Standard 5 – Obiective,

elaborat pentru Performanţe şi managementul riscului

Stabilirea obiectivelor generale și specifice

Obiectivele entității publice pot fi grupate în trei categorii:

1) Eficacitatea și eficiența funcționării

Această categorie cuprinde obiectivele legate de scopurile entității publice și de
utilizarea eficientă a resurselor. De asemenea, tot aici sunt incluse și obiectivele privind
protejarea resurselor entității publice de utilizare inadecvată sau de pierderi.

2) Fiabilitatea informațiilor interne și externe

Această categorie include obiectivele legate de ținerea unei contabilități adecvate, ca și
de fiabilitatea informațiilor utilizate în entitatea publică sau difuzate către terți. De asemenea, în
această categorie sunt incluse și obiectivele privind protejarea documentelor împotriva a două
categorii de fraude: disimularea fraudei și distorsionarea rezultatelor.

3) Conformitatea cu legile, regulamentele și politicile interne

Această categorie cuprinde obiective legate de asigurarea că activitățile entității publice
se desfășoară în conformitate cu obligațiile impuse de lege și de regulamente, precum și cu
respectarea politicilor interne.

Descompunerea și formularea obiectivelor în entitatea publică, obiectivele generale se

descompun în obiective derivate, care, la rândul lor, se descompun în obiective specifice
(individuale), formând un ansamblu coerent. Aceste obiective generale reprezintă țintele spre
care își va orienta activitatea fiecare persoană, din vârful până în baza piramidei ierarhice.
Construirea unui bun SCIM este un proces de durată, ce reclamă importante eforturi colective și
Individuale.

Având în vedere aceste obiective generale ale controlului intern, conducătorul

organizației le va particulariza, în concordanță cu obiectul de activitate și atribuțiile specifice ale
entității, în obiective globale, precise și clar formulate, cuprinse într-un document de politică și
strategie, ce va fi aprobat și adus la cunostința întregului personal. Este important ca personalul
să le cunoască și să înțeleagă rolul pe care trebuie să îl îndeplinească în realizarea acestor
obiective globale.

Obiectivele sunt efectele pozitive pe care conducerea încearcă să le realizeze sau

evenimentele/efectele negative pe care conducerea încearcă să le evite.

Pentru realizarea obiectivelor trebuie să se asigure un echilibru între sarcini, competenţă

(autoritate decizională conferită prin delegare) şi responsabilităţi (obligaţia de a realiza
obiectivele) şi să se definească proceduri.
1
Firma privată îşi poate defini obiectivele strategice, tactice şi operaţionale în funcție de
propriile preferinţe. Instituția publică are obiectivele şi misiunile stabilite de acte normative (legi,
reglementări) care îi restrâng din start spaţiul de acţiune şi flexibilitatea. Ea poate să se ocupe de
ceea ce a fost îndreptăţită prin lege să facă – un minister nu poate să se „reprofileze” brusc pe un
alt domeniu pentru că acesta este mai interesant la un moment dat.

Redactarea obiectivelor are rolul de a le face verificabile. Obiectivele trebuie scrise în

aşa fel încât la sfârşitul unei perioade stabilite de timp, atât managerul cât şi subalternul să poată
verifica în ce măsură au fost atinse rezultatele dorite.

De-a lungul timpului, practicienii au

întocmit următoarea listă de reguli utile în redactarea obiectivelor:
- Obiectivele trebuie să fie precise şi măsurabile.
- În declararea obiectivelor trebuie inclus elementul temporal.
- Obiectivele trebuie să fie clare şi lipsite de ambiguităţi.
- Obiectivele trebuie să constituie o provocare, dar să nu depăşească posibilităţile
subalternului.
- Obiectivele trebuie să fie orientate spre rezultate.
- Obiectivele trebuie să fie în acord cu obiectivele şi politicile organizației.

De preferat ar fi ca formularea obiectivelor să fie făcută astfel încât să asigure:

 definirea clară, pentru a se înțelege sensul acţiunii ce trebuie întreprinsă pentru
obţinerea rezultatelor dorite;
 ierarhizarea, astfel încât realizarea obiectivelor generale să poată fi urmărită până la
nivelul fiecărui post, prin descompunerea lor într-un sistem de risc piramidal, de la
general la particular; se asigură astfel sarcinile, responsabilităţile și cerințele de calificare
și limite de competenţă pentru fiecare membru al organizației;
 convergenţa (participarea obiectivelor subsecvente la realizarea obiectivelor de nivel
superior până la nivelul misiunii);
 măsurabilitatea (asocierea unor indicatori de rezultat cuantificabili, ce pot fi
monitorizaţi);
 monitorizarea (lipsa monitorizării face imposibilă coordonarea şi introducerea
măsurilor corective);
 încadrarea în timp (planificarea pe orizonturi de timp determinate şi corelate).

Stabilirea activităților și acțiunilor pentru realizarea

obiectivelor specifice
Obiectivele odată stabilite nu sunt realizate de la sine. Organizația trebuie să
demonstreze că a implemetat acțiuni pentru atingerea obiectivelor.

Managementul prin obiective reprezintă unul dintre sistemele de planificare şi control

cu cea mai largă utilizare în organizaţii, acesta constă din stabilirea obiectivelor, planificarea

2
pentru atingerea acestora, un proces de autocontrol şi un sistem periodic de revizuire, urmat de o
evaluare a performanţelor.
Pentru stabilirea acţiunilor şi activităților pentru realizarea obiectivelor, organizația
trebuie să identifice reglementările în baza cărora se stabilește planul de realizare al acestora (ex:
Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare;
Ordonanţa Guvernului nr.119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv,
republicată,etc).

Organizația trebuie să identifice resursele necesare atingerii obiectivelor, acesta fiind un

element de intrare în realizarea bugetelor.

Stabilirea activităților și acțiunilor pentru realizarea obiectivelor (planificarea) este o

activitate orientată spre viitor şi reprezintă procesul de stabilire a obiectivelor şi a ceea ce trebuie
făcut pentru a atinge aceste obiective. Managerii decid ce trebuie făcut, când trebuie făcut, cum
trebuie făcut şi cine trebuie să o facă.

Pentru atingerea unui obiectiv sunt necesare mai multe acțiuni, dar pentru fiecare
acțiune este necesar să se stabilească responsabil și termen.

Obiectivele și acțiunile de realizare a acestora trebuie monitorizate, astfel încât, atunci

când apar abateri de la program să se poată analiza cauza și iniția acțiuni corective pentru ca ele
să se realizeze la timpul stabilit și cu resursele stabilite.

Bibliografie:
ANALIZĂ COMPARATIVĂ PRIVIND SISTEMUL DE CONTROL MANAGERIAL INTERN, pp
36-40, http://www.scmi-educatie.ro/media/2603/analiza-comparativa-SCMI.pdf

Ministerul Finanțelor Publice, „Îndrumar metodologic pentru dezvoltarea controlului intern în

entitățile publice”, p. 4. http://cis01.central.ucv.ro/manag_ac_ad/2011/files/indrumar.pdf

Management și leadership în organizații publice, Suport de curs.

http://www.apubb.ro/wpcontent/uploads/2011/03/Management_si_leadership_in_organizatii_pu
blice.pdf

Manangement de la teorie la practică, http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap2.htm