Sunteți pe pagina 1din 2

Baban Razvan Grupa 7109 ISB

DETERMINAREA CONSTANTEI DE VITEZA A INVERSIEI ZAHAROZEI

NOTIUNI TEORETICE:
Hidroliza zaharozei decurge în solutie diluata dupa ecuatia reactiilor de ordinul I (reactie pseudo-
monomoleculara):
H+
C12H22O11 + H2O  C6H12O6 + C6H12O6
zaharoza levuloza glucoza
Procesul se urmareste pe cale polarimetrica, prin masurarea scaderii rotatiei dextrogire. Rotatia
specifica pentru zaharoza este [a]D20 = + 66,5°, pentru levuloza [a]D20 = - 92° si pentru glucoza este [a]D20 =
+ 52,5°.
Puterea de rotire finala dupa inversie este [a]D20 = _20°.
Daca t este timpul de reactie, a - numarul initial de moli de zaharoza, b - numarul initial de moli de
apa, x - numarul de moli de amestec echimolar de glucoza + levuloza format la timpul t si dx - variatia
dx
numarului de moli de glucoza + levuloza în timpul dt, atunci viteza de reactie este proportionala cu
dt
numarul de moli de zaharoza nereactionati (a - x) si cu numarul de moli de apa nereactionati (b - x):
dx
= k2(a - x)(b - x) (1)
dt
Reactia de forma A + B = C + D este o reactie bimoleculara. Deoarece zaharoza se gaseste într-o solutie
diluata, componenta B este în cantitate mare fata de A. Variatia numarului de moli din componenta B fata
de numarul total de moli de A este neglijabila si reactia poate fi considerata de ordinul I. Deci, se poate
neglija x fata de b si se poate înlocui (b - x) cu b care se înglobeaza în constanta k2, obtinându-se:
dx
= k (a - x) (2)
dt
Prin integrare se obtine valoarea constantei:
1 a
k = ln (3)
t ax
Solutia initiala de zaharoza este dextrogira. Prin hidroliza apar glucoza (dextrogira) si levuloza
(puternic levogira). Efectul optic este deci dextrogir la început si levogir la sfârsit.
În general, rotatia planului de polarizatia a luminii, produsa de o solutie a unei substante optic active,
este proportionala cu concentratia. Astfel, unghiul A (unghiul de rotire spre dreapta) al zaharozei este A
= aa, unde a este concentratia zaharozei si a - constanta de proportionalitate.
În timpul hidrolizei, efectul de rotatie masurat prin unghiul B (la timpul t) se compune din suma
efectelor datorate amestecului de glucoza, levuloza si zaharoza existent. Daca se tine seama ca unghiurile
spre stânga sunt considerate negative si ca unghiul de rotire levogir este proportional cu concentratia
solutiei levogire, constanta de proportionalitate fiind b, rezulta:
B = a(a - x) - (-xb) = aa + bx - ax
de unde
a  B
x=
 
Baban Razvan Grupa 7109 ISB

Înlociund valoarea lui x în relatia (3) se obtine:


1 a 1 a   
k = ln  ln (4)
t a  a  B t B  a
 
Unghiul de rotatie final este C = ab. Facând aceasta înlocuire, relatia (4) devine:
1 AC
k = ln (5)
t BC

MOD DE LUCRU
Se umple tubul polarimetrului cu apa distilata si se determina punctul 0 al aparatului. Se pregatesc
80 cm3 solutie 20% zaharoza în apa distilata. Se iau 35 cm3 din solutia pregatita si se dubleaza cu HCl 1
N. Din solutia clorhidrica (de 10% zaharoza) astfel obtinuta se umple tubul polarimetrului si se masoara
imediat unghiul de rotatie initiala (A) al solutiei. Momentul citirii este momentul zero al reactiei.
Începând din acest moment se fac 5 citiri la intervale de 10 min., citiri care reprezinta unghiurile B pentru
timpii respectivi. Dupa ultima citire se adauga solutiei clorhidrice neutilizate solutia din tubul
polarimetric si se încalzeste.
Se raceste solutia, se introduce în tubul polarimetric si se citeste unghiul corespunzator (C).

POLARIMETRUL
Activitatea optica este o proprietate a substantelor cu molecule asimetrice. Marimea si sensul (+, -)
unghiului de rotire al luminii polarizate poate servi la identificarea si determinarea substantelor optic
active. Marimea rotatiei depinde de puterea rotatoare a substantei, de lungimea coloanei de lichid, de
temperatura, de lungimea de unda a luminii polarizate, de concentratia solvatului optic activ. Pentru
determinarea puterii rotatoare se utilizeaza de obicei linia D a sodiului (5893 Å) si în mai mica masura
linia verde a mercurului (5461 Å) la o temperatura de 20 °C. Rotatia specifica [a]D20 a solutiei este definita
ca unghiul de rotire în grade, corespunzator liniei D la temperatura de 20 °C, la trecerea radiatiei într-o
coloana de 1 dm de solutie de concentratie egala cu 1 g/cm3.

Rezultate:

Unghiul A : 3 minute - 35,3°


Unghiurile B: 13 minute -28.5°
23 minute - 27°
33 minute - 12,7°
43 minute - 9°
Unghiul C : 53 minute - -3,8°

S-ar putea să vă placă și