(Curent Continuu.

Conexiunea in Paralel si Serie)

Capitolul 1
Circuitele electrice de curent continuu

1.1 Circuite ramificate şi neramificate simple

Problema 1:
În circuitul, schema căruia este reprezentată în fig. 1.1, FEM
a sursei E=37,5V, rezistenţa interioară Rint=0,6 Ω. Rezistenţa la
consumatori:R1=2,4Ω, R2=4,8Ω, R3=7,2 Ω.
Să se afle curentul în circuite, tensiunea la bonele sursei şi
consumator, la fel şi puterea sursei de curent şi puterea la
consumatori.

Figura 1.1

Studiind circuitul observăm ce el formează un contur electric,

adică el nu este ramificat. Curentul trecece prin circuit de la borna
„+” spre cea cu „-”.
Curentul în circuitul neramificat se poate calcula după legea
lui Ohm:
E 37,5
I   2,5 A
Rint  R1  R2  R3 0,6  2,4  4,8  7,2

Tensiunea la bornele sursei de energie poate fi exprimată prin

diferenţa FEM şi căderea de tensiune sursei de rezistenţă internă
sau produsul dintre curent şi rezistenţa totală a consumatorilor.

U  E  IRint  37,5  2,5  0,6  36V ,

1
 U  I ( R1  R2  R3 )  36V .
Căserea de tensiune la consumatori:
U 1  I 1 R1  2,5  2,4  6V ,
U 2  I 2 R2  2,5  4,8  12V ,
U 3  I 3 R3  2,5  7,2  18V .

Corespunzător, U  U  U  U  36V .
1 2 3

Sursa de energie are puterea:

PE  EI  37,5  2,5  93,75W

O parte din această putere se cheltuie în interiorul sursei:

P  R I  0,6  6,25  3,75W ,
int int
2

iar restul puterii se împarte în rezistele circuitului extern:

P  U I  R I  15W ,
1 1 1
2

P  U I  R I  30W ,
2 2 2
2

P  U I  R I  45W ,
3 3 3
2

Astfel:
P P P P P . E 1 2 3 int

Problema 2:
În Schema fig. 1.2 FEM E1=20V, FEM E2=10V, Rezistenţa
Rint1=0,5Ω , Rint2=1,5Ω, R=18Ω. De calculat mărimea şi direcţia
curentului în circuit şi regimul de lucru al suresei de enregie.

Figura 1.2

În circuitul neramificat cu cîteva surse FEM curentul este

egal cu raportul ditre suma algebrică a FEM către rezistenţa
totală :
E1  E 2 20  10
I   0,5 A .
Rint1  Rint 2  R 0,5  1,5  18

2
 Direcţia curentului coincide cu direcţia FEM E1(E1>E2).
Dacă, FEM a sursei are aceeaşi direcţie ca şi curentul aşa
sursă lucrează „în regim de generator”. Tensiunea la borne la aşa
sursă e mai mică decît FEM.
Dacă FEM a sursei este îndreptată împotriva curentului,
atunci sursa lucrează în „ regim de consumator”, tensiuilea la
bornele lui este mai mare ca FEM.
În schema din fig. 1.2 sursa E1 lucrează în „regim de
generator”, aici
U  E  IR  20  0,5  0,5  19,75V ; sursa E2 lucrează în „regim de
1 1 int 1

consumator”, aici U  E  IR  10  0,5 1,5  10,75V .

2 2 int 2

Problema 3:
Sursa de energie cu FEM E=120V şi rezistenţa internă
Rint=2Ω (fig.1.3) introdusă în circuitul, în care R1=18Ω, R2=100Ω,
R3=150Ω. De calculat curenţii pe fiecare ramură, tensiunea la
bornele consumatorului şi sursei , la fel şi puterile sursei şi a
tuturor consumatorilor.

Figura 1. 3
Curentul total I1 se ramifică în nodul „a” în doi curenţi I2 şi I3.
Înlocuim rezistenţele R2 şi R3 pe rezistenţe echivalente:
R2 R3 100  150
R23    60 .
R2  R3 100  150
După o astefel de schimbare primim un circuit simplu
neramificat (fig 1.4).

3
 Figura 1. 4

Calculăm curentul total:

E 120
I1 
Rint

 R1  R23 2  18  60
 1,5 A .

Calculăm căderea de tensiune la rezistenţe:

U  I R  1,5  60  90V ,
ab 1 23

U  I R  1,5  18  27V ,
1 1 1

U  I R  1,5  2  3V .
int 1 int

Tensiunea la bornele sursei:

U  E  I R  120  3  117V .
1 int

Trecem la schema iniţială şi calculăm ceilalţi curenţi din

ramuri:
U ab 90
I2    0,9 A ,
R2 100
U ab 90
I3 
R3

150
 0,6 A sau I 3  I1  I 2 .
Puterea sursei:
PE  EI 1  120  1,5  180W .
Puterea consumatorilor:
P  UI 1  117  1.5  175.5W .

1.2 Sursele FEM şi curentului.

Problema 4
Să se înlocuiască schema cu sursa FEM E=10V şi R=1Ω.
(fig.1.5) prin schema cu sursa de curent echivalent. Să se
demonstreze că în cazul unei astfel de schimbării curentul I1,
tensiunea şi puterea exterioară a circuitului cu rezistenţa R=9Ω
rămîn neschimbate.

4
 Figura 1. 5
În schema iniţială
E 10
curentul I  
Rint  R 9  1
 1A ,
tensiunea U  IR  1  9  9V ,
puterea P  UI  9  1  9W .

În schema modificată (fig.1.6) în corespundere cu condiţia

echivalenţei curentului sursele curentului:
E 10
J    10 A ,
R 1 int

Figura 1. 6

RRint 9 1
tensiunea UJ
R  Rint
 10 
9 1
 9V ,
U 9
curentul I    1A ,
R 9
puterea P  RI  9  1  9W .
2

Astfel, regimul circuitului extern rămîne neschimbat. În

acelaşi timp puterea surselor din scheme este diferită:
P  EI  10  1  10W ,
E

P  UJ  9  10  90W .
J

Puterea pierderilor din surse este diferită:

în schema cu sursa FEM P  R I  1  1  1W ;
int int
2

în schema cu sursa de curent P  R ( J  I )  1  (10  1)  81W .

int int
2 2

În acelaşi timp P  P  P , P  P  P .
E int J int

Problema 5
5
 Puntru circuitul electric reprezentat în figura 1.5 să se afle, la
ce rezistenţă R în condiţiile problemei precedente sursa de
alimentare furnizează o mai mare putere şi care este coeficientul
puterii utile η (randament) sursei.

Puterea, care se degajă la rezistenţa sarcinii,

E2
( Rint  R ) 2 .
P2  I 2 R  R

Pentru determinarea puterii mai mari cedată de sursă, e

necesar de a găsi derivata I P2 de R şi o egală cu 0:
dP2 E 2 ( Rint  R) 2  2( Rint  R) E e R
  0.
dR ( Rint  R) 4

Corespunzător, E 2 ( Rint  R )  E 2 2 R  0 şi R  Rint .

Nu este greu de a găsit a II-a derivată şi a ne convinge că ea

 d e P2 
este negativă  dR 2  0  ,adică condiţia R  Rint corespunde funcţiei
 
maximale P2(R).
Putera maximală furnizată de sursa de energie, o putem
primi, introducînd R  R în formula puterii:
int

E2 E2 10 2
P2 max  R    25W
( Rint  R ) 2 4 Rint 4  1
Coeficientul puterii utile a sursei:
P2 max E2 E Rint  R 1
    
P1 4 Rint  EI
4 Rint 
E 4 Rint 2 sau
Rint  R
P2 max I 2R R 1
  2    0,5 .
P1 I ( Rint  R) Rint  R 2
Astfel, dacă R  Rint , atunci η=0,5.

Problema 6
Sa se determine rezistenţa internă Rint şi FEM E a sursei de
alimentare (fig. 1.7), dacă la întreruperea cheilor K1 şi K2 şi
curentul măsurat cu ajutorul amperimetrului este egal cu
I=I1=2A ,iar la conectarea cheii K1 şi întreruperea K2 curentul
I=I2=2,5A Rezistenţa R1=R2=R3=3Ω.

6
 Figura 1.7
Pentru primul regim
R2 R3 33
E  I 1 ( Rint  R1   2( Rint  3  )  2( Rint  4,5) .
R2  R3 33
Pentru al doilea regim
R2 R3
E  I 2 ( Rint  )  2,5( Rint  1,5) .
R2  R3
Corespunzător, 2( R  4,5)  2,5( R  1,5) ,de unde R  10,5 .
int int int

FEM a sursei de alimentare E  2,5  (10,5  1,5)  30V .

1.3 Legile Ohm şi Kirchhoff

Problema 7
De satbilit valoarea arătată de ampermentrului (fig1.8), dacă
Uab=+107V, Uac=-60V, R1=7Ω, R2=8 Ω, E1=100V, E2=70V.

Figura 1. 8

Notăm curenţii din ramuri: I1, I2, I3 .

7
 Curenţii I1 şi I2 iî stabilim conform legii lui Ohm :
U ab  E1 107  100
I1    1A ,
R1 7
U  E 2  60  70
I 2  ac   1,25 A .
R2 8
Notăm prima lege a lui Kirchhoff pentru nodul „b” I  I  I 1 2 3 0

,de unde I  I  I  1  1,25  0,25 A .

3 1 2

Ampermetru ne a rată 0,25 A , iar curentul I3 are direcţia

opusă curentului ales.

Problema 8
Din schema fig. 1.9 de stabilit curentul I2 şi potenţialul
punctului m, dacă I1=20mA, I3=-10mA, R2=5kΩ, E2=15V,
R3=10 kΩ.

Figura 1. 9

Realizare de contact cu pămîntul a oricărui punt din schemă

ne demond’streză că potenţialul acestui punct este considerat 0.
Deoarece I  I  I  0 , atunci I   I  I  20  10  10mA .
1 2 3 2 1 3

Notăm direcţia dintre curenţi „m-a” prin Uma. Notăm legea a

doua a lui Kirchhoff pentru conturul anm:
I R  I R  U  E , de unde tensiunea
3 3 2 2 ma 2

U  E  I R  I R  15  10  10  10  5  65V .
ma 2 3 3 2 2

Tensiunea U     , iar dacă   0 , atunci   U  65V .

ma m 0 0 m ma

Problema 9

8
 Pentru schema fig 1.10 se dă: R1=10Ω, R2=20Ω, R3=40Ω,
R5=4Ω, R6=5Ω, R7=10Ω, R8=5Ω, E1=42V, I1=1A, I2=0,5A, I4=3A.
De calculat R4 şi E2.
Conform legii I kirchhoff pentru nodul „a” şi „c”:
I  I  I  0 , I  I  I  3 1  2A ;
4 1 7 7 4 1

I  I  I  0 , I  I  I  1  0,5  0,5 A .
1 2 3 3 1 2

Fie   0 , atunci   I R  0,5  40  20V ;     I R  20  0,5  20  10V ;

d c 3 3 b c 2 2

    I R  20  1  10  30V ;     I R  30  2  10  10V .
a c 1 1 e a 7 7

Figura 1. 10

Conform legii lui Ohm

 d   a  E1  d   a  E1
I4 
R4 , de unde R4 
I4
 4 .

   d 10  0
Curentul I6  e
R6

5
 2A .

Prima lege a lui k pentru nodul „d”:

I3  I6  I  I  0 , de unde I  I  I  I  0,5  2  3  0,5 A .
4 5 5 3 6 4

Legea a doua a lui K pentru conturul „dbc”:

E 2  I 5 R5  I 2 R2  I 3 R3  0,5  20  0,5  40  8V ;
FEM E2 poate fi calculată conform legii lui Ohm:
E 2  I 5 R5  ( d   b )  I 5 R5   b  0,5  4  10  8V .

1.4 Calculul circuitelor prin metodele transformării

Problema 10
De calculat curenţii şi tensiunile pe unele porţiuni ale
schemei (fig. 1.11), dacă U=240V, R1=R2=0,5Ω, R3=R5=10Ω,
R4=R6= R7=5Ω.

9
 Figura 1.11

Găsim, pe calea simplificării circuitului rezistenţa echivalentă

a schemei ceea ce ne permite de a stabili curentul I1.
Transformarea o vom începe de la căpătul schemei:
R  R  R  5  5  10 ,
67 6 7

R5 R67 10  10
Rbc    5 ,
R5  R67 10  10
Racb  R4  Rbc  5  5  10 .

În acest caz circuitul are forma, arătată în fig.1.12. Calculăm

rezistenţa echivalentă a schemei:
R3 Rbca 10  10
Rba    5 ,
R3 Rbca 10  10
R8  R1  Rbc  R2  0,5  5  0,5  6 .

Figura 1.12

Curentul în partea neramificată a circuitului o stabilim din

legea lui Ohm:
U 240
I   1  40 A .
R 6 8

Curenţii I3 şi I4:
Rbca 10
I 3  I1 40  20 A ,
Rbca  R2 10  10
I 4  I 1  I 3  40  20  20 A .
Tensiunea între curenţii b şi a :
U ba  I 3 R3  20  10  200V sau
U ba  I 1 Rba  40  5  200V , sau

10
 U ba  U  I 1 ( R1  R2 )  240  40(0,5  0,5)  200V .

Curentul I4 este comun pentru ramurele paralele cu R3, R67,

de aceea
R67 10
I5  I4  20 10 A ,
R67  R2 10  10
I 6  I 4  I 5  20  10  10 A .
Tensiunea:
U bc  I 5 R5  10  10  100V ,
U ca  I 4 R4  20  5  100V .

Problema 11
De calculat curenţii ramurali din schema fig.1.13, dacă
J=1A, R1=R2=R3=12Ω, R4=2 Ω, R5=8 Ω.

Figura 1.13
Tranformăm triunghiul R1, R2, R3 în stea:
R1 R2 12  12
R6    4 ,
R1  R2  R3 12  12  12
R2 R3 12  12
R7    4 ,
R1  R2  R3 12  12  12
R1 R3 12  12
R8    4 .
R1  R2  R3 12  12  12
Schema stelei are forma din fig. 1.14. Rezistenţa echivalentă
nu e necesar de a o stabili deoarece curentul comun se cunoaşte, el
fiind egal cu curentul sursei de curent J.

11
 Figura 1.14

Calculăm curenţii din ramurile cu rezistenţele R4 şi R5:

R5  R7 84 2
I4  J  1  A,
R5  R7  R4  R2 8424 3
2 1
I5  J  I4  1  A .
3 3
Revenim la schema iniţială. Curentul I3 se calculează din
legea a doua a lui Kirch pentru conturul 3-2-4:
I R  I R  I R  0, 3 3 4 4 5 5

1 2
8   2
I R  I 4 R4 3
 A.
3 1
I3  5 5 
R3 12 9

Curenţii I1 şi I2 se calculează din legea întîia a lui Kirchhoff:

2 1 5
pentru nodul 3 I  I  I  0 , I  I  I    A,
1
3 9 9
3 4 1 4 3

5 4
pentru nodul 1 J  I  I  0 , I  J  I  1  A.
1 2
9 9
2 1

Pentru rezolvarea problemei putem transforma stea R1, R3, R4,

R1 R5
în triunghi. Vom obţine schema, din fig. 1.15, unde R12  R1  R3 
R4 ,
R3 R4 R1 R4
R24  R3  R4 
R1 , R41  R1  R4 
R3

12
 Figura 1.15

Aceeaşi schemă o vedem din fig.1.16

Figura 1.16
Acum putem calcula curentul I6:
R41
I6  J 
R R R R
R41  12 2  24 5 ,
R12  R2 R24  R5
apoi curenţii I2 şi I5 :
R12 R24
I2  I6
R12  R2 , I5  I6
R24  R5 .
Pentre calcularea celorlalţi curenţi e necesar de a trece la
schema fig 1.13.

1.5 Calculul circuitelor după legea lui Kirchhoff. „Suma

puterilor”.
Problema 12
De calculat curenţii din ramurile schemei fig. 1.17, dacă
R1=12Ω, R2=5Ω, R3=2Ω, R4=4Ω, R5=4Ω, R6=1Ω, R7=24Ω, E1=4V,
E2=1V, E6=5V, E7=2V, J2=0,7A.
13
 Figura 1.17

Alegem direcţiile curenţilor ramurali.

Stabilm nr. ecuaţiilor, care sunt necesare conform legii lui
Kirchhoff:
după legia I: n 1  5 1  4 ,

după legea a II-a: m  n  1  q  8  5  1  1  3 .

Scrim ecuaţiile după I lege a lui Kirchhoff:
I  I  I  0, I  I  J  0 , I  I  I  0 , I  I  I  0.
6 1 3 1 2 2 3 4 5 5 7 6

Alegem trei conture independent în afară de ramura cu sursa

de curent, şi arătăm direcţiile de ocolire . Scrim ecuaţiile după
legea a II-a lege a lui Kchhooff:
I R I R I R I R E E , I R I R I R  E ,
1 1 2 2 4 4 3 3 1 2 3 3 5 5 6 6 6

I R I R I R E . 7 7 5 5 4 4 7

Pentru a calcula curenţii e necesar de a rezolva sistemul de

ecuaţii:
 I  I  I  0 , I  I  0,7 , I  I  I  0 , I  I  I  0 ,
1 3 6 1 2 3 4 5 5 7 6

12 I  5 I  4 I  2 I  5 , 2 I  4 I  I  5 ,  4 I  4 I  24 I  2 .
1 2 4 3 3 5 6 4 5 7

Rezolvînd aceste ecuaţii obţinem următoarele valori ale

curenţilor:
I  0,5 A ; I  0,2 A ; I  0,5 A ;
1 2 3

I  0,25 A ; I  0,75 A ; I  1A ; I  0,25 A .

4 5 6 7

Pentru a controla corectitudinea calculelor curenţilor ramurali

se scrie ecuaţiile sumelor puterilor:
E1 I 1  E 2 I 2  E 6 I 6  E 7 I 7  U 2 J 2 
 R1 I 12  R2 I 22  R3 I 32  R4 I 42  R5 I 52  R6 I 62  R7 I 72 ,

unde U  E  R I  1  (5  0,2)  2V .

2 2 2 2

Introducînd datele problemei obţinem:

4  0,5  1  0,2  5  1  2  0,25  2  0.7  12  0,25 2  5  0,2 2  2  0,5 2 

14
  4  0,25 2  4  0,75 2  1  12  24  0,25 2 ; 8,7W  8,7W .

1.6 Metodele curenţilor de contur şi potnţialelor nodale

Problema 13
Din schema fig.1.18 calculaţi curenţii prin metoda curenţilor
de contur. Se dă: R1=20Ω, R2=30Ω, R3=40Ω, R4=80Ω, R5=20Ω,
R6=20Ω, E=16V, J=0,3A. Să se stabilească nr. ecuaţiilor, necesare
pentru curenţii de contur confor legii II Kichhoff:
m  q  n 1  7 1 4 1  3 .

Figura 1.18

În această schemă sursa de curent nu poate fi transformată în

sursă FEM echivalentă. E raţional în calitate de curent de contur
de a alege curentul sursei J. Ecuaţia se scrie pentru contururile cu
curenţii de contur necunoscuţi. Astfel, deoarece curentul de contur
J este cunoscut (q=1), atunci nr. contururilor necunoscute, pentru
care se compun ecuaţii conform metodei curenţilor de contur este
egal cu 3 (ramura cu sursa de curent este introdusă în conturul în
care curentul de contur I44=J).
Arbitrar alegem curenţii de contur I11,I22, I33. Scrim ecuaiile
legii II Kirchhoff pentru curenţii de contur:
(R  R  R )I  R I  R I  R J ,
1 6 4 11 6 22 4 33 4

 R I  (R  R  R )I  R I  R J ,
6 11 6 2 5 22 5 33 5

 R I  R I  (R  R  R )I  E  (R  R ) J ,
4 11 5 22 3 4 5 33 4 5

de unde avînd parametrii daţi obţinem: I  0,3 A , I  0,2 A , I  0,1A . 11 22 33

15
 Curenţii în contur: I 1  I 11  0,3 A , I 2  I 22  0,2 A , I 3  I 33  0,1A ,
I 4  I 33  J  I 11  0,1  0,3  0,3  0,1A , I 5  I 33  J  I 22  0,1  0,3  0,2  0,2 A ,
I 6  I 11  I 33  0,3  0,2  0,1A .

Problema 14:
Determinaţi curenţii din schema fig.1.19, dacă R1= R2=
R3=10Ω, R4=5Ω, R5=10Ω, R6=2Ω, R7=1Ω, R8=5Ω, J=2A, I1=200V,
I3=30V, I4=80V, I6=38V, I7=60V.

Figura 1.19

În schemă sunt patru noduri,deaceea nr de ecuaţii necesar de

alcătuit conform I legi Kirchhoff folosind metoda potenţialelor
nodale este n  1  4  1  3 .
Fie φ4=0, scriem sistemul de ecuaţii pentru nodurile 1 - 3 :
  (G  G  G )    G    G  E  G  E  G  J  E  G ,
1 1 4 7 2 1 2 4 4 4 1 1 7 7

 (G  G  G  G )    G    G  E  G  E  G  J ,
2 1 3 5 8 1 1 3 5 1 1 3 3

 (G  G  G )    G    G   E  G  E  G ,
3 4 5 6 1 4 2 5 4 4 6 6

unde
1 1 1 1
G  1   0,05Sm , G    0,1Sm , 3
R R 10  10
1 2R 10 3
1 1 1 1
G4    0,2 Sm G5 
R4 5

R5 10
 0,1Sm , ,
1 1 1 1 1 1
G6    0,5Sm G7 
R6 2
  1Sm G8 
R7 1
  0,2Sm
R8 5 , ,

Astefl,
1  1,25   2  0,05   3  0,2  80  0,2  200  0,05  2  60  1  68 ,
 1  0,05   2  0,45   3  0,1  200  0,05  30  0,1  2  5 ,
16
 .
  1  0,2   2  0,1   3  0,8  80  0,2  38  0,5  35

Din sistemul de ecuaţii determinăm nodurile:

  50W ,   10W ,   30W .
1 2 3

Arbitrar alegem direcţia curenţilor în ramuri şi-i determinăm

conform legii lui Ohm:
I  (    E )G  (50  10  200)  0,05  12 A ,
1 1 2 1 1

I  (    E )G  (30  50  80)  0,2  0 A ,

2 3 1 4 4

I  (  E )G  (50  60)  1  10 A ,

3 1 7 7

I  (  E )G  (10  30)  0,1  4 A ,

4 3 3 3

I   G  10  0,2  2 A , 5 2 8

I  (   )G  (10  30)  0,1  4 A ,

6 2 3 5

I  (  E )G  (30  38)  0,5  4 A .

7 3 6 6

Problema 15
Utilizînd metoda potenţialelor nodale găsiţi curenţii în
schema fig.1.20. Se dă: E1=100V, E2=10V, E5=40V, R1=20Ω,
R2=30Ω, R3=20Ω, R4=10Ω.

Figura 1. 20

În schemă sunt patru noduri, şase ramuri, din care în

douăsunt introduse surse ideale FEM E1 şi E5. Potenţialul unuia
din noduri la care este unită sursa ideală este egală cu 0. Dacă,
φ4=0 şi φ2=E1=100V. În schemă a rămas sursa ideală E5, mărimea
căreea este infinită. Arătăm cum ocolim această situaţie. Dacă în
toate ramurile care se unesc la un nod oarecare vom introduce
FEM egale, orientate spre nod (sau dela nod), acest lucru nu va
influenţa asupra curenţilor repartizaţi în circuit, deoarece în
ecuaţiile alcătuite conform legii II Kirchhoff pentru orice contur
aceste FEM se compensează reciproc. Introducem în toate
17
ramurile unite la nodul 1, FEM E’, orientate spre acest nod şi
egale cu E5 (fig.1.21). Se obţine că în ramura 3-1 acţioneză FEM
de aceeaşi valoare, dar orientate opus, suma lor este egal cu 0. De
aceea nodurile 3-1 sunt echipotenţiale şi ele pot fi micşorate
(fig.1.22). Această schemă are trei noduri unde ramura 2-4 are o
FEM ideală (φ4=0, φ2=E1).

Figura 1. 21

Conform metodei potenţialelor nodale trebuie de alcătuit dăar

o ecuaţie pentru nodul 1(3). Ecuaţia are următoarea formă:
  (G  G  G  G )    (G  G )  E 'G  ( E  E ' )  G .
1 1 2 3 4 2 1 2 4 2 2

Figura 1.22

Introducînd valorile obţinem φ1=60V. Curenţii I1- I4 îi

determinăm utilizînd legea lui Ohm:
I  (   )G  2 A , I  (    E  E ' )G  3 A ,
1 2 1 1 2 2 1 2 2

I   G  3 A , I  (  E ' )G  2 A .
3 1 3 4 1 4

18
 Curenţii I, I5 îi determinăm conform I legi Kirchhoff din
schema iniţială:
I  I  I  5 A , I  I  I  1A .
1 2 5 3 4

Problema 16
Pentru conectarea corectă a generatorului (fig.1.23) cu FEM
E1=E2=230V şi rezistenţele interioare Rint1=0,5Ω, Rint2=0,4Ω
alimentează consumatorul, rezistenţa echivalentă a căruia R3=10Ω.
Determinaţi curenţii în ramuri.

Figura 1.23

Conform metodei a două noduri dacă φb=0, atunci:

1 1
230   230 
E1G1  E 2 G2 0,5 0,4
U ab   a 
G1  G2  G3

1 1 1
 225V .
 
0,5 0,4 10
Direcţionăm curenţii în ramuri arbitrar.
Curenţii
  a  E1
I1   ( E1  U ab )G1  (230  225)  2  10 A ;
Rint 1
I 2  ( E 2  U ab )G2  (230  225)  2,5  12,5 A ;
.
I 3  U ab G3  225  0,1  22,5 A

Dacă Rint=0, atunci   U a ab  E . Curentul I se determină din I

1 1
lege Kirchhoff .
La funcţionarea în paralel a generatoarelor la FEM egale,
distribuirea curenţilor între ei se determină conform rezistenţei lor
interioare:
I 1 ( E1  U ab )G1 G1 Rint 2
  
I 2 ( E 2  U ab )G2 G2 Rint 1
Cum se vor schimba curenţii generatoarelor, dacă FEM E2 se
va micşora cu 1%?
Pentru E2=227,7V obţinem

19
 E1G1  E 2 G 2 230  2  22,7  2,5
U ab 
G1  G 2  G3

4,6
 223,75V ;
I 1  ( E1  U ab )G1  (230  223,75)  2  12,5 A ;
,
I 2  ( E 2  U ab )G2  (227,7  223,75)  2,5  9,875 A

adică curentul de la sursa a II-a se va micşora de la 12,5 pînă

la 9,875A sau cu 21%, curentul primei surse se va mări.
Dacă se cere de descărcat un generator, adică să egalăm
curentul lui cu zero, atunci acest lucru este posibil,dacă FEM
respectivă va fi egală cu tensiunea U...
Să presupunem că trebuie să descărcăm al II-lea generator,
adică să facem ca I  ( E  U )G  0 Acest lucru este posibil
2 2 ab 2

respectând condiţia E  U .Introducând această egalitate în

2 ab

formula tensiunii nodale, vom obţine:

E1G1  U ab G2 E1G1 230  2
U ab 
G1  G 2  G3 , de unde U ab  
G1  G3 2  0,1
 219V .
Astfel, la E2=219V şi Uab=219V curentul I2=0.

1.7. Transformarea conexiunii paralele a ramurilor cu

sursele de energie.
Problema 17
Determinaţi curenţii în ramurile schemei fig.1.24,a, dacă
E1=48V, E2=24V, E3=12V, E=12V, R1=3Ω, R2=6Ω, R3= R4=2Ω,
R=6Ω.

20
 a)

b)
Figura 1.24

Pentru determinarea curentului I4 înlocuim fiecare conexiune

paralelă a ramurilor cu o singură echivalentă.
Echivalenţa FEM E12 şi rezistenţa echivalentă R12 pentru
ramurile din stînga:
E1G1 48  0,33  24  0,166
E12 
G1  G2

0,33  0,166
 24V ,
1 1 1 1
G1    0,333Sm
R1 3 , G2    0,167 Sm
R2 6 ,
1 RR
G12  G1  G2  0,5Sm , R12   1 2  2 .
G12 R1  R2
Echivalena FEM E34 şi rezistenţa echivalentă R34 pentru
ramurile din dreapta:
3E / R 3 6
E  34  E  12V , R    2 . 34
3/ R R 3
În rezultatul transfomării obţinem schema, arătată în
fig.1.24,b
Curentul în această schemă
E12  E3  E34 24  12  12
I4    3A ;
R12  R34  R3  R4 2  2  2  2
tensiunea pe porţiunile
;
U 12  E12  I 4 R12  24  3  2  18V
U  E  I R  12  3  2  18V .
34 34 4 34

Curenţii în ramurile schemei iniţiale:

1
I 1  ( E1  U 21 )G1  (48  18) 
3
 10 A ,
1
I 2  ( E 2  U 21 )G2  ( 24  18)   7 A
6 .

21
 Deoarece U34> E, aceste surse funcţionează în regim de
consum, curentul în ramurile cu FEM E este:
1 18  12
I  (U  E )   1A . 34
R 6

2.6 Metoda superpoziţiei.

Problema 18
Pentru schema din fig.1.25 sunt daţi parametrii: E1=25V,
J2=0,125A, R1=100Ω, R2=2000Ω, R3=500Ω. Determinaţi curenţii
în ramuri utilizînd metoda superpoziţiei.

Figura 1. 25

Omitem sursa de curent şi determinăm componentele

curenţilor de la sursa FEM (fig.1.26).

Figura 1. 26
Curenţii în ramuri:
E1 25
I 1    0,05 A
R2 R3 2000  500 ,
R1  100 
R2  R3 2000  500
R3 500
I 2  I 1  0,05   0,01A ,
R2  R3 2000  500
I 3  I 1  I 2  0,05  0,01  0,04 A .

La funcţionarea sursei J2 curenţii în ramurile schemei fig.1.27

sunt:
R2 R3 2000  500
I 1  J 2   0,125   0,1A
R2 R3 2000  500 ,
( R2  R3 )(  R1 ) (2000  500)(  100)
R2  R3 2000  500

22
 R1 R3 100  500
I 2  J 2   0,125   0,005 A
R1 R3 100  500 ,
( R1  R3 )(  R2 ) (100  500)(  2000)
R1  R3 100  500
J 2  I 1  I 2  I 3  0 , I 3  J 2  I 1  I 2  0,125  0,005  0,1  0,02 A .

Figura 1.27

Curenţii căutaţi
I 1  I 1  I 1  0,05  0,1  0,05 A , direcţia curentului I1 coincide cu
direcţia curentului I 1 :
I 2  I 2  I 2  0,01  0,005  0,015 A ;
I 3  I 3  I 3  0,04  0,02  0,06 A .

Problema 19
Cum se schimbă curenţii din schema fig.1.28, dacă FEM E3
se măreşte de la 48 la 96V? Pînă la aceasta curenţii în ramuri erau
egali: I1=0, I2= I3= I4= I5=3A, R1=8Ω, R2=16Ω, R3=8Ω, R4=16Ω.

Figura 1. 28

Pentru determinarea curenţilor e raţional de folosirii metodei

superpoziţiei. Pentru aceasta e deajuns de a calcula curenţii în
ramurile schemei figurii 1.29 de la sursa FEM E  96  48  48V , 3

avînd aceeaşi direcţie cu FEM E3 din schema figurii 1.28 şi

23
suprapunem punctele schemei figurii 1.29 pe punctele ramurii
corespunzătoare schemei figurii 1.28.

Figura 1. 29
Determinăm rezistenţa echivalentă a schemei:
R1 R2 R3 8  16  16
Rech  R3  8  12 .
R1 R2  R1 R4  R2 R4 8  16  8  16  16  16
Curentul total
E3 48
I 3    4A .
Rech 12
Curentul în ramuri
E 3  I 3 R3 U 1 48  4  8
I 5     2A ,
R1 R1 8
U 16 U 16
I 2  1   1A , I 4  1   1A ,
R2 16 R4 16
I 1  I 3  I 5  4  2  2 A .

Curenţii rezultanţi din schema dată:

I 1  I 1  I 1  0  2  2 A , I 2  I 2  I 2  3  1  2 A ,
I   I  I   3  4  7 A , I 4  I 4  I 4  3  1  4 A ,
3 3 3

I   I  I   3  2  5 A .
5 5 5

1.9 Metoda generatoruui echivalent (bipolaritatea activă)

Problema 20
Din schema figurii 1.30 determinaţi curentul I6 prin metoda
generatorului echivalent, dacă R1=45Ω, R2=30Ω, R3=15Ω,
R4=36Ω, R51=18Ω, R6=3Ω, R7=5Ω, E1=225V, E4=180V.

24
 Figura 1. 30

Deconectăm ramura cu rezistenţa R6 şi determinăm tensiunea

Ux (figura 1.31). Pentru aceasta determină curenţii:
E1 225 E 180
I3    5A , I5  4   10 A .
R2  R3 30  15 R5 18
Tensiunea mers în gol:
U  I R  I R  0 (prin rezistenţa R curentul nu curge),
x 3 3 5 5 7
U  I R  I R  5  15  10  18  225V .
x 3 3 5 5

Figura 1. 31

Rezistenţa pasivă bipolară între punctele a, b la deconectarea

rezistenţei R6 (fig.1.32) la intrare este:
R 2 R3 30  15
Rab   R7   15 .
R2  R3 30  15

Figura 1. 32
Rezistenţele R1, R2, R3 restrînse.
Curentul calculat
Ux 25
I6    14,1A .
Rab  R6 15  3

Preoblema 21
25
 Pentru schema figurii 1.33 de calculat, prin metoda
generatorul echivalent curentul prin rezistenţa Rint dacă :E1=18V,
E2=21V, R1=1Ω, R2=2Ω, R3=2Ω, R4=7Ω, R5=6Ω.

Figura 1. 33
Notăm arbitrar direcţia curentului I1 căutat. Toată schema
unită la rezistenţa R1 o vom înlocui cu generatorul de tensiune
echivalent la care FEM E=Ux, dar rezistenţa internă Rint este egală
cu rezistenţa de intrare a bipolului pasiv. Dacă în ramura în care
trebuie de determinat curentul este o sursă de FEM, atunci sursa
împrună cu rezistenţa rămasă e mai bine al atribui la bipolul activ.
Schema generatorului echivalent în regimul mers în gol este
arătată pe figura1.34. Direcţia tensiunii Ux este aleasă arbitrar.
Curentul
E2 21
I   1,4 A
R3  R4  R5 2  7  6
Din legea II Kirchhoff:
E2  E  U  I ( R  R ) ,de unde
1 x 3 4

U x  E 2  E1  I ( R3  R4 )  21  18  1,4(2  7)  9,6V .

Figura 1. 34
26
 Corespunzător direcţia reală a acestei tensiuni (notată prin
puncte) este de sens opus.
Determinăm rezistenţa de intrare a bipolului pasiv (fig. 1.35):
R5 ( R3  R4 ) 6  ( 2  7)
Rint  R2   2  5,6 .
R5  R3  R4 627

Figura 1. 35

Rezistenţa de intrare se determină prin două metode. În regim

de scurt circuit (R1=0) determinăm curentul Iint. Atunci
Ux
Rint 
I int .
Schema echivalentă a sursei FEM, la care E=Ux şi Rintern=Rint
este arătată în fig. 1.36. Curentul căutat
Ux 9,6
I1    1,4 A .
Rint  R1 5,6  1

Figura 1. 36

Dacă din schema iniţială de scos toată ramura „ac”, unde se

detrmniă curentul, iar celaltă parte a schemei de a o schimba cu un
generator echivalent atunci U  IR  1,4  6  8,4V . Rezistenţa de intrare
ac 5

( R3  R4 ) R5 (2  7)  5
 
Rint   3,6 .
R3  R4  R5 2  7  5
În acest caz schema echivalentă cu bipolul activ (fig.1.37) se
deosebeşte de schema fig.1.36. Curentul căutat
E1  U x 18  8,4
I1    1,4 A .
 1  2  3,6
R1  R2  Rint
27
 Figura 1. 37

Problema 22
Întrerupătorul K din schema fig.1.38 se poate afla în una din
trei poziţii. În poziţia 1 curentul I=I1=100mA, în poziţia 2 –
curentul I=I2=50mA, în poziţia 3 – I=I3=20mA. Rezistenţa
rezistorului R2=1kΩ. Determinaţi rezistenţa rezistorului R3,
rezistenţa de intrare a bipolului raportat la punctul a,b şi tensiunea
mers în gol.

Figura 1. 38

La conectarea întrerupătorului K în poziţia 1 are loc un scurt

circuit, de aceea în corespundere cu metoda generatorului
echivalent
U a int
I1   100mA .
Rint
Poziţia 2 şi 3 a întrerupătorului corespunde regimului de
sarcină:
U a int
I2   50mA ,
Rint  R2
U a int
I3   20mA .
Rint  R3
Din ecuaţiile obţinute
I 2 R2 50  1
U a int  
1  I 2 / I 2 1  50 / 100
 100V ,
28
 U a int 100
Rint    1k , R4  4k .
I1 100

1.10 Teorema reciprocă. Teorema variaţiillor. Rezistenţele

liniare în circuitele electrice.
Problema 23
În schema fig. 1.39 întrerupătoarele K1, K2, K3 şi K4 se află
sau în prima sau în a doua poziţie. Dacă ele se află în poziţia 1,
atunci în schema este conectat numai o sursă FEM E4. Sub
influenţa FEM E4 curg curenţii I1, I2, I3. Aflaţi curentul I4, în cazul
în care toate întrerupătoarele se află în poziţia 2, presupunînd că
E1=20V, E2=40V, E3=50V, E4=10V.

Figura 1. 39

Pentru determinarea curentului I4 vom folosi principiile

suprapunerii şi reciprocităţii. Dacă în schemă ar fi fost întrodus
doar o sursă FEM E1, iar celelalte ar fi lipsit atunci în ramura R4
după principiul reciprocităţii ar fi trecut de sus în jos curent de
1,5A (curentul I1 de la E4 era egal cu 1,5A). Deoarece FEM
20
E4=10V, atunci în ramura cu R4 va curge curentul I   1,5  10  3 A .
4

Analogic determinăm curenţii în ramura cu R4 de la sursa FEM E2,

E3:
40 50
I   3 
4  12 A , I   1 
4  5A .
10 10
Curentul I4 îl determinăm prin suma algebrică a tuturor curenţilor
(luînd în consideraţi direcţiile lor)
I  I   I   I   3  12  5  10 A .
4 4 4 4

29
 Problema 24
Folosind principiul reciprocităţii de stabilit indicaţiile
ampermetrului A (fig.1.40). Se dă: E=30V, R1=8kΩ, R2= R5=2kΩ.

Figura 1. 40

Confor principiului reciprocităţii schema fig.1.40 poate fi

modificată în schema fig.1.41, unde curetul I=I5.

Figura 1. 41

Această schemă poate fi reprezentată în felul următor (fig. 1.42).

Figura 1. 42
Calculăm curenţii:
E 30
I 5    5mA
R1 R2 RR 64 82 ,
R5   4 3 2 
R1  R2 R4  R3 64 82

30
 R4 2
I 3  I 5  5  1mA ,
R 4  R3 28
R2 54
I 1  I 5   2mA .
R1  R2 6  4
Din schema fig.1.41 curentul I 5  I 1  I 3  2  1  1mA .

Problema 25
La micşorarea cu 0,25Ω rezistenţa R1 la unul din braţele
podului balansat cu 4 umere (fig.1.43) în circuitul galvanometrului
G ia naştere curentuul I2=50μA, iar I1 în rezistenţa R1 se schimbă
de la 100 pînă la 125mA. Determinaţi dependenţa schimbării
curentul I2 de schimbarea rezistenţei R1.

Figura 1. 43

După teorema variaţiei schimbarea curentului

G12 R1 I1
I 2 
1  R1G11 ,
unde ΔR1 – schimbarea rezistenţei R1,
I1 – curentul la ΔR1 =0,
G11 şi G12 – conductibilitatea la intrarea ramurii 1 şi
conductibilitatea reciprocă a ramurilor 2 şi1 ΔR1 =0,
Conductibilitatea de intrare G11 şi conductibilitatea reciprocă
G12 le determinăm, înlocuind conform teoremei compensării ΔR1
pe FEM E  R ( I  I ) , unde ΔI1 – schimbarea curentului în
1 1 1 1

ramura 1. În baza principiului suprapunerii putem afirma că

creşterea curenţilor ΔI1, ΔI2 este favorizată numai de FEM ΔE1.
Corespunzător,
I 1 25
G11    0,8Sm ,
E 2 0,25  (100  25)
I 2 50  10 3
G12  
E 2 0,25  (100  25)
 1,6  10 3 Sm .

31
 Astfel, excluzind reciprocitate, reeşind din ecuaţia iniţială
capătă următoarea formă
1,6  10 3  R1  100  10 3 160  R1
I 2   A .
1  0,8  R1 1  0,8  R1

Problema 26
Pentru schema fig.1.44 sunt cunoscute datel ampermetrului
A1, A2 în două regime: 1) R=0, I1=5A, I2=2A; 2) R=R1, I1=4A,
I2=1A. Determinaţi datele primului ampermetru în cazul în care
R=∞.

Figura 1. 44

Pentru circuitul liniar avem relaţia I  a  b  I După datele a

1 2

două regime găsim coeficienţii a şi b din ecuaţiile:

5  a  b  2 , 4  a  b  1 , de unde a=3A, b=1

Dacă R=∞ curentul I2=0 şi I  a  b  0  a  3A .

1

32