Imposibilitatea de a comunica verbal datorită hemoragiei esofagiene.
-Perturbarea comunicării familiale datorită dificultăţii de adaptare la problema
actuală de diminuare a capacităţii fizice.
-Scăderea interesului pentru satisfacerea aceastei nevoi.
- dezinteresul şi incapacitatea bolnavului în sensul realizării datorată cirozei
decompensate
-Dificultate în a-şi asuma rolul de tată şi soţ.
-Sentimente de neputinţă datorită incapacităţii fizice temporare.
-Imposibilitatea de a se recrea datorată asteniei specifice cirozei decompensate
-Dificultate în a îndeplinii activităţile fizice obişnuite datorită stării de slăbiciune
- Problemă de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea datorată complicaţiei
-Alterarea proceselor cognitive datorită stării generale alterate.
-Lipsa de cunoştinţe privind tratamentul recuperator.
Page
57
Obiective nursing:
> menţinerea pulsului, alurii ventriculare şi a ritmului respiraţiilor la valori
normale
> asigurarea unei volemii în limite normale.
> reducerea riscului de complicaţii.
> asigurarea raportului ingestie/excreţie
> ameliorarea statusului nutriţional
> ameliorarea stării tegumentelor şi protejarea ţesuturilor edemaţiate
> suplinirea pe moment a mişcărilor pe care bolnavul nu le poate realize
> bolnavul să se poată mobiliza singur
> bolnavul să-şi recâştige interesul pentru această activitate
> menţinerea temperaturii corporale în limite normale.
Page
58

> suplinirea nevoii
> suplinirea nevoii
> pregătirea aparţinătorilor pentru a suplini nevoia atunci când este
necesar
> asigurarea confortului şi a stării de bine
> stimularea interesului pentru comunicare între pacienţi, aparţinători şi
nurse
> pregătirea psihologică , insuflarea încrederii în sine
> stimularea interesului pentru activităţi recreative.
> pacientul să dobândească cunoştinţele necesare prevenirii recidivelor
> administrarea medicaţiei prescrise de către medic (funcţie cu caracter de
dependenţă), respectiv Glubifer 1 dj la 12 ore, după mese; pacientului i se
Page
59
explică faptul că această medicaţie colorează scaunul în negru., monitorizarea

funcţiilor vitale ale pacientului la interval de 4 ore (funcţie cu caracter
independent), anunţarea medicului la orice schimbare apărută în evoluţia
clinică a bolnavului (funcţie cu caracter independent), adică : tahicardia,
tulburări de ritm cardiac, culoarea tegumentelor la extremităţi, pentru
prevenţia altor hemoragii, se administrează Propranolol de 10 mg, 1 cp la 12
ore (ora 7 şi ora 19). Voi monitoriza pulsul din 12 în 12 ore, şi voi anunţa
instalarea efectelor adverse ale Propranololului (bradicardia).
> rehidratarea va fi efectuată prin perfuzie (compoziţia, durata şi ritmul vor fi
cele stabilite de către medic şi notate în foaia de observaţie), se pot
administra lichide reci per os în cantităţi reduse, cu linguriţa, tatonând
tolerabilitatea bolnavei (elementul de control este prezenţa vărsăturilor), se
administrează Metoclopramid 1 cp la 8 ore (cu 1/2 oră înaintea meselor,
atunci când acestea vor fi introduse), pentru a trata medicamentos durerile
epigastrice, a fost prescrisă medicaţie în scopul inhibării acidităţii gastrice şi
neutralizării acesteia. Bolnavul va primi: Omeran 1 cp la ora 7 şi 1 cp la ora
19. Se va explica bolnavului motivul apariţiei scaunului negru (pe lângă
Glubifer). Pentru susţinerea funcţiei hepatice bolnavul va primi: esenţiale, 2
cp la ora 7 şi 2 cp la ora 19, Metaspar 1 cp la ora 6, 14 şi 22.
> se va reduce consumul de sare la indicaţia medicului
> se vor mobiliza segmentele edemaţiate
> se va efectua bilanţul hidric
> se oferă alimente în cantităţi mici
> se oferă regim alimentar bogat în proteine şi factori energetici, supliment
de vitamine (A,K,B)
> se asigură o atmosferă agreabilă în timpul servirii mesei
> se observă pacientul pentru decelarea tuturor semnelor de hemoragie
gastrointestinală.
Page
60
> se observă atent aspectul scaunelor (culoare, cantitate, consistenţă) şi a

vărsăturilor şi vor fi raportate medicului curant
> observarea pacientului pentru decelarea unor manifestări hemoragige
(epistaxis, peteşii, echimoze)
> se linişteşte pacientul, se asigură condiţii optime de odihnă şi repaos
> se educă pacientul să ia toate măsurile necesare prevenirii accidentărilor
> este sfătuit pacientul să păstreze rapaosul la pat în timpul durerilor
abdominale şi este supravegheat atent
> pacientul este mobilizat periodic, la interval de 2 ore
> este pregătit fizic şi psihic pentru investigaţiile efectuate
> aparţinătorii vor fi informaţi despre limitele pe care bolnavul le prezintă
în acest moment, chiar riscurile bolii, aparţinătorii trebuie să cunoască ce
trebuie să facă pentru a feri bolnavul de accidente şi cum trebuie să se
substituie acesteia, se va verifica dacă aparţinătorii şi-au însuşit aceste
indicaţii
> se foloseşte comunicarea terapeutică, metoda ascultării pasive fiind prima
utilizată (pentru identificarea problemelor), nursa va respecta principiul
confidenţialităţii, va stimula pacientul să pună eventuale întrebări
> Se stabileşte o relaţie de încredere şi prietenie cu pacientul pentru o bună
colaborare.
> se fac planificări pentru viitor în concordanţă cu noua situaţie apărută în
evoluţia bolii, bolnavul va trebui să fie încrezătoare în viitor, dar cu condiţia
să cunoască limitele bolii şi să le accepte
> vor fi încurajate discuţiile despre lucruri identificate de către nursă ca
făcând plăcere pacientului, se va încuraja lectura uşoară, plăcută, relaxantă,
vizionarea de programe TV
Evaluare nursing:
-pacientul răspunde bine la tratamentul prescris.
Page
61
- după 4 ore de la internare se menţine pulsul în jurul valorii de 84 bătăi/minut

-se stopează hemoragia digestivă; din a 2-a zi pacientul nu mai prezintă
de melenă.
-pacientul este hidratată corespunzător cu lichide reci per oral la intervale
regulate de timp
-pacientul îşi reface volemia prin administrare de soluţii perfuzabile, primeşte
cantităţile corespunzătoare masei sale corporale
-pacientul îşi reia ritmul urinării şi din ziua a3-a prezintă urini de aspect normal
-pacientul păstrează repaosul la pat pe tot parcursul internării
-pacientul îşi reia interesul de a comunica
-pacientul este ajutată să se mobilizeze la fiecare 2 ore
-pacientul nu prezintă semne de escară sau infecţie
-pacientul este ajutată să-şi efectueze toaleta generală a tegumentelor şi igiena
orală
- se menţine insomnia la adormire
-pacientul nu se poate îmbrăca şi dezbrăca independent, este ajutat în acest sens
-pacientul se menţine 2 zile cu stare generală influenţată şi prezintă
subfebrilitate dimineaţa şi seara
-pacientul nu este capabil să comunice verbal în primele zile, dar după 3 zile de
la internare poate comunica limitat verbal
-familia este cooperantă, a înţeles riscurile de reapariţie a complicaţiilor.
-pacientul a fost vizitat de preotul spitalului şi pare mai liniştită
-pacientul se poate recreea după 4 zile de la internare, familia îl vizitează şi i se
pune la dispoziţie TV în salon, este capabil să lecture singur presa
-pacientul este conştient de riscul reapariţiei hemoragiei sau a altor semne de
recidivă ale bolii
Page
62
-pacientul are o atitudine pozitivă vizavi de starea sa şi are încredere în echipa

de îngrijire.
-pacientul identifică condiţiile care au provocat recidiva.
Cazul III
Culegerea datelor:
Date de identificare RT., sex feminin, 73 ani, provine din mediu urban
Diagnostic medical asociat(la externare) Ciroză hepatică. Hemoragie
digestivă superioară recentă exteriorizată prin hematemeză şi melenă
datorată rupturii de varice esofagiene. Anemie post hemoragică.
Antecedente personale:
Pacientă diagnosticată în 2003 cu Hepatită cronică de etiologie virală.
În 2009 diagnosticată cu Ciroză hepatică şi varice esofagiene.
Pacienta cunoscută cu calculoză renală.
Are 2 copii proveniţi din sarcini fiziologice, sănătoşi.
Condiţii de viaţă : bune, pacienta beneficiază de sprijinul familiei, nu a
consumat alcool în tinereţe, nefumătoare.
Istoricul bolii:
Bolnavă cunoscută cu afecţiune hepatică de origine virală de peste 7 ani,
pentru care, afirmativ, respectă regim igieno-dietetic şi primeşte tratament de
protecţie hepatică, se internează în regim de urgenţă pentru apariţia vărsăturilor
în „zaţ de cafea” şi a scaunelor de aspect melenic de aproximativ 1 zi.
Examenul obiectiv pe aparate şi sisteme
Stare generală influenţată. Subfebrilă.
Tegumente şi mucoase intens palide, icter prezent. Ţesut celular
subcutanat bine reprezentat. Prezintă circulaţie abdominală colaterală în
regiunea epigastrică şi pe flancuri. Edeme distale la nivelul gambelor.
Sistem limfoganglionar nedureros la palpare.
Page
63
Aparat locomotor, Integru, mobil. Musculatură hipotonă, hipotrofă. Mers

dificil, cu ajutorul unui obiect de sprijin.
Murmur vezicular prezent bilateral.
ic stg pe linia medio-claviculară, zgomote cardiace ritmice. AV este egală cu
pulsul, 90 / minut. Suflu sistolic funcţional la apex, gradul II. Puls periferic
prezent, slab perceptibil.
Aparat digestiv. Deglutiţie dificilă pentru solide. Abdomen destins,
dureros în epigastru. Matitate palpabilă pe flancuri. Ficat percutabil la 4 cm sub
rebord, palpabil la acest nivel; prezintă margine inferioară ascuţită, dură,
suprafaţă netedă, sensibilitate dureroasă la palpare. Splina palpabilă la 2 cm sub
rebordul costal stâng. Tranzit intestinal prezent, scaun de culoare neagră, cu
miros fad, aspect de „păcură", redus cantitativ. Vărsătură „în zaţ de cafea.
Micţiuni spontane, reduse cantitativ, urini hipercrome.
Organe genitale interne involuate corespunzător vârstei. Nu sunt acuze,
nu prezintă formaţiuni localizate.
Sistem neuro - endocrin. Bolnava este orientată temporo-spaţial,
cooperantă. Intens astenică. ROT, RC, RFM - prezente. Proba Romberg nu
poate fi efectuată datorită dificultăţii bolnavei de a sta în poziţie ortostatică.
Organe de simţ. Vedere dificilă atât la distanţă cât şi pentru apropiere
(pacienta poartă ochelari de vedere). Senzaţia de gust alterată. Simţ tactil
conservat.
Examinare psihiatrică de rutină. Bolnava este anxioasă; prezintă semne
de depresie. Alterarea ritmul de somn (4-5 ore / noapte); Refuză alimentaţia.
Greutatea 76 kg
Page
64
Înălţimea 160 cm
Temperatura 37,80 C
Pulsul 90 / minut
Scaune 2 / zi cu aspect melenic
Diureza 850ml/24 ore
Investigaţii paraclinice :
Hemoglobina 10,01 g%
Formula leucocitară valori normale.
VSH 27 mm la 1 oră
Hepatoprotectoare : Esenţiale 4 cp / zi şi Metaspar 4 tb / zi
Antiemetice : Metoclopramid 3 cp / zi
Refacerea anemiei : Glubifer 1 dg/zi
Refacerea volemiei : soluţii electrolitice în perfuzie.
Page
65
Regim igieno - dietetic de gastro şi hepato - protecţie (evitarea

alimentelor grase, prăjeli, condimente, iritanţi gastrici).

> Modificarea ritmului respirator şi cardiac datorată pierderii unei cantităţi de
sânge şi evidenţiată prin tahipnee (26r/min) şi tahicardie(80 bătăi / minut).
2.nevoia de a bea şi a mânca
> Refuzul de a se alimenta şi hidrata corespunzător datorată anxietăţii
secundară hemoragiei digestive superioare şi evidenţiată prin refuzul
pacientului de a se hrăni pe căi naturale.
> Dificultatea de a se alimenta şi hidrata corespunzător datorită durerii locale
şi necesităţii de a păstra repaosul alimentar până la stoparea hemoragiei
> Modificări cantitative şi calitative ale urinei datorită scăderii volemiei şi
evidenţiată prin oligurie (850ml/24h) şi urini concentrate, hipercrome.
> Alterarea integrităţii pielii legată de prezenţa edemelor distale.
> prezenţa vărsăturilor în “zaţ de cafea”
> modificări cantitative şi calitative ale scaunului (2 scaune de zi de aspect
melenic în cantitate redusă)
> Necesitatea de a păstra repaosul la pat pe parcursul internării.
> limitarea mişcărilor datorită riscului crescut de reapariţie a semnelor de
hemoragie
> Tulburarea ritmului de somn şi odihnă datorată anxietăţii şi evidenţiată prin
insomnie de adormire
Page
66

> Imposibilitate de a se îmbrăca şi dezbrăca independent datorată scăderii
forţei musculare şi lipsei de voinţă
> deteriorarea echilibrului termic datorată menţinerii stării de deshidratare.
> risc de deshidratare datorită scăderii volemiei
> Subfebrilitate legată de prezenţa procesului inflamator.
> Imposibilitate de a menţine tegumentele curate datorată stării generale
alterate şi evidenţiată prin incapacitatea de a-şi face toaleta singur.
> risc de apariţie a infecţiilor şi a escarelor datorită repaosului prelungit la pat
> Problemă de a evita pericolele datorată stării generale alterate şi evidenţiată
prin incapacitatea bolnavului de a se apăra.
> Anxietate moderată datorată lipsei de cunoaştere a mijloacelor ajutătoare.
> Sentiment de dependenţă faţă de ceilalţi membrii ai familiei.
> Risc de accidentări datorită instabilităţii fizice şi mobilităţii reduse.
> Durere şi disconfort legat de hipertrofia şi sensibilitatea ficatului şi
prezenţa ascitei.
> Izolare socială temporară datorită incapacităţii fizice de a participa la
evenimente sociale.
> Imposibilitatea de a comunica verbal datorită hemoragiei esofagiene.
> Perturbarea comunicării familiale datorită dificultăţii de adaptare la
problema actuală de diminuare a capacităţii fizice.
> Imposibilitate de practicarea religiei datorată stării deprimante a
bolnavei.
Page
67

> dezinteresul şi incapacitatea bolnavului în sensul realizării datorată cirozei
decompensate
> Dificultate în a-şi asuma rolul de tată şi soţ.
> Sentimente de neputinţă datorită incapacităţii fizice temporare.
> Imposibilitatea de a se recrea datorată asteniei specifice cirozei decompensate
> Dificultate în a îndeplinii activităţile fizice obişnuite datorită stării de
slăbiciune
> Problemă de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea datorată complicaţiei
> Alterarea proceselor cognitive datorită stării generale alterate.
> Lipsa de cunoştinţe privind tratamentul recuperator.
Obiective nursing:
> menţinerea pulsului, aiurii ventriculare şi a ritmului respiraţiilor la valori
normale
> asigurarea raportului unitar ingestie / excreţie
> suplinirea pe moment a mişcărilor pe care bolnava nu le poate realiza
Page
68

> stimularea interesului pentru această activitate
> suplinirea nevoii
> suplinirea nevoii
> Să îşi depăşească temerile legate de prognosticul bolii
> pregătirea aparţinătorilor pentru a suplini nevoia atunci când trebuie
> stimularea interesului pentru comunicare între pacienţi, aparţinători şi nurse
> pregătirea psihologică pentru a aştepta un viitor mai bun (insuflarea
încrederii în sine)
Page
69
> identificarea acestora

> Să dobândească cunoştinţe suficiente asupra diagnosticului şi tratamentului
> Să aibă acces la informaţiile necesare.
> se va reduce consumul de sare la indicaţia medicului
> administrarea tratamentului prescris cu Glubifer, dar 1 dj /zi, la ora 6,
monitorizarea funcţiilor vitale ale pacientei la interval de 4 ore : P, TA,
diureză, scaun, temperatură, vărsături, anunţarea medicului la orice
schimbare apărută în evoluţia clinică a bolnavei, se continuă tratamentul cu
Propranolol de 10 mg, 2cps/zi, pentru a preveni hemoragia digestivă
superioară.
> se mobilizează segmentele edemaţiate
> se efectuează bilanţul hidric per 24 ore.
> alimentarea va fi efectuată prin administrarea de lichide per os, la
temperatura camerei, câte 2000 ml la interval de 3 ore; acestea sunt: supe
strecurate, ceai, compot fără fructe, lapte
> se oferă regim alimentar bogat în proteine şi factori energetici, supliment de
vitamine (A,K,B)
> se asigură o atmosferă agreabilă în timpul servirii mesei
> se observă pacientul pentru decelarea tuturor semnelor de hemoragie
gastrointestinală.
> se va măsura strict volumul de urină eliminată, cantitatea vărsăturilor,
numărul de scaune şi aspectul lor, se va aprecia inclusiv cantitatea eliminată
prin scaun şi aspectul acestuia, va nota în foaia de observaţie volumul total al
lichidelor ingerate şi volumul total al celor eliminate, scaunul va fi recoltat
dimineaţa pentru reacţia Adler; aspectul vărsăturii şi al scaunului vor fi
Page
70
descrise în foaia de observaţie şi vor fi reţinute eşantioane pentru a fi arătate

şi medicului
> se linişteşte pacienta, se asigură condiţii optime de odihnă şi repaos
> se educă pacienta să ia toate măsurile necesare prevenirii accidentărilor
> este sfătuit pacienta să păstreze rapaosul la pat în timpul durerilor
abdominale şi este supravegheată atent
> verificarea valorilor termice se va face din 8 în 8 ore la plica axilară şi se va
nota în foaia de observaţie
> este pregătită pacienta fizic şi psihic pentru investigaţiile efectuate
> aparţinătorii sunt informaţi despre limitele pe care bolnavul le prezintă în
acest moment, chiar riscurile bolii, aparţinătorii trebuie să cunoască ce
trebuie să facă pentru a feri bolnavul de accidente şi cum trebuie să se
substituie acesteia, se va verifica dacă aparţinătorii şi-au însuşit aceste
indicaţii
> activităţile legate de toaleta zilnică (duş, spălat pe cap, pieptănat, dezbrăcat)
trebuie suplinite în continuare.
> pacienta va primi în continuare explicaţii dar şi susţinere morală care o vor
face să înţeleagă de ce este greu să depăşească acest moment critic în
evoluţia bolii
> nursa va acorda pacientei posibilitatea să se exprime în limita posibilităţilor
fizice şi va stimula comunicarea arătând empatie
> nursa va respecta principiul confidenţialităţii
> se stimulează încrederea în sine, se fac planuri de viitor în concordanţă cu
diagnosticul medical
> se identifică activităţile care o relaxează pe pacientă
> se educă pacienta cu privire la recidivele bolii şi asupra importanţei
respectării regimului igieno-dietetic şi a respectării administrării medicaţiei
prescrise.
Page
71
Evaluare nursing :
-pacienta răspunde bine la tratamentul prescris.
-după 12 ore de la internare se menţine pulsul în jurul valorii de 78 bătăi/minut
- hemoragia digestivă în remisie; din a 2-a zi pacientul nu mai prezintă
de melenă.
-pacienta este hidratată corespunzător cu lichide reci per oral la intervale
regulate de timp
-pacienta primeşte soluţii de electroliţi în cantităţi corespunzătoare, conform
indicaţiilor medicului şi îşi reface volemia
-pacienta îşi reia ritmul urinării şi din ziua a3-a prezintă urini de aspect normal
-pacienta păstrează repaosul la pat pe tot parcursul internării
-pacienta îşi reia interesul de a comunica
-pacienta este ajutată să se mobilizeze la fiecare 2 ore
-pacienta nu prezintă semne de escară sau infecţie
-pacienta este ajutată să-şi efectueze toaleta generală a tegumentelor şi igiena
orală zilnică
- se menţine insomnia la adormire, dar după aproximativ 5 zile de la internare
pacienta se declară mai odihnită
-prezintă subfebrilitate dimineaţa şi seara (temperatură oscilantă cu valori
cuprinse între 37,1oC şi 37,8 oC)
-pacienta nu este capabilă să comunice verbal în primele zile, dar după 3 zile de
la internare poate comunica limitat verbal şi prin gesturi
-familia este cooperantă, a înţeles riscurile de reapariţie a complicaţiilor.
-pacienta se poate recreea după 5 zile de la internare, familia o vizitează şi i se
pune la dispoziţie TV în salon, este capabil să lecture singură
Page
72
-pacienta are o atitudine pozitivă vizavi de starea sa şi are încredere în echipa

de îngrijire.
-pacienta identifică condiţiile care au provocat recidiva.
-pacienta se declară mulţumită de serviciile de îngrijire acordate.
2.5. CONCLUZII
 Comunicarea este un instrument esenţial în asistenţa medicală, este o

nevoie fundamentală şi trebuie privită ca o artă, pe care noi, asistenţii
medicali, o înnobilăm în relaţia cu pacientul şi familia acestuia.
 Pentru realizarea unei comunicări eficiente trebuie să avem în vedere
următoarele aspecte:
Page
73
 acordarea de timp suficient pentru stabilirea unei relaţii cu bolnavul

bazată pe încredere reciprocă;
 ascultarea activă a bolnavului, cu respectarea opiniilor şi credinţelor
sale;
 abordarea cu empatie a comunicării pentru a încuraja bolnavul şi
apropiaţii acestuia să se exprime deschis;
 informarea corectă, fără ambiguităţi a membrilor familiei în legătură cu
orice aspect legat de intervenţiile asupra bolnavului.
 Comunicarea terapeutică este o activitate planificată, scopul ei fiind acela
de a stabili relaţii pozitive între nursă şi pacient, ceea ce are ca efect o
creştere a calităţii îngrijirilor acordate. Nursa trebuie să ştie să liniştească
bolnavul, să îl familiarizeze cu mediul ambiant, să îi asigure un mediu de
securitate, să înveţe bolnavul să folosească propriile mijloace de
comunicare.
 Abordarea pacienţilor trebuie adaptată la convingerile personale ale
pacienţilor, la mentalităţile diferite ale acestora.
 Comunicarea cu persoane etnice şi rasiale diferite implică eforturi
suplimentare din partea nursei. Grupele etnice şi rasiale au de cele mai
multe ori credinţe şi practici medico-culturale diferite şi trebuie abordate
corespunzător.
 Comunicarea trebuie să se facă în termeni uzuali, în funcţie de nivelul de
cunoştinţe al fiecărui pacient, fără informaţii « codate ».
 Cele mai afectate nevoi fundamentale în procesul nursing la un pacient
diagnosticat cu boală hepatică sunt:
 nevoia de a mânca şi a bea (100% din bolnavi au prezentat
dependenţă)
 nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie (30% au prezentat
independenţă, 20%, dependenţă majoră, şi 50%, dependenţă
moderată)
Page
74
 nevoia de a se mişca şi a avea o postură adecvată (90% din bolnavi

au prezentat dependenţă de diferite grade)
 nevoia de a dormi şi a se odihni (100% din bolnavi au prezentat
dependenţă)
 nevoia de a se îmbrăca şi a se dezbrăca ( a fost dependentă în 90%
din cazuri)
 nevoia de a fi curat, îngrijit (100% din bolnavi au prezentat
dependenţă)
 nevoia de a evita pericolele (100% dintre pacienţi au prezentat
dependenţă la internare)
 nevoia de a comunica,( la internare, la 100% din cazuri au prezentat
dependenţă, pentru ca la externare, 90% din bolnavi să prezinte
independenţă în satisfacerea nevoii)
 nevoia de a învăţa şi a-şi păstra sănătatea,( la internare, 90% au
prezentat dependenţă, iar la externare, 100% din bolnavi au
prezentat independenţă în satisfacerea nevoii)
2.6. RECOMANDĂRI
Orice asistentă/cadru de îngrijire trebuie să cunoască decalogul

comunicării:
1. A comunica este vital în relaţia asistent medical-pacient.
2. A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine.
Page
75
3. A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt.

4. A comunica presupune a şti să asculţi.
5. A comunica presupune a înţelege mesajele.
6. A comunica presupune să materializezi în fapte.
7. A comunica presupune a înţelege procesul de derulare al unei relaţii.
8. A comunica presupune a şti să îţi exprimi sentimentele.
9. A comunica presupune a accepta divergenţele.
10.A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Bandler R., Grinder J. -Le recadrage, transformer la perception de la

réalité avec PNL, InterEdition.1999.
Page
76
2. Baylon, Ch. Şi Mignot, X. -Comunicarea, Iaşi, Edit. Univ. Al I. Cuza,

2000
3. Beldean Luminiţa, Artimon Mihaela - "Psihologie în Nursing" - Editura

"Alma Mater", Sibiu, 2004
4. Bioy Antoine, Bourgeois Francoise, Negre Isabelle- Communication

soignant-soigne-Reperes et practiques, Editura Breal, Paris, 2003
5. Claude Curchod- Relations soignants-soignes, prevenir et depasser les

conflits, Editura Masson, Paris, 2009.
6. Constantine Iandolo- Guide practique de la communication avec le

patient-techniques, art et erreurs de la communication, Editura Masson,
Paris, 2006
7. Cucu I. - Psihologia Medicală - Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti,

1981
8. Dafinoiu I. -Elemente de psihoterapie integrativă, Edit. Polirom, Iaşi, 2000
9. De Lassus R.- Analiza tranzacţională. O metodă revoluţionară pentru a ne

cunoaşte şi a comunica mai bine, Edit. Teora Bucureşti, 2000
10.Dragomir Nicoleta- Nursing clinic în medicina internă, Editura Medicală

Universitară Craiova, 2004
11.Epuran, M., Cordun, M., Mârza, D., Moţet, D., Ochiană, G., Stănescu,
M. -Asistenţă, consiliere şi intervenţii psihomedicale în sport şi
kinetoterapie, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2006
12.Gassier J., Peruzza E.- Guide AS Aide-soignant: Modules 1 à 8, Editura

Elsevier Masson, 2009
13.Internet : www.medicultau.com
14.Internet: wwww.camr_bv.20m.com
Page
77
15.Internet: wwww.camr_bv.20m.com Etica – Cuvânt fără limite în profesia

de asistent medical
16.Lynda Jual Carpenito-Moyet-Nursing Diagnosis-Application to Clinical

Practice, Editura Lippincott Williams& Wilkins, Philadelphia, 2006
17.Manea Mădălina - Nursing general, Editura Medicală Universitară

Craiova, 2002
18.Mârza, D.- Ameliorarea actului recuperator kinetoterapeutic prin

implicarea factorilor de personalitate şi aplicarea legităţilor psihologice ale
relaţiilor terapeut-pacient, Edit. Tehnopress, Iaşi, 2005
19.Mârza-Dănilă Doina -Relaţia terapeut-pacient (Terapia centrată pe

client)-curs studii de licenţă în terapie ocupaţională, Editura Alma Mater,
Bacău 2009
20.Mitrofan, I. -Orientarea experenţială în psihoterapie. Dezvoltare personală,

interpersonală, transpersonală ,Edit. S.P.E.R., Bucureşti, 2000.
21.Titirca Lucreţia - Ghid de nursing, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 2004
Page
78

Comunicarea Nursa Pacient - Factor Important in Satisfacerea Celor 14 Nevoi Fundamentale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comunicarea Nursa Pacient - Factor Important in Satisfacerea Celor 14 Nevoi Fundamentale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCRARE DE LICENŢAĂ

COMUNICAREA NURSĂ PACIENT,

Întâlnirile dintre pacient şi personalul medical sunt prilejuri pentru

1.2. CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

Analizele consacrate calităţii vieţii sunt deosebit de utile pentru practica

ajută personalul medical să aleagă între diferite tratamente alternative, să

 lipsa de cunoaştere (pacientul nu ştie cum să acţioneze pentru satisfacerea

6) Nevoia de- a se îmbrăca şi dezbrăca;

1.2.1. DESCRIEREA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE

Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie :

 Aspectul bio-fiziologic diferă în funcţie de vârsta, starea de sănătate,

 Componenta bio-fiziologică se manifestă în funcţie de capacitatea

Nevoia de a comunica cu semenii :

 Componenta bio-fiziologică se exprimă prin mişcări, gesturi, atitudini

alimentar etc. Nevoia de a învăţa poate fi legată de dorinţa de a fi util,

1.3. RELAŢIA NURSĂ-PACIENT

Alianţa terapeutică presupune asumarea unui anumit rol şi anumite

 Capacitatea de a lucra în echipă.

1.3.1. NOŢIUNI DE PSIHOLOGIE MEDICALĂ

Psihologia medicală este o ramură a psihologiei care studiază

Se consideră că boala este reacţia globală a organismului uman la acţiunea

Pentru a obţine rezultatele dorite trebuie să se îndeplinească anumite condiţii

 încredere (componenta afectivă)

Personalitatea noastră este rezultatul influenţei celor două laturi:

Există un fenomen înnăscut (primar): simpatia care dirijează relaţia

 Relaţiile interpersonale sunt influenţate de:

1.3.2. METODE ŞI PROCESE DE COMUNICARE

Comunicarea este procesul de transmitere a unui mesaj de la o persoană la

 Alegerea cuvintelor şi modul de frazare asigură adaptarea mesajului la

SURSA MESAJ CANAL RECEPTOR

RECEPTOR CANAL MESAJ SURSA

fig.1 Complexitatea comunicării (după N.Roper,W.W. Logan,1996.)

 Pentru a deschide procesul interactiv în relaţiile interpersonale

Asigurarea unei ambianţe favorabile contribuie la crearea unui sentiment de

Este contraindicată interferenţa relaţiei terapeutice cu alte tipuri de relaţie –

Trecerea progresivă de la centrarea terapeutică asupra bolii spre o mai bună

1.4. DIFERENŢA DINTRE COMUNICAREA SOCIALĂ Şl CEA

Condiţiile optimei comunicări profesionale:

1.4.1. RELAŢIILE SOCIALE ŞI INTERPERSONALE

Descrierea diferitelor tipuri de relaţii sociale. Relaţiile sociale sunt legături,

 Relaţii sociale mixte: combinaţie a ultimelor două, în parte îndreptate spre

Caracteristicile relaţiilor interpersonale

Tipuri de relaţii interpersonale

percepţie socială. Imaginea pe care individul şi-o construieşte despre celălalt

Relaţii de asimilare: de fuziune, de amabilitate (total incompatibile cu

 Abandonul - retragere fizică sau emoţională dintr-un conflict.

Îngrijirea de sănătate este un proces interpersonal şi relaţia care se

interpersonale obişnuite, atribuind fiecăruia dintre interlocutori un rol specific,

Limbajul paraverbal se defineşte ca fiind utilizarea limbajului într-un mod

11. aspectele non-verbale ale scrisului - scrisul de mână, aşezare, organizare,

Intervenţii din partea asistentului medical:

Utilizarea întrebărilor - metodă de interacţiune verbală;

Manifestările de independenţă pot fi de ordin:

 Programul neuro - lingvistic (NPL);

fig.2 Modelul de comunicare al lui Berlo-SMCR

De la sursă porneşte, prin intermediul unui anumit canal, un mesaj

1.4.3. COMUNICAREA ASERTIVĂ

Reguli şi responsabilităţi pentru o comunicare asertivă (fig.3) :

fig.3 reguli şi responsabilităţi pentru o comunicare asertivă

1.5. BARIERE ÎN COMUNICAREA TERAPEUTICĂ

1.5.1. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI PSIHIC

 Dacă există tratament medicamentos, acesta trebuie aplicat la timp, cu

În cadrul contactului interpersonal, terapeutul şi bolnavul nu se găsesc pe