ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PROIECT PENTRU EVALUAREA FINALĂ

ÎNVĂȚĂMÂNTUL CENTRAT PE ELEV.

CONCEPTE, FORME ȘI METODE DE
INSTRUIRE SPECIFICE.

Profesor coordonator : Conf. Univ. Dr. STĂICULESCU Camelia

Student: Vasile Elena Alexandra

Facultatea de Relații Economice Internaționale

Bucuresti
2017
Cuprins
Capitolul 1 ......................................................................................................................................................2
1.1Pedagogia stiinta a educației. .............................................................................................................2
1.2Strategii de predare- învățare în educație.........................................................................................5
1.3Trecerea de la axarea pe predare la axarea pe învățare ..................................................................7
Capitolul 2 ......................................................................................................................................................9
2.1 Metoda învățării centrate pe elev......................................................................................................9
2.2 Metode ale învățăturii centrate pe elev...............................................................................................10
2.3 Activitatea profesorului în învățarea centrată pe elev ........................................................................14
Capitolul 3 ....................................................................................................................................................15
3.1 Învățământul centrat pe elev în România ...........................................................................................15
3.2 Învățământ centrat pe elev – capitol de microcercetare ....................................................................16

1
Introducere

Lucrarea de față tratează unul din subiectele moderne impuse de educație și anume
învățământul centrat pe elev, mai precis conceptul ,formele sau metodele specifice acestui tip de
învățământ . Apariția acestui mod de învățământ a fost favorizată de evoluția societății în care
trăim astăzi, iar despre acest lucru se va vorbi mai pe larg pe parcursul lucrării.

Capitolul 1 conține trei subcapitole unde este prezentată evoluția procesului de pedagogie, din
cele mai vechi timpuri și până astăzi. Vor fi prezentate și metodele centrate pe elev de când au
fost inventate și când au fost pentru prima dată folosite în secolul XX, de mari gânditori ai
acelor vremuri. Tot în cadrul acestui capitol sunt dezvăluite și cele două metode de predare-
învățare, cele tradiționale și cele moderne. În ultimul subcapitol este prezentat și procesul de
transfer de la metodele tradiționale la cele moderne.

Capitolul 2 este capitolul unde sunt expuse pe larg metodele și formele procesului de învățământ
modern. Sunt enumerate tehnicile cele mai folosite în instituțiile scolare astăzi și descrise pe larg
câteva dintre acestea și de asemenea sunt prezentate și avantajele unui astfel de proces. În ultimul
subcapitol al acestui capitol, am prezentat rolul profesorului în buna desfășurare a procesului
educațional bazat pe tehnici moderne, dar și rolul pe care îl avea dascălul în practicarea
metodelor tradiționale

Capitolul 3, reprezintă partea de cercetare, în primul subcapitol am vorbit despre învătământul

centrat pe elev în România, care sunt tendințele spre care se îndreaptă învățământul românesc și
cum sunt practicate metodele de învățământ.

Subcapitolul 2 este redactat pe baza experiențelor dobândite la orele de practică pedagogică ,

observare a elevilor de liceu și un chestionar adresat elevilor, pentru a stabili care sunt
preferințele acestora când vine vorba de procesul de învătare. Aceste elemente au contribuit la
elaborarea studiului de caz, relevant pentru învățământul românesc de astăzi.

Capitolul 1
1.1Pedagogia stiinta a educației.

„Știinţa poate fi definită ca un ansamblu de cunoştiinţe, organizate în mod logic,al căror adevăr
este confirmat prin metodele cele mai de încredere de care se dispune la un moment dat şi care

2
serveşte ca instrument de analiză a problemelor noi ce apar într-un anumit domeniu”.(Pedagogie,
Prof. Univ.Dr .JINGA IOAN ,2004,pagina 5)

De cele mai multe ori în lume întâlnim conceptul potrivit căruia o știință este „ definită si
justificată” dacă susține un domeniu de cercetare, forme și concepte proprii. Acesta este
motivului pentru care poziția pedagogiei ca știință are de suferit deoarece se consideră că
subiectul studiului său este tratat de multe alte discipline, precum sociologia, filosofia,
psihologia, în special științe umane și că modurile de cercetare utilizate de pedagogie sunt luate
de la alte științe și că nu folosește nici un concept sau idee proprie. Așa că în continuare vom
analiza pedagogia ca știință, din mai multe perspective.

„Pedagogie”, acest termen provine din cuvântul grecesc „paidagogia”, care înseamnă „a
conduce copilul” (paidos-copil, agogoe- a conduce). „A conduce copilul” având semnificația de
a-l ajuta să se dezvolte, de a-l crește și a-l forma, însă dacă stăm să analizăm sensul etimologic
vom vedea o evoluție în timp a termenului de pedagogie, deoarece în condițiile societății de
astăzi pedagogia este definită ca știința care are drept subiect de studiu educația.(NICOLA
I,2000, pagina 8).

O prima perspectivă este cea a evoluției educației desfașurată pe două planuri: primul fiind cel
al ideii de educație și cel de al doilea fiind cel al metodelor de dobândire al acestui fenomen.

Fenomenul de educație a apărut încă din antichitate, fiind definit ca preocupare umană care
ajută oamenii să iși perfecționeze abilitățile, a fost dezvoltat de gânditorii acelor vremuri, ca
Platon sau Aristotel. Platon a fost adeptul ideii că educația ajută indivizii să își desăvârșească
însușirile fizice cât și cele morale, iar Aristotel a promovat conceptul de „teoria facultăților”,
care în opinia sa consta în existența unor abilități intelectuale cu care indivizii s-au născut,
înnăscute nu învățate. Teoria lui Aristotel a dominat gândirea pedagogica până în secolul XVI,
moment în care începe să fie criticată și contestată de alți gânditori din epoca Renașterii, ca
Erasmus din Roterdam sau Michel De Montaigne.

Primul sistem de educație apare în secolul XVII și este creat de Jan Amos Comenius (1592-
1670), acesta a fost adeptul conceptului de „umanizare a omului prin educație”.Jean Jaques
Rousseau a declanșat o adevărată reformă în pedagogie, prin secolul XVIII, spunând că între un
copil și un adult sunt diferențe de ordin calitativ, nu doar cantitativ și că educația trebuie să îl
trateze ca atare și să îi respecte copilăria.
3
Meritul lui Jean Jaquea Rousseau a fost cel de a identificat periodizarea educației în funție de
vârsta. De asemenea consideră că vechile concepții și idei erau depășite și se gândea astfel la o
noua orientare,care să pună accent pe activitățile individuale ale elevilor,prin trecerea de la
educația care era focusată pe profesor la cea care se concentra pe elev.

Secolul XX aduce noi concepte, noțiuni și modalități de învățare în educație.

De exemplu secolul XX, aduce în atenție ideea de a construi bazele unei educații solide pe
științe „pozitive”, sociale care studiază conduita și personalitatea individului, în special pe
psihologie și sociologie. Un concept care are în centrul său copilul, elevul cu necesitățile și
interesele pe care le manifestă în funcție de vârstă, cunoscut și ca „educația nouă”, susținută de
mari gânditori ca John Dewey, Maria Montessori sau Ellen Key.

John Dewey (1859-1952) a intuit că lumea va evolua, se va dezvolta și odată cu ea și procesul de

educație trebuie să capete noi forme, de aceea consideră că într-o lume care este într-o continuă
schimbare, educația trebuie să joace un rol important, un ajutor și un mod de a-și dezvolta
capacitățile și personalitatea, să se poate adapta ușor unor situații problematice.

„Scoala activă”, o altă teorie care și-a făcut simțită prezența în secolul XX, promovată de
Adolphe Ferriere (1879-1961). Această metodă se baza în principal pe colaborarea în echipa și
încuraja activitățile de lucru și socializare în echipa,cooperare și activism. Psihanaliza este o
mare descoperire din domeniul educației, realizată de Sigmund Freud (1856-1939), care este de
părere că elevul trebuie să fie pregatit prin educație să facă față situațiilor și să soluționeze
probleme în mod satisfăcător. Ca acestă metodă să dea rezultate educația trebuia să confere
elevului un cadru sigur, familiar, plin de afecțiune și întelegere, în asșa fel încât să poată preveni
declanșarea unor traume psihice.

„Școala muncii”, orientare pedagogică elaborată de germanul Georg Kerschensteiner (1854-

1932), iar contribuția fundamentală pe care nici un teoretician nu a adus-o în discuție până la el a
fost munca. Acesta vedea prin munca o cale de creare și consolidare a virtuților și însușirilor și
comportamentelor atât de necesare integrării persoanelor tinere în societate.

Cea de a doua perspectivă este evoluția pedagogiei văzută ca și metoda de cercetare a

educației, perspectivă în care a fost văzută ca evoluând mai multe etape.

4
Prima etapă este observarea procesului educativ, felul în care se desfășoară într-un mediu
restrâns, testat în cazuri particulare pe anumite tipuri de elevi, familii sau chiar școli. A fost
numită „pedagogie clasică” și a constituit baza sistemelor pedagogice create de Jan Amos
Comenius (1592- 1670) și de Heinrich Pestalozzi (1746-1827), care vizau teoriile practice ce
porneau de la observații directe.

A doua etapă numită și verificarea experimentală, avea la baza ideea că evoluția educației este
posibilă doar prin elemente experimentale, de exemplu în America, cel care a fost de acord cu
această teorie a fost Edward Lee Thorndike, chiar el însuși a realizat experimente care priveau
cititul și însușirea de noțiuni de matematică.

A treia etapă este numită și „pluridisciplina”, a luat naștere în urma stabilirii ideii că fenomenul
educației este un ansamblu foarte complex, care poate fi studiat și analizat de mult mai multe
științe. “Acelaşi obiect este studiat de mai multe mini-ştiinţe specializate, fie prin negarea
pedagogiei şi înlocuirea ei cu “ştiinţele educaţiei”, fie prin conceperea acestora ca ştiinţe
auxiliare, anexate pedagogiei “sistematice” sau “generale” (BARZEA, C., 1995, pg. 130).
Termenul de „Stiintele educatiei” a fost folosit de Edouard Claparede (1873-1940), pentru prima
data .

A patra și ultima etapă este cea „interdisciplinară” , o etapă care corespunde realității actuale,
care este în continuă căutare a viziunii unitare. În acest caz știința va rezolva eventualele
probleme pe care practica le atrage după sine. Astfel fiecare caz va fi tratat ca o „situație-tip”,
care va fi rezolvat cu ajutorul informațiilor și cunoștințelor din diferite sectoare ale cercetării
stințifice.

1.2Strategii de predare- învățare în educație

Încă din cele mai vechi timpuri existau dascăli, discipoli care se ocupau de educația
tinerilor,învățându-i în funcție de vârsta fiecaruia matematica, filosofie, astronomie sau literatură.
Pietricelele, bețișoarele sau picturile erau pe atunci materialele didactice folosite pe post de tablă,
creta și cărti. După cum am văzut și în primul subcapitol din primul capitol metodele de învățare
au evoluat încă din secolul XVIII, când Jean Jaques Rousseau își îndreaptă atenția spre elev, până
atunci având în vizor doar profesorul și activitatea sa.

5
 Conceptul de strategie didactică reprezintă un proces complex care combină mijloace,
materiale, resurse educaționale și metode de învățare , în vederea atingerii unor obiective. Acest
sistem coerent al strategiei de predare învățare este utilizat în toate activitățile pedagogice, fiind
în centrul activităților didactice și stând la baza organizării lecției. Construirea strategiilor
didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare- învățare, informative și activ-
participative, de verificare și evaluare. Aceste strategii au luat naștere în urma utilizării metodelor
de predare-învățare : metoda tradițională și cea modernă, numită și metoda centrată pe elev.

Pe de o parte metoda tradițională este una centrată pe profesor , un mijloc de învățare care ani
la rând a pregătit genearații de elevi și care se bazează pe predarea de informații, iar accentul
cade pe învățarea în vederea amintirii, adică lețiile sunt învățate și rostite, povestite pe de rost de
către elevi. Este o abordare deloc de neglijat, ce și-a dovedit în timp neajunsurile , lipsurile și
cum nu a fost de ajuns o eficiență medie sau chiar scazută.În momentul de față este o abordare
depașită și care nu raspunde cerințelor noii societăți.Avantajele acestei metode fac referire la
faptul că lecțiile sunt parcurse „ pas cu pas”, iar elevul poate astfel să asimileze informațiile
integral și în mod logic, rațional întelegând algoritmul lecțiilor și un alt avantaj este cel ca
obiectivele și conținuturile sunt precizate cu rigoare. În ceea ce privește dezavantajele, acestea
sunt mult mai multe și au implicații grave care afecteaza elevul. Printre acestea se numara faptul
ca elevului nu i se dă atenție, acesta învață lecțiile, dar se instalează rapid uitarea, iar cunoștiintele
și informatiile sunt împărțite.

Pe de altă parte metoda modernă , este metoda ce se focusează pe elev, preferințele, alegerile și
activitățile sale. Este o abordare tot mai folosită în ultimii ani in educație, deoarece ajută elevii să
își dezvolte personalitatea, gândirea,să se exprime liber și să se adapteze mai ușor unor situații
dificile. Această metodă axată pe elev este preferată tot mai mult, în zilele noastre pentru că
societatea a evoluat , iar viitorul ei sunt copii, de aceea elevii sunt încurajați să facă ceea ce le
place și cel mai important să facă față cerințelor pieței muncii, situațiilor și responsabilităților de
la locul de muncă.

Clasificarea strategiilor după mai multe criterii:

a.) Activitate dominantă în procesul instruirii:

6
-de predare – de cele mai multe ori acestă strategie este aplicată prin explicație,exercițiu,
prezentarea unor etape de tip algoritmic,de activizare a clasei de elevi prin combinarea metodelor
activ-participative prin grupare elevilor pe echipe sau combinarea celor două modalități de
predare;

-de învățare- aceasta poate fi: algoritmică și euristică;

-de evaluare.

b.)Modul de dirijare a învățării:

-semidirijare;

-nedireijare;

-dirijare pas cu pas.

c.)Tip de raționament abordat:

-deductive;

-inductive;

-combinate;

-analogice.

1.3Tranziția de la activitatea didactică centrată pe predare la cea centrată pe învățare

În sistemul de învățământ actual, atât la noi în țară cât și în străinătate, cadrele didactice aleg
să predea lecțiile potrivit programei și încă sunt adeptele metodelor vechi de predare, tradiționale.
Sunt de părere că nu au predat respectivele lecții din programa dacă nu au dictat definițiile,
dacaănu au scris la tablă schemele și schițele sau daca nu au rostit titlul lecției în fața clasei.
Astfel eleviilor nu li se cere să gândească , să soluționeze ei singuri problemele și să adreseze
întrebari legate de lecție, sunt doar simpli receptori pasivi, neinvitați să se implice în procesul de
învățare. După părerea mea cel mai probabil, în viziunea lor deținerea de informații și
cunoasterea trebuiesc comunicate și învățate, iar ceva mai tarziu apare și înțelegerea termenilor
și noțiunilor. Majoritate celor implicați în procesul de învățare, pe de o parte cadrele didactice, iar
7
pe de altă parte elevii sunt siguri, convinși de faptul că prin învățare sunt împărtășite
cunoștiințele și nu o viziune a învățării active, iar în acest caz perspectivele oamenilor sunt greu
de schimbat, deoarece au pătruns adânc în concepțiile lor.

Trecerea de la o strategie tradițională la una modernă, centrată pe elev aduce în atenție

implicarea elevului în procesul propriu de învățare , îl ajută să își dezvolte aptitudinile principale
ale muncii în echipă și a rezolvarii de probleme.Aceste metode moderne ajută la formarea
elevilor pentru o tranziție mai moderată spre un potențial post de muncă sau chiar spre asimilarea
continuă de noi informații.

Predarea care vizează învățarea activă-Predarea care activează intelectul

În scoli, copii au nevoie de preocupări care să presupună activități de interpretare a unor

concepte, idei , să prelucreze informațiile care le-au fost oferite, pe care le cunoaste deja și în
acest mod își creeza propriile baze de informații care să fie construite în funcție de puterea de
întelegere și raționare a fiecărui elev. Munca elevului care presupune că acesta să reformuleze
cunoștințele asa cum le-a înțeles el are ca rezultat o învățare mai profundă și de până la zece ori
mai bună este, acest lucru fiind rezultatelor numeroaselor studii făcute în toată lumea.
Semnificația și înțelegerea sunt lucruri personale care definesc fiecare individ ca fiind unic.
Aceste capacități sunt constituite în urma unor experiențe trăite în trecut și a învățării. Sarcinile
oferite spre a fi realizate de către elevi trebuie să le ofere acestora prilejul de a se putea
autoevalua, de a observa ceea ce au gresit, de a vorbi despre greseală cu alți colegi, de a primi
reacția profesorului și cel mai important de a se corecta.

În cazul unei predări ce are ca scop învățarea activă este recomandata strategia „predarea prin
întrebări”, mai precis adresarea de întrebări, de tipul: „de ce?”, „cum?” sau „cum ai putea să?”,
iar cu ajutorul acestora elevul să descopere din aproape în aproape subiectul propus și utilizarea
unor activități ce pun elevii să își utilizeze gândirea, acest concept este bazat pe „Taxonomia lui
Bloom”. Studiile de caz sunt materiale de învățare ce pot fi utilizate cu succes, deoarece fac
legatura între experiențele din realitate și subiectul lecției propuse și deci elevul poate reține mai
ușor informațiile având un exemplu sau situație reală. Lucrul în grup sau echipă este o activitate
care supune elevul la dicuții cu alți colegi,în acest mod își susțin opiniile, se verifică și învață
împreună ajutându-se sau explicându-și subiectele neînțelese.

8
Capitolul 2
2.1 Strategii de predare învățare centrate pe elev

Predarea centrată pe elev este o practică ce implică un mod de învățare dinamic și înglobarea
unor programe de învățare specifice fiecărui elev, iar în legatură cu acest lucru elevul trebuie fie
responsabil și să își asume progresele pe care le obține. Gibbs afirmă ca această metodă, centrată
pe elev „oferă elevilor o mai mare autonomie şi un control sporit cu privire la disciplinele de
studiu, la metodele de învăţare şi la ritmul de studiu” . Ideea de baza a acestei afirmații
marchează elementele principale ale învățarii centrate pe elev și că acestora trebuie să li se
acorde un sprijin asupra asumarii responsabilităților și un control mai mare în ceea ce privește
siguranța deciziilor cu privire la modul și momentul de învățare și mai ales ce anume să învețe.
Rezultatul definiției de mai sus este reprezentat de necesitatea că elevii să își asume
responsabilitățile, să își stabilească scopurile legate de învățare.

Principiile care guvernează metodele moderne de învățare sunt legate de procesul de învățare
care se focusează pe elev și nu pe profesor , însă profesorul nu este exclus din acest proces
deoarece el este cel care supraveghează și administrează întregul proces, dacă fiecare elev în
parte lucrează cu profesorul și sub îndrumarea acestuia, acesta poate învăța în mod eficient
lucrurile noi. Profesorul este cel care este în măsura să ajute și să încurajeze implicarea activă a
elevilor în propriul proces de învățare, iar acest lucru se poate întâmpla atât în sala de clasă , dar
și în afara ei.

Avantajele predării centrate pe elev sunt :

-ceea ce elevi învață are cum sens, deoarece elevii înțeleg materia;

-eficiență mult mai mare, a ceea ce au învățat și a aplicării celor învățate;

-motivația elevilor crește, acestia constientizează faptul că pot stăpîni și influența procesul de
învățare.

Abordarea modernă a învățării joacă un rol primordial în procesul de învățare, deoarece face ca
lecțiile să fie interesante , interactive care să îi atragă spre cunoaștere și interesul de a cunoaște

9
cât mai mult. Elevii sunt ajutați, îndrumați spre a înțelege conținuturile pe care mai tarziu să
poată să reușească să le aplice în viața reală.

2.2 Metode de predare centrate pe elev

Cuvântul „metode” provine din grecescul „metha” care înseamnă „către, spre” și cuvântul
„odos” care înseamnă „drum”, mai exact calea urmată de elevi și de profesori,pentru atingerea
obiectivelor. Metodele desemnează acele căi de acțiune cu ajutorul cărora elevii asimilează
informațiile, formează și dezvoltă noi capacități și deprinderi.

Metodele sunt clasificate după două criterii. Un prim criteriu este cel al metodelor cu valențe
creatoare, iar al doilea este cel cu valențe activizatoare.

Metodele cu valențe creatoare așa cum le spune și numele contribuie la dezvoltarea creativității
elevilor prin activități individuale sau de grup. Cele mai importante metode cu valențe creatoare
sunt:

-Metoda Brainstorming;

-Metoda „Ciorchinelui”;

-Metoda „Turul Galeriei”;

-Metoda Phillips;

-Jocul de rol.

Metodele cu valențe activizatoare, are la baza utilizarea unor tehnici care ajută elevul să învețe
noi lucruri având la bază informațiile anterioare și astfel să poată înțelege mai bine materia și să
coreleze noțiunile.

Printre metodele care fac parte din această clasificare enumerăm:

-Metoda Știu/Vreau sa știu/Am învățat;

-Metoda Mozaicului;

-Metoda Cubul;

-Problematizarea;

-Studiul de caz;
10
-Discuția.

Mai departe în acest subcapitol voi prezenta câteva din aceste metode.

Din prima categorie de clasificări am ales spre a vă prezenta Metoda „Ciorchinelui”. Este una
din metodele didactice care poate fi pusă în aplicare atât individual cât și pentru formarea unui
grup.Reprezintă un sistem de procedee care contribuie la realizarea activităților în comun de
către elevi și dascali. Principiul care stă la baza aplicării acestei metode este evidențierea
legăturilor dintre noțiunile de bază dintr-o lecție. Pornind de la ideea centrală, elevii vin cu noi
termeni care au legătură cu subiectul, construind întreaga lecție sub forma unui ciorchine.

Această metodă încurajează elevii să vină cu noi idei,să gândească liber și să asocieze ideile
astfel încât aceastea să aibă legatură și ce este cel mai important permite elevului să își
construiască propriul mod de a înțelege materia.

Metoda este una simplă realizată prin parcurgerea mai multor pași: primul pas constă în scrierea
sau chiar desenarea unui cuvânt pe tablă sau pe o foaie de hârtie, mai departe în cel de al doilea
pas copiii, individual sau formând mici grupuri , vin cu idei care le vin în minte pe moment legate
de tema dată. Al treilea pas : sunt trasate conexiunile de la titlu la ideile propuse de copii, cu
ajutorul unor linii. Al patrulea pas este și cel mai important de altfel, pentru că fiecare idee venită
de la fiecare elev sau grup este analizată. După parcurgerea acestor pasi noțiunile și legăturile vor
fi folosite pentru a dezvolta și descoperi conceptul propus.

Avantajele metodei constau în faptul că se încurajează participarea la acest „joc” a întregii clase
de elevi, alt avantaj este ca poate fi folosită atât la evaluarea unei unități de continut cât și în
timpul predării, deoarece metoda face apel la informațiile dobândite de elevi anterior, astfel
putem spune că sunt căutate noi forme de acces către cunoștintele individuale.

Jocul de rol este o a doua metodă din clasificarea celor creative pe care am ales să o prezint,
dupa părerea mea este o metoda interesantă și atragătoare pentru elevi. Prin aplicarea acestei
metode elevii pot învăța lucruri noi despre ei însăși sau despre cei din jurul lor într-un mod
plăcut. Jocul de rol este o metodă psihoterapeutică care a fost creată de J.Morena în anii 1920 și
aparține categoriei de metode de învățare active. Prin punerea în aplicație a jocului de rol, pentru
puțin timp elevii devin actori, interpretând diferite personaje.Cel mai important este că elevii să
joace roluri care le sunt potrivite, formându-și in acest mod aptitudinile și comportamentul.

11
Această metodă este bazată pe întruchiparea acțiunilor întreprinse de oameni și are drept
obiective : crearea comportamentului uman și facilitează inserția socială și a copiilor.

Jocurile pot fi jocuri cu caracter general (de reprezentare, de decizie,de arbitraj, de obținere a
performanței) și specific (jocul de-a ghidul și vizitatorii, jocul de negociere).

Din metodele din cea de a doua clasificare am ales metoda Mozaicului , care este o metodă
prin care elevii învață prin cooperare, în cadrul grupului de elevi. Fiecare membru din grup are de
îndeplinit o sarcină de studiu, are în același timp asumarea responsabilităților de transmitere a
cunoștințelor asimilate mai departe către colegii săi.

Prima etapa a metodei este cea în care cadrul didactic propune subiectul de studiu și îl împarte în
patru sau cinci sub-teme. Pe o fișă sunt trecute toate cele patru sau cinci sub-teme propuse și
oferită fiecărui grup în parte.

A doua etapă constă în organizarea clasei de elevi pe grupe de maxim cinci elevi, (acest lucru
este stabilit în funcție de numarul elevilor din clasă). Tot în desfășurarea acestei etape fiecare elev
este numerotat de la 1 la 4 sau 5 și are ca și obiectiv de îndeplinit studierea temei corespunzatoare
numarului său. Spre exemplu, elevii care au numărul 1 vor studia tema 1 și așa mai departe până
la numarul 4 sau 5.

A treia etapă , fiecare elev studiază tema pe care o are și în care trebuie să fie expert.

A patra etapă, după ce a trecut faza cu lucrul individual, elevii cu același număr formează echipe
și dezbat împreună problema ce le-a fost pusă în vedere.

A cincea etapă este cea în care elevii prezintă studiul pregătit individual, au loc discuții pe baza
materialelor didactice puse la dispoziția elevilor și a modului de transmitere a informațiilor noi
spre colegii din echipa.

A șasea etapă reprezintă revenirea în grupul inițial și transmiterea informațiilor noi către colegii
săi, care au avut de rezolvat alte teme. Modul în care informațiile sunt transmise trebuie să fie
precisă, atractivă și scurtă.

A șaptea etapă este formată din evaluare și demonstrație, deoarece echipele prezintă în fața clasei
rezultatele finale la care au ajuns. În această etapă,elevii sunt gata să demonstreze ce au învățat
din acest joc.
12
Avantajele pe care această metodă le prezintă sunt: încurajează încrederea în sine a fiecarui
participant la joc,dezvoltarea capacităților de argumentare, comunicare și colaborare în cadrul
unui grup, dezvoltarea gândirii raționale și critice și asumarea responsabilităților atât individuale
cât și de grup.

Problematizarea a doua metodă aleasă, este o metodă care are la bază crearea unor dificultăți
practice sau teoretice și a cărei rezolvare constă în rezultatul activităților individuale de cercetare.
În această metodă există două concepte diferite între care există riscul de a se face confuzii,
conceptul de situație-problema și cel de problema.

În acest caz primul descrie un caz contradictoriu, un conflict care este de fapt rezultatul unei
experiențe trăite în același timp a două realități: experiența anterioară și una prezentă,
necunoscută cu care individul se confruntă. Conflictul duce la cautarea unor noi metode de
rezolvare a problemelor. Al doilea concept, cel de problemă, este cel care pune accent pe
problema în sine și rezolvarea acesteia, din punctul de vedere al unor etape, algoritmi care să fie
utilizați în rezolvarea problemelor.

Etapele parcurse în abordarea unui caz de tip problemă

În primul rând se stabilește punctul din care problema a plecat și obiectivul urmărit, după care
este indicată cunoașterea în profunzime a punctului de plecare al problemei. Ceea ce urmează
este soluționarea cunoștințelor și organizarea lor. În al doilea rând, un alt aspect important este
transformarea cunoștintelor pe calea logicii și deducției sau chiar și alte tehnici ce au în vedere
găsirea unor noi soluții. Și în ultimul rând alegerea soluției optime, verificarea soluției, dacă
respectiva opțiune a fost cea mai bună și abia în final rezulatatele obținute în urma alegerii
opțiunii.

În concluzie problematizarea stimulează spiritul de explorare, având valoare formativă și rolul

de a consolida structura cognitivă și personalitatea elevului. În permanent elevii trebuie puși în
situații în care sunt nevoiți să se descurce pe cont propriu,să fie capabili să analizeze situațiile și
să gândească singuri ceea ce este mai bine să facă, să coopereze.

13
 2.3 Activitatea profesorului în predarea centrată pe elev
Metodele moderne de învățare se axează pe implicarea cât mai mare a elevilor, urmărind nu doar
transmiterea informaţiilor, frontal, ci folosirea muncii de grup , în colaborare, pentru a soluţiona
problemele acolo unde apar. Aceste tehnici subliniaza nevoia pe care o resimte şcoala, de a se
adapta la activitățile specifice societatii în care trăim astăzi.

Din punctul meu de vedere în metodele obișnuite de predare învățare, profesorul a fost cel care a
deținut monopolul asupra întregului proces. Profesorul ținea prelegeri în față clasei și le prezenta
lecțiile elevilor, fară ai pune pe acestia să depună efort intelectual. Fară să le lase gândirea să
aducă noi idei, sau să îi adreseze cadrului didactic întrebări. Astăzi, însă acest proces capătă alte
forme, elevul este responsabil pentru ce învață, când și cum învață. Elevul este cel care, de acum,
controlează întreg procesul de învățare, practic rolurile sunt inversate.

Dacă rolul profesorului era unul necesar , în practicarea metodelor tradiționale, acum când
sistemul de învățământ tinde tot mai mult spre utilizarea metodelor moderne și astfel rolul său
este unul primordial, de a supraveghea buna desfășurare a activităților. Din ce am observat la
orele de practică pedagogică, activitățile profesorului sunt mult mai nuanțate decât în cazul unei
lecții tradiționale. Cadrul didactic este un moderator în cadrul activitatilor unde sunt folosite
metodele activ-participative. Nu poate lipsi din mijlocul elevilor săi pentru că vine cu idei
ajutătoare, completări sau oferă informaţii suplimentare când elevii o solicită.

Deci, se poate spune că succesul elevilor constă de această dată de competențele profesorului și
de capacitățile sale creative, de modul în care abordează lecțiile și îl face pe elev să participe la
activitatea clasei. Astfel profesorul trebuie să adapteze mereu metodele și tehnicile în funcție de
necesitățile grupului, dar să se adapteze și fiecarui tip de elev și propriului său ritm de învățare.

Activizarea elevilor constă în desfășurarea acțiunilor de instruire și de dezvoltare a

personalității, aceste lucruri fiind atent supravegheate de către profesor, care nu face altceva decăt
să trezească interesul elevilor pentru asimilarea de noi informații și formarea de noi abilități. În
vederea desfășurării acestui proces și în scopul de a obține rezultate bune, sunt implicate toate
forțele psihice ale elevului. Și pentru a finaliza acest proces cu bine , profesorul trebuie să țină
seama de o serie de factori, precum:comunicarea, motivația, sensibilitatea și percepția.
Comunicarea este procesul complex care are loc între profesor și elev și este fundamentul
întregului proces de activizare. Motivația este un impuls care joacă rolul de realizare a unui

14
obiectiv propus de elev. Sensibilitatea reprezintă punctul de plecare în cunoașterea realității
înconjurătoare, iar percepția este principala condiție a procesului de învățare.

Capitolul 3

3.1 Învățământul centrat pe elev în România

Sistemul românesc de învățământ este stabilit și gestionat de către Ministerul Educației,
Cercetării și Tineretului, care încă din perioada de după revoluția din 1989, încearcă o
reorganizare a sistemului de educație. Acest sistem a fost pe de o parte criticat ani de- a rândul,
dar și lăudat,pe de altă parte, datorită elevilor români care au obținut performanțe extraordinare la
concursurile din străinătate. Generațiilor întregi de copii care au învățat în școlile românești,le-au
fost prezentate și predate lecțiile prin metode de predare-învățare tradiționale. Odată cu
reformele și reorganizarea învățământului au avut loc și numeroase schimbări,de la modificarea
structurilor claselor ciclurilor de învățământ până la metodele de predare. România încă
traversează o perioadă de tranziție în ceea ce privește învățământul, o perioadă incertă deoarece
încearcă să treacă peste regulile din perioada comunistă și să înceapă o nouă etapă, o educație
modernă, având în centrul său de manifestare elevul. Spun acest lucru fiindcă în țara noastră,
învățământul este încă „bazat pe frică”, în loc să dezvolte personalități, iar învățământul centrat
pe elev a pătruns cu greu pe scena educațională românească. Astăzi, în școlile de stat , dascălii
folosesc în procesul de predare-învățare, un mix de metode, atât cele tradiționale cât și cele
moderne, astfel nu se face o trecere bruscă, de la o metodă la alta care să deruteze elevul. De
exemplu, cadrul didactic predă lecția, adresează întrebări elevilor care să îi facă să gândească sau
îi grupează în formațiuni de patru –cinci elevi, pentru a discuta și colabora împreună.

În schimb în școlile particulare aceste metode și tehnici de învățare centrate pe elev sunt mult
mai utilizate.Interesul dascălilor ca elevii să înteleagă materia este mult mai mare în mediul
privat,motivul principal este salariul mult mai mare decât în sistemul de stat. Dar și așa nu sunt
date sigure care să dovedească eficiența unuia dintre sisteme în defavoarea celuilalt.

Un mod de a folosi metodele centrate pe elev, la care s-a gandit Ministerul Educației și care
astăzi funcționează cu succes în școli este programul „Școala altfel”. Este un program care se
15
desfășoară în fiecare an scolar, la nivelul ciclului gimnazial și liceal, durează cinci zile
consecutive, iar planul de desfășurare al activităților este ales de fiecare instituție în parte. Scopul
acestui tip de program este de a-i ajuta pe elevi să își dezvolte capacitățile , competențele și
abilitățile. În cadrul acestui program, atât elevii cât și profesorii sunt încurajați să își
demonstreze creativitatea. Sunt invitați să îmbine teoria lecțiilor grele de zi cu zi, cu jocurile
simple și distractive, unde elevii vor înțelege mult mai usor și cu efort mai puțin subiectele
școlare. Aceste activități vor veni în completarea activităților didactice din timpul orelor de curs
și sunt în stransă legatură cu experiențele de zi cu zi și dezvoltarea socio-emoțională.

3.2 Învățământ centrat pe elev – capitol de microcercetare

Acest ultim capitol al lucrării, este unul practic, de cercetare individuală. Obiectivele pe care le-
am urmărit prin elaborarea acestui studiu sunt de a afla care sunt tendințele spre care îndreaptă
învășământul românesc și care sunt preferințele în ceea ce privește metodele de predare-
învățare ale elevilor.

Ipoteza de la care am plecat în realizarea acestei anchete a fost de a afla dacă în școlile românești
cadrele didactice folosesc metodele de predare-învățare centrate pe elev și care sunt rezultatele
aplicării acestora.

Din dorința de a finaliza etapa de cercetare a acestui studiu, am ales să prezint situații reale din
învățământul românesc de astăzi, în acest sens am ales pentru elaborarea acestui studiului de caz
a lucrării finale a modului psiho-pedagogic, să folosesc „metoda anchetei bazată pe chestionar”
și observarea directă a elevilor . Motivul pentru care am ales această metodă este că la baza sa
stau informații și cazuri reale, iar persoanele cărora a fost adresat, sunt cele mai în măsură să
răspundă la astfel de întrebări. Este o analiza detaliată a unui grup de elevi din motivul de a afla
cu certitudine fenomenele spre care tinde învățământul românesc. Din acest motiv studiul a fost
făcut într-un liceu particular , la Colegiul Național ,,Spiru Haret” , din orașul București. Studiu
de față are la baza informații reale, experiențe proprii și chestionarul format din zece întrebări ,
având ca subiecți elevi de liceu. Chestionarul este realizat la nivelul unei clase de 25 de elevi din
învățământul liceal, din clasa X, cu vârsta de 16 ani, cu privire la metodele centrate pe elev și
cele tradiționale, pe care le preferă și ce cred aceștia despre eficiența lor. Chestionarul a fost
aplicat la sfârșitul orelor de practică pedagogică, în perioada 9 martie 2017, la ora de educație
antreprenorială.

De ce am ales elevii din formă de învățământ liceal? Până la această vârstă elevii au trecut
prin școala gimnazială și doi ani de liceu,îndeajuns timp să aibă o viziune complexă asupra

16
metodele aplicate în învățământul românesc și mai ales despre eficacitatea metodelor. Sunt la
vârsta la care constientizează importanța educației, care metode îi ajută să înteleagă mai ușor
lecțiile noi și ce metode de predare-învățare preferă. În ziua de astăzi, tinerii de vârsta lor sunt
foarte receptivi, mai deschisi și curioși la tot ce este nou și modern.

Participanții la acest chestionar, au fost adolescenți care au vârsta de 16 ani, atât de sex feminin,
în număr de 12, cât și de sex masculin, 13 persoane. Au răspuns la întrebări prin bifarea
răspunsurilor de genul „da/nu” sau prin alegerea răspunsului corect pentru fiecare în parte, de tip
grilă. Rezultatul acestui chestionar a fost format din opinii diferite.

La a doua întrebare , 80% dintre elevi, mai exact 20 de persoane, atât de sex masculin cât și de
sex feminin au spus că preferă să lucreze în echipă , iar 20%, 5 persoane au spus că preferă să
lucreze individual. Cand au fost puși să justifice raspunsul ales, cei din prima categorie au spus că
preferă acest mod de a lucra deoarece, fiecare membru din echipa vine cu o idee, iar toate ideile
puse cap la cap formează baza subiectului dat spre a fi rezolvat. Alte persoane au fost de părere
că astfel vor cere explicații pe înțelesul lor colegilor pentru temele pe care nu le-au înțeles de la
profesori sau altă parere a fost că în grup activitățile sunt mult mai distractive decât în mod
individual,nu se depune efort mare în rezolvarea sarcinilor și nota este asociată întregului grup.
La întrebarea dacă la orele de curs sunt puși în echipe să lucreze , elevii au răspuns cu da sau nu,
astfel părerile au fost împărțite, 70% au spus că deseori profesorii îi asează pe grupe, iar restul de
30% au spus ca nu.

Acestea au fost întrebari de acomodare a elevului cu tipul de întrebari întalnite în chestionar. Mai
departe voi prezenta analiza raspunsurilor obtinute la intrebarile legate de metodele de predare.
La întrebarea cu numărul 4, 15 elevi, aproximativ 60% au răspuns că cel mai potrivit mod de a
învăța este cel prin joc și alte metode, iar 40% au fost de părere că cea mai potrivită metoda este
cea a dictarii și nici unul din elevi nu a optat pentru opțiunea de a învăța prin conspectarea
lecțiilor. De altfel la întrebarea cu numărul 5, dacă metodele moderne influentează rezultatele
învățăturii, cei mai mulți dintre elevi,60% au avut un răspuns afimativ, iar 10% au spus că nu s-
ar schimba rezultatele învățăturii și restul de 30%, au răspuns la intrebare prin faptul că
rezultatele ar fi aceleași.La întrebarea cu numarul 6 , 90% din adolescenții chestionați au spus că
în cadrul unui viitor loc de munca, activitățile în echipă sau alte activități întreprinse în cadrul
metodelor moderne de predare le vor fi de folos și în procent de 10%, consideră că nu sunt utile și
nu îi vor ajuta. Daca utilizează lucrurile învățate la școală și în viața de zi cu zi a fost o alta
17
întrebare, la care un procent de 30% au răspuns afirmativ, iar cei mai multi 70%, sunt de părere
că informațiile nu sunt folositoare. Ultimele 3 întrebari care au fost adresate tinerilor s-au referit
la cadrul didactic și activitățile acestuia. De exemplu întrebarea numărul 8, 40% din elevi au spus
că da, profesorii au metode învechite de predare și restul de 60% au spus nu. La întrebarea 9 ,
70% din elevi, au fost de părere că atitudinea profesorului îi influențează când vine vorba de
procesul de învățare. Și în final la ultima întrebare din chestionar, care este opinia lor legată de
actualul sistem de învățământ din România, 50% au apreciat ca fiind eficient, 30% l-au apreciat
ca fiind slab și 10% foarte slab.

În urma finalizării acestui chestionar și a obținerii răspunsurilor, după cum putem observa
tendința elevilor este îndreptată către activitățile în echipă, unde să își exprime liber ideile, să
colaboreze cu ceilalți și să construiască pe baza cunoștințelor noi proiecte, este din ce în ce mai
mare. Aceste rezultate mi-au confirmat încă odată că metodele de predare-învățare centrate pe
elev sunt aplicate cu succes în școlile nostre și au un rol important în formarea noilor generații de
elevi. Acestia preferă mai mult metodele moderne decât cele tradiționale prin care le-au fost
prezentate lecțiile până în momentul de față. Tinerii sunt conștienți că metodele moderne de
predare îi ajută să își dezvolte aptitudini care le vor fi necesare, mai departe în viață și la locul de
muncă. Mai putem observa că încă de pe băncile liceului se gândesc cum să își clădească o
carieră și care sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze pentru a-și dezvolta competențele. La orele
de practică pedagogica, am observat faptul că sunt elevi cu un potențial urias, inteligenți ,
sociabili și deschisi, cu care țara noastra se poate mândri peste câțiva ani.

După părerea mea România are nevoie de generații de oameni bine pregătiți , educați și
creativi, acest lucru este posibil doar prin îmbunătățirea nivelului de educație. Astfel
recomandările mele cu privire la sistemul educațional românesc sunt : aplicarea metodele
moderne de predare-învățare care sunt tot mai utile elevilor noștri combinate într-o mică măsură
cu cele tradiționale și o mai bună pregătire a cadrelor didactice care să corespundă noilor tendințe
și cerințe din sistemul de învățământ.

Concluzii

După cum am văzut în primul capitol al acestei lucrări, procesul didactic a stăbătut un lung traseu
al evoluției, încă din secolele XV-XVI, pentru a ajunge la forma pe care astăzi o cunoaștem, de
la resursele materiale din acele timpuri, pietricele, bețișoare, plăcuțe de piatră și până în prezent

18
când în școli utilizăm computere, manuale, pixuri și alte instrumente. Evoluția procesului de
învățământ a fost posibilă numai datorită evoluției societății în care trăim.

Metodele de învăţare centrate pe elev fac lecţiile interesante, sprijină elevii în înţelegerea
conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în viaţa reală.

Printre metodele care activează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează productiv
unii cu alţii, îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. Ele pot avea un impact
extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor, caracterului ludic şi oferă alternative de învăţare
cu ,,priză” la elevi.În vederea dezvoltării gândirii critice la elevi, trebuie să utilizăm, cu precădere
unele strategii activ-participative, creative.

Bibliografie
1. Prof.Univ.Dr JINGA IOAN, (2004) Pedagogie,București, Editura ASE
2. Marian D. Ilie, (2005) Elemente de pedagogie generală, teoria curriculum-ului şi teoria
instruirii, Timişoara, Editura Mirton
3. Prof.Univ.Dr. JINGA, IOAN, ISTRATE ELENA,(2001),București, Editura All
4. Conf.Univ.Dr . Ilie Nasu, Pedagogie generală, Note de curs ( 2010),Editura Bălți
5. Corina UZUM, Ana CURETEAN, Conspecte psihopedagogice pentru examenul de
definitivare şi gradul didactic II, (2005), Arad Editura Univ.,, Aurel Vlaicu”
6.NICOLA I,Tratat de pedagogie școlară, (2000), București,Editura Aramis
7.BÂRZEA CEZAR,Arta și științele educației, (1995),București,Editura Didactică și Pedagogică
9. http://www.didactic.ro/materiale/29049_invatamantul-centrat-pe-elev, accesat la data
22.04.2017
10. www.forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2160685, accesat la data
02.05.2017
11. http://www.qreferat.com/referate/pedagogie/STRATEGII-DIDACTICE448.php , accesat la
data de 8.06.2017
12.file:///C:/Users/eu/Downloads/Curs_Metode_interactive_de_predarea_invatare_evaluare.pdf-
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
19
Anexe

Nume:
Prenume:
Chestionar adresat elevilor
- Metode de învațare centrate pe elev
1.Sexul dvs.:
o M
o F
2.Preferați să lucrați în echipă? Justificați răspunsul ales.
o Da
o Nu
3.La orele de curs lucrati în echipe?
o Da
o Nu
4.Ce metode de învațare preferați?
o Dictare, predare
o Metode cu jocuri sau alte activități
o Conspectarea lecțiilor
5.Credeți că metodele de învațare moderne influențează rezultatul învățăturii?
o Da
o Nu
o Rezultatul ar fi acelasi

20
6.Considerați că lucrul în echipă și alte activității întreprinse în cadrul desfășurării metodelor
moderne vă vor ajuta la un viitor loc de muncă?
o Da
o Nu
7.Utilizați lucrurile învățate la școală și în viața de zi cu zi?
o Da
o Nu
8.Credți că profesorii au metode învechite de predare?
o Da
o Nu
9.Atitudinea profesorului vă influentează în procesul de învățare?
o Da
o Nu
10.Ce părere aveți despre eficiența actualului sistem de învățământ din România?
o Eficient
o Slab
o Foarte slab

21