Sunteți pe pagina 1din 6

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE POLIŢIE
SPECIALIZAREA: Managementul activităţilor de ordine publică şi
siguranţă naţională
BUCUREŞTI

REFERAT

DISCIPLINA: Analiza de risc în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale

TEMA: Importanţa evaluării riscurilor în sistemul de ordine publică şi siguranţă


naţională

Coordonator:
Conf. univ. Dr. Giurea Laurentiu

Masterand: Stoian Mihai-Alexandru

Anul 2019

1
IMPORTANŢA EVALUĂRII RISCURILOR ÎN SISTEMUL DE
ORDINE PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

Sistemul de ordine publică şi siguranţă naţională reprezintă ansamblul format


din legislaţie, autorităţile şi organele administraţiei publice, instituţiile, forţele şi resursele
create şi pregătite special, care acţionează pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, protecţia proprietăţii publice şi private, funcţionarea normală a statului de
drept. Autorităţile care fac parte din structura sistemului naţional de ordine publică sunt:
Parlamentul, Preşedintele României, Consiliul suprem de Apărare a Ţării, Guvernul,
Ministerul Afacerilor Interne, celelalte autoritati ale administraţiei publice centrale şi
locale.

În ceea ce priveşte Ministerul Afacerilor Interne, acesta reprezintă autoritatea


administraţiei publice centrale de specialitate, ce are atribuţiile prevăzute de lege cu
privire la respectarea ordinii publice şi conduce în mod unitar principalele forţe de ordine
publică.

Forţele de ordine publică sunt autorităţile care deţin competenţa în domeniul


ordinii publice şi cărora, prin lege, li se conferă sarcini în exercitarea dreptului de poliţie a
statului. Forţele de ordine publică se compun din forţe principale, forţe complementare şi
forţe de excepţie. La acestea se adaugă structurile informative, care contribuie prin
activităţi specifice la buna desfăşurare a acţiunilor forţelor de ordine.

a. Forţele principale de ordine publică reprezintă componenta de baza a forţelor


destinate ordinii de drept şi asigură atât caracterul unitar al activităţii statale, pentru
garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, cât şi funcţionarea normală a
celorlalte componente ale sistemului naţional de aparare. Forţele principale de ordine
publică cuprind urmatoarele categorii: poliţia, jandarmeria, poliţia de frontieră, pompierii
militari, alte mari unităţi şi unitati. Sunt organizate pe principiul teritorial şi în raport cu
situaţia operativă specifică.

2
b. Forţele complementare de ordine publică sunt unităţile şi subunităţile de
poliţie militară, formaţiunile speciale ale penitenciarelor, structurile specializate ale
serviciilor de informaţii, formaţiunile DLAF, unităţile şi formaţiunile Poliţiei locale,
formaţiunile civile de pompieri, de inspecţie sanitar-veterinară,de pază a bunurilor şi
protecţie a persoanelor.

Structurile informative care participă la menţinerea ordinii publice şi siguranţei


naţionale sunt: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale,
Serviciul de Pază şi Protecţie, Serviciul de Informaţii externe, organele informative ale
ministerelor aparării, de interne şi justiţiei. Rolul acestora este unul important în
activitatea de identificare şi contracarare a riscurilor prin implicarea permanentă în
culegerea datelor şi informaţiilor necesare, analiza, centralizarea, sintetizarea şi furnizarea
oportună a concluziilor referitoare la existenţa unor forţe destabilizatoare, astfel încât
organele decidente să intreprindă măsurile de contracarare ce se impun pentru dejucarea
planurilor acestora.

c. Forţele de excepţie se compun din mari unităţi şi unităţi ale armatei. Acestea
acţionează pentru restabilirea ordinii constituţionale când instituţiile democratice sunt în
pericol şi toate celelalte măsuri de reinstaurare a ordinii au fost epuizate, iar posibilităţile
forţelor principale sau complementare de ordine publică au fost depasite.

Analiza riscurilor în domeniul OPSN se efectuează la nivel centralizat, pentru o


perioada anume stabilită, aceasta reprezentând baza pentru elaborarea Strategiei Naţionale
de Ordine şi Siguranţă Publică,. Elementul de pornire îl reprezintă statistica infracţiunilor
comise pe teritoriul naţional în perioada de referinţă, comparaţie cu alte perioade similare
pentru identificarea eventualelor tendinţe de creştere, dar trebuie avut în vedere şi
activităţile importante ce urmează să aibă loc în perioada imediat urmatoare (evenimente
cu participarea unui numar mare de delegaţii straine, evenimente publice de ambloare sau
cu mod de organizare deosebit, tensiuni la nivelul statelor sau teritoriilor învecinate,
relaţiile cu statele vecine, proiecte majore de investiţii, etc.).

În baza acestei analize se stabilesc obiectivele şi direcţiile acţiunilor pentru


următorii ani pe baza caracteristicilor fenomenului infracţional. Analiza de risc presupune
atât identificarea, cât şi managementul riscului, şi se efectuează având în vedere
plenitudinea forţelor implicate în activitatea de menţinere a ordinii şi siguranţei publice.

3
Diversitatea ameninţărilor, instabilitatea contextului internaţional, modificările
aduse cadrului legislativ, exerciţiile bugetare slabe, toate acestea afectează capacitatea de
a identifica şi trata punctual fiecare potenţial risc, de aceea rolul Strategiei este de a
determina global problemele cu care se poate confrunta statul, autoritaţile implicate fiind
pregatite pentru a interveni complementar în adresarea acestora.

Dinamica fenomenului infrancţional, încrederea scazută în factorii decidenţi,


situaţia economică precară în anumite medii sociale, determină reacţii care se pot subscrie
fenomenului infracţional, acestea reprezentând riscuri ce trebuie identificate şi adresate.
Printre amenințările permanentă asupra climatului de siguranță și bunăstării cetăţenilor se
numără:
- manifestări de rasism, xenofobie, extremism şi alte forme de intoleranţă, având
drept scop obţinerea autonomiei unor zone/regiuni pe criterii etnice;
- creșteri ale fenomenului infracțional pe fondul: deteriorării standardelor de
viață, degradării mediului familial și a sistemului educațional; manifestării și proliferării
în cadrul unor segmente a noii generații, a unui accentuat comportament nonconformist,
de respingere a standardelor de conviețuire social; schimbării modurilor de operare în
comiterea unor infracțiuni, prin importul unor genuri de infracțiuni atipice spațiului
românesc.
- creșterea decalajului economic între unele zone geografice, cât și în rândul
populației;
- apariția unor crize economice atât la nivel european, cât și la nivel regional,
zonal;
- degenerarea adunărilor publice, spontane sau organizate, cu caracter
revendicativ, de protest sau a altor forme de manifestare ale cetățenilor pe spațiul public,
pe fondul nemulțumirilor în plan social.

În privinţa riscurilor generate de grupările de criminalitate organizată, acestea


sunt dintre cele mai severe şi afectează chiar şi indirect un număr mare de persoane.
Aceste riscuri se înscriu în sfera:
- consumului şi traficului de droguri. Acest fenomen este cu atât mai greu de
controlat având în vedere poziţia României pe ruta marilor reţele de trafic internaţional,
alături de Bulgaria şi Ungaria. Portul Constanţa, prin volumul mare de marfuri ce îl
tranziteaza anual, favorizează acest fenomen;
- traficul de fiinţe umane. Acest fenomen grav prin atingerea adusă drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale persoanei se manifesta în mai multe moduri, printre care
obligarea la practicarea prostituţiei, munca forţată, cerşetoria. Victimele acestei infracţiuni
provin atât din rândul cetăţenilor români, cât şi dintre cei ai statelor învecinate. Cu atât
mai mult, situaţia din tările arabe a determinat amplificarea fenomenului migraţionist, iar

4
prezenţa acestor persoane intrate ilegal în ţară şi aflate în tranzit poate fi geneza altor
tipuri de infracţiuni;
- frauda şi evaziunea fiscală. În ciuda măsurilor consolidate de limitare a acestui
fenomen, Românie se situează în continuare peste media Uniunii Europene în ceea ce
priveste economia subterană. Aceasta însumează 18,4% din valoarea produsului intern
brut al tării. Procesul de integrare europeană a condus la o înglobare a economiilor statelor
membre, înregistrându-se un volum ridicat al tranzacțiilor transfrontaliere, precum și
diminuarea costurilor și a riscurilor aferente acestor tranzacții. Procesul a generat avantaje
enorme pentru cetățenii și întreprinderile europene, dar a creat provocări suplimentare
pentru organele de aplicare a legii naționale în ceea ce privește cooperarea și schimbul
operativ de informații. În România se evidențiază o diversificare a formelor de
manifestare și propagare a criminalității economico-financiare, atât în ceea ce privește
fraudele fiscale, cât și munca la negru/gri, prin modalități noi de operare, generând efecte
negative directe asupra bugetului general consolidat al statului, stabilității și
competitivității mediului de afaceri;
- contrabanda cu produse accizabile și alte operațiuni ilicite preferate de rețelele
infracționale. Fenomenul infracțional al contrabandei se manifestă atât în interiorul
teritoriului național, cât și la nivelul frontierei de stat, cauzele principale fiind criza
economică și financiară înregistrată la nivel mondial, diferenţele de accize aplicate de
state, legislaţia diferenţiată şi permisivă în domeniu, precum și lungimea frontierei externe
(peste 2.070 km);
- corupţia. Despre aceasta se poate considera că participă la nasterea celorlalte
tipuri de infracţiuni, fie în mod direct prin implicarea persoanelor cu funcţii înalte în
cadrul organismelor statale, fie indirect prin simpla tolelare sau absenţa reacţiilor
legislative ferme;
- criminalitatea informatică. Acest fenomen infracţional relativ nou apărut la
nivel mondial are posibilitatea de a deveni unul dintre cele mai periculoase la nivel global,
dar mai ales în România. Piaţa IT din ţara noastră a dus la formarea multor specialişti,
majoritatea lucrând corect. Însă există mereu riscul ca unele persoane, pe fondul
nemulţumirilor personale sau din dorinţa de a obţine beneficii materiale rapide, să profite
de gradul mare de anonimitate pe care o oferă internetul şi de absenţa personalului
calificat din rândul autorităţilor publice pentru a lansa atacuri informatice asupra unor
obiective sau instituţii publice sau private. Practica a dovedit uşurinţa cu care un astfel de
individ rău-intenţionat poate prelua controlul asupra sistemului de semaforizare stradală şi
urmările pe care le poate avea un asemenea act.

Aceste categorii de riscuri, precum şi altele, reprezintă obiective ale Strategiei


Naţionale de Ordine şi Siguranţă Publică, şi se încadrează în obiectivele de securitate
internă ale Uniunii Europene. Internaţionalizarea fenomenelor infracţionale presupune o

5
strânsă colaborare între organismele europene şi cele naţionale pentru identificarea şi
înlaturarea cauzelor ce le determină apariţia precum şi diminuarea urmărilor produse.
Direcţiile generale de acţiune trebuie să vizeze printre altele educarea şi
instruirea cetăţenilor astfel încât să se reducă pe cât posibil posibilitatea de a deveni
victime, asigurarea unui nivel de trai corespunzător, accesul la educaţie pe cât posibil de la
o vârstă cât mai fragedă, asigurarea unui cadru legislativ care să permită pe cât posibil
tragerea la răspundere a autorilor de infracţiuni, cât şi descurajarea comiterii aceloraşi
fapte de catre alţii.
Asigurarea profesionalismului forţelor de intervenţie se poate face doar prin
formarea continua, specializare şi investind în resursa umană, şi mai apoi prin asigurarea
bazei logistice complete, pentru a se asigura capacitatea de intervenţie şi adaptare la orice
provocare.