Sunteți pe pagina 1din 1

MUNCA FĂRĂ FORME LEGALE

Munca fără forme legale este un subiect de actualitate, fiind practicat, în primul rând, de o
bună parte a populației ce are nevoie de venituri constante iar în al doilea rând, înlesnit de un
procent semnificativ de angajatori care preferă acest tip de „muncă la negru” pentru a evita plata
taxelor și impozitelor legale.

„Munca la negru” constituie munca prestată în absența unui contract individual de muncă
scris, cu toate că raportul juridic intervenit între părți ar corespunde, pe fond, profilului unui astfel
de contract.1

La nivelul Uniunii Europene, munca nedeclarată este definită ca fiind „orice activitate
remunerată, care este legală în ceea ce privește natura ei, dar nu este declarată autorităților publice,
luând în calcul diferențele sistemelor de reglementare din statele membre.2

Munca informală, așa cum mai este denumită, este munca prestată în absența unui contract
de muncă înregistrat în concordanță cu prevederile legii statului în care este prestată activitatea.

Pe lângă aceasta, munca gri sau munca subdeclarată presupune existența unui contract de
muncă, dar care, cuprinde elemente neconcordante cu realitatea, astfel:

 un salariu declarat diferit de cel plătit;


 o funcție declarată diferită de cea ocupată;
 un timp de lucru mai mare decât cel legal și/sau prevăzut în contract;
 neplata asigurărilor sociale, potrivit contractului;
 norme de muncă diferite de cele prevăzute în contract.

În termeni juridici, această modalitate de angajare poartă denumirea de „simulație” constând


în existența unui act juridic public dar neconcordant cu realitatea și în paralel, un act juridic ascuns,
dar adevărat.3

1
Raluca Dimitriu, Dreptul muncii. Anxietăți ale prezentului, Ed. Rentrop&Straton, 2016, p. 156.
2
Raluca Dimitriu, op. cit., p. 157.
3
Raluca Dimitriu, op. cit., p. 157.