Sunteți pe pagina 1din 62

Școala Postliceala FEG

Specialitatea Asistenți Medicali Generaliști

Lucrare de Practică
Îngrijirea pacientului cu Enterocolită

Nume: Petcu – Purda Madalina Nicoleta


AMG I A

2019
CUPRINS

SCURT ISTORIC …………………………………………………….....…....…3

CAPITOLUL I – ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI DIGESTIV


1.1 Anatomia…………………………………………………………...…....…..4
1.2 Fiziologia………………………………………………..……………….......9

CAPITOLUL II – ENTEROCOLITĂ LA COPII


2.1 Definiție…………………………………………………………….….....…12
2.2 Clasificare…………………………………………………………….…......12
2.3 Investigații………………………………………………………….….........12
2.4 Tratament……………………………………………………………....…....13

CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA


PACIENȚILOR CU ENTEROCOLITĂ

3.1 ROLUL PROPRIU…………………………………………………….........16


3.1.1 Asigurarea condițiilor de spitalizare………………………………....…....16
3.1.2 Rolul asistentului medical în examinarea clinică a pacientului……............17
3.1.3 Supravegherea pacientului………………………………………….....…...18
3.1.4 Pregătirea preoperatorie și îngrijirea postoperatorie………………....…....19
3.1.5 Rolul asistentului medical în alimentația pacientului………………...........21
3.1.6 Rolul asistentului medical în educația sanitară a pacienților………............22

3.2 ROLUL DELEGAT……………………………………………………........24


3.2.1 Rolul asistentului medical în examinarea paraclinică………………...........24
3.2.2 Rolul asistentului medical în administrarea medicamentelor………...........26

3.3 DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI


3.3.1 Recoltarea materiilor fecale – coprocultura………………………..............27
3.3.2 Recoltarea urinei………………………………………….………...............31

CAPITOLUL IV – STUDIU DE CAZ


Caz nr I………………………………………………………………..............….38
Caz nr II………………………………………………………………..................49

CONCLUZII……………………………………………………………..............61

BIBLIOGRAFIE

2
Scurt istoric

Infecția cu rotavirus este cea mai frecventǎ cauzǎ de gastroenterocolitǎ acutǎ la


sugari si copilul mic.
Tabloul clinic al infectiei cu rotavirus variazǎ de la forme asimptomatice, la forme
clinice severe asociate cu colaps, prin vǎrsǎturi ți diaree severǎ. Boala simptomaticǎ
se manifestǎ prin vǎrsǎturi ți febra moderatǎ, urmate de diaree apoasǎ fǎrǎ sânge.
Diareea dureazǎ între 3 si 8 zile, dar poate fi prelungitǎ la copii imunodeprimați. Pot
fi asociate si simptome respiratorii în infecția cu rotavirus, însǎ virusul nu a fost
izolat din secrețiile respiratorii.
Diareea este o cauza importantǎ de mortalitate infantilǎ, î n lume fiind raportate 5-
10 milioane decese anual. Dintre acestea, gastroenterocolitele acute virale reprezintǎ o
proporție mare, vârsta cea mai frecvent afectatǎ fiind de la 3 luni pânǎ la 2 ani. Infecția
digestivǎ cu rotavirusuri si alte gastroenterocolite acute virale nu sunt numai o
importantǎ cauzǎ de mortalitate infantilǎ, ci si una de crestere a morbiditǎții prin alte
boli, secundar malnutriției produsǎ de diaree în multe cazuri.
Transmiterea infecției de la persoanǎ la persoanǎ se face de regulǎ pe calea
fecal-oralǎ, mult mai rar s-a demonstrat transmiterea prin secreții respiratorii.
Ocazional, au loc focare de infecție prin alimente sau apǎ contaminate. În colectivitǎțile
de copii virusul s-a depistat pe jucǎrii, suprafețe de paviment, mobilier, grup sanitar, etc.
Transmiterea de la animale infectate la om este foarte rarǎ.
Imunitatea dupǎ boalǎ protejeazǎ copilul împotriva altei infecții cu rotavirus simptomatice.
Infecția asimptomaticǎ cu rotavirus se întâlnețte la copilul mare, dar si la nou nǎscuți
( protejați de anticorpi materni ).
Transmiterea infecției este redusǎ printr-o atentǎ igienǎ a mâinilor, alimentației,
dar si a jucǎriilor, mobilierului, pavimentului, grupurilor sanitare în colectivitǎțile de
copii.
Este importantǎ de asemenea izolarea pacienților pentru a evita apariția infecțiilor
nozocomiale. Alimentația naturalǎ reduce ri scul de infecție cu rotavirus la sugari.
Vaccinarea sugarilor a fost aprobata în US în anul 1998, oferind protecție acestei
grupe de vârstǎ împotriva infecției.
Vaccinul nu este prevǎzut în programul de imunizǎ ri obligatorii, dar administrarea lui
este permisǎ ți recomandatǎ .

3
Capitolul I
Anatomia si fiziologia sistemului digestiv

1.1. Anatomia sistemului digestiv


Aparatul digestiv (ANEXA 1) este alcǎtuit din organe la nivelul cǎrora se realizeazǎ
digestia alimentelor ți ulterior absorbția lor. În acelați timp, la nivelul ultimului segment
al tubului dige stiv, rectul, se realizeazǎ eliminarea resturilor neabsorbabile, prin actul
defecației.
Cavitatea bucalǎ este porțiunea inițialǎ a aparatului digestiv. Funcțiile pe care
le îndeplinețte sunt: funcția de masticație pentru formarea bolului alimentar,
începutul digestiei glucidelor sub acțiunea patialinei salivare, funcția de fonație,
funcția receptoare, funcția de aparare ți funcția fizionomicǎ.

Figura 1.

Faringele este un organ care aparține atât aparatului digestiv, cât ț i aparatului
respirator. El se aflǎ situat în partea posterioarǎ a cavitǎții bucale ți se continuǎ cu
esofagul. Prin reflexul de deglutiție, bolul alimentar trece din faringe în esofag; prin
coordonare nervoasǎ, musculatura formeazǎ unde contractile care împing bolul spre
cardia; sfincterul cardiei se desface, împiedicând ți refularea conținutului gastric în
esofag.

4
Figura 2.

Esofagul este un canal cilindric care începe de la faringe si ajunge în stomac, strǎbǎtând
aproape verticalîntreaga cavitate toracicǎ; dupǎ ce
traverseazǎ diafragma, mai urmeazǎ un scurt traiect abdominal. Pereții canalului au o
structurǎ muscularǎ, care la contracție imprimǎ o mițcare de propulsie
a alimentelor.
Stomacul, organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat între
esofag ți intestinul subțire. Forma lui este asemanatoare cu a unei pere, cu vârful usor
îndoit si îndreptat în sus: la examenul radiologic apare ca litera „J" sau ca un cârlig. Forma
lui este variabilǎ în funcție de: conținut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea
peretelui abdominal, poziția individului ți volumul organelor vecine.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primețte alimentele ți, datoritǎ func ției sale
motorii, le frǎmântǎ, le amestecǎ cu sucul gastric ți apoi le e vacueaza în duoden.

Figura 3.

5
Intestinul subțire, tub care are o lungime de cinci-țase metri ți care se încolǎcețte în
interiorul cavitǎții abdominale în multe anse intestinale, începe la pilor ți se terminǎ la
nivelul valvulei ileo-cecale. Aici se desfǎțoarǎ procesele de digestie ți absorbție a
alimentelor, pentru a putea realiza mai bine absorbția, suprafața internǎ este acoperitǎ de
numeroase vilozitǎți intestinale. Constǎ în trei porțiuni: duoden, jejun ți ileon.
Duodenul este prima porțiune a intestinului subțire ți are formǎ de potcoavǎ, cu
concavitate în sus, în care se aflǎ capul pancreasului. Are o lungime de 25 de cm ți
începe la nivelul pilorului ți ține pânǎ la flexura duodeno-jejunalǎ. Constǎ în patru pǎrți:
prima este oblicǎ ți începe de la pilor, cea de-a doua este descendentǎ, cea de-a treia este
orizontalǎ, iar cea de-a patra este ascendentǎ ți se terminǎ cu unghiul duodenojejunal,
prin care se trece la jejun. În duoden îți varsǎ secrețiile ficatul ți pancreasul ți, grație
acestor secreții aici se realizezǎ principalele procese de digestie.
Jejunul cea de-a doua parte sau porțiunea medie a intestinului subțire, care începe
din unghiul duodenojejunal. Locul în care se unețte cu ileonul este marcat de capǎtul
terminal al arterei mezenterice superioare. În jejun se desfǎțoarǎ majoritatea proceselor
de absorbție a alimentelor.
Ileonul a treia si ultima porțiune a intestinului subțire se varsǎ în intestinul gros
printr-un orificiu valvular cunoscut sub denumirea valva ileocecalǎ, care permite
trecerea resturilor alimentare în intestinul gros ți împiedicǎ refluxul lor în cel subțire. În
ileon se absorb multe alimente care nu au fost absorbite în duoden si jejun.
Vascularizația este asiguratǎ de ramuri care provin din artera mezentericǎ
superioarǎ. Sângele venos este colectat de vena mezentericǎ superioarǎ. Limfa este
colectatǎ în ganglionii mezenterici superiori, situați în rǎdǎcina mezenterului.
Inervația este vegetativǎ, asiguratǎ de plexul mezenteric superior desprons din
plexul celiac. Structura pereților intestinului subțire:
- Stratul mucos: cǎptuseste interiorul întregului intestin subțire si este acoperit
de vilozitǎți. În acest strat se gǎsesc numeroase glande secretoare care produc
substanțe mucoase ce protejeazǎ mucoasa de accid clorhidric din stomac si de
enzimele digestive.
- Strat submucos: este foarte subțire si conține numeroase terminații vasculare,
nervoase si țesut conjunctiv.
- Stratul muscular: este format din fibre musculare netede, dispuse longitudinal si
circular
- Stratul adventicial sau seros: strat de țesut conjunctiv care îmbracǎ exteriorul
intestinului si care face parte din învelițul peritoneal.

6
Figura 4.

Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el începe de la valva


ileo-cecalǎ si se terminǎ cu anusul. Lungimea lui variazǎ între 1,5 ți 3 metri. Tub de
calibru mai mare decât intestinul subțire; în el se absoarbe apa, iar resturile de alimente
care nu au fost absorbite se transforǎ treptat în materii fecale. Intestinul gros este
împǎrțit în urmatoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul
descendent, colonul sigmoid si rectul.
Cecul este situat în fosa iliacǎ dreaptǎ; legatura dintre ileon ți cec se realizeaza prin
sfincterul ileo-cecal (formațiune muscularǎ). Pe partea internǎ a cecului se aflǎ
apendicele, a cǎrui poziție este variabilǎ. Cecul are un grad de mobilitate.
Colonul ascendent este situat în flancul drept ți continuǎ cecul, urcând vertical
pânǎ la fața inferioarǎ a ficatului, unde, prin unghiul hepatic (unghiul drept), secontinuǎ
cu colonul transvers.
Este fixat de peretele posterior al abdomenului prin peritoneu.
Colonul transvers se întinde de la unghiul hepatic pânǎ la unghiul splenic (unghiul
stâng) si este situat orizontal sau în forma literei „V".
Colonul descendent este situat în flancul stâng ți se întinde de la unghiul splenic pânǎ
la nivelul crestei iliace, unde se continuǎ prin colonul sigmoid. Colonul sigmoid, în
continuarea precedentului, situat în fosa iliacǎ stângǎ
ți în pelvis, are forma unui „S" si se întinde pânǎ la unghiul recto-sigmoidian. Rectul este
porțiunea terminalǎ: se întinde de la unghiul recto-sigmoidian pânǎ la anus si este
situat în pelvis. Rectul comunicǎ cu exteriorul prin canalul
anal, care continuǎ ampula rectalǎ .

Vascularizația colonului este asiguratǎ de artera mezentericǎ superioarǎ si de


artera mezentericǎ inferioarǎ. Venele colonulu i sunt tributare venei porte.

7
Limfaticele ajung în ganglionii mezenterici superiori ți inferiori.
Inervația vegetativǎ este asiguratǎ de fibre vegetative din plexul mezenteric.
Structura pereților intestinului gros:
- Stratul mucos: cǎptuțețte în întegime interiorul intestinului gros ți este mult mai
neted decât cel al intestinului subțire; este format din eminențe aplatizate. În
acest strat se gǎsesc multiple glande secretoare care produc substanțe mucoase.
- Stratul submucos: este foarte subțire si conține numeroase terminații
vasculare, nervoase ți țesut conjunctiv
- Strat muscular: este format din fibre musculare netede, dispuse longitudinal si
circular, deți cele longitudinale nu îmbracǎ intreaga circumferințǎ, ci unt grupate
în nițte benzi numite tenii longitudniale.Stratul adventicial sau seros: îmbracǎ
exteriorul intestinuliui gros ți face parte din învelițul peritoneal.

Figura 5.

8
1.2. Fiziologia sistemului digestiv
Digestia este totalitatea transformǎrilor pe care le suferǎ alimentele în tubul
digestiv. Prin digestie, alimentele sunt transformate în elemente simple, ce pot fi
absorbite în sânge si limfǎ. Resturile alimentare sunt evacuate sub forma de materii
fecale.
Procesul de digestie constǎ în douǎ categorii de fenomene:
a) fenomene fizice, datoritǎ cǎrora alimentele sunt fragmentate, amestecate cu
sucurile digestive si deplasate în tubul digestiv;
b) fenomene chimice, datoritǎ cǎrora alimentele sunt descompuse chimic în
elemente simple. Ambele categorii de fenomene se completeazǎ una pe
cealaltǎ. În diferite porțiuni ale tubului digestiv au loc fenomene digestive, însǎ cu
aspecte deosebite, legate de necesitat ea transformǎrilor pe care trebuie sǎ le sufere
hrana într-o porțiune
Digestia bucalǎ:
a) fenomenele fizice consta în masticație, adicǎ fragmentarea alimentelor
si în amestecul lor cu saliva.
b) fenomenele chimice consta în transformarea amidonului în dextrinǎ sub
acțiunea fermentului numit ptialina, conținut în salivǎ . Celelalte alimente nu sunt
atacate de salivǎ.
În cadrul bolului alimentar, saliva îți continuǎ acțiunea ei chimicǎ si în esofag si
stomac, pânǎ ce alimentele sunt îmbibate în suc gastric. Formarea bolului
alimentar este urmatǎ de deglutiție sau înghiț ire.
Digestia gastricǎ
a) fenomenele fizice constǎ în modificǎri de tonus si miscǎ ri peristaltice. Prin
modificari de tonus pereții stomacului se destind sau se strâng, adaptându-se
conținutului gastric.
Miscǎrile peristaltice sunt unde de contracții ce apar la intervale scurte în special în
porțiunea orizontalǎ a stomacului ți au ca rezultat evacuarea conținutului stomacal
cǎtre duoden sau invers, cǎtre esofag si cavitatea bucalǎ. Aceste ultime miscǎri sunt
numite antiperistaltice. În acest caz vorbim de vomǎ sau vǎrsǎturi. Când în urma
contracțiilor stomacului se eliminǎ doar gaze din stomac, vorbim de eructații.
b) fenomenele chimice constǎ în acțiunea sucului gastric asupra proteinelor
ți grǎsimilor. Ca rezultat al digestiei gastrice, alimentele sunt transformate într- o
materie pǎstoasǎ, numitǎ chim gastric, bogat în acid clorhidric. Sucul gastric este format
din 90% apa si 10% acid clorhidric, fermenți, substanțe minerale

9
si mucus, fiind secretat în cantitate de circa 1,5 l în 24 de ore la omul adult normal.
Mucusul are rol de protector al mucoasei gastrice fa țǎ de acțiunea digestivǎ a sucului
stomacal;
c) motilitatea stomacului este reglatǎ de sistemul nervos vegetativ astfel: nervii
parasimpatici provoacǎ contracția stomacului si deschiderea sfincterului piloric.
Nervii simpatici au o acțiune inversǎ. Secreția gastricǎ poate fi provocatǎ printr-
un mecanism nervos ți unul humoral. Introducerea alimentelor în gurǎ provoacǎ
printr-un reflex nervos necondiționat o secreție bogatǎ în acid clorhidric si
fermenți.
Contactul alimentelor cu mucoasa stomacului produce în regiunea piloricǎ un
hormon numit gastrinǎ, care la rândul lui provoacǎ o secreție de suc gastric mai puțin
activǎ de cât secreția aparutǎ pe cale nervoasǎ.
d) Evacuarea stomacului.
Cu ocazia undelor peristaltice, pilorul se deschide si o parte din chimul gastric trece în
duoden. Aici alimentele produc pe cale reflexǎ o închidere a pilorului, pânǎ ce tot
acidul clorhidric pe care îl conțin este neutralizat de sucul intestinal.Dupa neutralizare,
o nouǎ cantitate de chim trece în duoden.
Digestia intestinalǎ:
a) fenomenele fizice constau în mițcǎrile peristaltice care fac sǎ avanseze
alimentele din intestin. Alte mițcǎri ale intestinului ajutǎ amestecul acestora cu sucul
intestinal, sucul pancreatic si cu bila, secretate fiecare în cantitǎți de circa 1 în 24 de
ore la adult;
b) fenomenele chimice din intestinul subțire constau în transformǎrile pe care le
suferǎ alimentele sub acțiunea fermenților secretaț i de glandele intestinale, ficat si
pancreas.
În urma activitǎții digestive din intestinul subțire, substanțele alimentare sunt
transformate într-un lichid gros numit nil intestinal. Sucul intestinal este compus din
lipazǎ, erepsinǎ, fermenți pentru glucide, apǎ, substanțe minerale si mucus.
Sucul pancreatic este asemanator celui intestinal, iar bila se compune din pigmenți si
sǎruri biliare substanțe minerale, apǎ, grǎsimi si mucus.
Rolul acestor sucuri digestive poate fi rezumat astfel:
- lipazele desfac grǎsimile în glicerinǎ si acizi grasi;
- tripsina si erepsina continuǎ desfacerea proteinelor (începutǎ în stomac) în
aminoacizi;
- fermenții pentru glucide descompun zaharurile complexe în monozaharide.

10
Prezența bilei în intestin intervine în fragmentarea grǎsimilor în particule mici (proces
numit emulsionare), care pot fi mai bine atacate de lipaze. Tot bila mǎreste acțiunea
lipazelor si ajutǎ absorbția acizilor grasi, ajutând si motilitatea intestinalǎ.
Dintre porțiunile intestinului subțire, duodenul are o importanțǎ mare în digestie
deoarece, pe de o parte, aici se varsǎ bila si sucul pancreatic, iar pe de alta, prin pereții
duodenali pornesc reflexe ce controleazǎ activitatea veziculei biliare si a sfincterului
Oddi situat la locul de „vǎrsare" a canalului coledoc în duoden.
Datorita acestui fapt, bila si sucul pancreatic ajung în duoden doar atunci când este
nevoie de acțiunea lor digestivǎ;
c) fenomene chimice în intestinul gros.
Dupǎ ce o mare parte din substanțele nutritive au fost absorbite în intestinul subțire,
resturile alimentare trec în intestinul gros, unde sunt supuse unor noi transformǎri.
Secrețiile intestinului gros sunt sǎrace în fermenți, dar bogate în mucus, acțiunea lor
digestivǎ fiind foarte micǎ. Bacteriile intestinale au însǎ o acțiune importantǎ asupra
proteinelor si hidrocarbonatelor. Bacteriile de putrefacție acționeazǎ asupra proteinelor,
iar bacteriile de fermentație transformǎ hidrocarbonatele.
Fenomenele chimice din intestinul gros se desfǎțoarî în mod normal doar în colonul
ascendent si prima porțiune a colonului transversal. Fenomenele mecanice din colon si
ultimele pǎrți ale tubului dige stiv constau în progresia alimentelor devenite materii
fecale cǎtre rect si evacuarea lor .
Avansarea alimentelor de-a lungul tubului digestiv se numeste tranzit digestiv
si are loc în mod normal în urmatoarele intervale de timp:
- din cavitatea bucalǎ în stomac, câteva secunde;
-din stomac în duoden, apa trece imediat; grǎsimile, dupǎ circa 3 ore; celelalte alimente,
dupǎ 1-2 ore pǎrǎsesc complet stomacul.
Prin duoden, alimentele trec rapid, în câteva minute, ajungând în celelalte porțiuni ale
intestinului subțire . Alimentele ajung în prima parte a intestinului gros dupǎ 4 ore de
la ingestie.
În intestinul gros, alimentele sunt la nivelul unghiului hepatic al colonului dupǎ 6 ore,
iar în unghiul splinei, dupǎ 8 ore de la ingerare. Dupǎ 15 ore, ele sunt prezente în
colonul sigmoid, iar la 20-24 de ore sunt evacuate din organism.
Tranzitul în intestin poate fi accelerat (diaree) sau încetinit (constipatie) fațǎ de valorile
normale menționate. În ambele cazuri, atât digestia, cât si absorbția alimentelor sunt
tulburate si urmate de semne generale ți suferințǎ. De aceea, menținerea unui tranzit
normal are mare importanțǎ pentru pǎstrarea sǎnǎtǎții.

11
Capitolul II
Enterocolita la copii

2.1. Definiție
Enterocolita este o afectiune a tractului digestiv determinata de infectii diverse, cu
bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti. Manifestarile obisnuite ale enterocolitei sunt emisia de
scaune numeroase, moi, insotite sau nu de greata, varsaturi, dureri abdominale, febra,
frisoane, alterarea starii generale. Manifestarile generale sunt date fie de diseminarea
agentului infectios ori a toxinelor acestuia in tot organismul, fie - cel mai frecvent - de
pierderile importante de apa si minerale, consecinta diareei si a varsaturilor.

2.2.Clasificare

Diareea poate fi :
- acuta: atunci cand se instaleaza brusc si se mentine 1- 3 zile.
- cronica: atunci cand persista mai mult de 3 saptamani (ex in afectiuni cronice ale
intestinului subtire).
In functie de cine produce diareea (agentul etiologic), putem intalni diarei de origine:
- virala: atunci cand este indusa de virusi (ex Rotavirus)
- microbiana: daca este produsa de microbi (E. Coli)
- fungi/ciuperci (ex Candida Albicans).
Poate apare secundar unei alte imbolnaviri (ex. in cadrul unei otite) sau utilizarii pentru timp
indelungat sau nejustificat a antibioticelor

2.3.Investigații
Investigațiile în enterocolita la copii constǎ în anamnezǎ si examen clinic minițios
ținându-se foarte mult seama de simptomatologia bolii care ne este datǎ de cǎtre parinți.
La examenul fizic se realizeazǎ inspecția, palparea, auscultația si percuția,
examinǎri care ne vor ajuta pe parcurs ți la decelarea unui diagnostic corect.
În inspecție se apreciazǎ aspectul general al pacientului, starea de denutriție,
cațexia, paloarea tegumentelor, mǎrirea de volum al abdomenului. Palparea pune în
evidențǎ sediul durerii, accentuarea sau reducerea ei la compresiune; apǎrarea
muscularǎ.
Examenele de laborator sunt de asemenea importante, se recolteazǎ:
- sânge ( hemoleucograma, ionograma, transaminaze si bilirubina)
- suc gastric
- secreția pancreaticǎ
- bilǎ, materii fecale, urina (coproculturǎ, coproparazitologia)
Evaluarea morfo-funcționalǎ a aparatului digestiv si a glandelor anexa se va face prin
examene radiologice - radiografie abdominalǎ.
12
2.4 Tratament
2.4.1 Tratament profilactic
Educația pentru sǎnǎtate a populației constǎ în luarea si respectarea unor mǎsuri de
prevenire a bolilor digestive; si anume:
• Mǎsuri de profilaxie primarǎ- ce vizeazǎ reducerea numǎrului de cazuri noi de
îmbolnǎvire, constǎ în:
- dispensarizarea persoanelor cu risc crescut, persoane cu teren ulceros
(descendenți din familii în care unul sau ambii pǎrinți au ulcer)
- educarea populației privind igiena buco-dentarǎ (dentiție bunǎ, care sǎ asigure
masticație)
- educarea populației privind igiena alimentarǎ
- alimentație echilibratǎ cantitativ ți calitativ
- pregǎtirea alimentelor- fǎrǎ exces de condimente, fierbinți sau reci
- orarul alimentației- mese regulate
- igiena psiho- nervoasǎ, servirea mesei în condiții de relaxare nervoasǎ, ambianțǎ
plǎcutǎ
- educarea populației privind abandonarea obiceiurilor dǎunǎtoare
- alcoolismul, fumatul care favorizeazǎ apariția bolii stomacului, ficatului.
• Mǎsuri de profilaxie secundarǎ
- Urmǎrețte, prin mǎsurile luate, ca în evoluția bolilor digestive deja existente sǎ
nu aparǎ complicații grave
• Mǎsuri de profilaxie terțiarǎ
- Se realizeazǎ prin acțiuni destinate diminuǎrii incapacitǎților cronice de
reeducare a invaliditǎților funcționale ale bolnavilor

Prevenirea enterecolitelor este posibilǎ prin respectarea regulilor de igienǎ


individualǎ: spǎlatul mâinilor cu apǎ si sǎpun înaintea oricǎrei mese, spǎlarea eficientǎ a
alimentelor care se consumǎ neprelucrate termic, spǎlarea ți dezinfectarea tacâmurilor,
veselei, prin utilizarea numai apei provenite din sur se sigure, necontaminate, iar când
acest lucru nu este posibil, a apei fierte si rǎcite ori a apei minerale îmbuteliatǎ
corespunzator.

2.4.2 Tratament igieno-dietetic


Pe prim plan în tratamentul enterocolitelor este cor ectarea pierderilor de lichide ți
electroliți. Aceasta se realizeazǎ prin consumul de lichide - ceaiuri neîndulcite, apǎ
mineralǎ (platǎ), zeamǎ de orez, supǎ de morcovi. Utilǎ este adǎugarea sǎrurilor de
13
rehidratare care se gǎsesc în farmacii, în pliculeț e cu dozaj corespunzator. Pentru
calmarea durerilor abdominale se pot utiliza antispastice (numai la recomandarea
medicului), aplicații de caldurǎ pe abdomen.
De cele mai multe ori, cu un regim alimentar ad ecvat, enterocolitele se vindecǎ în
cîteva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, brânzǎ proaspǎtǎ, mere rase, supǎ
de zarzavat strecuratǎ, carne fiartǎ. Sunt excluse legumele si fructele crude, lactatele si
prǎjelile. Regimul trebuie menținut 2 - 3 zile dupǎ dispariția simptomelor.
Alimentația trebuie sǎ fie cât mai completǎ, cu interdicții cât mai puține. În
formele severe, cu scaune numeroase, se aplicǎ un regim hidric de 12 – 14 ore, cu
ceaiuri amare sau îndulcite cu zaharinǎ sau cu zahar în proporție de 5
%, zeamǎ de orez, supǎ de morcovi, supǎ de zarzavaturi strecuratǎ.
La adult se impune evitarea fumatului din cauza afecțiunii peristatogene a
nicotinei.Evitarea consumului de alimente excesiv de reci ți bǎuturile fermentate.

Regimul hidric poate fi înlocuit de cura de mere rase, indicatǎ la bolnavii


inapetenți sau supuți unei alimentații unilaterale prea multa vreme.
Când exista un dezechilibru al proceselor de fermentație si putrefacție, se începe o dieta
cu un suport redus de glucide, dar cu administrare în exces de proteine.
Pentru a combate diareea se dau produse bogate în:
-tanin -ceai oriental concentrat;
-ceai de coarne;
-suc de gutui;
-suc de afine;
-calciu (brânzeturi);
-mucilagii (orez).
Pentru combaterea constipației se dau legume ți fructe.
Alimentația se îmbogǎțețte progresiv cu prudențǎ, fiecare aliment fiind introdus în
rații mici.
Bolnavul trebuie sǎ respecte anumite condiții de igienǎ si anume spǎlarea pe mâini si a
fructelor înainte de a consuma alimentele.
Trebuie sǎ faca cure cu Saprosan sau Mexaform, asociate cu vitamine din complexul B,
timp de 5 – 7 zile. Dacǎ dupǎ ingerarea de alimente apar balonǎri, senzație de agitație
abdominalǎ ți barborisme, trebuie sǎ ingere soluție de Novocaina 1- 2 % înainte de masǎ
cu 10 – 15 minute.

2.4.3 Tratament medicamentos


Nu întotdeauna tratamentul cauzei, adicǎ eradicarea agentului infecțios cu ajutorul
antibioticelor, este indicatǎ. Diareea provocatǎ de virusuri nu rǎspunde la tratamentele
antibiotice. În plus utilizarea neraționalǎ a antibioticelor duce la perturbarea florei
intestinale normale nepatogene sau determinǎ selecționarea unor tulpini microbiene

14
rezistente la antibiotice.
Vǎrsǎturile pot fi combǎtute cu medicamente de tipul Emetiral, Torecan,
Metoclopramid, dar numai la indicația medicului ți în dozaj corespǎnzǎror.
Administrarea de antibiotice se face numai la indicația me dicului. Antibioticele
sunt utilizate în unele cazuri de enterocolite bacteriene: dizenteria bacterianǎ,
gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie si localizǎri extraintestinale, forme
care nu rǎspund la dietǎ ți la medicația simptomaticǎ, forme recidivante, enterocolite ale
sugarului, cu coproculturi pozitive. Totodata sunt recomandate în enterocolite ale
copiilor din colectivitǎți, enterocolite ale
personalului din sectoarele cu risc epidemiologic crescut si enterocolite cu febrǎ
persistentǎ.
Antibioticul recomandat, doza zilnicǎ, durata tratamentului, diferǎ în funcție de
etiologia enterocolitei, gravitatea bolii, vârsta pacientului. În diareea cǎlǎtorilor se poate
utiliza Doxiciclina (Vibramycin) 100 mg/zi sau Cotrimoxazolul (Biseptol) 2 tablete de 2
ori pe zi. Enterocolitele acute cu modificarea stǎrii generale, cu deshidratare mare trebuie
spitalizate în vederea reechilibrarii hidroelectrolitice rapide ți a prevenirii
complicațiilor. Se spitalizeazǎ enterocolitele aparute la persoana care lucreazǎ în
sectoare cu risc de a provoca epidemii (industria alimentarǎ, comerțul cu produse
alimentare, alimentația publicǎ, distribuția apei).
O mare atenție trebuie acordatǎ enterocolitelor sugarilor ți copiilor mici, deoarece
acețtia se deshidrateazǎ mult mai uțor, fiind astfel predispuți formelor severe de boalǎ.
Enterocolitele acute sunt boli care pot fi în mare mǎsurǎ prevenite cu respectarea
normelor de igienǎ corespunzatoare. Ele au în general o evoluție autolimitatǎ în timp,
regimul alimentar bogat în lichide si de protecție digestivǎ, fiind cheia de boltǎ în
remisia formelor necomplicate.

2.4.4 Tratament chirurgical


Enterocolita banalǎ la copii nu necesitǎ o intervenție chirurgicalǎ, ea se poate trata foarte
usor ți la domiciliu doar cazurile grave cu febrǎ ți dezhidratare severǎ se recomanǎ
internarea. Existǎ cazuri de enterocolitǎ mult mai grave cu perforații sau ulceroase care
se intervine chirurgical în diferite zone ale intestinului subțire.

15
Capitolul III
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientilor cu enterocolitǎ

3.1. ROLUL PROPRIU


3.1.1. Asigurarea condițiilor de spitalizare
Îngrijirea copilului sǎnǎtos si bolnav cere unele calitǎți deosebite din partea
asistentei de pediatrie. Dintre acestea, cea mai importantǎ este dragostea fațǎ de copil.
Îngrijirea copilului cere rǎbdare, perseverențǎ, înțelegere. Asistenta trebuie sǎ stie sǎ
interpreteze comportamentul copiilor prin prisma gândirii lor. Toate acestea sunt
posibile numai atunci când asistenta iubeste copii ți-i îngrijeste cu dragoste si
devotament.
Este foarte important ca prima impresie a copilului despre mediul spitalicesc sǎ fie
cât se poate de plǎcutǎ. Ajungând într -un anturaj strǎin, înconjurați de instrumente
medicale si de halate albe, copii sunt speriați, mai ales cǎ în unele familii de multe ori se
comite grețeala de a-i amenința prin: ,, dacǎ nu esti cuminte, ți se face o injecție”.
Copiii vin adesea cu anumite reflexe negative gata formate, cu fricǎ fațǎ de mediul
spitalicesc. Este sarcina asistentei sǎ înlocuiascǎ familia lǎsatǎ acasǎ si sǎ restabileascǎ
echilibrul sufletesc tulburat al copil ului.
Înlocuirea mamei, în cazul în care copilul este internat fǎrǎ mamǎ pentru a nu fi
privat de îngrijirile necesare, sǎ-i fie asigurat un mediu corespunzǎtor din punct de
vedere psihic pentru a se acomoda mediului din staționar, cere foarte multǎ dǎruire si
dragoste pentru copii. Atitudinea asistentei fațǎ de copii va fi totodatǎ seninǎ si
echilibratǎ; în felul acesta va reuți sǎ trezeascǎ în ei sentimentul de siguranțǎ si
încredere.
Întodeauna copiii vor sta în camere speciale în funcție de etiologia diagnosticului,
respectându-se totodatǎ categoriile devârsta a fiecǎruia.

Staținoarul de copii va respecta condițiile necesare de mediu prin asigurarea unui salon
curat, dezinfectat, cu temperaturǎ, umiditate, luminozitate, aerisire si ordine
corespunzǎtoare. Lenjeria de pat ți de corp se vor pǎstra curate asigurându-se schimburi
corespunzǎtoare vârstei suficiente pentru toții copii ți vor fi schimbate ori de câte ori va
fi necesar. Camerele vor fi prevǎzute cu diverse jucǎrii corespunzǎtoare vârstei,
dezinfectate, care sǎ nu producǎ accidente. Copii se obițnuiesc repede cu noul lor mediu.
Din acest motiv în perioada de convalescențǎ, când se simt bine, ei nu vor sǎ mai stea în
pat ți fac dezordine în salon. Asistenta trebuie sǎ aibǎ rǎbdare ți înțelegere cu acețti
copii. Ea trebuie sǎ le asigure o oarecare preocupare, dându-le cǎrți cu poze, hârtie si
creion pentru desenat, cuburi sau alte jucǎrii si dacǎ timpul îi permite, sǎ le povesteascǎ
în locul mamelor.

16
3.1.2. Rolul asistentului medical în examinarea clinicǎ a pacientului
Ajutorul asistentei la examinarea clinicǎ a copilului reduce mult timpul necesar
pentru examinare, linițtețte si preocupǎ copilul si creeazǎ condiții optime pentru munca
medicului.
În vederea examinǎrii copilului, asistenta se va îngriji de încǎlzirea camerei la
temperatura optimǎ, pentru ca copilul dezbrǎcat sǎ nu rǎceascǎ si sǎ nu reacționeze prin
reflexe de apǎrare fațǎ de frig în cursul examinǎrii. Examinarea se va face pe masa de
examinare, acoperitǎ cu o muțama, peste care se ațazǎ un scutec curat.
Înainte ca medicul sǎ înceapǎ examinarea, asistenta se va spǎla pe mâini cu apǎ si
sǎpun si la nevoie îți va încǎlzi mâinile, pentru a nu crea senzații neplǎcute copilului. Ea
trebuie sǎ se apropie de copil cu dragoste, însuțindu-ți o atitudine de prietenie si va
cǎuta sǎ se joace cu sugarul sau sǎ discute prietenețte cu copilul mare, în scopul de a le
câțtiga încrederea. Examinarea propiu-zisǎ se va începe numai dupǎ ce copilul s -a linițtit
si s-a împrietenit cu medicul si cu asistenta, ceea ce îi suprimǎ rezistența fațǎ de
procedeele examinǎrii la care va fi supus.
Asistenta trenuie sǎ cunoscǎ mersul cronologic al examenului clinic, pentru a
prezenta medicului instrumentarul necesar fǎrǎ sǎ fie mereu solicitatǎ, pentru a aduce
copilul examinat în poziție adecvatǎ fazei de examinare si pentru a preocupa din timp
atenția copilului.

Copilul trebuie dezbrǎcat complet pentru examinare. La copiii mari, asistenta


trebuie sǎ ia în considerare rezistența copilului, izvorâtǎ din simțul pudoarei. Acețti
copii nu trebuiesc forțați, bruscați sau obligați sǎ se dezbrace, ci prin muncǎ educativǎ se
va încerca a-i lǎmuri asupra necesitǎții acestui lucru. Sugarii vor fi ațezați pe masa de
examinare în decubit dorsal, copii mici în poziție țezând, iar cei mari în picioare, mersul
examenului fiind identic cu cel al adultului.
În timp ce medicul se ocupǎ cu luarea anamnezei de la mamǎ ți exacutǎ inspecția,
asistenta pregǎtețte instrumentarul pentru executarea mǎsurǎtorilor
ți determinǎ greutatea, lungimea ți perimetrele copilului.
Prin examinarea tonicitǎții musculare se va decela starea de hipotonie sau
hipertonie a musculaturii. În vederea examinǎrii intratoracice , copilul va fi asezat în
poziție sezând pe masa de examinare, fiind sprijinit de asistentǎ. În vedera examinǎrii
organelor intaabdominale, asistenta va menține copilul în decubit dorsal, fixându-i
membrele superioare. În aceastǎ fazǎ a examinǎrii, copilul trebuie neapǎrat linițtit, cǎci
plânsul încordeazǎ musculatura peretelui abdominal fǎcând imposibilǎ palparea
organelor. În acest scop este bine dacǎ se dau în mâna copilului jucǎrii atractive, care îi
angajeazǎ în acelați timp ți mâinile.

17
3.1.3. Supravegherea pacientului
Supravegherea copilului bolnav cuprinde în esențǎ acețeați obiective ca
ți la supravegherea adultului. Totuți sugarul ți copilul mic neputând semnala direct
sau descrie simptomele subiective si nici expune unele manifestǎri obiective,
supravegherea lor prezintǎ unele particularitǎți. Asistenta va trebui sǎ urmǎreascǎ
manifestǎrile subiective si sǎ le descrie medicului inclusiv intensitatea, gravitatea si
caracterul manifestǎrilor.
În cursul îngrijirii copilului bolnav, asistenta îți va axa atenția asupra urmǎtoarelor
probleme:
➢ Anorexia – ce trebuie imediat recunoscutǎ. Anorexia poate fi falsǎ sau
adevǎratǎ. Cea falsǎ apare la nou nǎscuții prematuri sau cu diferite malformații sau
procese inflamatoare de la nivelul cavitǎții bucale. Anorexia adevǎratǎ reprezintǎ lipsa
necesitǎții reflexe de a se alimenta. Ea survine în stǎri de avitaminoze, în boli
infecțioase acute si cronice, tulburǎri digestive, precum si în cursul alimentației
neraționale a copilului. Anorexia în fazǎ incipientǎ este destul de frecvent întâlnitǎ la
copii cu enterocolitǎ dat fiind inapetența acestora si mai ales a stǎrilor de vǎrsǎturi care
preced acest diagnostic.
➢ Scaunul. Aprecierea scaunului trebuie fǎcutǎ în funcție de vârsta si
alimentația copilului. Se va ține seama de numǎrul emisilor, caracterul lor macroscopic,
consistențǎ, vâscozitate, miros ți reacție. În cazuri patologice, scaunul poate fi muco-
grunjos, lichid si semilichid, mucos, muco-purulent ți muco-sanguinolent. Pǎstrarea
scaunelor se va f ace cu mare atenție fǎrǎ a le contamina pentru a fi examinate
microscopic, bacteriologic, chimic si parazitologic.
În cazul enterecolitelor evacuǎrile de scaun pot fi dese, 4 -6-10 eventual si mai
multe la zi sau mai rare, la 2 -3-4 chiar ți 5 zile, putând fi însoțite de crize dureroase ți
conținând striuri sanguine, false membrane, mucozitǎți gleroase, etc. Lipsa scaunului se
noteazǎ în foaia de temperaturǎ si se raporteazǎ totdeauna medicului la vizitǎ.
➢ Vǎrsǎturile sunt foarte frecvente la copii cu enterocolitǎ, dar nu numai, putând
îmbrǎca variate îmbolnǎviri. Ele apar uneori ca elementul esențial al tabloului clinic,
mascând restul simptomatologiei. Din acest motiv ele trebuie totdeauna privite cu
seriozitate ți raportate de urgențǎ medicului. Ele nu trebuiesc confundate cu regurgitǎrile
obițnuite ale sugarului. Regurgitarea nu este precedatǎ de grețuri ți nici nu compromite
greutatea copilului.
➢ Meteorismul este un fenomen frecvent întâlnit în cursul îmbolnǎvirilor la copii.
Abdomenul copilului este foarte balonat, sub tensiune ți foarte sensibil la atingere.
Meteorismul însoțit de constipație si lipsa emisiunilor de gaze denotǎ o oprire a
tranzitului intestinal ți se raporteazǎ imediat.
➢ Transpirațiile. Transpirația la copilul mic are o intensitate mai redusǎ
Si apariția ei este condiționatǎ de alte împrejurǎri decât la adult. În primele 6 luni,
sugarul nu transpirǎ aproape deloc. Totuți. Transpirația este foarte abundentǎ în

18
cursul rahitismului( mai ales în regiunea occipitalǎ) si al spasmofiliei. La copilul
mai mare, transpirația este observatǎ regulat în cursul tuberculozei pulmonare, la
sfârțitul pneumoniei, precum ți în stadiul inițial al oliomielitei.
➢ Colorația anormalǎ a tegumentelor, paloarea, roțeața, cianoza, icterul,
malformația pielii se interpreteazǎ la fel ca la adulți. Cianoza la sugar ți la copilul mic
poate sǎ aparǎ ți sub formǎ de crize în cursul laringospasmului sau episoadelor de tuse
convulsivǎ.

➢ Erupțiile cutanate sunt foarte frecvente la copii. Asistenta este cea care
dezbracǎ ți îmbracǎ copilul, deci este prima care observǎ formațiunile cutanate. Ea
trebuie sǎ facǎ diferențierea ți sǎ recunoscǎ formațiunile, înainte de apariția
exantemelor. În cursul îngrijirilor curente asistenta va putea sǎ observe dacǎ copilul
se scarpinǎ, ceea ce denotǎ o afecțiune pruriginoasǎ.
➢ Durerea este o manifestare frecventǎ la copii. Dacǎ copilul mare poate sǎ -
ți exprime ți sǎ localizeze durerea, acest lucru este imposibil în cazul sugarului. În
cursul colicilor abdominale, abdomenul pare crescut în volum, proieminent, relazându-se
numai în perioadele de linițte.
➢ Tusea . În timp ce adulții si copii mari pot sǎ aprecieze intensitatea si
orarul tusei ți pot reproduce caracterul ei în fața medicului, sugarii ți copii mici nu
pot furniza aceste informații. Asistenta va supraveghea caracterul, frecvența, orarul,
ritmul, sonoritatea, timbrul tusei precum si manifestǎrile de altǎ naturǎ care o
însoțesc. Tusea poate fi uscatǎ sau umedǎ cu sau fǎrǎ expectorație. Frecvența tusei
este diferitǎ. Poate sǎ aparǎ sub forma de tuse rarǎ, seacǎ sau tuse permanentǎ
chinuitoare , ce nu lasǎ copilul sǎ se odihnescǎ pe timpul nopții.
Prin supravegherea conțtiincioasǎ a copilului bolnav asistenta poate ajuta î n mare
mǎsurǎ medicul la stabilirea diagnosticului, urmǎrirea evoluției bolii si aplicarea
tratamentului adecvat.

3.1.4 PREGATIREA PREOPERATORIE SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE

PREGATIREA PREOPERATORIE

Pregatirea preoperatorie a bolnavului consta intr.o pregatire generala si o pregatire


locala, bolnavii care prezinta risc operator primind ingrijiri suplimentare speciale.

Pregatirea generala preoperatorie consta in examenul clinic care pune in evidenta starea
fiziologica a bolnavului si este completat de examinarile paraclinice, pregatirea psihica a
bolnavului - bolnavul este informat despre riscurile operasiei si se cere consimtamantul, se
suprima tot ceea ce ar putea sa produca bolnavului o stare de neliniste, se reduce starea de
anxietate prin informatii sumare privind interventia chirurgicala. La nevoie i se administreaza
calmante la indicatia medicului.

19
Ingrijirile igienice presupune efectuarea unei bai sau dus in seara dinaintea interventiei
chirurgicale sau in dimineata zilei interventiei chirurgicale.

Pregatirea din preziua interventiei chirurgicale presupune asigurarea repausului fizic,


intelectual, psihic, administrarea somniferului la prescriptia medicului, efectuarea unei clisme
evacuatoare si asigurarea igienei corporale.

Pregatirile din dimineata interventiei presupune intreruperea alimentatiei (bolnavul nu


manaca cel putin 12 ore inainte de interventia chirurgicala) indepartarea protezelor dentare,
indepartarea bijuteriilor, a lacului de pe unghii si a fardului, golirea vezicii urinare.

Bolnavul este insotit de asistenta medicala in sala de operatie, unde este preluat de
personalul de la sala de operatii, impreuna cu foaia de observatie. Aici va avea loc interventia
chirurgicala, dar inainte de aceasta bolnavul va fi investigat din nou de medicul anestezist. In
sala de preanestezie se verifica regiunea rasa si se noteaza eventulele escoriatii . se verifica
starea de curatenie, daca s-a indepartat proteza dentara; se pregatesc zonele pentru perfuzie,
prin badijonare cu antiseptice colorate, se instaleaza sonda urinara.

In sala de operatii se executa ultima parte a pregatirii pacientului, se instaleaza si se


fixeaza pacientul pe masa de operatie, se monitorizeaza functiile vitale, se pregateste campul
operator si se instaleaza campul steril.

INGRIJIREA POSTOPERATORIE

Ingrjirea postoperatorie a pacientului incepe din momentul terminarii intervensiei


chirurgicale, deci inainte ca el sa fie transportat in camera. Din sal de operatii pacientul este
transportat cu patul rulant sau cu targa in sectia de chirurgie de unde a venit, unde va fi
supravegheat permanent. In timpul transportului vom urmarii: aspectul fetei, respiratia, pulsul,
perfuzia.

In salonul in care va fi instalat bolnavul, trebuie sa fie mobilier redus si usor lavabil, sa
fie bine aerisit, linistit, in semiobscuritate, temperatura optima de 18-200C, instalatii de oxigen
montate in perete, cu prize in stare de functionalitate. Patul va avea lenjerie curata si va fi
protejat cu o aleza de cauciuc acoperita cu o aleza de panza, va fi accesibil din toate partile,
astfel incat operatul sa poata fi ingrijit corespunzator.

Cea mai frecventa pozitie a bolnavului operat este decubit dorsal cu capul intr-o parte,
pana cand acesta isi recapata cunostinta.

Pacientul va fi supravegheat in permanenta iar elementele de apreciat sunt:

Coloratia pielii
Coloratia unghiilor, urmarind aparitia cianozei
Starea extremitatilor, paloarea sau racirea nasului, urechilor, mainilor si picioarelor
Starea mucoaselor
Starea de calm sau agitatie

20
TA. se masoara ori de cite ori este nevoie in primele 2 ore dupa operatie, din 15 in 15
minute, din 30 in 30 minute in urmatoarele 6 ore, din ora in ora pentru urmatoarele 16 ore
Pulsul se masoara din 15 in 15 minute
Respiratia este rara imediat dupa operatie, datorita anesteziei, devine usor accelerata din
cauza durerii postoperatorii si a anxietatii, revine la normal dupa 24-36 ore.
Temperatura se masoara dimineata si seara si se noteaza in foaia de temperatura
Starea abdominala: pacientul prezinta o usoara tensiune a peretelui abdomonal, chiar o
hiperextensie superficiala si dureri in primele 2-3 ore dupa operatie
Reluarea emisiei de urina in prima parte a zilei este un semn bun, la inceput cantitatea nu
este abundenta, dar revine la normal in doua zile. Se masoara cantitatea si aspectul, daca emisia
de urina lipseste se practica sondajul vezical
Scaunul se reia in urmatoarele 2-3 zile si este precedat de eliminarea de gaze, in cazul in
care nu apar gazele se foloseste tubul de gaze, iar daca scaunul nu este spontan se face o clisma
evacuatoare
Vomismentele – se va nota cantitatea, aspectul si caracterul

Ingrijirea plagii operatorii:

- plaga suturata, neinflamata se trateaza prin pansare sterila: se degreseaza cu benzina


tegumentul din jurul plagii. Se dezinfecteaza cu tintura de iod sau alcool pe o distanta de 6-7cm
folosind la fiecare stergere alt tampon. Plaga se dezinfecteaza de asemenea printr-o singura
stergere cu tamponul imbibat in tictura de iod sau alcool, apoi se dezinfecteaza din nou
tegumentul din jurul plagii. Se acopera plaga cu compresa sterila.

3.1.5 Rolul asistentului medical în alimentația pacientului


Alimentația copilului trebuie sǎ se adapteze caracteristicilor si morfologiei
particularea a copilului. Dentiția ți actul masticației fiind în dezvoltare se pot introduce
în meniul copilului ți alimente consistente de consistențǎ pǎstoasǎ sau fǎrâmițate. La
acestǎ vârstǎ simțul gustului fiind destul de diferențiat, alimentația trebuie sǎ fie variatǎ,
apropiindu-se încet de alimentația adultului. Trebuie ținut cont cǎ la acestǎ vârstǎ
trebuie asigurate:
- Nevoile nutritive ale organismului în dezvoltare
- Aportul tuturor factorilor nutritivi în proporțiile necesare
- Sǎ conținǎ proporții de alimente de origine animalǎ ți vegetalǎ
- Sǎ fie cât mai variatǎ si corespunzǎtoare vârstei copilului
- Alimentele noi sǎ fie introduse treptat, în porții mici
- Alimentele sǎ fie de bunǎ calitate, proaspete, prezentate în mod apetisant
si atrǎgǎtor pentru a face poftǎ copilului
Laptele rǎmâne ți la acestǎ vârstǎ un aliment esențial, se poate da sub formǎ de cacao
cu lapte, kefir, iaurt, brânzǎ sau preparat cu paste fǎinoase.

Nevoia de lichide va fi satisfǎcutǎ cu apa din alimente ( supe de legume, bulion de


21
carne, supǎ de fructe)
Pe prim plan în tratamentul enterocolitelor este corectarea pierderilor de lichide si
electroliți. Aceasta se realizeazǎ prin consumul de lichide - ceaiuri neândulcite, apǎ
mineralǎ (platǎ), zeamǎ de orez, supǎ de morc ovi. Utilǎ este adaugarea sǎrurilor de
rehidratare care se gǎsesc în farmacii, în pliculețe cu dozaj corespunzator.
De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se vindecǎ în
câteva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, brânzǎ proaspatǎ, mere rase,
supǎ de zarzavat strecuratǎ, carne fiartǎ. Se mai poate alimenta cu diverse rețete care au
aceastǎ bazǎ cum ar fi: pilaf de morcovei cu pui, ciorbițǎ de vacǎ cu orez, pilaf cu
perițoare de pui, mǎr copt cu orez, bananǎ cu orez cu/fǎrǎ brânzǎ de vaci, supǎ pui cu
paste
Sunt excluse legumele si fructele crude, lactatele si prajelile. Regimul trebuie
menținut 2 - 3 zile dupǎ dispariția simptomelor.
3.1.6 Rolul asistentului medical în educația sanitarǎ a pacienților
Educația sanitarǎ constǎ în prevenirea tuturor bolilor ce se pot rǎspândi fie pe cale
aerianǎ, acvaticǎ sau oralǎ (picaturile Pfluge).
Educația sanitarǎ o încep însuți tineri pǎrinții prin luarea de mǎsuri încǎ din
perioada sarcinii pentru a preveni îmbolnǎvirile si malformațiile viitorului copil.
Acestora li se face educația necesarǎ prin conțtientizarea importanței imunizǎrii si
încurajarea lor de a-ți duce copii la vaccinǎri conform programului național de
vaccinare. Pǎrinții se vor lǎmuri asupra necesitǎții controlului periodic al sugarului,
apoi al copilului
Prevenirea enterocolitei este posibilǎ prin respectarea regulilor de igienǎ
individualǎ precum: spǎlatul pe mâini cu apǎ şi sǎpun înaintea fiecǎrei mese, spǎlarea
eficientǎ a alimentelor care se consumǎ neprelucrate termic, spǎlarea şi dezinfectarea
tacâmurilor, consumul de apǎ potabilǎ, necontaminatǎ şi curǎţarea veselei prin utilizarea
apei provenite din surse sigure.
De altfel timpul cald creeazǎ condiții favorabile de dezvoltarea a microbilor
patogeni ți de rǎspândire a bolilor diareice acute. Rǎspandirea BDA în mediul populației
se realizeazǎ pe 3 cǎi- acvaticǎ(cu apǎ contaminatǎ), alimentarǎ (respectiv cu produse
alimentare contaminate, mai frecvent produsele lactate, carnea ți produsele din carne,
pețtele, ouǎ le, legumele, fructele), habitualǎ (prin intermediul obiectelor de uz casnic
contaminate). Combaterea ți profilaxia maladiilor infecțioase se pot realiza printr-o serie
de mǎsuri cunoscute de majoritatea populației, cum ar fi:

22
- Prelucrarea termicǎ a produselor alimentare pânǎ la asigurarea unei temperaturi
de 70 grade C ți mai mult pentru orice parte a produsului.
- Consumarea bucatelor îndatǎ dupǎ preparare.
- Pǎstrarea produselor alimentare la rece (temperatu ra mai jos de +6 grade C).Nu
se admite pǎstrarea îndelungatǎ a hrǎnii pentru copii de vârstǎ fragedǎ (pânǎ la 3
ani ) – ea trebuie sǎ fie proaspatǎ ți consumatǎ imediat dupǎ preparare.
- Excluderea contactului direct si indirect al bucatelor preparate cu produsele
alimentare crude prin intermediul veselei.
- Folosirea apei potabile necontaminate (o metodǎ eficace de dezinfectare a apei
este fierberea timp de 1-3 minute) ți pǎstrarea ei în vase de sticlǎ închise nu mai
mult de 24 ore.
- Spǎlarea pe mâini cu sǎpun înainte si dupǎ masǎ, dupǎ toaletǎ etc.
Pǎrinții ai cǎror copii au diaree trebuie sǎ previna diseminarea infecției la frații mai
mari (daca au mai mulți copii), dar ți la ei înțiți. Spǎlarea frecventǎ a mâinilor,
schimbarea corectǎ a scutecelor, izolarea copiilor sunt câteva din metodele de prevenție.
Spǎlarea mâinilor este esențialǎ ți foarte eficientǎ în prevenirea diseminǎrii
infecției. De preferat, mâinile trebuie spǎlate cu apǎ din abundențǎ
ți sǎpun antibacterian, timp de 15-30 de secunde. Copii mici vor fi supravegheați si
învǎțați totodatǎ sǎ-ți facǎ o igienizare corectǎ. O atenție specialǎ trebuie acordatǎ
unghiilor, zonelor dintre degete ți articulațiilor radio- carpiene. Clǎtirea se va face cu apǎ
din abundențǎ, iar uscarea, de preferat cu un prosop uscat de hârtie de unicǎ folosințǎ.
Dezinfectantele pe bazǎ de alcool sunt o alternativǎ bunǎ, în cazul în care apa ți sǎpunul
nu sunt la îndemânǎ. Mâinile se vor spǎla dupǎ schimbarea scutecului sau dupǎ contactul
cu orice obiect murdar de fecale, înainte si dupǎ prepararea mesei, dupǎ mersul la
toaletǎ, dupǎ ducerea gunoiului sau strângerea lenjeriei murdare, dupǎ atingerea
animalelor, dar ți dupǎ suflarea nasului ți dupǎ strǎnut.
E ducația copiilor pentru o igienǎ efectivǎ a mâinilor
O igienǎ ți educație corespunzǎtoare a copiilor trebuie sǎ pornescǎ de la vârsta
fragedǎ. Se poate începe cu bebeluții, sub formǎ de joacǎ, urmând ca pe mǎsurǎ ce copii
încep sǎ conțtientizeze, sǎ țtie ca regulǎ, cǎ spǎlarea mâinilor este importantǎ pentru
pǎrinți ți trebuie sǎ o respecte. Pǎrinții trebuie sǎ fie în primul rând un exemplu. În
acest fel, chiar ți când nu sunt cu copilul, el va cere din reflex sǎ-ți spele mâinile
înainte-dupǎ anumite activitǎți. În acest fel

23
existǎ o contribuție majorǎ la pǎstrarea sǎnǎtǎții lor ți la evitarea îmbolnǎviriilor.
Este prima si cea mai usoarǎ metodǎ de protejare a celor mici si dragi nouǎ.
Cei mai afectați de o igienǎ necorespunzǎtoare a mâ inilor sunt copii care petrec timp în
colectivitate (grǎdinițe, țcoli). Ei prezinta riscul cel mai mare de a se contamina din
colectivitate cu germeni ce pot declanța foarte uțor probleme gastrointestinale, gripe,
rǎceli.
Pentru copii care se aflǎ sub supravegherea unei terțe persoane în timpul zilei
(grǎdinițe, scoli) întrebați dacǎ se face educaț ie sanitarǎ, dacǎ sunt instructați sǎ se
spele obligatoriu pe mâini dupǎ ce au fost la tualetǎ ți dacǎ sunt mobilizați sǎ îți
spele în mod regulat mâinile pe parcursul unei zile, si nu numai, dar si înainte de
servirea mesei.

3.2 ROLUL DELEGAT


3.2.1 Rolul asistentului medical în examinarea paraclinicǎ
Într-o societate în care prevenția a început sǎ fie din ce în ce mai mult un mod de
viațǎ, analizele medicale reprezintǎ unul dintre puținele exemple care pot asigura concret
prevenirea unor afecțiuni serioase, precum si depistarea în stadiul incipient a altorǎ,
permitându-ne astfel sǎ luǎm din timp cele mai potrivite mǎsuri.
Asistenta trebuie sǎ aibǎ foarte multǎ rǎbdare cu copii, mai ales dacǎ acețtia
sunt nervoți sau nelinițtiți. Vizita medicalǎ, examinǎrile clinice, recoltǎrile pentru
examinǎrile de laborator ca si procedee de tratament trezesc teama multor copii si pot
declanța stǎri de neliniste, îngrijorare, vǎrsǎturi, etc. Atitudinea atentǎ, manoperele
executate cu blândețe ți însoțite de cuvinte cǎlduroase, mângâierile, linițtesc copiii,
trezesc încrederea lor si contribuie de multe ori la ameliorarea suferințelor lor.
Pregǎtirea copiilor pentru recoltarea probelor de sânge reprezintǎ o situație
particularǎ, deloc de neglijat, fiind în mǎsurǎ sǎ reducǎ stresul si anxietatea care se
manifestǎ aproape în egalǎ mǎsurǎ atât la copii, cât ți la pǎrinți.

Pentru copiii mai mici de 2 ani, nu este necesarǎ nici o pregǎtire prealabilǎ; totuți,
trebuiesc oferite câteva sfaturi pǎrinților:
✓ sǎ fie pregǎtiți pentru momentul în care copilul poate va plâ nge;
✓ sǎ fie pregǎtiți pentru situația, foarte probabilǎ, în care va fi nevoie sǎ imobilizeze
copilul;
✓ plânsul copilului se datoreazǎ mai mult mediului nefamiliar, prezenței persoanelor
strǎine, lipsei pǎrintelui din zonǎ ți cu siguranțǎ imobilizǎrii fizice;
✓ cel mai mult pot ajuta copilul prin prezența lor la locul recoltǎrii ți prin afecțiunea
aratatǎ copilului în timpul procedurii.
Copiii mai mari de 2 ani încep sǎ conțtientizeze frica, iar plânsul lor se datoreazǎ ți
durerii resimțite în timpul recoltǎrii. Este foarte important ca pǎrinții sǎ

24
diminueze teama copilului prin diferite exerciții:
✓ simularea în joacǎ a recoltǎrii;
✓ explicarea în cele mai simple cuvinte cǎ durerea va fi comparabilǎ cu o pițcǎturǎ
de țânțar si mult mai micǎ decât atunci când cade cu bicicleta sau cu
rolele;
✓ se pot folosi eventual pǎpuți care permit vizualizarea procedeului de recoltare;
✓ se poate repeta lecția de acasǎ ți cu 5 -10 minute înainte de recoltare;

Prezența pǎrintelui lângǎ copil în timpul recoltǎrii va ajuta foarte mult. Copilul
trebuie convins cǎ tot ce se întâmplǎ este spre binele lui, explicându-i-se cǎ nu o sǎ-l mai
doarǎ burtica copilul. Acesta trebuie sǎ aibǎ libertatea de a plânge sau de a-ți exprima
durerea verbal.
Pentru copii sugari recoltarea de materii fecale este esențialǎ în enterocolite,
respectându-se pații necesari vom avea parte de o probǎ necontaminatǎ ți un rezultat
optim pentru declararea diagnosticului ți administrarea un tratament corect.
✓ se curǎțǎ zona genito-urinarǎ cu apǎ ți sǎpun, eliminându-se astfel ți
urmele de creme, uleiuri sau pudre;
✓ se utilizeazǎ pentru recoltare pungile pediatrice speciale furnizate de laborator;
✓ se atațeazǎ punga pediatricǎ de recoltare în zona genito-urinarǎ a copilului, prin
porțiunea sa autoadezivǎ, având grijǎ sǎ nu rǎmânǎ spații prin care sǎ se poatǎ
scurge urina contaminând proba;

✓ imediat dupǎ ce copilul urineazǎ, se dezlipețte punga si se transportǎ la


laborator.
Anumite teste de laborator necesitǎ ți recoltarea specialǎ a unor probe de urinǎ, cea mai
frecventǎ din acestea fiind urina pe 24 de ore, care de cele mai multe ori este fie incorect
recoltatǎ, fie incorect conservatǎ , ceea ce conduce la erori regretabile.
Pacientul urineazǎ dimineața; aceastǎ urinǎ se aruncǎ; î n tot timpul zilei, al nopții ți
prima urina de a doua zi de dimineațǎ se colecteazǎ urina într-un recipient de
colectare curat;
Recipientul de colectare se pǎstreazǎ î ntr- un loc rece ( frigider) pe durata colectǎrii. A
doua zi de dimineațǎ se mǎsoarǎ exact cantitatea de urinǎ colectatǎ, se omogenizeazǎ ți
se trimite cǎtre laborator un ețantion de 100 ml. Esantionul va fi pus într-un recipient
pentru sumar de urinǎ pe eticheta cǎruia se vor nota numele si prenumele pacientului
si volumul urinar colectat în 24 de ore.
Rezultatele analizelor sunt utile medicului atât înainte de începerea terapiei, cât si la
încheierea acesteia pentru a putea monitoriza evoluția afecțiunii pentru care au fost
recomandate.

25
3.2.2 Rolul asistentului medical în administrarea medicamentelor
Administrarea medicamentelor la copii este o muncǎ de rǎspundere si cere o
mare constiinciozitate din partea asistentei. Sugarul si copilul mic nu stiu sǎ vorbescǎ,
deci nu pot reclama neprimirea la timp a medicamentelor prescrise.
La vârsta prețcolarǎ, copilul refuzǎ de multe ori luarea medicamentelor,
neânțelegând încǎ rostul lor. Pentru a combate rezistența acestor copii, asistenta trenuie
sǎ intervinǎ hotǎrât, dar calm ți cu multǎ rǎbdare. Copii mai mari pot fi mai uțor convinți
despre necesitatea medicației.
Administrarea medicamentelor trebuie fǎcutǎ în mod obligatoriu de cǎtre asistentǎ
personal. Nu se admite sub nici o formǎ antrenarea însoțitorilor sau a copiilor mai mari
în aceastǎ muncǎ.
Administrarea medicamentelor pe cale bucalǎ la sugari ți copii mici se face sub
formǎ lichidǎ. Medicamentele solide se dizolvǎ într-un lichid cǎlduț: lapte, ceai, etc. ți se
administreazǎ cu lingurița. Medicamentul se dǎ în mai multe prize, având grijǎ ca
lingurița sǎ nu fie plinǎ, pentru a preveni pierderea
de substanțǎ medicamentoasǎ. Dacǎ copilul refuzǎ luarea medicamentului sau nu vrea
sǎ deschidǎ gura i se vor fixa mâinile ți se vor apǎsa usor obrajii cu degetele; în felul
acesta se obține deschidera gurii. Se introduce lingurița în cavitatea bucalǎ a copilului,
unde se menține pânǎ ce acesta înghite substanța introdusǎ. La sugarii care vomitǎ
medicamentele în repetate rânduri, introducerea lor se va face prin sondǎ.
Medicamentele cu gust neplǎcut, dacǎ componența lor chimicǎ o permite, se vor
corect cu zahǎr, lǎmâie, sirop de fructe, etc. Dupǎ ce copilul a înghițit lichidul respectiv i
se mai administreazǎ câteva lingurițe de ceai îndulcit pentru a dispǎrea complet gustul
dezagreabil din gurǎ.
La copii de vârstǎ prescolarǎ cea mai bunǎ metodǎ de administrare este includerea
medicamentului într-un aliment. Pânǎ la vârsta de 8-10 ani nu se vor administra tablete,
pilule, drajeuri sau casete, pe care copii nu le pot înghiți întregi. Acestea se vor sfǎrâma
în mojar sau între douǎ linguri ți se dau sub formǎ de praf, suspensii sau soluții.
Administrarea medicamentelor pe cale parenteralǎ se bazeazǎ pe aceleați principii
ca la adult.
a) Injecția pe cale intradermicǎ la sugarul mic se face la nivelul suprafeței anterioare
a antebrațului, iar la vârsta de 1 an, în regiunea interscapulo - vertebralǎ. În
timpul injecției copilul se ațeazǎ pe masǎ, fiind ținut de un ajutor.
b) Injecția subcutanatǎ se efectueazǎ de pr eferințǎ în partea externǎ a brațului sau a
coapsei, pentru injectarea unei cantitǎți mai mare de medicament se va opta
pentru flancurile peretelui abdominal.
c) Injecția pe cale intramuscularǎ se administreazǎ la sugari si copii mici, totdeauna
în muschii fesieri, în decubit ventral. Pentru împiedicarea miscǎrilor în timpul
injecției persoana care ajutǎ asistenta fixeazǎ cu o mânǎ membrele inferioare la
nivelul genunchilor, iar cu cealaltǎ mânǎ exarcitǎ o presiune la nivelul regiunii

26
lombare, asigurând astfel imobilitatea în decubit ventral. Dacǎ asistenta
efectueazǎ singurǎ tratamentul, ea va fixa regiunea lombarǎ a copiluli cu mâna
stangǎ.
d) Injecția pe cale intravenoasǎ se efectueazǎ în regiunile unde se pot pune în
evidențǎ vene mai superficiale. La sugari ea se face la nivelul venelor capilare.
În spitale ți colectivitǎți de copii dar ți acasǎ, se va acorda o grijǎ deosebitǎ cu toate
substanțele chimice ( medicamente, substanțe dezinfectante, etc.) ca acestea sǎ fie
pǎstrate în dulapuri închise, pentru a evita posibilitatea ca ele sǎ ajungǎ la îndemâna
copiilor.

3.3 DESCRIERA A DOUǍ TEHNICI


3.1.1. Recoltarea materiilor fecale- coprocultura
Definitie
- materiile fecale-scaunul-cuprind resturile alimentare supuse procesului de digestie si
eliminate prin defecatie
Scopul recoltarilor
- depistarea germenilor patogeni responsabili de imbolnaviri digestive
- depistarea purtatorilor de germeni
- depistarea tulburarilor de digestie alimentara
- stabilirea diagnosticului
Examene efectuate
- examen macroscopic :cantitate,forma,aspect,miros,
consistenta
- examen bacteriologic-coprocultura - permite diagnosticarea bolilor
infectioase,gastrointestinale prin depistarea bacilului dizenteric,tific,tuberculos,vibrioni
holerici,salmonella
- examen parazitologic-depistarea parazitilor sau a oualor de paraziti
- examen biochimic-ofera informatii asupra procesului de digestie si absorbtie,prezenta
microscopica a sangelui etc.
Metode de recoltare
- scaun spontan sau provocat
- direct din rect cu tampon steril
- cu sonda Nelaton-la copii
Materiale necesare
- material de protectie pentru pacient si pat
- bazinet steril
- material pentru toaleta perianala
- coprocultor cu sau fara mediu de cultura
- tub cu tampn sterile montat pe porttampon
- sonda Nelaton 16-18 si seringa pentru aspiratie
- banda adeziva transparenta‖scotch‖pentru oxiuri
- port-lama pentru aplicare dupa recoltare cu banda adeziva
- pentru sugari scutec sterilizat
- purgative saline
27
- etichete
- formulare pentru analize laborator

Pregatirea bolnavului psifica si fizica


- se informeaza pacientul
- se va explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si de corectitudinea
manevrei de recoltare
- se instruieste pacientul pentru etapele de lucru :
- toaleta regiunii perianale
- utilizarea de vas colector steril
- interdictia de a urina in plosca
- pastrarea cantitatii totale de materii fecale eliminate
- adoptarea pozitiei corecte pentru recoltarea cu tamponul din rect
-ingerarea unui purgativ salin pentru a favoriza defecarea
- se goleste vezica urinara
- se instrueste pacientul cum sa foloseasca recipientul de recoltare
- pastrarea scaunului dupa eliminare la rece,atunci cand prelucrarea nu se face imediat
Executie recoltare din scaun spontan sau provocat
- colectarea materiilor fecale este realizata prin defecatie pe plosca sterila cu respectarea
instructiunilor de la pregatirea pacientului
- se protejeaza patul cu musama,aleza
- se aseaza bazinetul sub bolnav
- se recolteaza cu lingurita recipientului cca 50g fecale din diferite parti suspecte cu continut
de mucus,puroi,sange ,
- se introduce lingurita in recipient
- in cazul emisiei de scaun atunci cand laboratorul nu lucreaza ,se recolteaza o portiune din
materiile fecale
pe mediu de conservare(+4gradeC)pentru a fi prelucrat mai tarziu
Recoltarea din rect cu tampon steril
- se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
- se asigura intimitatea pacientului
- se aseaza pacientul in decubit lateral stang
-se imbraca manusi de protectie
-se spala zona perianala a pacientului cu apa si sapun
- se departeaza fesele bolnavului si se introduce tamponul steril prin miscari de rotatie prin
anus in rect
- se introduce aplicatorul eprubeta
- se arunca mansile la deseuri contaminate si se spala
mainile
- se eticheteaza proba si se trimite la laborator impreuna cu formularul
Recoltarea cu sonda Nelaton-la copii
- se introduce sonda sterila prin anus in rect la o distanta de 10-15cm
- se aplica la capatul exterior al sondei o seringa cu carese aspira in sonda continutul
- se indeparteaza sonda si se goleste continutul prin insuflare intr-o eprubeta sterila
- produsul recoltat se suspenda prin spalarea sondei in 2ml solutie fiziologica sterila sau
lichid conservant.

28
Transportul Prelevatele de materii fecale destinate examenelor microbiologice se transporta
la laborator in cel mai scurt timp (2 ore de la prelevare). Daca nu poate fi asigurat este
obligatoriu folosirea mediului de conservare si transport
Interpretarea rezultatelor Izolarea si identificarea unei bacterii patogene in proba
coprologica examinata confirma fie starea de boala fie de purtator In mod obligatoriu se
efectueaza si antibiograma
Recoltarea pentru examen coproparazitologic
- Examenul parazitologic al materiilor fecale vizeaza decelarea prezentei parazitilor
intestinali
- Examenul se efectueaza in conditiile regimului alimentar obisnuit al pacientului.
- Recoltarea se face in recipiente curate. Sunt necesare circa 3g de materii fecale
- Pentru examinarea oxiurilor,recoltarea o efectuam din regiunea anala,pliurile anale iar la
copii de sub unghii(copii se scarpina in regiunea anala pruriginoasa)
- Pentru oua de paraziti se recolteaza prin raclare cu o spatula de os sau o bagheta de lemn
bine lustruita inmuiata in glicerina cu apa in parti egale
- Se racleaza pielea din vecinatatea orificiului anal
- Raclarea se face la 2-3 ore dupa culcare sau dimineata devreme
-Dupa raclare bagheta se introduce in eprubeta curata si sterile si se trimite la laborator
- La copii se recolteaza mucus nazal si depozit de sub unghii-se inmoaie marginea unghiei cu
hidrat de sodiu sau potasiu 1% dupa care se curata capatul proximal al unghiei cu un tampon
sau o pensa.
o Materialul recoltat se introduce in eprubete si se trimite la laborator
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- Se efectueaza toaleta regiunii anale
- Se ajuta pacientul la imbracat si se aseaza comod
- Se aeriseste salonul
Examenul biochimic se pun in evidenta bilirubina, acizi biliari, substante
proteice(creatoree), acizi organici, sangele,grasimile(steatoree) ,prezenta puroiului etc. Pentru
punerea in evidenta a fermentilor digestivi si aprecierea capacitatii functionale a tubului
digestiv,recoltarea materiilor fecale va fi precedata de un regim alimentar bogat in toate
elementele regimului mixt-timp de 3 zile(dieta Schmidt Strasburger)
Recoltarea scaunului pentru hemoragii oculte
Prezentare generala Testul Adler sau testul de decelare a hemoragiilor oculte in fecale este
un test des utilizitat pentru screeningul sangerarilor digestve. Testele de depistare a
sangerarilor oculte sunt folosite pentru descoperirea sangerarilor ascunse (gastrointestinale),
pentru diferentierea intre melena si scaunul cu aspect de melena. Anumite medicamente cum
ar fi fierul, bismutul, pot innegri scaunul putandu-se pune diagnosticul gresit de melena. De
asemenea, aceste teste sunt foarte importante pentru depistarea precoce a cancerelor
colorectale, deoarece 80% din pacientii cu aceste boli prezinta sangerari oculte. Pe de alta
parte, un singur test pozitiv nu indica neaparat sangerare gastrointestinala sau cancer
colorectal. Pentru a putea fii considerat pozitiv, testul trebuie repetat de cel putin 3 ori intr-o
perioada anume, timp in care pacientul va respecta o dieta specifica recomandata in
depistarea sangerarilor oculte.Cu toate acestea, un test pozitiv si in aceste conditii, nu indica
neaparat un cancer de colon ci poate fii sangerare gastrointestinala provocata de ulcer gastric,
diverticuloze etc.
Testele sunt usor de efctuat constand in adaugarea de anumite substante (sau a unei hartii
impregnate cu substanta respective) peste proba de scaun , aparand aproape imediat o
29
coloratie specifica in cazurile in care sangele pierdut prin scaun este mai mult de 5 ml pe zi.
Aceste analize sunt foarte importante deoarece sangerarile oculte sunt in cantitati foarte mici,
indepistabile ochiului uman, dar repetandu-se , potduce la anemii severe. Materiale necesare
Manusi bazinet recipient colector substanta specifica sau hartie imbibata cu substanta ( din
kitul de testare)
Pregatirea bolnavului
- timp de 3 zile bolnavul va primi un regim lacto-fainos-regim alb
- nu se administreaza medicamente pe baza de fier sau daca pacientul este in tratament cu
aceste medicamente se vor intrerupe 3 zile inainte de recoltare
- sunt interzise legumele verzi,ciocolata preparate de carne
- nu se fac extractii dentare inainte de recoltare
- se observa daca bolnavul prezinta epistaxis,gingivoragii pentru a nu se obtine rezultate fals
pozitive
Recoltare se confirma identitatea pacientului se pun manusile si se recolteaza conform
procedurii de recoltare a probelor din scaun
se va duce proba imediat la laborator sau, daca avem kitul de recoltare, se va respecta
intocmai prospectul de utilizare se spala mainile bine si se toaleteaza pacientul daca este
imobilizat se anunta medicul pentru orice aparitie a coloratiei albastre sau verzi pe hartia
testului
Consideratii speciale
- ne asiguram ca proba recoltata nu este contaminate cu urina, solutie sapun, hartie igienica
apoi o testam conform indicatiilor de utilizare a kitului
- testul se face din portiuni diferite ale scaunului deoarece sangerarea oculta din tractul
gastrointestinal superior nu este prezenta in tot scaunul format, iar cea din cancerul colorectal
poate aparea de obicei doar in prima portiune a scaunului
- se va verifica data expirarii kitului de testare
- pacientul va fii instruit sa respecte o dieta bogata in fibre, fara carne, fara peste, fara napi,
gulii etc pt ca toate acestea pot da reactii fals positive. Dieta trebuie tinuta intre 48-72 ore
inaintea testului
- de asemenea, tot cu 48-72 ore inainte de testare, se va intrerupe medicatia care poate afecta
rezultatul (fier, potasiu indometacin, steroizi)
- daca pacientul isi face singur acasa testarea, va trebui instruit cu atentie in ceea ce priveste
procedura
- unul dintre cele mai noi si usoare teste pentru depistarea sangerarii oculte este testul
intitulate ―colorcare‖. Este indicat pentru pacientii care isi fac singuri testarile, nu necesita
recoltarea probei de scaun si este foarte usor de testat si interpretat.
- Astfel, pacientul va respecta dieta specifica cu 48-72 ore inainte de testare.
- Pacientul este invatat sa indeparteze orice dezinfectant de toaleta si sa traga apa de 2 ori
dupa indepartaea dezinfectantului de toaleta.
- Dupa defecare, este instruit sa nu arunce hartie igienica in vasul de toaleta pana la citirea
testului deoarece continutul in bismut al acesteia poate afecta rezultatul.
- In cele 5 minute imediat dupa defecare, va desface kitul de testare si va arunca testerul in
toaleta, care va pluti pe suprafata apei din toaleta.
- Daca scaunul are sangerari oculte, testerul se va colora in albastru sau verde. Pacientul va
trebui sa repete testarea la trei scaune diferite, sa-si noteze rezultatele si sa le prezinte
medicului.

30
3.3.2. Recoltarea urinei
RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR DE URINĂ

DEFINITIE Urina reprezinta soluţie apoasă, prin care sunt eliminate substanţele
rezultate din metabolismul intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism
Terminologie
- micţiune = emisiune de urină, act fiziologic conştient de eliminare
- diureză = cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore
Recoltarea probelor de urina pentru examenele biochimice de laborator aduce informatii
asupra functiei rinichiului si a cailor urinare ,precum si asupra starii intregului organism
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Determinarea densităţii, ph-ului, glucozei, albuminei, urobilinogenului
- Examinarea sedimentului urinar
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală/cărucior
- Recipient curat şi uscat sau steril pentru femeie pentru sumarul de urina
- Recipient gradat pentru clectarea urinei din 24 h
- Seringă şi ace sterile, tampoane cu alcool
- Pensă pentru clamparea sondei - când mostra de urină( 10ml) este recoltată pe sondă à
demeure
- Mănuşi de cauciuc pentru manipularea urinei
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi pacientul conştient
- Explicaţi-i procedura în termeni accesibili
- Obţineţi colaborarea
b) FIZICĂ:
- Efectuaţi toaleta genito-urinară la femeie
- Fixaţi punga colectoare la nivelul organelor genitale, cu adeziv, în cazul sugarilor şi copiilor
mici
EFECTUAREA PROCEDURII:
Explicaţi pacientului care-şi recoltează singur urina:
- Să-şi spele mâinile, să folosească mănuşi de cauciuc
- Să se aşeze într-o poziţie în care jetul urinar să fie dirijat în recipient: ortostatism la bărbat şi
poziţie şezândă la femeie
- Să colecteze 10 ml urină direct în recipient
- Să aşeze capacul pe gura recipientului după recoltare
- Să-şi spele mâinile
- Să eticheteze recipientul
1. Colectarea mostrelor de urina proaspat emisa:
- Urina emisa spontan (dupa toaleta prealabila a regiunii perineale),prin mictiune(
preferabil prima mictiune matinala),din portiunea mijlocie a jetului,in recipient de
sticla curate ,uscate; prelucrare imediata in laborator ( ex macroscopic in maxim 1
ora) , +/- refrigerare la +4 grade
- Recoltarea se poate face in plosca(bazinet) sau in urinar. Personalul auxiliar va trebui
sa fie educat in legatura cu utilizarea bazinetului,folosirea numai a bazinetelor goale si
curate ,mictionarea fara defecatie ,vasarea urinei imediat dupa emisie in borcan.
31
2. Colectarea mostrelor de urina din 24 ore
-indicatii : teste analitice cantitative ( proteinurie,glicozurie,electroliti)
Etapele recoltarii: la ora stabilita bolnavul urineaza si urina se arunca.Urina provenita din
celelalte mictiuni din intervalul de 24h se aduna intr-un recipient adecvat probei solicitate si
se pastreaza la rece.Se trimite intr-o sticluta curate cantitatea necesara de urina omogenizata
la laborator cu urmatoarele date: nume,prenue,varstasex,volumul de urina din 24h ,greutatea
,natura regimului ,volumul de lichide ingerate,medicamentele administrate.
3. Colectarea mostrelor de urina la copilul necooperant
- se decontamineaza si se usuca organelle genital si perineul.In jurul penisului sau vulvei se
fixeaza orificiul unei pungi sterile din material plastic.In lipsa acestui dispozitiv trebuie
pandit momentul mictiunii pentru a prinde proba intr-un flacon cu gura larga.
4. Colectarea mostrelor de urina in situatii speciale
a) aspiratia suprapubiana- punctia vezicala –vezi punctii
b) prelevari prin cateter- sunt de competenta medicului si expun pacientul la riscul
infectiei.Este o manevra rezervata pacientilor cu senzoriu alterat,pacientilor care nu
mictioneaza din cause neurologice sau urologice
În caz de recoltare pe sonda à demeure:
- Clampaţi sonda cu 15' înainte de recoltare
- Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă
- Dezinfectaţi sonda
- Punctionati sonda cu acul adaptat la seringă
- Aspiraţi 10 ml de urină în seringă
- Transferaţi urina în recipient
- Spălaţi-vă mâinile
- Etichetaţi recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, secţia, examenul cerut, data şi
ora recoltării
- Transportaţi urina la laborator imediat
Transportul si conservarea probelor de urina se face de catre asistenta imediat dupa
prelevare.Recipientele se eticheteaza,se acopera si se expediaza pentru a fi examinate in
maxim o ora de la recoltare.Daca acest interval nu poate fi respectat proba trebuie refrigerata
la 4 grade. In afara datelor de identificare a pacientului cererea de analiza a probelor de urina
trebuie sa specific urmatoarele informatii: tipul prelevatului( proba curat din jet
mijlociu,aspirat suprapubian) ora prelevarii ,daca pacientul a fost sub cura de diureza sau
antibioterapie ,examen solicitat.
a) Examen macroscopic al urinei cuprinde determinarea volumului urinar,a aspectului
urinei,al culorii si mirosului acesteia
b) Examen fizic- este reprezentat de determinarea densitatii urinei si a pH-ului
c) Examen microscopic- consta in examinarea sedimentului urinar -
proteinemiei,glicozuriei,corpilor cetonici,amilazuriei,ureii urinare,ionogramei
urinare etc.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Colectaţi materialele folosite în containere speciale conform PU (precauţii universale)
- Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire
- Data şi ora recoltării
32
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite
- Mostra de urină nu este contaminată cu scurgere vaginsală sau cu sânge menstrual
- Urina nu conţine albumină sau glucoză, are o culoare galbenă aurie (normocromă)
- Sedimentul urinar nu conţine celule descuamate de pe tractul urinar
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Mostra de urină este contaminată cu scurgere vaginală sau cu sânge menstrual
- Aruncaţi urina
- Recoltaţi în afara perioadei de menstruaţie
- Faceţi toaleta locală înainte
- Urina este hipercromă, cu urobilinogen crescut
- Anunţaţi medicul
- Sedimentul urinar conţine numeroase leucocite, hematii, celule descuamate sau epitelii
- Anunţaţi medicul care poate să recomande alte examene, mai relevante din urină
- Urina conţine albumină sau glucoza
- Anunţaţi medicul

RECOLTAREA ASEPTICĂ A URINEI - UROCULTURA

In mod normal urina continuta in caile urinare este sterile,exceptand segmental inferior al
uretei,invecinat meatului urinar,prezentand o abundenta flora microbiana saprofita.Aceasta
flora saprofita contamineaza in momentul mictiunii portiunea initiala a jetului urinar.
Examenul bacteriologic al urinei presupune recoltarea adecvata a mostrelor de urina pentru
urocultura ,transportul corect al probelor la laborator,estimarea cantitativa a continutului
bacterian al uroculturii si determinarea antibiogramei in cazul uroculturilor positive.
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor şi efectuarea antibiogramei
PREGĂTIREA MATERIALELOR
a) pentru prelevarea fără sondaj pregătiţi:
- Apă şi săpun pentru toaleta genito-urinară
- Antiseptic pentru dezinfecţia meatului uretral
- Comprese sterile
- Recipient pentru colectarea sterilă a urinei
- Bazinet dacă este necesar
- Container pentru deşeuri
b) pentru prelevarea pe sonda urinară à demeure pregătiţi:
- Tavă medicală/cărucior
- Comprese sterile
- Antiseptic; soluţie de clorhexidină
- Seringă şi ace sterile, recipient/eprubeta sterila
- Container pentru aruncarea materialelor folosite
c) pentru prelevarea prin sondaj intermitent pregătiţi:
- Tavă medicală/cărucior
- Sondă vezicală pentru bărbat sau femeie
- Comprese sterile si recipient steril pentru recoltarea urinei
PREGATIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
33
- Explicaţi pacientului necesitatea prelevării
- Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii
- Instruiţi pacientul conştient şi valid cum să recolteze singur
b) FIZICĂ:
- Efectuaţi toaleta genito-urinară la pacientul nedeplasabil
- Asiguraţi condiţii pentru efectuarea toaletei la pacientul valid
- Asiguraţi intimitatea pacientului.
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi prescripţia medicală
- Identificaţi pacientul
- Prelevaţi prin una din metodele enumerate mai jos în funcţie de starea pacientului sau
recomandarea medicală

a)prelevarea fără sondaj:


- Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)
- Recoltaţi urina de la bărbat sau femeie după toaleta genito-urinară cu apă şi săpun şi clătire
abundentă; uscaţi regiunea, dezinfectaţi meatul uretral cu comprese sterile îmbibate în
antiseptic
- Colectaţi urina, în recipientul steril, din mijlocul jetului
- Acoperiţi tubul steril
b) prelevarea de către pacientul conştient şi capabil să urineze în mod voluntar
- Explicaţi pacientului modul de derulare a procedurii: recoltarea se face din portiunea
mijlocie a urinei matinale emise spontan,dupa toaleta riguroasa( cu apa si sapun,clatirea
abundenta cu apa sterila) a regiunii perineale .Acest tip de recoltare se mai numeste si
urocultura “ din zbor”.La femei pt a preveni contaminarea urinii cu secretii genital ,se
recomanda introducerea unui tampon vaginal inainte de recoltarea urinei
- nu se vor folosi solutii antiseptice pt toaletarea organelor genital externe.
- Daţi-i pacientului flaconul steril
- Cereţi-i pacientului să-şi spele mâinile după prelevarea urinei
c) prelevarea pe sonda urinară à demeure
- Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)
- Folosiţi mănuşi de unică folosinţă
- Dezinfectaţi locul de prelevare, cu comprese sterile îmbibate în antiseptic
- Puncţionaţi tubulatura pungii de colectare cu acul steril adaptat la seringă şi prelevaţi
cantitatea necesară de urină
- Transferaţi urina din seringă în flaconul pentru laborator
- Aruncaţi acul şi seringa în containerul special
Dacă diureza este scăzută:
- Clampaţi sonda sub locul de prelevare fără s-o lezaţi
- Aşteptaţi 10-15' ca să se adune o cantitate suficientă de urină pentru examen
d) prelevarea prin sondaj intermitent- utilizata numai la pacienti comatosi sau
necooperanti,deoarece riscul infectarii vezicale ,chiar in conditii riguroase de asepsie ,este
crescut:
- Introduceţi sonda vezicală respectând tehnica sondajului vezical la bărbat sau femeie
- Menţineţi sonda pe durata evacuării urinei
- Lăsaţi urina să curgă în bazinet şi recoltaţi apoi în recipientul pentru laborator
- Evacuaţi tot conţinutul vezicii urinare
34
- Îndepărtaţi sonda şi dezinfectaţi meatul urinar
- Aruncaţi materialele folosite în container
- Spălaţi-vă mâinile si ajutaţi pacientul să se îmbrace
e) recoltarea prin punctie suprapubiana este rezervata unui nuar restrans de indicatii (
pacientilor necooperanti ,cu septiemii sau stare generala foarte grava,de varste extreme)
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Pacientul deplasabil nu are nevoie de îngrijiri speciale
- Supravegheaţi pacientul purtător de sondă, asiguraţi-vă că este permeabilă şi racordată la
punga colectoare

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ


- Colectati materialele folosite în recipiente speciale conform precat iunilor universale (P.U.)
- notarea procedurii
PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
Respectaţi următoarele reguli generale:
- Transportaţi imediat eşantionul la laborator ( in max. 60 min) pentru a evita multiplicarea
germenilor( la temperature camerei numarul germenilor se dubleaza in 30 min.) sau păstraţi-l
la frigider la +4°C în cazul în care examenul se face mai târziu (nu mai mult de 12 ore)
- Etichetaţi mostra imediat după recoltare cu nume, prenume, CNP, data şi ora recoltării
- Însoţiţi monstra de o fişă de informaţii cu date clinice (t°, starea de sănătate a pacientului,
motivul)
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate:
- Absenţa contaminării în timpul emisiei şi recoltării ca urmare a toaletei genito-urinare şi
dezinfecţiei meatului urinar
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Contaminarea urinei prelevate cu bacterii prezente în regiunea periuretrală în timpul emisiei
(bacteriurie slabă < 10000germeni/ml)
- Repetaţi procedura respectând normele de igiena locală
- Multiplicarea germenilor prin păstrare mai mult de oră în afara frigiderului
- Păstrarea prea mult la rece duce la precipitarea uraţilor ceea ce împiedică analiza ulterioară
a urinei
- Respectaţi normele generale de pregătire a produsului pentru laborator
- Emisia dificilă a urinei prin blocaj psihologic
- Oferiţi timp sau recoltaţi prin sondaj vezical (în caz de urgenţa)

Interpretarea rezultatelor
1. Urocultura cantitativa se realizeaza in laboratorul de bacteriologie ,prin metoda
dilutiilor zecimale
seccesive.Mediile de cultura uzuale sunt geloza lactozata( evidentierea bacteriilor din
familia Enterobacteriacee) , geloza sange ( evidentierea cocilor si bacililor Gram pozitivi
si negative).Pentru evidentierea bacilului Koch se utilizeaza medii special de cultura (
Lowenstein –Jensen) sau inocularea intraperitoneala a animalelor de laborator( cobai)
Dupa incubarea mediilor de cultura insamantate la 37 grade C timp de 24h se numara
coloniile dezvoltate,exprimarea rezultatelor facandu-se in germeni (UFC/ml)
Estimarea rezultatelor uroculturii cantitative
- Urocultura pozitiva > 105 UFC/ml
35
- Bacteriurie nesemnificativa: 103- 105 UFC/ml
In cazul uroculturii positive ( bacteriurii semnificative) este importanta identificarea
agentului etiologic implicat si a sensibilitatii acestuia la antibiotic( ABG)
Coloniile bacteriene dezvoltate pe mediile de cultura sunt identificate pe baza
caracterelor morfologice ,enzimatice si serologice,precum si prin teste de hemoliza imuna
RIA sau ELISA.
Germenii frecvent implicate in determinismul infectiilor urinare sunt: Escherichia
coli,Proteus,Pseudomonas,Klebsiela,Enterobacter.Mai rar sunt izolati stafilococul
auriu,anaerobi sau mycoplasme.
Antibiograma este obligatorie in orice bacteriurie semnificativa.Testarea sensibilitatii
germenilor bacterieni in vitro se efectueaza prin doua metode: metoda dilutiilor si metoda
difuzimetrica.
Exprimarea rezultatelor in buletinul de analize se poate face fie direct,cantitativ,fie
calitativ.
2. Examenul sumar de urina
Cuprinde decelarea proteinurie,glicozuriei si a sedimentului urinar
a) Albuminuria – eliminarea proteinelor in urina este patologica.Cantitatea de
protein urinare normal este de 20mg/dl si nu este decelata la examenul sumar de
urina.Prezenta proteinelor in examenul sumar de urina atesta o proteinurie > 500
mg/dl si impune eliminarea unor cause de false proteinurii de origine genitale sau
secundare hematuriei.Prezenta proteinelor la examenul sumar de urina semnifica
afectiuni renale: nefropatii glomerulare ,interstitial ,infectii urinare.Evidentierea
proteinelor in urina se realizeaza cu ajutorul acidului sulfosalicilic sau a acidului
acetic glacial, iar determinarea cantitativa a acestora se face cu ajutorul reactivului
Esbach.
b) Glicozuria – glucoza se absoarbe la nivelul tubului contort proximal.Cand
glicemia este mai mare de 180 mg % se elimina in urina si este prezenta la
examenul suamr de urina( diabet zaharat).Prezenta glucozei in urina , in absenta
hiperglicemiei apare in nefropatii tubulointerstitiale ,cum este diabetul
renal.Evidentierea glucozei in urina se face cu reactia Fehling (schimbarea culorii
de albastru galben sau rosu caramiziu semnifica glicozurie) sau prin reactia
Benedict.
c) Sedimentul urinar
- Organizat : hematii,leucocite,cellule epiteliale,cilindri,flora micobiana
Normal
- Rare cellule epiteliale < 6/camp
- Rare leucocite - 1-3 /camp
- Rare hematii - 0-3 /camp
- Cilindri - absenti
Prezenta hematiilor in urina : glomerulonefrite, necroza papilara, litiaza urinara, cancer,
cistita hemoragica,traumatisme, afectiuni hematologice, accident in cursul tratamentului cu
anticoagulante
Leucocituria patologica atesta un process inflamtor renourinar.

36
Celulele epiteliale provin din descuamarea epiteliului cailor urinare.Au semnificatie
patologica cand sunt numeroase sau grupate.
Cilindri se formeaza la nivelul tubilor renali prin precipitarea proteinelor ( cilindri hialini
si granulosi). In functie de celule inglobate in matricea proteica sunt cilindri leucocitari (
nefropatii interstitiale si glomerulare),hematici ( afectiuni glomerulare),epiteliali.
3. Corpii cetonici sunt : acetone,acidul acetilacetic si acidul betahidroxibutiric.
Recoltare – 5 cm3 din urina emisa spontan
In mod normal nu se evidentiaza prezenta lor in urina.In conditii patologice prezenta lor in
urina este cifrata de la + la ++++:
- Diabet zaharat decompensate( cetoacidoza diabetica)
- Intoxicatia acuta cu etanol
- Post alimentar – glucidic
Glicozuria ,proteinuria 24 ore
Determinarea cantitativa a glucozei in urina din 24h se bazeaza pe proprietatile sale
reducatoare si se realizeaza prin diferite metode : Fehlinf,Benedict cu ortotoluidina. Aceste
reactii nu sunt specific,ele putand interfera cu alte substante reducatoare: acid
ascorbic,penicilina,salicilati. Normal glucoza nu este prezenta in urina.Determinarea
glicozuriei/24h pentru aprecierea controlului pacientilor cu DZ este orientativa,preferandu-se
automonitorizarea glicemiei.
Examenul sumar de urina exprima prezenta proteinuriei calitativ : albumina
absent;albumina urme sau albumina present dozabila .In cazul in care este dozabila se
proedeaza la determinarea cantitativa a acesteia in urina /24h .Prezenta unei proteinurii :
 > 1g/24h – functional ( proteinurii ortostatice) sau patologice in
glomerulonefrite ,pielonefrite HTA,rinichi polichistic
 > 3,5 g/24h – sdr. Nefrotic
 < 1g/24h – fiziologica dupa effort sau in cursul starilor febrile

37
Capitolul IV
Studiu de caz I

4.1. Culegerea datelor


4.1.1. Culegerea datelor
Date relativ stabile Nume:
D
Prenume: C
Vârsta: 7 ani
Sex: F
Religie: ortodox
Rasǎ: albǎ
Limba vorbitǎ: romana
Domiciliu: jud. Brasov

Grup sanguin: A II
APP: nu are
Deficiențe senzoriale: nu prezintǎ Alergii: nu
are
Înaltime: 1,26 m
Date variabile
T.A. : 90/60mm Hg
Puls: 95 bǎtǎi/min.
Temperatura: 38,60 C
Respirație: 20 r/min, respirații fiziologice
Greutate: 23 kg
M anifestǎri de dependențǎ: febrǎ, frison, vǎrsǎturi, dureri abdominal, scaune
moi 4/zi, balonǎri, borborisme, gaze, refuz alimentar ți hidric

38
4.2.1. Grila de stabilire a gradului de dependențǎ
NEVOIA MANIFESTARI SURSE DE DIAGNOSTIC GRADUL DE
FUNDAMENT DE DIFICULTATE DE ÎNGRIJIRE DEPENDENT
ALǍ DEPENDENT Ǎ
Ǎ
1.A RESPIRA Independent
țI A AVEA O
BUNǍ
CIRCULAțIE
2.A MÂNCA SI Inapetențǎ Dezechilibru Alterarea stǎrii Dependent
A BEA metabolic de nutriție prin
Vǎrsǎturi deficit

3.A ELIMINA Diareea Exacerbarea Alterarea Dependent


4sc./zi peristaltismul produților de
Balonǎri ui intestinal metabolism în
exces
Gaze
Borborisme
4.A SE MIțCA Independent
SI A AVEA O
BUNǍ
POSTURǍ
5.A DORMI SI Independent
A SE ODIHNI
6.A SE Independent
IMBRACA SI
DEZBRǍCA
7.A MENTINE Febrǎ Procesul Alterarea Dependent
TEMPERATUR T= 38,60C infecțios temperaturii
A CORPULUI corpului
ÎN LIMITE
NORMALE
8.A FI CURAT, Carențǎ de Scaunelor Predispoziție la Dependent
INGRIJIT SI A igienǎ multiple alterarea
PROTEJA diareice mucoasei anale
TEGUMENTEL
E SI
MUCOASELE

39
9.A EVITA Independent
PERICOLELE

10.A Independent
COMUNICA

11.A ACTIONA Independent


CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI
12.A FI Independent
PREOCUPAT
ÎN VEDEREA
REALIZARII
13.A SE Anxietate Starea Alterarea Dependent
RECREEA patologicǎ capacitǎții
de a se
recreea
14.A ÎNVATA Cunoțtințe Limite Deficit de Dependent
CUM SǍ ÎTI insuficiente cognitive cunostințe
PǍSTREZE medicale/prof
SǍNǍTATEA ilaxia

40
4.3. Examinǎri paraclinice
4.3.1. Examinǎri paraclinice

EXAMEN VALORI NORMALE VALORI REALE


LABORATOR
Fibrinogen 200-400 mg/dL 350 mg/dL

TGO 5-34 UI/l 4 UI/l


TGP 0-55 UI/l 2UI/l
VSH Barbați: normal
prag patologic=vârsta/2
Hemocultura NEGATIV
PCR < 12 mg/L

ASLO NEGATIV

41
4.4.1. Plan de îngrijire
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
1.Alterarea stǎrii de Pacientul sǎ fie - determinarea greutǎții, -evaluarea stǎrii de 12.02. ora 9 dim.
nutriție prin deficit echilibrat înǎlțimii nutriție a copilului pacientul nu
datoritǎ nutrițional -monitorizarea pacientei (vomǎ, ți aprecierea aportului mǎnâncǎ nimic,
dezechilibrului vǎrsǎturǎ, greațǎ) alimentar în funcție de plânge
metabolic manifestat -alimentație conform regimului vârstǎ, sex, înǎlțime 12.02. ora 17
prin inapetențǎ orez fiert, brânzǎ proaspatǎ, mere -instaurarea regimului p.m. pacientul
rase, supǎ de zarzavat strecuratǎ, -administrarea de servețte cu
carne fiartǎ. (sunt excluse lichide cu valoare dificultate o supǎ
legumele si fructele crude, caloricǎ mare de zarzavat
lactatele si prǎjelile) - colaborare cu 13.02. pacientul
-evaluarea calitativǎ a infirmiera si familia prezintǎ stǎri de
alimentelor ingerate - recoltare exudat inapetențǎ dar
-observarea capacitații copilului de faringian este cooperant
a mânca-apetit si se
-exploreazǎ preferințele copilului alimenteazǎ
si le respectǎ în limita regimului 14.02. pacientul
impus de medicul specialist cere mâncare si se
-serveste alimentele la o alimenteazǎ
temperaturǎ moderatǎ, la ore singur, este
regulate prezentate atrǎgǎtor cu echilibrat
nutrițional

43
tacâmuri si veselǎ personalǎ
-asistenta vorbeste calm cu voce
caldǎ si nu obligǎ copilul sǎ
mǎnânce
- creearea unor condiții adecvate în
vederea alimentǎrii (aerisirea
salonului, îndepǎrtarea produților
de excreție, folosirea meloterapiei)

2.Eliminarea Realizarea -descoperirea si evaluarea -identificarea cauzelor 12.02. pacientul


produților de unui tranzit factorilor favorizanți infecției digestive prezintǎ 4 scaune
metabolism în exces, intestinal -evaluarea consistenței, -administrarea de diareice/zi,
datoritǎ exacerbǎrii normal frecvenței, mirosului, cantitǎții Debiridat 5 ml/3×zi, apoase
mițcǎrilor calitativ si de materii fecale eliminate Smecta-sǎruri de 13.02. pacientul
intestinale,manifestatǎ cantitativ -depistarea elementelor rehidratare prezintǎ 2
prin scaune diareice patologice din materii fecale( -examen scaune/zi
sânge, puroi) coproparazitologic, consistențǎ
-evaluarea echilibrului ingesta- coprocultura, moale
excreta, monitorizarea greutǎții, coprocitograma, 14.02. pacientul
tegumentelor antigene prezintǎ 1
-respectarea cu strictețe a scaun/zi de
regulilor de igienǎ ți de consistențǎ
prevenire a transmiterii infecției normalǎ, stare

44
-recoltarea materiei fecale generalǎ
-educarea pacientului sǎ mǎnânce amelioratǎ
în cantitǎți mici, frecvente în
special alimentația ce favorizeazǎ
constipația: banane, orez, cartofi
-menținerea unei igiene
riguroase perianale
-educarea pacientului sǎ cearǎ
asistențǎ dacǎ simptomele se
agraveazǎ

3.Alterea temperaturii Menținerea -aeriseste camera si asigurǎ o -administrare de -12.02. pacientul


corpului datoritǎ temperaturii în temperaturǎ optimǎ de 200C antipiretice la nevoie plânge este
viremiei manifestatǎ limite normale -monitorizarea temperaturii la 4- 6 -diclofenac supozitoare nelinistit cu febrǎ
prin febrǎ moderatǎ T= ore 2mg/kg/zi moderatǎ
38,60 C si notarea sa în foaia de -13.02. seara ora
observație a pacientului 6,30 starea
-evaluarea stǎrii de sǎnǎtate pacientului se
-anunțarea medicului asupra amelioreazǎ
oscilǎrii temperaturii si eventualelor 14.02. febra a
complicații (convulsii) scǎzut T=37,50C
-administrarea de lichide în

45
cantitate suplimentarǎ în funcție de
pierderi
-calculeazǎ bilanțul ingesta excreta
-schimbarea hainelor si a lenjeriei
de pat ori de câte ori este nevoie

4.Predispoziție la Pacientul sǎ -asigurǎ temperatura camerei 20 - -colaborarea cu 12.02. pacientul


alterarea mucoasei prezinte 22 C ți a apei 37-38 C
0 0
familia si infirmiera se interneazǎ cu
anale datoritǎ tegumente si -efectueazǎ toaleta pe regiuni, emisii multiple
scaunelor diareice mucoase insistând în zona perianalǎ de scaune
multiple manifestatǎ curate -protejeazǎ mucoasa analǎ cu diareice. În urma
prin carențǎ la igienǎ unguient sau pudrǎ îngrijirilor
-protejeazǎ patul cu muțama si copilul nu a
alezǎ suferit
-pune la dispoziție olițǎ în caz modificǎri la
de copilul nu poate merge la nivelul
toaletǎ mucoaselor
-schimbǎ copilul ori de câte ori anale si nu a
este necesar devenit sursǎ de
-aerisețte camera dupǎ fiecare infecție
emisie
-ia mǎsuri de prevenire a

46
infecțiilor nosocomiale
-încurajeazǎ copilul privind
pudoarea ți situația jenantǎ

47
EVALUARE FINALǍ I

Pacient în vârstǎ de 7 de ani se internezǎ în spitalul de pediatrie secția terapie


acuti, în dimineața zilei de 12.02.2019, cu urmǎtoarele manifestǎri de dependențǎ:
febrǎ, frison, vǎrsǎturi, dureri abdominale, scaune moi 4/zi, balonǎri, borborisme,
gaze, refuz alimentar si hidric.
În urma datelor anamnezice si a investigațiilor clinice si paraclinice s -a stabilit
diagnosticul de enterocolitǎ viralǎ cu rotavirus.
Datele culese sunt analizate si interpretate definindu-se probleme de
dependențǎ, diagnostice de îngrijire ți obiective de îngrijire. În urma intervențiilor
cu rol propriu ți rol delegat, a conduitei de urgențǎ medicalǎ , manifestǎrile s-au
ameliorat iar obiectivele propuse au fost realizate.
În cursul spitalizǎrii s-a administrat: Debridat 5 ml/3zi, Smecata, Diclofenac
2mg/kg/zi
În data de 15.02.2019 pacientul prezintǎ stare generalǎ bunǎ, mițcare ți posturǎ
ameliorate, somn fiziologic si odihnitor, simptomatologie ameliorate în procesul de
anginǎ.
Astfel pacientului i se recomandǎ externarea.
Se externeaza cu recomandarile:
- Sǎ fie ocrotit de masele populate cu indivizi bolnavi (țcoalǎ, parcuri)
- Sǎ respecte regimul hidric si alimentar
- Respectarea profilaxiei (fructe spǎlate, alimente bine gǎtite, apǎ proaspǎtǎ)
- Multivitamine
Verfic dacǎ familia copilului a înțeles corect mesajul transmis si dacǎ si-a însusit
corect noile cunostințe. Constientizez aparținǎtorilor pacientului cǎ starea de sǎnǎtate
constǎ doar în recuperarea individualǎ si respectarea regimului impus de medicul
specialist.

48
Studiu de caz II

4.1.2. Culegerea datelor


Date relativ stabile Nume:
M
Prenume: A
Vârsta: 12 ani
Sex: M
Religie: ortodox
Rasǎ: albǎ
Limba vorbitǎ: romana
Domiciliu: jud. Brasov
Grup sanguin: B III
APP: nesemnificative
Deficiențe senzoriale: nu prezintǎ Alergii: nu
are
Înǎlțime: 1,43 m

Date variabile
T.A. : 110/60 mm Hg
Puls: 90 bǎtǎi/min.
Temperatura: 37,20 C
Respirație: 20 r/min, respirații fiziologice Greutate: 45
kg
M anifestǎri de dependențǎ: durere preombilicalǎ, crampe, balonǎri,
flatulențǎ, diaree 6 scaune/zi, scaune voluminoase cu resturi alimentare nedigerate,
grețuri, vǎrsǎturi alimentare, inapetențǎ, depresie, anxietate, cefalee, transpirații

49
4.2. Grila de stabilirea a gradului de dependențǎ
4.2.1. Grila de stabilire a gradului de dependențǎ
NEVOIA MANIFESTARI SURSE DE DIAGNOSTIC GRADUL DE
FUNDAMENT DE DIFICULTATE DE ÎNGRIJIRE DEPENDENT
ALǍ DEPENDENT Ǎ
Ǎ
1.A RESPIRA Independent
SI A AVEA
O BUNǍ
CIRCULATI
E
2.A MÂNCA Inapetențǎ Dezechilibru Alterarea stǎrii Dependent
SI A BEA metabolic de nutriție prin
Grețuri deficit
Vǎrsǎturi
3.A ELIMINA Diareea Exacerbarea Alterarea Dependent
6sc./zi peristaltismul produților de
Crampe ui intestinal metabolism în
Flatulențǎ exces

Transpirații Starea
patologicǎ a
organismului
4.A SE MISCA Posturǎ Colicǎ Alterarea Dependent
SI A AVEA O inadecvatǎ abdominalǎ mobilitǎții
BUNǍ
POSTURǍ
5.A DORMI Insomnii Colicǎ Alterarea Dependent
SI A SE abdominalǎ calitǎții
ODIHNI somnului
6.A SE Independent
IMBRACA țI
DEZBRǍCA
7.A Febrǎ Procesul Alterarea Dependent
MENTINE T= 38,20C infecțios temperaturii
TEMPERATU corpului
RA
CORPULUI
ÎN LIMITE
NORMALE

50
8.A FI Carențǎ de Scaunelor Predispoziție la Dependent
CURAT, igienǎ multiple alterarea
INGRIJIT SI diareice mucoasei anale
A PROTEJA
TEGUMENTE
LE SI
MUCOASELE
9.A EVITA Independent
PERICOLELE

10.A Independent
COMUNICA
11.A Frustrare Starea de Dificultate de Independent
ACTIONA
CONFORM sǎnǎtate a participa la
PROPRIILOR cursurile
CONVINGERI țcolare
12.A FI Independent
PREOCUPAT
ÎN
VEDEREA
REALIZARII
13.A SE Anxietate Starea Alterarea Dependent
RECREEA patologicǎ capacitǎții
de a se
recreea
14.A ÎNVATA Cunoțtințe Limite Deficit de Dependent
CUM SǍ ÎSI insuficiente cognitive cunoțtințe
PǍSTREZE medicale/prof
SǍNǍTATEA ilaxia

51
4.3. Examinǎri paraclinice
4.3.1. Examinǎri paraclinice
EXAMEN VALORI NORMALE VALORI REALE
LABORATOR
Fibrinogen 200-400 mg/dL 350 mg/dL

TGO 5-34 UI/l 4 UI/l


TGP 0-55 UI/l 2UI/l
VSH Bǎrbați: normal
prag patologic=vârsta/2
Hemocultura NEGATIV

PCR < 12 mg/L

ASLO NEGATIV

52
4.4.2. Plan de îngrijire
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENțII EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT

1.Alterarea stǎrii de Pacientul sǎ - determinarea greutǎții, înǎțimii -evaluarea stǎrii de 20.02 ora 9 dim.
nutriție prin deficit fie echilibrat -minitorizarea pacientului (vomǎ, nutriție a pacientului pacientul nu
datoritǎ nutrițional vǎrsǎturǎ, greațǎ) si aprecierea mǎnâncǎ nimic,
dezechilibrului -alimentație conform regimului orez aportului alimentar în anorexic
metabolic manifestat fiert, brânzǎ proaspatǎ, mere rase, funcție de vârstǎ, 20.02. ora 17 p.m.
prin inapetențǎ supǎ de zarzavat strecuratǎ, carne sex, înǎlțime pacientul servețte
fiartǎ. (sunt excluse legumele ți -instaurarea cu dificultate o
fructele crude, lactatele ți prǎjelile) regimului supǎ de zarzavat
-evaluarea calitativǎ a alimentelor -administrarea de 21.02. pacientul
ingerate lichide cu valoare prezintǎ stǎri de
-observarea capacitații pacientului caloricǎ mare inapetențǎ dar
de a mânca-apetit - colaborare cu este cooperant si
-exploreazǎ preferințele pacientului infirmiera si familia se alimenteazǎ
si le respectǎ în limita regimului - recoltare exudat 23.02. pacientul
impus de medicul specialist faringian cere mâncare si se
-serveste alimentele la o temperaturǎ -administrare alimenteazǎ singur,
moderatǎ, la ore regulate prezentate Ibrupofen 10mg/kg/8 este echilibrat
atrǎgǎtor cu tacâmuri si veselǎ h nutrițional
personalǎ
-asistenta vorbeste calm cu voce

53
caldǎ si nu obligǎ copilul sǎ mǎnânce
- creearea unor condiții adecvate în
vederea alimentǎrii(aerisirea salonului,
îndepǎrtarea produților de excreție,
folosirea meloterapiei)

2.Alterarea stǎrii de Pacientul sǎ -instalare în camerǎ curatǎ, aerisitǎ, Am administrat: 20.02. ora 9 copilul
nutriție prin deficit prezinte o temperaturǎ abientalǎ, Metoclopramid sirop prezintǎ stare
datoritǎ stare de bine -protejarea patului cu muțama si 5mg/3 zi, Emetiral generalǎ alteratǎ cu
dezechilibrului fǎrǎ grețui si alezǎ, în funcție de poziția 5mg/2 zi, No-Spa grețuri ți
metabolic manifestat vǎrsǎturi pacientului 2/zi vǎrsǎturi 2/zi
prin vǎrsǎturi -aseazǎ pacientul în poziția -Ceai de chimen, 20.02. ora 18 starea
semisezând, sezând sau în decubit coada soricelului copilului se
dorsal, cu capul într-o parte neândulcite amelioreazǎ, nu
-aseazǎ la îndemâna pacientului -am colaborat cu mai varsǎ, în
recipient curat-dacǎ apare voma familia si infirmiera continuare prezintǎ
-sprijinǎ,încurazeazǎ si îl învațǎ sǎ grețuri
respire profund în timpul vǎrsǎturii 23.02. starea
-pǎstrarea cavitǎții bucale curate pacientului s-a
-oferǎ un pahar cu apǎ pentru clǎtirea stabilizat, nu mai
cavitǎții varsǎ ți nu mai
-aplicǎ tratamentul medicamentos: prezintǎ grețuri
antispastice , antiemetice
-observarera aspectului, cantitǎții si

54
numǎrului vǎrsǎturilor si trece datelor în
F.O
-aprecierea gradului de dezhidratare
- aerisirea camerei la nevoie.
-oprirea aportul de lichide si alimente.
-urmǎresc ca pacientul sa fie
echilibrat hidroelectrolitic

3.Eliminarea Realizarea -descoperirea si evaluarea factorilor -identificarea 20.02. pacientul


produților de unui tranzit favorizanți cauzelor infecției prezint 4 scaune
metabolism în exces, intestinal -evaluarea consistenței, frecvenței, digestive diareice/zi, apoase
datoritǎ exacerbǎrii normal mirosului, cantitǎții de materii fecale -administrarea de 21.02. pacientul
miscǎrilor calitativ si eliminate Imodium1caps./dupǎ prezintǎ 2
intestinale,manifestatǎ cantitativ -depistarea elementelor patologice din fiecare emisie=3 scaune/zi
prin scaune diareice Reducerea materii fecale( sânge, puroi) caps./20 kg corp consistențǎ moale
riscului de -evaluarea echilibrului ingesta- Debiridat 5 ml/3×zi 23.02. pacientul
apariție a excreta, monitorizarea greutǎții, -examen prezintǎ 1 scaun/zi
iritației anale tegumentelor coproparazitologic, de consistențǎ
-respectarea cu strictețe a regulilor coprocultura, normalǎ, stare
de igienǎ si de prevenire coprocitograma, generalǎ
atransmiterii infecției antigene amelioratǎ
-recoltarea materiei fecale
-educarea pacientului sǎ mǎnânce în
cantitǎți mici, frecvente în special

55
alimentația ce favorizeazǎ
constipația: banane, orez, cartofi
-menținerea unei igiene riguroase
perianale
-educarea pacientului sǎ cearǎ
asistențǎ dacǎ simptomele se
agraveazǎ
-aerisirea camerei dupǎ fiecare scaun
dacǎ acesta nu poate folosi W.C.- ul
-punerea la îndemânǎ a unui recipient
de recoltare dacǎ scaunele apar brusc

4.Eliminarea Pacientul sǎ -asigur un microclimat corespunzator. Am administrat 20.02. satare


produților de prezinte o -aerisesc camera de 3-4 ori pe zi. nurofen forte 400 alteratǎ a
metabolism în exces stare de -asigur îmbrǎcǎminte de bumbac si o mg/6h. pacientului,
datoritǎ stǎrii confort fizic schimb ori de câte ori este nevoie. -rehidratare oralǎ transpirații
patologice a -mențin igiena tegumentelor curate treptatǎ, la indicația profunde
organismului si uscate medicului (lichide 21.02.starea
manifestatǎ prin -spǎl tegumentele ori de câte ori este reci, cu lingurița, apoi pacientului începe
transpirații necesar dacǎ pacientul nu se poate ridica supe strecurate) sǎ se amelioreze,
-educ pacientul cu tact si blândețe sǎ-si transpirația nu mai
efectueze igiena corporalǎ cu apǎ si este abundentǎ
sǎpun 23.02. starea
-mențin igiena riguroasǎ a plicilor si generalǎ a
pacientului este

56
a spațiilor interdigitale menținerii normalǎ
tegumentelor si fanerelor curate si
integre, stabilim împreunǎ un program
zilnic de igienǎ
-explic pacientului importanța
-calculez bilanțul ingesta excreta pe 24
de ore.
-ofer pacientului confort hidric parenteral
corespunzator în 24 de ore.
-monitorizez temperatura pacientului
si o notez în F.O.
-administrez antitermice.

5.Alterarea mobilitǎții Crețterea Stabilirea gradului de independențǎ -consult medical 20.02. pacientul
datoritǎ colicilor gradului de conform scalei: -permiterea vizitei acuzǎ dureri
abdominale, independențǎ -total dependent, necesitǎ rar aparținǎtorilor abdominale
manifestatǎ prin însoțitor -colaborarea cu puternice, nu se
posturǎ inadecvatǎ -se îmbracǎ singur/trebuie ajutat infirmiera poate mobiliza,
-se poate deplasa singur/se sprijinǎ -administez calmante poziție
Evaluarea abilitǎții de a se misca/deplasa No-Spa, inadecvatǎ(stǎ
Monitorizarea toleranței la ceaiuri(mentǎ, aplecat)
activitatea fizicǎ (puls, tensiune, chimion) 21.02. durerile sunt
respirație) prezente dar poziția
Evaluarea durerii(accentuatǎ sau nu corpului
revine la normal

57
de miscare) 23.02.stabilizat
6.Dificultate de a Crețterea Asistarea pacientului când se -colaborarea cu Pacientul s-a
participa la cursurile gradului de deplaseazǎ pe distanțe mai lungi familia si infirmiera adaptat condițiilor
țcolare datoritǎ stǎrii implicare a Sprijinirea pacientului sǎ se de carantinǎ si le
laterate de sǎnǎtate activitǎților alimenteze, sǎ-si asigure propria respectǎ întocmai.
manifestatǎ prin spitalicesti igienǎ sau dacǎ acest lucru nu e
frustrare posibil, depistarea semnelor de
depresie
Asigurarea condițiilor de siguranțǎ
dacǎ el nu se poate mobiliza singur
-observarea factorilor ce determinǎ,
lipsa de energie si frustrare
-stabilirea împreunǎ cu pacientul a
unui plan realist de îngrijire si
evaluare periodic
-educarea pacientului sǎ-si exprime
speranțele, sǎ devinǎ constient de
puterea lui de reinegrare ccolectivǎ
-evaluarea nevoilor pacientului pentru
a avea o stare de confort adecvatǎ(
TV, reviste, telefon)
-sprijirirea pacientului sǎ înțeleagǎ
care sunt limitele activitǎții pe care o
poate desfǎsura în spital

58
-educarea pacientului sǎ citeascǎ, sǎ
asculte muzicǎ, sǎ facǎ restul de
activitǎți accesibile

59
EVALUARE FINALǍ II

Pacient în vârstǎ de 12 de ani se internezǎ în spitalul de pediatrie secția terapie


acuti, în dimineața zilei de 20.02.2019, cu urmǎtoarele manifestǎri de dependențǎ:
durere preombilicalǎ, crampe, balonǎri, flatulențǎ, diaree 4 scaune/zi, scaune
voluminoase cu resturi alimentare nedigerate, grețuri, vǎrsǎturi alimentare, inapetențǎ,
depresie, anxietate, cefalee, transpirații
În urma datelor anamnezice si a investigațiilor clinice si paraclinice s-a
stabilit diagnosticul de enterocolitǎ viralǎ cu rotavirus.
Datele culese sunt analizate si interpretate definindu-se probleme de
dependențǎ, diagnostice de îngrijire ți obiective de îngrijire. În urma intervențiilor
cu rol propriu si rol delegat, a conduitei de urgențǎ medicalǎ , manifestǎrile s-au
ameliorat iar obiectivele propuse au fost realizate.
În cursul spitalizǎrii s-a administrat: Imodium 3 caps./zi, Debridat 5 ml/3 zi,
Emetiral 5 mg/2 zi, Ibrupofen 10 mg/kg/8h, Metoclopramid sirop 5 mg/3 zi, No-Spa
2/zi
În data de 24.02.2019 pacientul prezintǎ stare generalǎ bunǎ, mițcare ți posturǎ
ameliorate, somn fiziologic si odihnitor, simptomatologie ameliorate în procesul de
anginǎ.
Astfel pacientului i se recomandǎ externarea.
Se externeaza cu recomandarile:
- Sǎ fie ocrotit de masele populate cu indivizi bolnavi (scoalǎ, parcuri)
- Sǎ respecte regimul hidric si alimentar
- Respectarea profilaxiei (fructe spǎlate, alimente bine gǎtite, apǎ proaspǎtǎ)
- Multivitamine
Verfic dacǎ familia copilului a înțeles corect mesajul transmis si dacǎ si-a
însusit corect noile cunostințe. Constientizez aparținǎtorilor pacientului cǎ starea de
sǎnǎtate constǎ doar în recuperarea individualǎ si respectarea regimului impus de
medicul specialist.

60
CONCLUZII

Enterocolita este o afectiune infecțios inflamatorie a intestinului, caracterizatǎ prin


apariția diareei (scaune frecvente, lichide sau cu consistențǎ modificatǎ, cu elemente
patologice de tip mucus, puroi sau sange) alǎturi de alte semne clinice: febrǎ, anorexie,
vǎrsǎturi, stagnarea ponderalǎ, colici abdominale (manifestate la sugari prin agitație,
iritabilitate). Frecvența mare a scaunelor ți uneori modificarea ph-ului acestora poate
favoriza si apariția eritemului fesier, care accentueazǎ agitația copilului . Etiologia
enterocolitei poate fi infecția bacterianǎ (Escherichia coli, Shigella, Salmonella,
Yersinia etc.), viralǎ (cel mai frecvent cu Rotavirus) sau parazitarǎ (Giardia).
Transmiterea se face cel mai frecvent pe cale fecal-oralǎ, dar si prin alimente, apa
contaminatǎ sau direct de la o persoanǎ la alta.
Factorii care favorizeaza apariția enterocolitei acute sunt:
• vârsta micǎ: pe de o parte în primul an de viațǎ sistemul imunitar al sugarului
este încǎ incomplet format iar imunitatea dobânditǎ este încǎ precarǎ, pe de altǎ parte
prin comportament sugarul ți copilul mic au o ratǎ mare de expunere la germeni (tendința
de a duce obiectele la gurǎ )
• greutate micǎ în raport cu vârsta, malnutriția sau rahitismul preexistent
• alimentația artificialǎ în primul an de viațǎ
• frecventarea unor colectivitǎți de copii
• tratamentul prelungit cu antibiotice.
Principalele consecințe negative ale enterocolitelor acute sunt
deshidratarea ți pe termen lung, malnutriția. Riscul de deshidratare este mai mare la
sugar decât la alte vârste, deoarece având o suprafațǎ corporalǎ mai mare raportatǎ
la greutate, pierderea de lichide este mai mare ți mai rapidǎ. Riscul de malnutriție apare
în legǎturǎ cu enterocolitele recurente, fiind determinat atât de dietele restrictive cât ți
de malabsorbția intestinalǎ care apar în aceste perioade.
Pentru a preveni aceste consecinte negative, aparitia enterocolitei acute la sugar
impune tratament prompt.
Tratamentul corect se face în funcție de examenul clinic, prin care medicul poate
aprecia starea de hidratare a organismului si se poate orienta în privința unei posibile
etiologii, deoarece rezultatele de laborator (coprocultura) sunt obținute mai târziu si sunt
de multe ori neconcludente.

61
Tratamentul are ca principii terapeutice:
• rehidratarea: care în funcție de gradul deshidratǎrii ți de starea clinicǎ a copilului
(dacǎ prezintǎ vǎrsǎturi, dacǎ acceptǎ aportul oral) se poate face fie pe cale oralǎ fie pe
cale parenteralǎ (perfuzii)
• tratamentul dietetic: dupǎ inlocuirea pierderilor hidroelectrolitice se începe
realimentarea, care variazǎ în funcție de vârsta si alimentația anterioarǎ a copilului; la
sugarii alimentați la sân se poate menține alimentația naturalǎ, însǎ la cei alimentați
artificial se va înlocui preparatul anterior cu o formulǎ de lapte fǎrǎ sau sǎrac în lactozǎ; la
copiii mai mari care primesc alimente solide realimentarea va începe cu alimente bogate în
pectine de tipul morcovilor, orezului, apoi brânza de vaci, pâine prǎjitǎ, carne slabǎ fiartǎ,
paste fǎinoase etc.
• medicamente antidiareice de tipul: Smecta
• tratamentul cu antibiotice: este indicat când coprocultura a relevat etiologia
bacterianǎ sau când aspectul clinic si epidemiologic este sugestiv pentru o diaree
acutǎ bacterianǎ.
Însǎ tratamentul cu antibiotice în cazul diareei acute va fi instituit numai la
recomandarea medicului si cu preparatul, doza si pe durata stabilitǎ de cǎtre medic.
Ațadar, dacǎ medicul care a consultat copilul a indicat un tratament cu antibiotice,
înseamnǎ cǎ starea clinica a sugarului impune acest tratament si/sau are motive sǎ
suspicioneze o enterocolitǎ bacterianǎ.

62
BLIOGRAFIE:

1.Anatomia si fiziologia omului - I.C. Voiculescu, I.C. Petricu, Ed. IV Bucuresti -


Editura Medicala

2.Biologie - Manual pentru clasa a XI-a, Aurel Ardelean, Ionel Rosu, Calin Istrate,
Editura Leda - Grupul Editorial Corint nr. 3883/31.05.2002

3.Explorari functionale si îngrijiri specifice ale bolnavilor, Lucretia Titirica

4.Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si îngrijiri corespunzatoare nevoilor


fundamentale, Lucretia Titirica - Editura Viata medicala româneasca

5.Manual de medicina interna pentru cadre medii, Editia a III-a, All Medical,
Corneliu Borundel - Bucuresti - Bic All 2000

6.Boli digestive. Notiuni practice, I. Gherman

7.Bolile intestinului, O. Porges - Editura Stat, Bucuresti, 1976

8.Tratat de dietetica, I. Micu - Editura medicala, Bucuresti, 1974

9.Urgente medicale, Ioan Adrian Rivis

10.Atlas de anatomie, Steaua Nordului

11.Fiziologia tractului digestiv, Prof. Dr. Petru P. Groza - Editura Academiei,


Bucuresti.

12. Carol Mozes - Tehnica ingrijirii bolnavului ( Cartea


63 asistentului medical ) -
Bucuresti, editura Medicala, 2007

S-ar putea să vă placă și