[Verse]

Eminescu le zice epiogni, eu le zic epigoi,

Că sunt efectiv goi de tot ce ne face uman pă noi!

Vor victorie, război, vor și glorie ca eroii,

Da' n-au loc în istorie nici ca strigoi, papițoii.

Ăștia au permis conștient un ritual demonic.

Ne-au atacat ecologic, ne-au ruinat economic,

Și, spiritual-istoric ne-au deformat metodic,

Ne-au devorat masonii, ne-ar fi reformat canonic.

Sunt altele care ne hrăneau cultural-caloric.

Altele pe care moșii nostri le apreciau valoric.

Excludeau din start actorii și scamatorii,

Care se fac singuri de ca-ca instalatorii.

Sfidau armatele lui Satan, invadatorii,

De aia-s ca marele Duckadam, numa' că stau în fața țării,

Sau, Fane a lu' Caran la o plimbare cu trancan;

Din ăla mare și e taman până la tine în fața scării.

Tre' să dăm jos de pe ciolan trădătorii

Ce ne-au dus ca pe Cioran “Pe culmile disperării”.

De aia în loc de memorii, la lumina lumânării,

Tot risipesc amatorii ca sirena salvării.

Liric vorbind, atlet perfect ca discopolii,

Limpede și plin de viață ca adâncu' mării,

Da' nu-mi plac bufonii, pentru mine chiar nu-i comic

Să tot văd sărmani cu harfe de Berlusconi!

Pot fi laconic pân' la catatonic ca laponii,

Da' scuip atât de tare încât se sparg atomii!

Senin ca un copil, scuip venin că-s instabil

Și e indubitabil că-s chiar irecuperabil!

Nicidecum fezabil ce-mi propun, făcând rap.

Amulea, da' nu-mi sta-n drum, nu-s tandru cu rapandule.

Bă, minte îngustă, ține minte o șustă:

Multe fuste gustesc ură pân-ajung să guste din zgură.

Uitând că pă coloana mea nu vezi vreo fisură.

Oi fi spășit, oi fi prăjit, dar nu-s vreo prăjitură.

Așa că dacă o dată mai bați apropouri, eroule,

Te bat la popou' gol, la propriul tău show, bă, boule!

Vin din stradă, nu-s vreunu' din clan, nu-s vreun huligan,

Totuși te bat cu tot cu brigadă.

Sună la gardă. Sari gardul ca pe coardă, că-s la poartă

Gata să te las cu arcada spartă, coardo.

Si toți or s-o vadă, poate scot și-o dovadă;

Măcar să fii și tu un sifon omolgat, mă!

Vezi, degeaba ești isteț, primești dispreț

Când ai obrazul gros ca șoriciul de mistreț!

Mi-e dor de anii '80!

Eu nu înțeleg nimic din pizde ca tine, prefăcute și seci.

Deci, pană Hristos mă face tare ca pă Boca

Te dau knock-out c-un croșeu ce crapă roca!

De fapt, să ne calmăm puțin,

Da' ține cont că aș putea fi gata să mor pentru ce susțin;

În schimb tu pari genul ce se agață dă viață

Atunci când simte cum chestii tenebroase îl înhață!

Ești moale ca jeleul, junelule!

Te văd cum nădușești când iți lingușești zeul, păpușelule!

Că e mai ușor să minți un milion în microfon

Decât să fii sincer în fața unui singur om!

Jet din ochii mei, tu și acei lachei de-o-vrei

Și căței ce dați OK la gay și moschei.

Nu-mi tre' Dragnea, Cioloș, fraierii lui Soroș,

Templele masonice sau exemplele catolice.

Simte-mi slăbiciunea, creștine!

Fă rugaciune să dispară stricăciunea ce crește în mine,

Da' până atunci să nu-mi subestimezi puterea

Sau o să am grijă să expermintezi durerea!

Scoate cartea din portarm, încarci cu calm,

Ții degetul pe tragaci, precum un gabor american -

Gata să tragi cu psalmi, să-i sfarmi pe draci,

Să-i faci să stea departe de toți cei dragi.

Și orice ce faci, să faci cu drag,

Fiindcă niciodată nu a fost vorba numa' de procentaj.

Leagă-ţi șireturile, bă blegule.

E fix același joc, chit că nu respectă toți regulile, colegule!