1.

PREZENTAREA GENERALĂ A
INSTITUŢIILOR PUBLICE
Conf. univ. dr. Maria-Andrada GEORGESCU
Departamentul de Economie și Politici Publice
Facultatea de Administrație Publică
SNSPA – București
maria-andrada.georgescu@administratiepublica.eu
 Instituţiile publice au un rol important în cadrul statului
deoarece prin intermediul acestora acesta îşi îndeplineşte
funcţiile sale. De asemenea, procesele economice în
economia de piaţă, sunt influenţate de stat prin pârghiile
economico-financiare aflate la dispoziţia sa, utilizate în
vederea corectării dezechilibrelor la nivel macroeconomic.

 Sfera de cuprindere a instituţiilor publice este vastă, statul

acţionând practic în toate domeniile vieţii economice sau
sociale. De asemenea, una din caracteristicele cele mai
importante ale economiilor secolului XX, care se continuă şi în
secolul XXI, este expansiunea sectorului public. Statul, prin
intermediul instituţiilor de care dispune sau prin intermediul
întreprinderilor a acţionat, în funcţie de politica urmată în
diferite perioade, asupra redistribuirii produsului intern brut în
economie, a influenţat pozitiv sau negativ desfăşurarea
anumitor activităţi.
 De ce, însă, sunt atât de importante instituţiile publice şi,
în primul rând cum se poate defini acest concept?

 Legea finanţelor publice şi, respectiv, legea finanţelor

publice locale definesc noţiunea de instituţie publică
enumerând exemple în acest sens, fără a surprinde cu
exactitate caracteristicile esenţiale ce ar trebui să fie
îndeplinite de către acestea. În plus, nu se face o
distincţie clară între autoritate publică şi instituţie publică
deşi numeroase acte normative tratează diferenţiat cele
două noţiuni (de exemplu Legea administraţiei publice
locale sau Legea privind achiziţiile publice).
 Conform legii finanţelor publice, în sfera de cuprindere a
instituţiilor publice se cuprind: “Parlamentul, Administraţia
Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice
autonome, precum şi instituţiile din subordinea/coordonarea
acestora, finanțate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2)”.
(Art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele
publice, publicată în MO nr. 597/2002, cu modificările și
completările ulterioare)

 La nivel local, conform reglementărilor legislative privind

finanţele publice locale, instituţiile publice locale reprezintă
“denumirea generică, incluzând comunele, oraşele,
municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele,
municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din
subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de
modul de finanțare a activității acestora”. (Art. 2 alin. (1) pct. 39
din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată
în MO nr. 618/2006, cu modificările și completările ulterioare)
 Cu toate acestea, ce reprezintă o instituţie publică? În majoritatea
cazurilor se fac numeroase confuzii. De exemplu, la întrebarea: „Pe
care dintre următoarele entităţi (Ministerul Finanţelor Publice, SNSPA
Bucureşti, Banca Naţională a României, Ateneul Român, Electrica
S.A.) le consideraţi instituţii publice?”, răspunsul va fi cu
preponderenţă: „Toate!”, argumentul respondenţilor fiind că „toate
aparţin statului”. Unde se produce confuzia? O explicaţie ar consta în
faptul că nu se cunoaşte foarte bine care este sfera de cuprindere a
sectorului public. Conform viziunii Fondului Monetar Internaţional,
sectorul public cuprinde, pe de o parte, entităţile ce aparţin
administraţiei guvernamentale centrale şi locale, iar, pe de altă parte,
cuprinde entităţile cu scop productiv, angrenate în mecanismul pieţei
şi care urmăresc obţinerea de profit. (Finance Statistics Manual
2001, International Monetary Fund, 2001)

 Prin urmare, în continuare ne vom referi la entităţile aparţinând

administraţiei guvernamentale centrale şi locale ca fiind instituţii
publice care furnizează bunuri publice în vederea satisfacerii nevoilor
colective, care au ca obiectiv bunăstarea socială şi nu înregistrarea
profitului, care sunt finanţate, în majoritatea cazurilor de la bugetul
public şi care sunt înfiinţate prin legi date în acest sens.
GRUPAREA INSTITUŢIILOR PUBLICE DUPĂ MODUL DE
PREZENTARE DE MAI SUS SE FACE ÎN FUNCŢIE DE NIVELUL LA
CARE SE MANIFESTĂ. ASTFEL, AVEM INSTITUŢII PUBLICE LA
NIVEL CENTRAL ŞI INSTITUŢII PUBLICE LA NIVEL LOCAL

Instituţii şi autorităţi Instituţii ţi autorităţi

publice la nivel central publice la nivel local
- Parlamentul - consiliile judeţene şi
- Preşedinţia Consiliul General al
Municipiului Bucureşti
- Guvernul
- consiliile locale din
- ministerele municipii, oraşe, comune
- alte organe de specialitate şi sectoare
ale administraţiei publice - alte instituţii publice de
centrale interes local aflate în
subordinea celor de mai
sus
UN ALT CRITERIU DE CLASIFICARE A INSTITUŢIILOR PUBLICE
ESTE DOMENIUL ÎN CARE ÎŞI MANIFESTĂ AUTORITATEA. ACEASTĂ
CLASIFICAŢIE CORESPUNDE FUNCŢIILOR AVUTE DE INSTITUŢIILE
PUBLICE.
- administraţie publică (Administraţia
Prezidenţială, autorităţi legislative,
autorităţi executive)
După domeniul în - institute de cercetare ştiinţifică
care îşi - instituţii din domeniul apărării, ordinii
manifestă publice şi siguranţei naţionale
autoritatea - instituţii de învăţământ
- unităţi sanitare
- instituţii de cultură şi recreere
- unităţi agricole şi silvice
UN ALT CRITERIU DE CLASIFICARE A INSTITUŢIILOR
PUBLICE ESTE MODUL DE FINANŢARE AL ACTIVITĂŢII
CURENTE ŞI DE CAPITAL.

- instituţii publice finanţate integral de la

bugetul de stat, local sau al fondurilor
speciale
După modul de - instituţii publice subvenţionate
(veniturile proprii sunt completate cu
finanţare
subvenţii de la bugetul de stat sau
local)
- instituţii publice finanţate integral din
venituri proprii
 În cadrul instituţiilor publice pot exista activităţi de sine
stătătoare ce sunt finanţate din anumite categorii de
venituri proprii sau din fonduri externe nerambursabile.
 O caracteristică a instituţiilor publice este faptul că ele
produc bunurile publice care sunt distribuite în cea mai
mare parte gratuit sau la preţuri care se regăsesc sub
nivelul costurilor. Prin serviciile oferite de către instituţiile
publice se urmăreşte asigurarea unor servicii către
cetăţeni care ar necesita costuri ridicate dacă ar fi
produse de sectorul privat, precum şi asigurarea
satisfacerii nevoilor sociale ale contribuabililor.
 Deoarece sunt axate pe furnizarea unor anumite bunuri
publice, instituţiilor publice le este caracteristică
specializarea, ele urmărind scopul pentru care
funcţionează.
DOMENIILE ÎN CARE ACŢIONEAZĂ INSTITUŢIILE
STATULUI PRODUCĂTOARE DE BUNURI PUBLICE

a) domeniul social-cultural:
 învăţământ: preşcolar, primar şi gimnazial,
complementar, profesional, liceal, postliceal, învăţământ
pentru copii cu deficienţe, universităţi, academii, case de
cultură, biblioteci etc.;
 sănătate: dispensare medicale, policlinici, spitale,
sanatorii, preventorii, creşe, leagăne de copii, centre de
recoltare şi conservare a sângelui, staţii de salvare etc.;
 asistenţă socială: cămine de bătrâni şi pensionari,
cămine-spital pentru invalizi şi bolnavi cronici, cămine
pentru copii infirmi şi cămine-atelier, cantine de ajutor
social, centre de primire a minorilor, instituţii de
plasament familial etc.;
 sport şi tineret.
DOMENIILE ÎN CARE ACŢIONEAZĂ INSTITUŢIILE STATULUI
PRODUCĂTOARE DE BUNURI PUBLICE (CONT.)

b) domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei

naţionale: unităţi militare, unităţi de poliţie, pompieri, jandarmi,
Serviciul Român de Informaţii, autorităţile judecătoreşti;
c) domeniul autorităţii publice: Preşedinţia, Senatul, Camera
Deputaţilor, Secretariatul General al Guvernului, consiliile
locale, primăriile, prefecturile, Curtea de Conturi, Curtea
Constituţională, Consiliul Concurenţei etc.;
d) domeniul serviciilor publice: instituţii pentru administrarea
spaţiilor verzi, a pieţelor şi oboarelor etc.;
e) domeniul agriculturii şi silviculturii: direcţii de agricultură şi
dezvoltare rurală, oficii de studii pedologice etc.;
f) domeniul transporturilor: Autoritatea Rutieră Română,
Autoritatea Feroviară Română, Autoritatea Aeronautică
Română etc.
Conducătorii instituţiilor publice sunt ordonatori de credite. În
funcţie de subordonarea instituţiei, conducătorul acesteia
poate fi ordonator principal de credite, ordonator secundar sau
ordonator terţiar.

În practică şi în literatura de specialitate întâlnim termenul de

ordonator de credite bugetare în două abordări:
1. conducătorul instituţiei publice – abordarea corespunde
definiţiei din Legea finanţelor publice şi este utilizată deoarece
pornind de aici se stabilesc drepturile şi obligaţiile care revin
conducătorului (reprezentantului legal) al instituţiei publice;
2. instituţia publică propriu-zisă (condusă de un ordonator de
credite conform primei accepţiuni) - această abordare este mai
apropiată de situaţiile în care se pune problema din punct de
vedere instituţional, şi nu din punct de vedere al persoanei
care conduce instituţia. Spre exemplu, în legea bugetului de
stat, la anexa 3 întâlnim lista ordonatorilor principali de credite
bugetare sub forma precizării denumirii instituţiilor care
primesc alocaţii directe de la bugetul de stat.
 Legislaţia noastă prevede organizarea piramidală din punct de
vedere al subordonării instituţiilor publice. Numărul maxim de
nivele permis este de trei, aferente categoriilor de ordonatori
de credite bugetare: principali, secundari şi terţiari. Trebuie
subliniat faptul că exprimarea exactă la art. 20 alin. (3) din
Legea finanţelor publice în ceea ce priveşte ordonatorii de
credite secundari şi terţiari este: „Conducătorii instituţiilor
publice cu personalitate juridică din subordinea/coordonarea
ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari
sau terţiari de credite, după caz”. Această exprimare generală
nu impune existenţa strictă a trei nivele.

 Conform uzanţelor, categoriile de ordonatori de credite

bugetare se stabilesc în funcţie de rolul şi responsabilitatea pe
care o au în procesul bugetar. O definire a acestora şi o
descriere generală a drepturilor şi îndatoririlor ce le revin este
prezentată în tabelul următor.
 Tip
ordonator de Rol şi responsabilitate
credite
Definire: Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii,
conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
Ordonator conducătorii instituţiilor publice autonome. Ordonatorii principali
de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept,
principal
secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest
de credite scop, cu excepția conducătorului compartimentului financiar-
bugetare contabil. Prin actul de delegare, ordonatorii principali de credite
vor preciza limitele şi condiţiile delegării acestora. În cazurile
prevăzute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt
secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
Responsabilităţi: Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja
cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de a utiliza
creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor
aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor
publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
 Tip
ordonator de Rol şi responsabilitate
credite
Rol: Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de
angajament şi creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi
pentru bugetele instituţiilor publice din subordine sau coordonare, ai
căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după
Ordonator
caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Ordonatorii principali de
principal credite transmit bugetele instituţiilor publice din subordine sau
de credite coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de
bugetare credite, după caz, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii
bugetare anuale.
Ordonatorii principali de credite vor repartiza creditele bugetare, după
reţinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea
unei execuţii bugetare prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal,
cheltuielilor acordate în bani, de natura asistenţei sociale şi asigurărilor
sociale, precum şi a contribuţiilor de asigurări sociale aferente,
cheltuielilor cu bursele acordate din fonduri publice, cheltuielilor cu
datoria publică şi a celor care decurg din obligaţii internaţionale și a
sumelor alocate ordonatorilor principali de credite din Fondul de rezervă
bugetară la dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia
Guvernului, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute
în proporţie de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de
către Guvern a raportului semestrial privind situaţia economică şi
bugetară şi a opiniei Consiliului Fiscal cu privire la acesta.
 Tip
ordonator de Rol şi responsabilitate
credite
Definire: Conducătorii instituţiilor publice cu
personalitate juridică din subordinea ordonatorilor
principali de credite, având în subordine ordonatori
Ordonator terţiari de credite.
secundar Rol: Ordonatorii secundari de credite repartizează
de credite creditele de angajament și bugetare aprobate, pentru
bugetare bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice
subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari
de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Responsabilităţi: Ordonatorii de credite au obligaţia de
a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de
a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi
destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea
dispoziţiilor legale.
 Tip
ordonator de Rol şi responsabilitate
credite
Definire: Conducătorii instituţiilor publice cu
personalitate juridică din subordinea ordonatorilor
principali de credite, fără a avea ale instituţii în
Ordonator
subordine.
terţiar de
Rol: Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele
credite
bugetare bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru
realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc,
potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile
stabilite prin dispoziţiile legale.
Responsabilităţi: Ordonatorii de credite au obligaţia de
a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament
repartizate şi de a utiliza creditele bugetare numai în
limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru
cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice
respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
 Structurile piramidale de subordonare sunt variate mai ales că avem de-a
face cu diverse forme de finanţare. Modul de finanţare este important
deoarece în anumite situaţii ordonatorul superior de credite trebuie să
deschidă credite bugetare (în cazul finanţării integrale de la buget), în alte
situaţii trebuie să vireze subvenţii (în cazul instituţiilor publice finanţate
parţial de la buget) ori trebuie doar să vegheze asupra bunei desfăşurări a
activităţii (în cazul instituţiilor publice autofinanţate).

 Câteva din sistemele de subordonare care reproduc situaţii întâlnite în

România sunt generalizate şi exemplificate mai jos. Semnificaţia notaţiilor şi
fundalelor utilizate în schemele de mai jos sunt următoarele:
OP – ordonator principal de credite bugetare
OS – ordonator secundar de credite bugetare
OT – ordonator terţiar de credite bugetare
1. Ordonatorul principal de credite bugetare (finanţat integral de la
bugetul de stat sau local) nu mai are ale instituţii publice în
subordine

Această situaţie este întâlnită în special în cazul autorităţilor publice de

reglementare care se finanţează din alocaţii de la bugetul de stat. Cu o
frecvenţă mai mare întâlnim acest caz şi la bugetele locale din comune,
unde rar sunt organizate structuri cu personalitate juridică subordonate.

Schema nr. 1: Ordonator principal de credite bugetare finanţat de la

bugetul de stat sau local, fără instituţii în subordine

În situaţia prezentată mai sus, ordonatorul principal de credite nu are

instituţii în subordine. Deschiderile de credite bugetare se repartizează
integral pentru activitatea sa proprie. Această situaţie este întâlnită în
cazul Consiliul Legislativ, Consiliul Concurenţei, Avocatului Poporului,
Curţii Constituţionale, Consiliului Naţional pentru Combaterea
Discriminării etc.
2. Ordonatorul principal de credite bugetare (finanţat integral din
venituri proprii) nu mai are ale instituţii publice în subordine

Situaţia de mai sus este întâlnită în cazul instituţiilor publice autonome.

Această denumire generică face referire, în special, la autorităţile de
reglementare care au dreptul de a încasa o serie de impozite şi taxe
din care îşi acoperă integral cheltuielile.

Schema nr. 2: Ordonator principal de credite bugetare finanţat

integral din venituri proprii, fără instituţii în subordine

Situaţia de mai sus este întâlnită în cazul Autorității de Supraveghere

Financiară (ASF) sau a Autorităţii Naţionale de Reglementare în
domeniul Energiei (ANRE). Instituţia nu beneficiază de deschideri de
credite bugetare deoarece cheltuielile sunt acoperite integral din
veniturile proprii încasate în condiţiile legii.
3. Ordonatorul principal de credite bugetare (finanţat integral de la bugetul de
stat sau local) are în subordine ordonatori terţiari de credite bugetare
finanţaţi similar

Organizare ierarhică clasică cu două trepte, frecvent întâlnită la nivel local. Acest sistem corespunde
unui model mai simplist de organizare deoarece prezintă doar două niveluri. Ordonatorii terţiari de
credite din subordinea ordonatorului principal reprezintă instituţiile specializate ale acestuia pe
anumite domenii. Acest sistem de organizare este specifică situaţiilor în care ordonatorii de credite
subordonaţi funcţionează în aceiaşi unitate administrativ-teritorială cu ordonatorul principal de
credite.

Schema nr. 3: Ordonator principal de credite bugetare finanţat de la bugetul de stat sau local,
având în subordine ordonatori terţiari de credite bugetare finanţaţi similar

Un exemplu în acest sens ar putea constitui Ministerul Sănătăţii în calitate de ordonator principal de credite bugetare având în subordine
ordonatori direct terţiari ca: Institutele de Sănătate Publică, Institutul Naţional de Medicină Sportivă Bucureşti, Academia de Ştiinţe
Medicale Bucureşti etc.
La nivel local, acolo unde s-a optat pentru organizarea de structuri cu personalitate juridică subordonate, aceasta este modelul de organizare
utilizat. Spre exemplu în oraşul Panciu ordonatorii terţiari de credite bugetare de subordonare locală sunt: Şcoala generală nr. 1, Liceul
„Ioan Slavici”, Casa orăşenească de cultură şi Serviciul public de interes local.
4. Ordonatorul principal de credite bugetare (finanţat
integral de la bugetul de stat sau local) are în
subordine ordonatori secundari şi terţiari de credite
bugetare finanţaţi similar

Această structură prezintă cel mai mare grad de complexitate în

ceea ce priveşte finanţarea integrală de la bugetul de stat sau
local. Situaţia de faţă corespunde cu cea întâlnită îndeosebi la
marile ministere (cele care au structuri deconcentrate la nivelul
fiecărui judeţ). Aceste servicii deconcentrate joacă de cele mai
multe ori rolul de ordonatori secundari de credite bugetare
având în subordine una sau mai multe instituţii publice de
organizate în judeţul respectiv.
Un exemplu îl constituie Ministerul Finanţelor Publice care joacă
rolul de ordonator principal de credite. Unul din ordonatorii
secundari de credite bugetare este Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală care are în subordine direcţii generale
regionale ale finanţelor publice. În subordinea directă a
ordonatorului principal de credite se află şi Comisia Naţională
de Prognoză, Agenția Națională pentru Achiziții Publice.
Schema nr. 4: Ordonator principal de credite bugetare finanţat de
la bugetul de stat sau local, având în subordine ordonatori
secundari şi terţiari de credite bugetare finanţaţi similar

La nivel local există astfel de structuri doar cu caracter de excepţie

(sunt foarte puţini ordonatori secundari de credite la nivel local). O
astfel de excepţie este la Sibiu, unde Serviciul Public de Administrare
a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar de Stat reprezintă veriga
intermediară dintre ordonatorul principal de credite bugetare şi
ordonatorii secundari de credite bugetare (şcoli, grădiniţe).
5. Ordonatorul principal de credite bugetare (finanţat
integral de la bugetul de stat sau local) are în
subordine şi ordonatori direct terţiari de credite
bugetare finanţaţi integral din venituri proprii

Situaţia curentă este mai rar întâlnită în practică deoarece

numărul instituţiilor publice autofinanţate este încă mic.
Se constată o tendinţă de transformare a unor activităţi
autofinanţate în instituţii publice de sine stătătoare având
venituri proprii suficiente pentru acoperirea cheltuielilor
instituţiei.

Decizia ordonatorului principal de credite bugetare de a

organiza instituţii autofinanţate în subordinea sa este
motivată şi de faptul că veniturile proprii trebuie
gestionate separat de alocaţiile bugetare din bugetul de
stat sau cel local.
Schema nr. 5: Ordonator principal de credite bugetare finanţat de la bugetul
de stat sau local, având în subordine şi ordonatori direct terţiari de credite
bugetare finanţaţi integral din venituri proprii

Situaţia de mai sus este întâlnită în domeniul învăţământului. Astfel, universităţile de

stat (instituţii publice finanţate integral din venituri proprii) sunt ordonatori direct
terţiari la Ministerul Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice. La nivel local
putem întâlni, de asemenea, situaţii similare. De exemplu, la Brăila, Direcţia
Administraţiei Pieţelor şi Târgurilor (instituţii publice finanţate integral din venituri
proprii) este ordonator direct terţiar de credite bugetare.
Există şi posibilitatea de a avea ordonatori secundari de credite bugetare
autofinanţaţi ce au în subordinea lor alte instituţii publice autofinanţate. De
exemplu, legea învăţământului permite universităţilor de stat să organizeze
instituţii publice de cercetare în subordinea lor.
6. Ordonatorul principal de credite bugetare (finanţat
integral de la bugetul de stat sau local) are în
subordine ordonatori secundari de credite bugetare
finanţaţi similar şi ordonatori terţiari de credite
bugetare finanţaţi integral din venituri proprii

Se poate observa din schema de mai jos că ordonatorii

terţiari de credite bugetare finanţaţi integral din venituri
proprii pot fi în subordonarea directă a ordonatorului
principal de credite bugetare sau prin intermediul
ordonatorului secundar de credite bugetare.
Schema nr. 6: Ordonator principal de credite bugetare finanţat de
la bugetul de stat sau local, având în subordine ordonatori
secundari de credite bugetare finanţaţi similar şi ordonatori
terţiari de credite bugetare finanţaţi integral din venituri proprii

Schema de mai sus este specifică sistemului sanitar de stat deoarece

direcţiile judeţene de sănătate publică (ordonatori secundari de
credite) au în subordine spitalele din judeţ (instituţii publice finanţate
integral din venituri proprii). Excepţie fac unităţile spitaliceşti de
interes naţional care sunt în subordonarea directă a ordonatorului
principal de credite bugetare. În urma reformei iniţiate prin transferul
atribuţiilor exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile
locale, schemele de subordonare rămân valabile.
7. Ordonatorul principal de credite bugetare (finanţat
integral de la bugetul de stat sau local) are în
subordine ordonatori terţiari de credite bugetare
subvenţionaţi de la acelaşi buget

De regulă, instituţiile subvenţionate sunt cele care obţin

venituri proprii pentru serviciile prestate, dar aceste
venituri sunt sub costurile necesare prestării lor. Astfel de
instituţii sunt teatrele, muzeele, casele memoriale etc.
Schema nr. 7: Ordonator principal de credite bugetare finanţat de la bugetul
de stat sau local, având în subordine ordonatori terţiari de credite bugetare
subvenţionaţi de la acelaşi buget

De regulă, instituţiile subvenţionate sunt cele care obţin La nivel central avem
exemplul Ministerului Culturii care, în afara aparatului finanţat direct de la bugetul
de stat (direcţii judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional,
biblioteci naţionale etc.) şi câteva zeci de muzee naţionale, teatre naţionale,
centre culturale etc. subvenţionate de la bugetul de stat.
La nivelul sistemului instituţional judeţean şi municipal avem situaţii similare
deoarece aproape în toate cazurile funcţionează teatre şi unităţi muzeale în
subordinea consiliilor locale.
8. Ordonatorul principal de credite bugetare (finanţat
integral de la bugetul de stat sau local) are în
subordine ordonatori secundari de credite bugetare
subvenţionaţi de la acelaşi buget şi ordonatori terţiari
de credite bugetare finanţaţi integral din venituri
proprii

Această structură este mai rar întâlnită deoarece

corespunde unei organizări instituţionale complexe. În
cadrul ei întâlnim toate modalităţile de finanţare existente
la ora actuală.
Schema nr. 8: Ordonator principal de credite bugetare finanţat de la bugetul
de stat sau local, având în subordine ordonatori secundari de credite
bugetare subvenţionaţi de la acelaşi buget şi ordonatori terţiari de credite
bugetare finanţaţi integral din venituri proprii

Este cazul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (ordonator

principal de credite bugetare) care are în subordine, printre alte instituţii, Institutul
Naţional de Administraţie (ordonator secundar de credite bugetare subvenţionat
de la bugetul de stat) şi care la rândul ei are în subordine centre regionale de
formare continuă (ordonatori terţiari de credite bugetare finanţate integral din
venituri proprii).
9. Ordonatorul principal de credite bugetare este
subvenţionat de la bugetul de stat

Această situaţie este întâlnită doar cu caracter de excepţie.

În prezent există un singur caz, însă acest caz reprezintă
doar un început deoarece în viitor există posibilitatea
organizării de astfel de structuri pe măsură ce anumite
instituţii publice finanţate actualmente integral de la buget
vor migra către o finanţare mixtă: subvenţii şi venituri
proprii.
Schema nr. 9: Ordonator principal de credite bugetare este
subvenţionat de la bugetul de stat

Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor este

ordonator principal de credite bugetare şi primeşte alocaţii de la
bugetul de stat sub formă de subvenţii. Sumele necesare funcţionării
instituţiei sunt deschise prin dispoziţie bugetară de către instituţie şi
virate în contul de disponibil. Există o serie de alte cheltuieli (plăţi de
dobânzi şi comisioane aferente creditelor externe contractate etc.)
care sunt virate din conturile de cheltuieli deschise pe seama
ordonatorului principal de credite bugetare. Finanţarea instituţiilor
publice din subordine se face prin virarea de subvenţii odată cu
virarea subvenţiilor pentru ordonatorul principal de credite bugetare.
10. Ordonatorul principal de credite bugetare are în
subordine şi instituţii finanţate de la bugetul asigurărilor
sociale de stat şi bugetul asigurărilor pentru şomaj

Acest caz este întâlnit ca urmare a finanţării asigurărilor sociale

de stat prin bugete separate. Legea finanţelor publice a
prevăzut ca fondurile de asigurări sociale şi cele de şomaj să
fie administrate prin bugete separate de bugetul de stat.
Instituţiile abilitate în gestionarea acestor fonduri (Casa
Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale,
respectiv Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă)
sunt instituţii publice subordonate ministerului de resort.

Relaţiile de subordonare au fost intens discutate ţinând cont de

dorinţa asigurării unei independenţe şi autonomii în ceea ce
priveşte utilizarea resurselor destinate protecţiei sociale.

Sursele de finanţare ale instituţiilor publice sunt reglementate

prin acte normative speciale fără a influenţa structura de
subordonare existentă între ordonatorii de credite bugetare.
Schema nr. 10: Ordonator principal de credite bugetare are în
subordine şi instituţii finanţate de la bugetul asigurărilor sociale
de stat şi bugetul asigurărilor pentru şomaj

Ordonatorul principal de credite este Ministerul Muncii, Familiei,

Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice. Acesta are în subordine:
instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, instituţii publice
autofinanţate, Casa Naţională de Pensii Publice (această instituţie
are la rândul ei în subordine case judeţene de pensii) şi Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (având în subordine
agenţii judeţene pentru ocuparea forţei de muncă).