Sunteți pe pagina 1din 5

Psihologia persoanei bolnave

Sick person’s psychology


Cosmin Roşca, Florentina Roncea, Horaţiu Mireşan
First published: 01 iunie 2016
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract
The dimensions of man’s personality are considered to be of biological,
physiological, psychological, social and cultural nature. Therefore the vast
majority of those who address the topic of medical psychology agree that any
disturbance in somebody’s medical condition, no matter the form and etiology, is a
state of bio-psycho-socio-cultural deadlock. Whether the disease is physical or
mental, suffering is experienced psychically and it is a complex of moods and
meanings, feelings and perceptions, representations , judgments, assumptions, all
joined by despair and hope.
Keywords

patient’s psychology, sick person’s psychology, medical psychology

Rezumat
Omul ca personalitate trebuie considerat în dimensiunile lui biologice, fiziologice,
psihice, sociale şi culturale. De aceea, marea majoritate a celor care au abordat
tematica psihologiei medicale şi, implicit, a bolii sunt de acord că orice tulburare a
stării lui de sănătate, indiferent de formă şi etiologie, este o stare de impas bio-
psiho-socio-cultural. Indiferent dacă boala este fizică sau psihică, suferinţa este
trăită în plan psihic şi este un complex de stări şi semnificaţii, senzaţii şi percepţii,
reprezentări, raţionamente, supoziţii, toate sub semnul disperării şi speranţei.
Cuvinte cheie

psihologia pacientului psihologia persoanei bolnave psihologie medicală


Rolul de bolnav începe să fie jucat după declanşarea maladiei, odată cu dobândirea
(obiectivă) a statutului de bolnav.

 Statutul social este definit de drepturile şi obligaţiile pe care le are o


persoană în societate. Rolul de bolnav implică un comportament specific
prin:
 Scutirea responsabilităţilor care derivă din rolurile sociale, profesionale,
familiale.
 Cererea ajutorului celorlalţi, comportament ce poate oscila între asumarea
exagerată a rolului de bolnav şi respingerea ajutorului din cauza instalării
complexelor de inferioritate (cerşetori, plângăcioşi, hipocondrici – orgolioşi,
imagine de sine/ stima de sine slabă).
 Obligaţia bolnavului de a considera starea sa indezirabilă şi de a coopera
pentru vindecare.
 Obligaţia pentru bolnav de a cere ajutor specializat, competent, pentru
vindecare, ceea ce implică acceptarea diagnosticului şi mai ales a
tratamentului.

Boala ca durere şi suferinţă


Cuvântul ,,suferinţă“ este uneori utilizat în sens restrâns, ca sinonim al durerii
somatice, dar mai frecvent se referă la suferinţa mintală sau emoţională sau chiar la
durere în sens general.
Cuvântul ,,durere“ se referă, de regulă, la durerea somatică, dar este şi sinonim al
suferinţei.
Cuvintele durere şi suferinţă sunt utilizate împreună în diverse maniere - ca
sinonime, ca noţiuni contrastante sau ca noţiuni ce se definesc reciproc. (Durerea
este somatică, suferinţa este mintală; durerea este inevitabilă, suferinţa este
opţională).
Conceptualizarea bolii
Concepţia despre boală a parcurs un drum lung pentru a se desprinde, în timpurile
moderne, de concepţii iraţionale care confundau vindecarea (medicina) cu magia.
Încă se mai pot surprinde astfel de tendinţe chiar şi la contemporanii noştri.
Boala este conceptualizată în mod diferit, în funcţie de: contextul apariţiei,
momentul de viaţă, trăsăturile de personalitate, mediul sociocultural, bagajul
informaţional şi antecedentele pacientului.
Uneori, concepţia despre boală este realistă, bazată pe informaţii ştiinţifice; alteori,
boala e grefată de imixtiunea unor prejudecăţi aberante sau chiar obscurantism.
În concepţia creştină, boala este văzută ca o ,,pedeapsă meritată“, atunci când
aceasta este consecinţa unui păcat. Dacă bolnavul consideră că este fără păcat şi
suferă o ,,pedeapsă nemeritată“, divinitatea îl salvează de la alte situaţii sau
posibilităţi de păcătuire. Consecinţa fanatismului religios poate fi o atitudine de
resemnare, de pasivitate în faţa bolii, de neintervenţie în voinţa divină.
Tot în sens spiritual, unele persoane conferă prezenţei bolii, în existenţa lor, o
valoare supraumană - ,,semn al voinţei divine“. Aceste persoane coabitează cu
boala, o includ în persoană şi în destinul lor. De cele mai multe ori,
comportamentul este fatalist şi pasiv. Nu apelează la mijloace de vindecare, ci doar
la rugăciune şi meditaţie spirituală.
Boala poate fi considerată un ,,beneficiu“ pentru persoanele ce au interesul să-i
manipuleze conştient pe cei din familie sau din anturaj, cu scopul concret de a
obţine avantaje emoţionale sau economice.
Factorii ce determină trăirea bolii
Fiecare fiinţă umană îşi trăieşte boala într-o manieră proprie.
Factorii ce determină trăirea bolii sunt obiectivi, în majoritatea lor (boala cu
simptomele ei), dar şi subiectivi (conceptualizarea bolii şi suferinţei, trăsături
individuale de personalitate, relaţia cu medicul şi echipa medicală şi/sau cu
farmacistul).
Atitudinile pacientului ca expresie a trăirilor faţă de boală
Atitudinea se referă la tendinţa oamenilor de a gândi, a acţiona sau a simţi într-o
manieră (consecvent) favorabilă sau, dimpotrivă, nefavorabilă în legătură cu
diverse situaţii de viaţă.
Atitudinea se caracterizează prin trei elemente distincte:
Atitudinile sunt învăţate – persoanele nu se nasc cu o anumită atitudine asupra unor
obiecte sau idei; ele sunt însuşite (achiziţionate) de la părinţi, familie, prieteni şi din
societate; într-o anumită măsură, reflectă predispoziţiile culturale.
Atitudinile sunt evaluative – implică judecăţi subiective, ca de exemplu simpatie/
antipatie; preferinţă/ respingere; bun/ rău; benefic/ nociv. Fiinţa umană pare să aibă
o tendinţă inerentă de a evalua, judeca şi cântări obiectele psihologice.
Atitudinile tind să fie relativ persistente – rămân foarte consecvente în timp;
numeroase studii au arătat că, în mare, atitudinile rămân relativ stabile, deşi se
schimbă şi pot fi influenţate.
Comportamentul de bolnav
În funcţie de atitudinea faţă de boală, de reacţia persoanei faţă de boală,
comportamentul de bolnav poate fi de două tipuri: adaptativ sau dezadaptativ.
Adaptarea la boală şi la situaţia generată de boală este sarcina cea mai importantă
pe care trebuie să o îndeplinească psihicul unei persoane bolnave.
Deşi, din punct de vedere social, se instalează o constrângere de rol, reacţiile şi
atitudinile raţionale ale pacientului sunt o pavăză în calea disoluţiei psihice a
persoanei.
Respingerea e un răspuns obişnuit în faza de instalare a bolii, manifestându-se prin
ignorarea unor simptome somatice (de exemplu, durerea abdominală difuză),
etichetate ca normale sau interpretate eronat.
Dependenţa de boală se manifestă la acele persoane care exagerează simptomele
bolii şi diminuează efectele favorabile ale tratamentului, până la cei care utilizează
boala ca mijloc de autovalorizare, pentru a beneficia de atenţia celor apropiaţi. Pe
termen lung, poate fi o reacţie contraproductivă, contribuind la dezinserţia socială
şi parazitism.
Reacţiile depresive sunt cele mai frecvente, mai ales din momentul în care persoana
bolnavă începe să înţeleagă, în întregime, şi consecinţele bolii.
Important este faptul ca simptomele depresiei să nu evolueze spre o tulburare
severă, cu risc suicidar. Odată instalată depresia, ea devine un factor de agravare a
bolii somatice.
Instinctul vieţii şi al morţii
În concepţia lui Freud, în funcţionarea psihicului, extrem de importante sunt
instinctele Sinelui (inconştientului, în acelaşi timp) şi mai ales instinctele „vieţii“ şi
„morţii“ pe care le găsim în această instanţă. Primul dintre ele este, de fapt, un grup
de instincte, dintre care mai importante sunt cel sexual, de apărare, alimentar (de
conservare a individului şi a speciei). Forţa cu care se manifestă aceste instincte se
numeşte „libido“ şi, cu cât aceasta este mai mare, persoana dispune de mai multă
energie conservativ-adaptativă. Conflictul intrapsihic generat de opoziţia conştiinţei
faţă de acest instinct este şi el mai mare, ducând la diverse forme de dezvoltare, de
orientare atitudinal-comportamentală, de manifestări patologice.
Concluzii
Boala este conceptualizată în mod diferit, în funcţie de: contextul apariţiei,
momentul de viaţă, trăsăturile de personalitate, mediul sociocultural, bagajul
informaţional şi antecedentele pacientului.
Trăirea bolii de către persoana bolnavă cuprinde o mare varietate de
comportamente şi emoţii. Majoritatea trăirilor sunt legate de intensitatea
simptomatologiei. Boli cu simptomatologie grevată de durere atroce pot genera
trăiri psihologice de disperare și deznădejde.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale psihologiei persoanei bolnave pentru
farmacist îl poate reprezenta comportamentul persoanei bolnave. Pacientul
(persoana bolnavă) se poate adapta la boală, poate să respingă boala, poate să fie
dependent de boală sau poate să manifeste reacţii depresive în raport cu aceasta.
Farmacistul trebuie să ţină cont de toate aceste posibile tendinţe şi să consilieze
pacientul în concordanţă cu efectul terapeutic care trebuie atins.

Bibliografie
1. Athanasiu A., Elemente de psihologie medicală. Editura Medicală, București, 1983.
2. Cornuțiu G., Bazele psihologice ale practicii medicale. Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1998.
3. Cosman D., Psihologie medicală. Editura Polirom, Iași, 2010.
4. Cucu I., Psihologie medicală. Editura Litera, București, 1980.
5. Enătescu V., Enătescu, V.R., Dialogul medic-bolnav, Ediția a II-a. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007.
6. Gorgos C., (ed.). Dicționar Enciclopedic de Psihiatrie, vol. I-IV. Editura Medicală, București, 1987.
7. Iamandescu I.B., Psihologie medicală, ediția a II-a. Editura Infomedica, București, 1997.
8. Lăzărescu M., Nireștean A., Tulburările de personalitate. Editura Polirom, Iași, 2007.
9. Lăzărescu M., Psihopatologie clinică. Editura Helicon, Timișoara, 1994.
10. Mărgineanu N., Psihologia adâncurilor și înălțimilor. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1999.
11. Popescu-Neveanu P., Dicționar de psihologie. Editura Albatros, București, 1978.
12. Predescu V., Psihiatrie, vol. I. Editura Medicală, București, 1989.
13. Sîrbu Marinela, Curs de psihologie medicală.
14. Tudose F., O abordare modernă a psihologiei medicale. Editura Litera, București, 2000.
15. Tudose F., Orizonturile psihologiei medicale. Editura Infomedica, București, 2003.
16. http://www.cartidownload.ro/Psihologie/54494/Psihologie_Clinica_Si_Medicala_Florin_Tudose

S-ar putea să vă placă și