1.Noţiunea de izvor de drept .

Clasificarea izvoarelor de drept civil

Izvor de drept formă de existenţă a normelor de drept ,care au o putere obligatorie.
Prin izvor de drept ,în sens juridic, se înţeleg formele de exprimare a normelor juridice, inclusive a
celor de drept civil.
Normele de drept civil-sunt reguli de conduit pentru subiectele de drept în raporturile care
formează obiectul de reglementare al dreptului civil.
Izvoarele dreptului civil sunt:
1.Constituţia R.M. este adoptată de autoritatea legislativă supremă şi serveşte drept bază pentru
constituirea tuturor ramurilor de drept inclusive a celei civile. Ea are o forţă juridică superioară căreia
se subordonează celelalte acte normative.
2.Codul Civil – lege amplă, complexă , este considerat principalul izvor de drept civil. El de
asemenea nu are superioritate faţă de alte legi organice.
3.Izvoarele scrise ale dreptului civil sînt: -legi(izvorul principal al dreptului civil)
Legile sunt de 3 categorii: – constituţionale
-organice
-ordinare
-acte normative subordinate legii: 1.Dectele preşedintelui RM – cuprind dispoziţii cu caracter
normativ.
2.Hotărîrile şi dispoziţiile guvernului – se emit pentru organizarea executării legilor. (în care sunt
reglementate modul de fondare ,de desfăşurare şi încetare a activităţilor întreprinderilor în nume
colectiv şi a societăţilor cu răspundere limitată.)
4.Legi speciale
Legea cu privire la proprietate – se referă la proprietatea privată care aparţine persoanei fizice cu
drept de proprietate, folosinţă şi dispoziţie.
Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi –prevede formele juridice de organizare a activităţii
de întreprinzător , modul de fondare , de desfăşurare şi de încetare a activităţii agenţilor economici.
5.Actele normative – izvoare ale dreptului civil, pot cuprinde norme care, din punct de vedere al
forţei lor obligatorii,pot fi clasificate în:
-Imperative – impun o anumită conduit participanţilor la raportul juridic, de la care nu se pot abate.
-Dispozitive- aplicarea lor este lăsată la discreţia participanţilor la raportul juridic.
Actele normative pot fi clasificate în:
-Speciale-– reglementează o sferă mai restrînsă de relaţii sociale, sunt reprezentate de Codul
familiei.
-Generale – prezintă acţiuni care se aplică tuturor raporturilor juridice civile. Sunt prezentate de
Codul Civil şi reglementează o sferă largă de relaţii.
Actele normative internaţionale – izvoare ale dreptului civil
Tratatele internaţionale sunt izvoare ale dreptului.
Tratatele internaţionale – se aplică direct, fără adoptarea unei legi interne care să corespundă
dispoziţiilor tratatelor internaţionale.
6. Uzantele- Acestea sunt numite pentru prima dată izvor de drept civil în art. 4 din Codul
Civil.Uzanţa reprezintă o normă de conduită nescrisă ,emanînd direct de la popor, este generală ,
permanentă şi recunoscută de autoritatea public drept obligatorie. Uzanţa se formează prin
aplicarea îndelungată în viaţa socială a unei reguli de conduită, în virtutea unor deprinderi, cu
convingerea că se respectă o regulă obligatorie.Uzanţa sau obiceiul – pot fi aplicate numai dacă nu
contravin legii, ordinii publice şi bunurilor moravuri. Ca izvor de drept, cutuma are sub aspect moral
şi intelectual – o valoare superioară legii, prin aceea că e acceptată în mod voluntar ,a fost găsită
demnă de a fi acceptată.
7. Aplicarea legii civile în timp e determinată de două momente:
1)data cînd începe acţiunea normei juridice
2)durata producerii de efecte juridice 3)data cînd încetează acţiunea ei.
1)Legea civilă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al R.M sau la o altă dată
prevăzută în lege. Regula intrării în vigoare la data publicării ei este guvernată de două
principii:
a)Principiul neretroactivităţii legii civile noi exprimă regula juridică după care legea civilă se aplică
numai situaţiilor ce se ivesc în practică de la data intrării în vigoare a legii, nu şi situaţiilor realizate
anterior
De la acest principiu există o excepţie: –- retroactivitatea legii civile noi. Potrivit acestei exepţii legea
civilă nouă se va aplica şi situaţiilor juridice anterioare intrării ei în vigoare.
b)Principiul aplicării imediate a legii civile noi este consemnat în art.. 6 alin. 3 C. civ., care prevede
că: “de la data intrării în vigoare a legii civile noi, efectele legii veci încetează …”.
Acest principiu face excepţie: – supraveţuirea legii civile vechi (ultraactivitatea). Ultraactivitatea legii
civile vechi înseamnă aplicarea acesteia unor situaţii prevăzute în legea nouă, deşi ea a fost
abrogată.
2)Durata producerii efectelor juridice reprezintă perioada de timp în care actul juridic civil se află
în vigoare, producînd efecte juridice obligatorii, cuprinse între momentul intrării în vigoare şi cel al
ieşirii din vigoare al actului juridic respectiv.
3)Ieșirea din vigoare a actului normativ- ieșirea din vigoare a actului normativ semnifică încetarea
acțiunii acestora precum și incapacitatea actului normativ de a reglementa relațiile sociale și de a
produce efecte juridice.
Legea privind actele legislative legea.nr 780 prevede următoarele căi de ieșire din vigoare:
–Abrogarea – ieșirea din vigoare a unui act normativ învechit parțial sau total,prin substituirea
acestuia cu un alt act normativ corespunzător necesităților sociale. (scoaterea din circuit cu
substituirea cu act corespuzător).
După volum deosebim abrogare totală și parțială.
-abrogare totală–scos din circuit și substituit complet.
–abrogare parțială – scos din circuit doar o parte a actului normativ.
După formula sau expresia de abrogare deosebim:
-abrogarea expresă directă–cînd se arată în text ceea ce se abrogă.(actul în capitol,în ansamblu).
-abrogarea expresă indirectă–cînd se arată la general că actele normative necorespunzătoare cu
noul act normativ se abrogă.
-abrogarea tacită(implicită) – denotă absența unei expresii de abrogare.
Ajungerea la termen – data expirării actului normativ,adică ajungerea la limita normei ,este
procedeul de eșire din vigoare a actelor normative temporare.
–Caducitatea – este o cale de ieșire din vigoare a actelor normative care își pierd obiectul de
reglementare.
–Consumarea actului normativ- procedeu de eșire a actului normativ,care și-a atins scopul.