Povestea lui Harap-Alb

Tema si viziune
Basmul este o specie a genului epic in proza in care se nareaza intamplarile unor personaje
reale, simbolice sau fantastice intre care se creeaza un conflict divizat intre fortele binelui si fortele
raului, din care, de regula reies invingatoare fortele binelui.
Basmul se caracterizeaza prin prezentate formulelor specifice, prin faptul ca prezinta o alta
lume decat cea reala, o lume indepartata in care se impletesc fenomene reale cu cele imaginare,
protagonistul este supus unor probe initiatice si de dezvoltare, iar finalul operei este unul fericit,
rezultat cu victoria fortelor binelui.
In ,,Povestea lui Harap-Alb’’, eroul este supus mai multor probe pentru a-si duce la capat misiune.
Actiunea basmului urmeaza o linie ascendenta, astfel incat de cele mai multe ori, inceputul se afla in
opozitie cu sfarsitul, eroul facand un salt de o pozitie sociala umila la una inalta.
In calatoria sa, protagonistul intalneste adversari, dar si ajutoare (fiinte, animale, obiecte), ca in orice
basm popular. In afara de aceste doua categorii pot aparea si donatorii sau furnizorii, personaje
intalnite intamplator si care ii daruiesc eroului un obiect miraculous ce-l va ajuta la nevoie( de
exemplu craiasa albinelor).
Povestea lui Harap-Alb a fost publicata in anul 1877 in revista “Convorbiri literare”. Conform
clasificarii facute de Jean Boutiere, apartine grupului basmelor fantastice, alaturi de “Soacra cu 3
nurori”, “Fata babei si fata mosneagului”, “Fat-Frumos”, “Fiul iepei” si “Povestea porcului”.
Meritul lui Ion Creanga este ca a scos basmul din circuitul folcloric si l-a introdus in literatura culta.
Tema basmului, imprumutata din basmul popular este triumful fortelor binelui asupra fortelor
raului. O tema secundara importanta basmului este si a aceea de formarea a personalitatii
protagonistului, ce ofera basmului “povestea lui Harap-Alb” o tenta de Bildungsroman,
De asemenea, se reiau si anumite motive narative specifice basmului popular: superioritatea
mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, probele, demascarea raufacatorului, pedeapsa
raufacatorului si casatoria.
Viziunea despre lume a autorului este una fabuloasa cu personaje himerice si obiecte magice.
In viziunea lui Creanga, totul este posibil si vointa omului nu cunoaste limite. Lumea lui Creanga,
porneste de la realitate, trece in fabulous si se intorce din nou in realitate.
Creanga cultiva idealul de bine, de adevar si de frumos specific mentalitatii populare, iar basmul sau
subliniaza dificultatea afirmarii acestora chiar daca imprejurarile depuse pentru depasirea probelor
fiind profund umanizate.
Viziunea artistica a lui Creanga aduce o rezolvare originala printr-o tratare artistica prin limba si
umor. Prin eroul sau, care lupta pentru impunerea unor valori morale, Creanga sublineaza milostenia
sa despre calitatile necesare unui conducator adevarat.
Registrele stilistice popular, oral si regional ofera originalitate textului. Limbajul contine termeni si
expresii populare, regionaisme, frecventa zicatorilor si a proverbelor( “Vorba aceea”). Umorul este
dat de exprimarile muscalte( sa traiasca 3 zile cu cea de-alaltaieri), ironiei, poreclelor etc.
Oralitatea este data prin expresii narrative tipice( si atunci, si apoi, in sfarsit) si implicarea subiectiva a
naratorului ( ce alta pot sa zic?) , dativul epic ( si odata mi ti-l insfaca cu dintii)
 Titlul este format din doua cuvinte aflate in opozitie: “harap” care inseamna om de rand de
culoare, rob, si “Alb: dand numele eroului si avand o semnificaie precisa legata de relatiile sociale.
Numele este un oxymoron si fixeaza un nou statut social, acela de rob, de sluga a spanului, dandu-I
dubla identitate: aceea de print ca identitate reala, iar cealalta de sluga.
Intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient si omniprezent, insa nu este
total obiectiv, acesta reflectand uneori asupra faptelor personajelor. El intervine adesea cu comentarii
sau reflectii asupra personajelor prin umor si oralitate. Naratiune la persoana a 3-a se altereaza de-a
lungul operei cu dialogul.
Actiunea se desfasoara linear, succesiunea evenimentelor narative si a episoadelor se realizeaza
prin inlantuire.
Incpitul stabileste timpul si spatial in care se desfasoara actiunea, dar acestea nu au coordonate reale,
ci vagi, imaginare. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa
calatoreasca de la un capat al lumii la celalalt, simbolizand drumul de la imaturitate la maturitate.
Momentele subiectului corespund actiunilor realizate de protagonist. Situatia initiala in care este
prezentat eroul si curtea craiului reprezinta expozitiunea, primirea scrisorii de la imparatul verde si
hotararea mezinului de a-si incerca norocul reprezinta intriga, probele pe care le trece harap-alb
impreuna cu prietenii sai alcatuiesc desfasurarea actiunii, punctul culminant consta in demascarea
spanului si recunoasterea meritelor adevaratului mostenitor, iar prin deznodamand se reface echilibrul
initial si are loc rasplata eroului prin mostenirea tronului si casatoria cu fata imparatului Ros.
Povestea lui Harap-Alb urmareste in primul rand evolutia eroului. In functie de ipostazele in
care se afla eroul, este structurata schema narativa a operei. In prima ipostaza eroul este doar mezinul,
care se pregateste de drumul care va echivala cu maturizarea, in a doua ipostaza, el isi schimba statul
reprezentand o decadere, de la un statut superior la unul inferior de sluga, aceasta ipostaza reprezinta
de fapt procesul de maturizarea in care fiul de crai trebuie sa-si dovedeasca calitatile de conducator
chiar si intr-o stare umila. In a treia etapa maturizarea se produce, fiul de crai isi dovedeste calitatile
de conducator pe care le-a dobandit in procesul de initiere si devine imparat.
Scrisoare primita de la imparatul verde este motivul ce declanseaza situatia initala a actiunii si
determina plecare mezinului ( motivul superioritatii mezinului) . Pentru ca s-a aratat milostiv cu
batrana cersetaore, care era de fapt sfanta duminica, eroul primeste de la ea sfaturi care il vor ajuta sa-
si indeplineasca misiunea. Motivul calului nazdravan din alte basme se regaseste si aici: calul nu este
un animal, deoarece el are puteri supranaturale, el vorbeste si poate zbura, iar ademenirea lui nu se
poate realiza decat cu o tava de jaratic.
Punctul culminant al basmului consta in demascarea antagonistului si restabilirea adevarului.
Faptul ca Spanul l-a ucis pe harap-alb reprezinta iesirea lui de sub cuvantul Spanului, iar invierea sa
de catre fata imparatului ros, o faraoana de altfel, reprezinta inceperea unui nou capitol , la un nou
statut social.
Deznodamanul consta in rasplata eroului dar si in faptul ca se restabileste echilibrul,
In concluzie, Ion Creanga stilizeaza si adduce fantasticul intamplarilor basmului la nivel de analiza si
introspectie psihologica. Se prezinta dezvoltarea omului in urma experientelor, de aceea basmul cult
devine o opera de o imensa valoare.
In opinia mea, avand ca model basmul popular, Creanga a valorificat in mod superior trasaturile
acestuia aducand ca noutate cuantificarea anticului si a personajelor, originalitatea artei narative,
limbajul moldovenesc si umorul, actiunea desfasurandu-se intr-un univers fantastic, intr-un univers
vag si intr-un spatiu neconventional.