Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Daca aveti nevoie de niste idei de abordare a crizelor de plans, furie si a autostimularilor, iata capitolele care se refera la
aceste teme, traduse, in lucrarea:
A Work in Progress: Behavior Management Strategies & A Curriculum for Intensive Behavioral
Treatment of Autism (Paperback)
- by Ron Leaf (Author), John McEachin (Author), Jaisom D. Harsh (Author) -
COMPORTAMENTE DISRUPTIVE
Comportamentele disruptive sunt printre cele mai importante obstacole in tratament. Ele sunt extrem de dificil
de schimbat si creeaza stress si frustrare pt toata lumea. Insa cel mai mare obstacol in tratament il reprezinta evitarea
corectarii acestor comportamente disruptive. Deseori ele nici macar nu sunt luate in calcul pt a fi tratate.
Exista se pare cateva motive pt care programele nu se adreseaza corectarii acestora.
Unul dintre motive este acela ca sunt extrem de dificil de schimbat deoarece comportamentele de acest gen au
fost pt copil extrem de eficiente in procesul de adaptare din viata de zi cu zi.
Si ca orice comportament adaptativ si eficient de alungul timpului (fie un an, fie 10 ani), acesta este intotdeauna
dificil de schimbat.
Atunci cand incepi schimbarea comportamentului disruptiv te poti astepta la cresterea frecventei si intensitatii
lui. Copiii se supara atunci cand incercam sa eliminam comportamentele care sunt functionale pt ei. Deasemenea, ei
stiu din experientele trecute ca daca exagereaza comportamentul, cel putin din cand in cand, cei din jur vor ceda in cele
din urma. Nedorind sa ne vedem copiii suparati este deseori tentant sa cedam. Acesta este un raspuns natural in
asemenea situatii.
Din pacate, cedand nu facem decat sa intarim aceste comportamente neadecvate facand astfel terapia mult mai
dificila.
Un alt motiv pt care evitam sa corectam comportamentele disruptive este acela ca se crede ca odata cu
dezvoltarea dpdv cognitiv copilul va parea mai putin dizabilitat. Multi terapeuti se focuseaza pe masterarea
programelor de comunicare si academice si ignora comportamentele neadecvate deoarece considera ca plasarea si
succesul copilului in scoala este ingreunata de lipsa limbajului.
Ironic, comportamentele disruptive si nu lipsa limbajului sunt cel mai adesea cauza neintegrarii copilului in
comunitate. Alti terapeuti cred ca odata ce copilul incepe sa vorbeasca vor scadea sau disparea si comportamentele
disruptive. Din pacate, prezenta acestor comportamente nedorite nu numai ca scad ca numar oportunitatile pt invatare
ale copilului, dar si incetinesc ritmul de invatare. Pana la urma tot va trebui sa le consideram in terapie. Din pacate,
amanand rezolvarea acestor probleme vom face si mai grea schimbarea comportamentelor nedorite.
Uneori parintii si stafful devin atat de obisnuiti cu comportamentele neadecvate incat nici nu mai observa
prezenta lor sau cat de mult acestea interfereaza cu procesul de invatare. Deseori se ajunge la un fals echilibru din
cauza faptului ca mediul in care isi desfasoara activitatea copilul este adaptat astfel incat nevoile lui sa fie implinite
mereu inainte ca comportamentul aberant sa devina aparent. Realizam ca copilul este dependent de mediul creat doar la
reactia lui extrema produsa de o mica schimbare intervenita inevitabil.
Rezolvarea problemelor comportamentale poate sa nu reprezinte o prioritate atunci cand parintii si stafful spera
ca comportamentul nedorit va disparea de la sine in timp. Cu siguranta speranta aceasta este intarita de credinta ca
odata cu acumularea cunostintelor si a dobandirii limbajului comportamentul deviant se va remite. Din pacate asta se
intampla mult prea incet iar remiterea comportamentului disruptiv este doar amanata.
Asa cum am spus mai sus, incercarea de a schimba comportamentul nedorit va avea deseori ca prim efect
inrautatirea situatiei. Aceasta nu este o experienta usor de suportat pt toata lumea. In afara faptului ca nu vrem sa
suportam furia copilului, este extrem de stresant sa vedem copilul atat de suparat. Desi cresterea intensitatii
comportamentului disruptiv este de fapt un semn bun (pt ca inseamna ca copilul este constient de schimbarea
intervenita, este interactiv, demonstreaza persistenta etc), tot nu ne face sa ne simtim mai relaxati. Trebuie sa ne
reamintim mereu ca obiectivul nu este mentinerea copilului fericit pe termen scurt, ci acela de a l face fericit pe termen
lung. Noi stim cum sa facem un copil fericit- sa l lasam sa se autostimuleze si sa ii facem toate poftele, dar, evident,
1
astfel nu lucram in interesul copilului. Ca adulti, deseori trebuie sa luam decizii care reduc anumite preferinte ale
copiilor. Trebuie sa te speli pe dinti inainte de a te duce la culcare; nu poti sa mananci doar cartofi prajiti;nu poti sa ti
arunci lucrurile pe jos etc…Copiii iau deseori decizii in defavoarea lor si noi, ca adulti, avem responsabilitatea de a I
ajuta sa ia deciziile cele mai bune pt ei. Este analog cu a te vaccina- nu este placut,dar e necesar. Cu siguranta vom
incerca sa facem experientele copiilor pozitive si atat de placute pe cat posibil, dar sa recunoastem ca sunt inevitabile
anumite decizii inconfortabile.
In cele din urma, multi si au dat seama ca a elimina un comportament disruptiv cere mult mai multa rabdare si
pricepere decat a invata pe copil ceva atat de complex ca limbajul. Cand staffului ii lipsesc calitatile necesare , frica si
neajutorarea il fac sa evite pur si simplu abordarea problemelor comportamentale.
MEDIU SI STRESS
Mediul are un efect important asupra comportamentului. Un cadru haotic (ie galagie,prea cald, dezordine, etc)
poate conduce la un comportament violent, pe cand o atmosfera placuta, calma duce la comportamente dorite. Acesta
este un adevar pt oameni in general si pt copii cu autism in special. Vorbirea pe un ton bland si calm poate avea un
impact pozitiv incredibil asupra comportamentului disruptiv. Si totusi, tendinta noastra este sa ne comportam in aceste
situatii exact pe dos. Vom ridica vocea si vom vorbi mult mai repede ceea ce va avea ca efect nu numai exagerarea
comportamentului aberant ci si enervarea noastra. Deasemenea sa ne gandim la reactia spontana pe care o avem atunci
cand copilul apuca materialele: fara macar sa ne gandim, ne surprindem apucand materialele din mainile copilului pt a
nu se distruge. Insa aceasta interventie fizica spontana a noastra va avea ca efect marirea haosului si incapatanarea
copilului in a controla situatia.
2
Poate fi folositoare pt adulti practicarea tehnicilor de management al stressului astfel incat sa reusim sa ne
mentinem calmul in astfel de situatii. Putem incerca exercitii de respiratii profunde, sa ne amintim mereu sa ramanem
calmi, sa ne imaginam scene placute sau chiar sa luam o pauza.Ramanand calmi nu numai ca reducem starea de
agitatie, dar si ajuta la cresterea obiectivitatii noastre. Deasemenea vom reduce orice atentie negativa asupra copilului
care ar putea recompensa comportamentul sau aberant.
Micsorand sansele de a transforma mediul de lucru intr un camp de batalie, descrestem si sansele de a asista la
comportamente disruptive severe. Dandu I copilului posibilitatea de a face alegeri poate fi foarte eficient. Intrebari de
genul “preferi sa lucram pe jos sau la masa?”, “ce lectie vrei sa facem acum?”, “in ce camera vrei sa te joci?” pot crea o
situatie mai calma.
Nu cereti copilului sa execute ceva ce stiti ca nu I place si care va conduce la exagerarea reactiei negative decat
daca sunteti pregatiti pt ea (reactia negativa). Cu alte cuvinte, incercati sa nu cereti niciodata copilului un lucru decat
daca sunteti pregatiti sa aplicati toate consecintele ce decurg din lipsa raspunsului sau a raspunsului eronat (ca de ex
promptarea fizica).
Plictiseala conduce deseori la comportamente disruptive. Totusi nu reusim si nici nu vrem intotdeauna sa
eliminam plictiseala. Copiii trebuie sa invete sa si invinga plictiseala. Dar, binenteles, putem sa ne propunem sa nu
cream momente inutile de plictiseala. Iata cativa factori ce pot contribui la reducerea plictiselii si frustrarii copilului in
timpul terapiei:
- tonuri entuziaste
- varierea locurilor in care se desfasoara terapia
- varierea instructiilor ( “ce este?” vs “ce vezi?” vs “”ce poti sa spui despre?” etc)
- materialele folosite sa fie interesante, preferate si functionale
- nu plictisiti copilul cu programe deja masterate
- nu pedepsiti copilul pt atentie buna si raspuns corect prin terminarea trialului atunci cand este cooperant.
Similar, atentie sa scurtati programul daca simtiti ca incepe sa se agite
- mentineti o rata a succesului ridicata
- folositi recompense preferate de copil (chiar si obiecte autostimulante pot fi folosite)
- variati taskurile
- folositi recompense naturale si variate
- utilizati un limbaj cat mai firesc cu putinta
- variati curriculumul (verbalizarea, joaca, autoajutorarea, socializarea)
- reduceti invatatul intr o structura prea rigida (cateodata lucrati pe covor in loc de la masa)
Cand apare comportamentul aberant, trebuie sa manifestati cea mai mica cantitate de atentie necesara.
Cateodata asta inseamna sa ignorati complet comportamentul. Evident, daca comportamentul este periculos sau extrem
de exagerat (urlat, lovit etc) un anumit grad de atentie este necesar si consta in incercarea de a opri comportamentul
(indepartarea mainilor copilului sau luarea lui din acel loc). Daca acest lucru se va face, se va face cat mai discret,
acordand atentie minim posibil, inclusiv limitand contactul vizual si reducand conversatia cu copilul. De obicei ,
oamenii dau, din contra, prea multa atentie in astfel de momente. Acordand atentie mare in momentele respective nu
numai ca intarim comportamentul deviant, dar il vom si agita si mai tare pe copil si il invitam sa exacerbeze
comportamentul nedorit. Chiar daca procedand astfel (atentie mare) vom opri comportamentul, copilul va deveni
extrem de dependent de control extern. Deci, acordand atentie minima, evitati aceasta capcana, totodata eliminand
recompensarea ce mentine si intareste comportamentul.
3
i se pare neplacut (de ex sa paraseasca un joc care I place, sa I iei jucaria preferata) , sansele sa fie agresiv data viitoare
vor fi mai mici.
Interventiile care targeteaza scaderea comportamentelor aberante se impart in doua categorii:strategii de
imbunatatire a comportamentului si strategii de eliminare a comportamentului. Strategiile de eliminare a
comportamentului (ca Timt-out, Response Cost, Extinctie) au ca scop scaderea problemelor comportamentale prin
oferirea unei consecinte negative legata de comportamentul disruptiv. Strategiile de imunatatire a comportamentului (ca
Recompensarea diferentiata a altor comportamente DRO, Recompensarea diferentiata a comportamentelor
incompatibile DRI si Recompensarea diferentiata a comportamentele infrecvente DRL) au ca scop scaderea incidentei
comportamentelor disruptive prin recompensarea comportamentelor bune si a absentei celor rele. Programele deseori
imbina cele doua categorii . Aceasta deoarece se urmareste nu numai eliminarea comportamentelor disruptive dar si
stimularea comportamentelor bune. Aceasta se obtine cel mai bine atunci cand noile comportamente pe care vrem sa le
invatam au ca efect recompense cat mai naturale (sociale, joaca si comunicare). Daca copilul va reusi sa perceapa ca
recompensante comportamentele sociale, el va renunta sa caute vechile recompense primite inainte dupa
comportamentul disruptiv.
Interventiile comportamentale au fost instrumentele de eliminare a comportamentelor disruptive severe ca
automutilare, agresiune sau crize de furie. Mai mult, copiii care au prezentat deficiente in comunicare, joaca,
socializare si autoajutorare au reusit sa mastereze toate aceste deficiente critice prin interventiile comportamentale.
Desi multe interventii comportamentale au eliminat comportamentele disruptive, succesul pe termen lung al
acestor interventii depinde de abilitatea noastra de a construi alternativ comportamente dezirabile. Mai multi factori pot
afecta eficacitatea pe termen lung a acestor interventii. Daca programul este conceput fara sa intelegem DE CE se
produce comportamentul nedorit, atunci putem sa neglijam sa ne adresam factorilor ce declanseaza si mentin
comportamentul. Prea deseori ne propunem doar eliminarea unui comportament maladaptativ specific, si nu si cauza
lui. Din pacate, daca un copil se palmuieste din cauza frustrarii de ex, oprirea comportamentului nu va elimina
problema. Daca programul nu se adreseaza si posibilitatilor copilului de rezolvare a frustrarii, atunci este posibil sa
apara un comportament alternativ (ca lovirea capului de ex) . Daca planul terapeutic este bazat pe o analiza functionala
a comportamentului si astfel el se adreseaza atat frustrarii cat si comportamentului automutilant, atunci acesta are sanse
mult mai mari de reusita.
Succesul schimbarii eficiente a comportamentelor in timp este intelegerea functiei acestora. In primul rand
trebuie sa stim ca comportamentele disruptive nu sunt intamplatoare. Ele servesc unui scop. Agresiunea, de exemplu,
are scopul de a reduce stressul, de a evita un task neplacut sau atragerea atentiei. Comportamentele disruptive sunt
adaptative deoarece sunt un mod de a comunica, de a interactiona cu mediul si de a satisface anumite nevoi.
Cum comportamentele disruptive satisfac nevoi, un program eficient trebuie sa l invete pe copil un alt
comportament care sa serveasca aceleiasi functii. Deci atata timp cat copilului nu I se arata un comportament alternativ
care sa I satisfaca nevoia , cel mai probabil trebuie sa ne asteptam ca el sa dezvolte un alt comportament la fel de
neadecvat. Copilul dvs trebuie invatat, sistematic si cu mare grija, un mijloc eficient de a si satisface nevoile si
dorintele.
De alungul decadei trecute s au facut pasi importanti in intelegerea naturii comportamentelor disruptive. Cu
toate astea, programele sunt deseori inadecvate si/sau implementate eronat.
Una dintre primele dificultati peste care dam cand concepem programele este selectarea unui comportament
alternativ adecvat. Stim foarte clar ceea ce copilul sa nu faca, insa este deseori mult mai dificil sa identificam ceea ce
vrem sa faca. Alegerea comportamentului de inlocuire presupune nu numai analiza functiilor comportamentului-
problema, dar si identificarea comportamentului care va servi eficient aceeasi functie si care va putea fi invatat de catre
copil. Apoi, comportamentul trebuie divizat in parti mici care pot fi asimilate cu usurinta de catre copil. De exemplu, nu
este suficient sa stim ca trebuie invatata o tehnica de reducere a stressului, ci trebuie identificata acea procedura
specifica (respiratie profunda, relaxare musculara, numarare, etc), dupa care trebuie dezvoltat un plan detaliat si
comprehensiv.
Lipsa rabdarii este frecvent un alt ostacol in dezvoltarea unui program eficient. Se poate intelege usor de ce toti
vrem ca schimbarea in bine sa se produca cat mai repede, dar totusi nu este realist iar uneori nici nu este de dorit ca
schimbarea sa se produca imediat. Invatarea unor comportamente inlocuitoare este un proces lung si dificil.
Comportamentele disruptive sunt invatate in general de alungul anilor. De aceea realist ar fi sa ne asteptam ca o
persoana sa invete un nou comportament tot in ani. Mai mult, este nevoie de un proces sistematic si gradat de invatare
pt a stapani si mentine noul comportament.
4
In timpul interventiei comportamentale este important sa se tina seama de momentul in care se programeaza
invatarea pasilor propusi.Aceasta trebuie sa se faca in conditii optime, adica atunci cand atat elevul cat si profesorul
sunt in forma maxima. Invatarea in conditii optimale se numeste invatare proactiva. De obicei, dar total gresit,
momentul ales pt invatare este in timpul sau imediat dupa manifestarea comportamentului nedorit. Este gresit pt ca in
aceste clipe copilul este nervos, deci nereceptiv, iar profesorul, frustrat si nervos si el. De aceea se va alege un moment
al zilei cand copilul este calm, interesat si motivat sa invete comportamentul alternativ.
Deoarece fiecare situatie este diferita si fiecare relatie profesor-elev este unica va fi imposibil sa se specifice
actiunile ce trebuie urmate in cursul unui comportament disruptiv. Totusi, exista o idee generala si niste proceduri care
va pot ajuta. Din nou amintim insa ca interventia cea mai eficienta este invatarea proactiva.
Manifestarea unui comportament disruptiv urmeaza tipic un patern solid de escalare, adica progreseaza in stadii.
In stadiul initial se constata o agitatie usoara manifestata prin diverse gesturi (agitarea mainilor, picioarelor) sau
respiratie neregulata sau manifestari verbale ca smiorcaieli, contraziceri etc. Daca situatia nu este calmata rapid in
stadiul acesta, comportamentul va escalada, adica manifestarile de mai sus se accentueaza. Stadiul final poate culmina
cu agresiuni asupra celorlalti sau autoagresiuni.
Fiecare stadiu cere o abordare diferita. Trebuie sa se stie ca uneori nici cel mai corect raspuns sau un raspuns
care a functionat in multe situatii pot sa nu ajute intotdeauna. De aceea trebuie sa analizam mereu raspunsurile pe care
le oferim in cazul unei crize.
Celor mai multi dintre copii li s au aplicat mai multe tipuri de interventii. Acestea n au fost eficiente probabil
din cauza ca nu s au aplicat corect, in mod consistent sau pe o durata de timp suficient de mare. Si mai mult,
procedurile de eliminare a comportamentelor nedorite cel mai frecvent folosite (reprimands, Time-out, luarea unor
privilegii) sunt in general insuficiente daca luam in considerare reusita pe termen lung. Aceste strategii se bazeaza pe
ipoteza ca oferind copilului un feed back puternic negativ el nu va mai reactiona aberant (prin comportamentul
disruptiv). Desi interventiile de eliminare pot intrerupe temporar comportamentul, ele nu se adreseaza functiilor lui,
astfel avand dezavantajul ca cauzeaza efecte secundare comportamentale nedorite.
Frecvent strategiile de eliminare sunt prost intelese. De exemplu, Time-Out este o interventie care presupune o
pauza in recompensare. Adica, copilul trebuie sa se afle intr o situatie motivanta, placuta pt el si daca, brusc, se
comporta disruptiv,el trebuie scos imediat din cadrul in care se simtea bine pt o anumita perioada de timp. Copilul cu
autism percepe foarte multe situatii ca neatragatoare, astfel incat el va fi foarte bucuros sa fie scos din mediul respectiv.
Atentie ca atunci cand se scoate copilul, acesta sa nu primeasca nici un fel de recompensa. Iar daca nu sunteti atenti la
copilul plasat in Time-Out (pe un scaun, intr un colt, in dormitor etc) el se poate angaja in autostimulare, activitate
recompensanta. De aceea Time-Out este o metoda care, neaplicata corect, poate accentua comportamentul!
Alt exemplu, pedepsele pot fi neeficiente deoarece copilul poate interpreta gestul ca atragerea atentiei (chiar
daca atentia este negativa) si astfel intareste comportamentul in loc sa l elimine.
CICLUL DE ESCALADARE
Cresterea intensitatii unei crize urmeaza de obicei un ciclu. Criza incepe usor , apoi se amplifica. Fazele ce
urmeaza pot sa nu fie distincte. Dar crizele pot sa nu urmeze acelasi pattern intotdeauna. De exemplu, unii copii pot
incepe o criza cu faze tipice pt stadiul de mijloc sau de sfarsit. De aceea este important sa observam despre ce faza este
vorba si sa ne adaptam raspunsul in functie de ea. Este la fel de important sa ne folosim bunul simt si sa raspundem
specific situatiei unice in care ne aflam.
Este esential sa luam anumite masuri proactive INAINTE de a ajunge intr o situatie de criza. Una dintre acestea
este sa ne asiguram ca ii dam copilului numeroase oportunitati de a face ALEGERI. Facand astfel, ii crestem toleranta
fata de situatiile cand alegerea nu este posibila. In al doilea rand, un program BOGAT de recompensare este de maxima
importanta. Cum vom vedea mai jos, vor exista ocazii cand va fi necesar sa recompensam copilul, de data asta insa cu o
cantitate mai mica de recompensa, atunci cand comportamentul disruptiv scade in intensitate si copilul incepe sa se
calmeze. De aceea va trebui sa fim FOARTE GENEROSI cu premierea copilului atunci cand activitatea lui se
desfasoara intr o atmosfera calma, pozitiva, astfel putand sa recompensam copilul cu o cantitate mai mica de
recompensa chiar daca devine agitat, fara sa ne ingrijoram ca el va percepe primirea premiului ca o recompensa a crizei
5
care vrea sa se declanseze. Motivul este ca va primi o cantitate MAI MICA de recompensa pt de-escaladare fata de
cantitatea mai mare primita daca n ar fi inceput criza deloc.
Este critic cum ne comportam noi in aceste situatii. Trebuie sa ramanem calmi dar fermi, cu emotiile sub
control. Dandu -i copilului un usor control al situatiei, el are sansa sa nu ajunga in punctul culminant al crizei.
Este esential sa avem un plan, dar acesta trebuie sa cuprinda si situatii neprevazute, pt ca in astfel de cazuri va fi
necesar sa facem REPEDE ajustari.
STADIUL INITIAL
Cand observati ca copilul incepe sa devina agitat (izolare, respiratii profunde, isi vorbeste singur etc) continuati
cu activitatea in curs dar oferiti I frecvent recompense verbale si tangibile pt raspunsuri asteptate. De ex, spuneti I
copilului cat de bine lucreaza si recompensati l puternic atunci cand observati o scadere a starii de agitatie. Aceasta este
strategia de-escaladarii. Nu uitati ca programul de recompensare este diferentiat: cea mai dorita recompensa pt
momentele cel mai calme, fara semne de inrautatire. Iar daca veti renunta sa recompensati copilul atunci cand acesta,
desi inca agitat, da semne ca se calmeaza, atunci acesta nu va mai fi motivat sa se linisteasca. Din fericire in stadiul
initial momentele de agitatie alterneaza cu momente de calm care va vor permite sa recompensati copilul. Cu cat durata
pauzelor creste, cu atat va trebui sa cresteti cantitatea si valoarea recompensei. Nu uitati insa ca aceasta recompensare
pt de-escaladare sa fie mai mica decat aceea pt momentele cand n a exitat agitatie deloc.
Daca are loc accentuarea starii de agitatie atunci va trebui sa ignorati comportamentul. DAR NU IGNORATI
COPILUL! Motivul este ca copilul sa vada ca comportamentul sau disruptiv nu il va scoate de la masa de lucru. Alt
motiv este acela ca daca incheiati activitatea veti rata ocaziile sa recompensati in momentele de de-escaladare. Daca
ignorati complet copilul cel mai probabil comportamentul nedorit se va intensifica.
AL DOILEA STADIU
Retineti ca deseori ajungem la acest mai intens nivel de escaladare ca rezultat al interventiei ineficiente din
stadiul initial sau din cauza interpretarii gresite a comportamentului. Uneori aceasta se poate intampla chiar daca
interventia noastra din stadiul initial a fost facuta corect. Daca copilul devine moderat disruptiv (spune
“nu”tare,gesticuleaza, plange, isi vorbeste cu voce ridicata etc) probabil putem identifica in situatia in care ne aflam
cauza care a produs intensificarea si astfel putem actiona imediat. De obicei sunt doua motive ale intensificarii
manifestarii negative: Primul este acela ca copilul este manipulativ si incearca sa scape de taskul dat, situatie in care
sub nici o forma nu trebuie sa cedam, oricare ar fi procedura de de-escaladare aleasa. In cazul asta trebuie sa fiti fermi
si neempatici.
O cu totul alta situatie este aceea in care realizam ca activitatea la care lucram cu copilul este prea stresanta pt el
si de aceea trebuie sa facem anumite schimbari. Exemple de situatii de acest fel sunt: durata prea lunga a unui task,
nepromptare adecvata, grad de dificultate prea mare, recompensarea insuficienta. Cu alte cuvinte, copilul are motive sa
fie suparat si trebuie sa fim intelegatori cu el chiar daca metoda lui de a se exprima este inadecvata. Cea mai eleganta
metoda de a rezolva astfel de situatii este prin redirectionare. Atentie, aceasta sa se faca cat mai subtil astfel incat
copilul sa nu invete ca fiind disruptiv va scapa de taskuri mai dificile sau neplacute. Taskul se schimba cu unul pe care
il stie bine si care poate fi usor promptat in caz ca refuza sa l faca. Deseori in asemenea cazuri folosim taskuri din
programele receptiv instructii, imitatie nonverbala sau simple comenzi de stabilirea atentiei.
Ca intotdeauna, laudati copilul si oferiti I recompense materiale atunci cand este calm si se poarta bine si aratati
I minima atentie cand e disruptiv. Veti sti ca anumite recompense nu sunt doar motivante dar au si efect de calmare si
incurajare. Exemple: vocea calda, imbratisari, batai pe umar, cantatul etc.Atentie la momentul oferirii acestor feluri de
premii.Daca nu a trecut decat scurt timp de la producerea crizei (30 de secunde sau mai putin), nu va puteti permite sa
folositi prea multe din aceste recompense, pt ca partial veti intari recentul comportament inadecvat. Cu cat insa timpul
scurs de la producerea crizei este mai lung (cel putin cateva minute), puteti sa folositi din plin aceste recompense, astfel
veti intari cel mai sigur recastigarea autocontrolului. In acest fel sansele de reescaladare sunt dramatic reduse.
Daca taskul ce a declansat comportamentul este unul pe care copilul ar trebui sa stie sa l faca, va veti intoarce la
el ca sa incheiati sesiunea de lucru.
6
AL TREILEA STADIU
Cand copilul devine extrem de agitat (agresiv, tipa, arunca cu obiecte, loveste, se autoagreseaza) este necesar sa
deveniti foarte fermi si structurati. Daca anterior ati lucrat la programe de preluarea controlului (ex mainile cuminti)
acestea pot fi moduri eficiente de contracarare a comportamentului disruptiv. Incercati sa prezentati instructii cat mai
specifice cu putinta, spuse clar, cu ton ferm si care sa exprime ceea ce vreti ca copilul sa faca (si nu ceea ce sa nu faca),
de ex, “trebuie sa stai pe scaun”. Totusi in unele situatii se poate sa nu gasiti instructia potrivita si atunci instructii de
genul “opreste te” pot fi de folos. Atentie sa dati asemenea instructii doar o data sau maximum de doua ori, altfel isi vor
pierde din eficienta, pierdeti din credibilitate si situatia devine si mai haotica. Oferiti recompense pt orice semn de de –
escaladare si dati cat mai putina atentie comportamentului disruptiv.
Deseori stafful este tentat sa apeleze la amenintari deoarece acestea opresc in multe cazuri comportamentul.
Problema este ca in timp asemenea metode vor agrava comportamentul.Dependenta de amenintari folosite pt a controla
comportamentul va duce la un obicei al copilului de a raspunde doar la instructiile date cu voce ridicata si care fac
cunoscuta consecinta in caz de neascultare si la ignorarea instructiilor spuse pe ton calm, obisnuit. Scopul pe termen
lung este insa ca copilul sa invete ca consecintele actiunilor sale ,atat pozitive, dar si negative, vor aparea chiar daca nu
le verbalizam. In plus, sunteti in dezavantaj atunci cand promiteti o anumita consecinta in avans. Este mai intelept sa l
lasati pe copil sa se concentreze singur la consecinta care ar putea urma. In felul asta va acordati un timp de gandire pt
alegerea unei consecinte potrivite.
Oricare ar fi consecinta,ea trebuie sa fie aplicata de catre persoana care lucra cu copilul in momentul declansarii
comportamentului. Nu veti apela la o alta persoana cu autoritate mai mare in fata copilului pt ca aceasta va duce la
subminarea autorritatii celui cu care lucra. In final, atentie CA NICIODATA SA NU FACETI VREO AMENINTARE
PE CARE NU SUNTETI PREGATITI SA O DUCETI LA BUN SFARSIT SAU CARE AR FI NEPOTRIVITA (ex “te
inchid in camera ta si nu ti mai dau drumul niciodata”).
Pe masura ce copilul da semne de autocontrol puteti sa I amintiti ca acum, daca incepe sa se calmeze, va primi
recompensa. Sa aveti grija sa nu sune ca un santaj.
STADIUL FINAL
Daca comportamentul disruptiv pune in pericol integritatea copilului sau a altora atunci este necesar sa folositi
tehnici de MAB (Management of Assaultive Behavior) sau alte proceduri ce presupun intreruperea fizica sau izolarea
(proceduri Hands-on).
TEHNICILE HANDS-ON TREBUIE FOLOSITE DOAR CAND ATI EPUIZAT TOATE CELELALTE METODE SI
CAND SITUATIA ARE POTENTIAL DE TRANSFORMARE IN PERICOL.
TOATE STADIILE
Fiti atenti la feed backul oferit de copil cand il recompensati in timpul ciclului. Frecvent copiii se opun acestor
interventii sau se ambaleaza ca raspuns la ele. Veti stii cu ajutorul raspunsului oferit de copil daca recompensa are
valoare sau nu.
Copiii care raspund prin exagerarea comportamentului atunci cand sunt recompensati sau cand li se da feed
back au nevoie mai mare de control asupra mediului. Ca strategie, puteti sa incercati evitarea comentariilor despre
comportament. De exemplu, in loc sa I spuneti “imi place ca esti calm”, incercati ceva de genul “esti dragut ca esti
atent” sau un comentariu despre ceea ce face in momentul acela “vrei sa te uiti cu mine in cartea aceea?”. In felul asta
dam atentie copilului insa fara a ne focusa pe comportamentul sau. Daca vreti sa folositi o anumita recompensa dar
copilul o refuza, incercati sa o plasati langa copil, la indemana sa…..Astfel il recompensam pt momente calme si ii dam
un grad de libertate, deci control asupra situatiei. Se pare ca unii copii se simt frustrati cand trebuie sa accepte
recompensa direct de la cineva.
Dupa ce situatia s a calmat inregistrati evenimentul. Va va permite sa analizati stadiile ciclului de escaladare si
eficienta actiunilor intreprinse pt stoparea comportamentului. Culegerea datelor legate de frecventa si intensitatea
comportamentelor disruptive vor da o idee despre eficienta interventiilor.
7
Nici cele mai eficiente tehnici de management al comportamentelor disruptive nu garanteaza eliminarea lor completa.
Insa invatarea unor comportamente alternative, recompensarea eficienta si crearea unui mediu optim va vor apropia
foarte mult de scopul pe care si le propun. Iata cateva idei pt maximizarea eficientei interventiilor comportamentale:
1. Cum am spus, veti da cat mai putina atentie comportamentului disruptiv. Atentia si alte forme de
recompensare vor fi oferite doar in absenta comportamentului disruptiv. Trebuie sa fiti extrem de atenti sa nu cresteti
cantitatea de recompensa atunci cand se produce comportamentul, deoarece altfel, copilul va declansa comportamentul
aberant ca sa primeasca recompensa atunci cand se calmeaza. Cel mai bun mod de a va feri de asta este sa mentineti un
program bogat de recompensare inainte de a se produce comportamentul nedorit. Si nu uitati, veti oferi mai putina
recompensa pt de-escaladare decat daca criza n ar fi avut loc.
2. Recompensarea de-escaladarii este foarte importanta. Deseori se asteapta calmarea completa a copilului pt
recompensare. Nu este bine pt ca durata prea lunga nu va face decat sa amplifice comportamentul. Premiati micile
reduceri din intensitate, astfel veti da si ocazia copilului sa se redreseze. Laudati l si spuneti I pt ce o faceti: “imi place
ca reusesti sa te calmezi”.
3. Uneori veti fi nevoiti sa folositi metode SUBTILE de redirectionare a atentiei. Este important sa reveniti la
taskul initial si sa l incheiati cu succes. Incercati sa fiti cat mai putin intruzivi ca sa nu devina dependent de dvs.
Promptul intruziv si instructiile sunt cel mai greu de eliminat.
4. Prevenirea raspunsului este o tehnica folosita mai ales pt eliminarea autostimularii si a autoagresiunii (daca
nu e importanta). Daca folositi aceasta tehnica va trebui sa opriti comportamentul foarte rapid, fara sa atrageti atentia
asupra lui. Cu alte cuvinte, oferim un prompt fizic neutru si nu comentam nimic. In acest timp continuam taskul asupra
caruia eram.
5. O strategie extrem de eficienta impotriva comportamentelor disruptive si a neatentiei este crearea
“Behavioral Momentum”. Adica, cand copilul este atent si se comporta bine probabilitatea ca un comportament
disruptiv sa se produca este foarte redusa. Asigurand un cadru de succes veti construi “momentum”.Exemplu, daca
incepeti terapia cu joaca sau cu activitati preferate de copil, acesta se va purta mai degraba bine decat rau. Daca in
mijlocul unui task incepe sa se agite, amplificati promptarea cu recompensare moderata. Nu uitati de atmosfera
generala pozitiva de calm.
6. Implementarea programelor de Stress Management si Errorless Compliance sunt esentiale pt eliminarea
comportamentelor disruptive. Se vor discuta mai tarziu.
7. Nu uitati ca cel mai important lucru este ce faceti INAINTE ca sa nu se intample un comportament disruptiv.
Iata doua idei despre prevenire:
“”prinde” copilul cand e cuminte”;
“recompenseaza ceea ce e bun, ignora restul”.
PROGRAME COMPORTAMENTALE
COMPORTAMENTE DISRUPTIVE
Comportamentele disruptive ca crizele de plans, de furie, agresiunile servesc anumitor functii. Cea mai comuna
functie a comportamentelor de acest tip este reducerea frustrarii si a stressului. O alta functie este evitarea unor taskuri.
Deasemenea, un alt scop al comportamentelor disruptive este obtinerea atentiei dvs.
Daca frustrarea este cauza care declanseaza comportamentul atunci este necesara implementarea unui program
de crestere a tolerantei fata de itemii nepreferati. Copilul va trebui sa invete sa accepte si situatiile neplacute. Prin
expunerea gradata la situatii si itemi nepreferati toleranta la frustrare va creste. Mai mult, copilul va invata ca
comportamentul disruptiv nu l va duce la evitarea activitatilor nepreferate. Din nou, dati atentie minima
comportamentului.
Programul urmareste la inceput sa identifice evenimentele frustrante pt copil. Observatiile parintilor si ale
profesorilor sunt critice, la fel si datele culese referitoare la momentele, durata, factorii declansatori ai
comportamentului disruptiv. Posibili factori stresanti sunt refuzul indeplinirii dorintelor, activitati nepreferate,
schimbarea rutinei, amanarea recompensarii.
Urmeaza impartirea situatiilor frustrante pe cel putin 3 niveluri distincte. Primul nivel le cuprinde pe cele care
agita usor copilul, iar al treilea, pe cele care provoaca criza cea mai mare. Natural, puteti crea mai mult de 3 niveluri.
Deasemenea factorii stresanti se pot schimba, adica ceea ce a provocat in trecut doar o usoara agitatie, acum poate duce
la adevarate crize de furie.
8
Urmatorul pas este asigurarea unui mediu relaxat pt copil. El va sta intr un scaun foarte confortabil, lumina in
camera va fi micsorata, va exista un fundal sonor cu muzica potrivita. Foarte calmi si cu vocea blanda vom cere
copilului sa stea linistit. Observand copilul cu atentie il vom recompensa si ii vom spune de ce o facem cand se va
relaxa. Vom repeta sesiunile acestea de cate ori este nevoie pana copilul va invata sa se relaxeze.
Deindata ce a invatat sa se relaxeze este timpul sa fie expus evenimentelor stresante. Se incepe cu un singur
factor din prima categorie. Incercam sa il alegem pe acela care provoaca cea mai mica stare de agitatie. Apoi, cand
copilul este complet relaxat il expunem factorului stresant ales pt o foarte scurta perioada. Vom recompensa in cantitati
mari pt pastrarea calmului. Apoi, reintroducem stresorul. Repetam recompensarea pt momentele de pastrare a calmului.
Se continua cu aceste sesiuni pana ce copilul reuseste sa si pastreze calmul expus fiind la factorul stresant in
aproximativ cinci sesiuni repetate.
Dupa masterarea primului stresor vom incepe cu expunerea celui de al doilea stresor. Repetam pasii de mai sus.
In plus, copilul va fi expus gradat si sistematic la situatii stresante din mediu.
Deoarece este imposibil sa neutralizam prin invatare toate evenimentele stresante din viata de zi cu zi, copilul
va trebui sa invete tehnici de relaxare aplicate in momente de stres. Se vor testa cateva dintre aceste proceduri pt a o
gasi pe cea mai potrivita dintre ele pt copilul nostru. Tehnici de managementul stresului sunt tensionare urmata de
relaxare, ascultarea muzicii, respiratii profunde, vizualizare mentala. Dupa ce identificam metoda, il vom invata pe
copil tehnica si il vom prompta si recompensa ca sa o foloseasca in situatii necesare. Odata ce limbajul copilului se
dezvolta vom adauga expresii verbale pt emotii repertoriului sau.
Faza 1
1. Identificarea situatiilor stresante pt copil (intrebarea parintilor si profesorilor, observarea copilului, notele
despre patternurile comportamentului disruptiv).
2. Aranjarea situatiilor intr o ierarhie, de la cel mai putin stresanta la cel mai mult.
Faza 2
1. In timp ce copilul este cat se poate de relaxat (ie, stand intr un scaun confortail, muzica inceata, lumina mica)
expuneti l la situatia cel mai putin stresanta din ierarhie.
2. Recompensati l pt ca este calm. Poate fi necesar sa modelam un raspuns cat mai corect.
3. Gradat , mutati lectiile intr un cadru natural.
4. Cand demonstreaza ca poate ramane calm in aceasta cel mai putin stresanta situatie de 5 ori consecutiv treceti
la urmatorul nivel de stres.
5. Repetati pasii de mai sus.
Faza 3
1. Invatati copilul tehnici de relaxare.
2. Promptati l sa le foloseasca in situatii de stres minim.
3. Renuntati la prompt cat se poate de repede.
Se bazeaza pe facilitarea succesului la lectii crescand gradat complexitatea taskurilor. Initial se vor cere
copilului doar taskuri preferate. Exemplu, se va cere sa manance un biscuite, sa se joace cu lego sau chiar sa se
autostimuleze. Cerand acestea, vom obtine supunerea copilului si sansa de a il recompensa ca urmare a raspunsului
corect. Progresiv instructiile vor deveni mai putin placute pt copil, mentinand recompensarea bogata in caz de raspuns.
1. Cereti numai instructii pe care sa le puteti duce la capat prin promptare si recompensare.
2. Nu cereti copilului sa execute mai multe instructii intr o perioada scurta de timp (ex, 3 instructii in 10
secunde). Daca faceti asa copilul va fi necooperant si veti crea si haos.
3. Dati sansa copilului sa aleaga dintre doua situatii pozitive. Ex, “vrei sa te duci afara la joaca sau vrei sa te
culci?”.
9
4. Deasemenea puneti copilul sa aleaga dintre doua activitati obligatorii. Ex, “vrei sa faci baie sau vrei sa te
culci?”.
5. Daca copilul nu executa instructiile primite fiti cat se poate de neutri.
6. Incercati sa intercalati activitatile neplacute printre cele placute si mai usoare.
7. Surprindeti si anticipati intentiile copilului. De exemplu, cand copilul este pe cale sa inchida usa, spuneti “te
rog, inchide usa!” si apoi recompensati l pt cooperare.
8. Enuntati instructia calm pt a l face pe copil sa asculte.
9. Dati copilului sansa sa controleze situatia din cand in cand.
10. OFERITI COPILULUI RECOMPENSE FOARTE DORITE ATUNCI CAND ESTE COOPERANT.
PROGRAM PT COOPERARE
Faza 1
1. Identificati instructiile pe care copilul le primeste in mod obisnuit acasa.
2. Determinati rata de cooperare la instructii variate.
3. Construiti o ierarhie a instructiilor, incepand cu cele cu rata de cooperare cea mai mare (“mananca biscuite”)
si terminand cu cele cu probabilitate mica de cooperare (“da I jucaria inapoi fratelui tau”).
Faza 2
1. Profesorul va enunta instructia cu probabilitatea cea mai mare de cooperare.
2. Recompensarea va urma cooperarii copilului.
3. Daca copilul se conformeaza de 3 ori la rand aceleiasi cerinte, treceti la faza urmatoare.
Faza 3
1. Profesorul va cere instructii cu probabilitate mare de cooperare si cateva dintre cele cu rata mica de
cooperare.
2. Recompensarea pt cooperare.
3. Daca demonstreaza ca coopereaza in 3 sesiuni consecutive treceti la urmatoarele faze.
Ultimele faze
1. Progresiv, introduceti cerinte cu rata mica de cooperare pe masura ce scoateti din instructiile cu rata mare de
cooperare.
Faza 1
1. Copilul va fi laudat la fiecare 5 minute pt absenta comportamentului disruptiv.
2. Dupa 3 perioade consecutive fara comportamente disruptive vom lauda si recompensa copilul.
Faza 2
1. Copilul va fi laudat la fiecare 15 minute pt absenta comportamentului disruptiv.
2. Dupa 3 perioade consecutive fara comportamente disruptive vom lauda si recompensa copilul.
Faza 3
1. Copilul va fi laudat la fiecare 30 minute pt absenta comportamentului disruptiv.
2. Dupa 2 perioade consecutive fara comportamente disruptive vom lauda si recompensa copilul.
Ultimele faze
Vom creste progresiv timpul dintre recompensari. Odata ajunsi in aceasta faza, copilului I se vor da si alte
recompense , daca este cazul, atata timp cat de alungul a 2 ore nu s a produs nici un comportament disruptiv.
1. Copilul va pierde oportunitatea de a castiga laude si premii programate daca se produce un comportament nedorit.
2. Atentia la aparitia comportamentelor nedorite va fi minima.
10
COMPORTAMENTE AUTOSTIMULANTE
FUNCTIILE AUTOSTIMULARII
Ca toate comportamentele disruptive, si autostimularile servesc mai multor functii. Functia primara, asa cum le
zice si numele, este de autostimulare. Persoanele cu autism nu gasesc alti oameni sau mediul inconjurator interesante.
De aceea angajarea in autostimulari devine un mod extrem adaptativ de a primi satisfactie. Ca urmare, cand sunt
plictisiti sau neocupati ei se vor autostimula. Pe cand un copil tipic se va juca cu o jucarie sau va cauta compania altora,
copiii cu autism vor prefera sa se autostimuleze.
A doua posibila functie este de a reduce frustrarea si stresul. In situatii ca tranzitii, haos sau raspunsuri incorecte
vom observa deseori autostimulare. Comportamentul pare sa serveasca scopului de a se autoalina si, deasemenea, de a
bloca sursa frustrarii. Poate fi si un semnal pt ceilalti de a reduce asteptarile sau de a ajuta la blocarea sursei de
frustrare. Astfel, autostimularea va putea fi interpretata ca adaptativa din perspectiva copilului si extrem de
recompensanta.
Cu timpul, autostimularea devine din ce in ce mai puternica. Natural, stoparea ei va fi tot mai dificila. La cei
mai mici dintre copii eliminarea autostimularii poate fi un tel realizabil, pe cand la copiii mai mari eliminarea lor
11
trebuie sa fie obiectivul primordial. Ambele grupe de varste pot beneficia de modelarea autostimularii in comportament
acceptabil. Cu cat intervenim mai timpuriu cu atat sansa de succes este mai mare.
Putem incerca mai multe tehnici. Cum am aflat mai sus, exista tehnici “proactive” si “reactive”. Cea mai
eficienta abordare este combinarea lor. Strategiile proactive vor invata comportamente alternative care sa serveasca tot
obtinerii satisfactiei, Iar metodele reactive vor incerca reducerea autostimularii prin scaderea sau chiar eliminarea
recompenselor.
TEHNICI REACTIVE
IGNORUL SISTEMATIC
De obicei, autostimularea este in sine recompensanta. De aceea copilul va fi cat se poate de multumit daca l
ignorati in timp ce se autostimuleaza. Orice interventie a dvs va fi foarte prost primita. Cateodata se confunda ignorul
cu extinctia. Insa, atata timp cat recompensa in aceste cazuri nu prea are de a face cu atentia noastra, ignorul sistematic
este rareori eficient in eliminarea autostimularii. La fel, Time-Out este in general ineficient. Eficienta tehnicii Time-Out
este dependenta de scoaterea copilului dintr un mediu/activitate recompensanta. Astfel, Time-Out ofera o oportunitate
de autostimulare ideala si duce la o crestere a comportamentului.
RECOMPENSAREA
Si in cazul eliminarii autostimularii folosirea tehnicilor de recompensare este vitala. Exemple de tehnici de
recompensare care vor recompensa eficient copilul si il vor motiva sa se angajeze in alte comportamente decat
autostimularea sunt: Recompensarea Diferentiata a Comportamentului Incompatibil/Alternativ (DRI/DRA),
Recompensarea Diferentiata a Altor Comportamente (DRO) si Recompensarea Diferentiata a Comportamentelor cu
Rata mai mica de producere (DRL). Orice program care vizeaza eliminarea autostimularii TREBUIE sa fie folosit in
asociere cu un tip de program de recompensare diferentiata.
Oprind autostimularea imediat cand aceasta survine va reduce sau chiar elimina recompensarea. Cum
autostimularea ofera recompensa prin sine insasi, fiecare secunda de autostimulare inseamna recompensare, deci
intarire a comportamentului. De aceea, cu cat mai repede oprim comportamentul, cu atat copilul se autorecompenseaza
mai putin.
Felul in care oprim autostimularea este foarte important. Trebuie sa folosim metoda cea mai putin directa care
opreste comportamentul. Iata o ierarhie a metodelor de la cel mai putin directe la cea mai directa: pauza – scurta privire
– expresie faciala – gest – prompt fizic partial – prompt fizic total – verbal. Motivul pt care folosim cea mai putin
directa metoda este acela ca este cel mai usor de renuntat la ea pe parcursul interventiei. Cu cat procedam mai indirect,
cu atat copilul va invata mai usor sa renunte la autostimulare si va avea mai putina nevoie de control extern. De
exemplu, o atingere subtila poate opri comportamentul fara ca macar copilul sa realizeze ca a fost atins. Desi
autostimularea nu este motivata de atentia noastra, este important sa nu o facem noi dependenta de atentia noastra.
Deaceea, folosind cea mai putin directa metoda vom reduce posibilitatea ca atentia noastra sa intareasca
comportamentul.
Atentie ca faptul de a fi direct nu echivaleaza neaparat cu faptul de a fi intruziv. A fi intruziv presupune un
impact asupra libertatii copilului. De exemplu, stoparea autostimularii prin verbalizare nu necesita prompt fizic si deci,
este neintruziv. Cu toate astea verbalizarea este cea mai directa forma de adresare si este deseori foarte greu de
diminuat si nu conduce la independenta. Promptul verbal trebuie folosit doar atunci cand copilul este confuz sau are
nevoie de informatii suplimentare. Odata ce a inteles ceea ce asteptam de la el trebuie sa trecem la prompturi
nespecifice. Un prompt nespecific este un semnal care il face pe copil sa execute ceea ce vrem de la el dar care nu ii
spune exact ce are de facut.
Utilizarea metodei cele mai putin intruziva si a celei mai putin directa este motivata de urmatoarele: in primul
rand, reduce posibilitatea refuzului categoric (pt ca copilul opune rezistenta la metodele intruzive, transformand cadrul
intr o batalie); in al doilea rand, folosind metode neintruzive exclude atragerea atentiei celor din jur (cand lucram in
clasa, parc preferam sa nu atragem atentia pe cat posibil astfel incat sa nu stigmatizam copilul).
12
Nu uitati ca este foarte important sa oprim autostimularea imediat ce o observam. Ar fi cel mai bine sa o oprim
de la inceputul ei. De aceea, initial, va fi necesar sa folosim o metoda mai intruziva, ca promptul fizic. Binenteles in
continuare vom incerca sa transformam promptul fizic intr unul mult mai discret. Dupa ce intrerupem autostimularea
vom directiona copilul spre o alta activitate, activitate care ne va permite recompensarea copilului. Pe masura ce timpul
petrecut de copil facand activitatea de inlocuire creste, vom intensifica recompensarea.
Exista cateva tehnici prin care reducem valoarea intrinseca de recompensa a autostimularii. Una dintre ele este
aceea de a folosi autostimularea ca recompensa la lectii. Aceasta tehnica are avantajele de a oferi un puternic stimulent
pt copil si de a reduce din satisfactia pe care autostimularea o da copilului.
Puteti sa I permiteti copilului sa se autostimuleze ca recompensa pt comportamente bune sau chiar pt absenta
autostimularii. In acest fel veti folosi autostimularea pt a dezvolta un comportament alternativ permis. In afara de
avantajul de a invata copilul un comportament alternativ de inlocuire, vom schimba natura comportamentului
autostimulant. Adica, dintr un comportament controlat in totalitate de catre copil vom face un comportament asupra
caruia ne impunem limite si conditii. Efectul preluarii din control este scaderea valorii recompensante a autostimularii.
Progresiv, vom detine controlul asupra autostimularii, control pe care il vom folosi sa reducem frecventa
comportamentului crescand perioadele fara autostimulare. Copilul va fi motivat sa nu se autostimuleze pt a fi
recompensat.
Un alt mod de a scadea valoarea recompensanta a autostimularii este sa programam ziua copilului astfel incat sa
cuprinda activitati interesante care l vor determina pe copil sa aleaga sa nu se autostimuleze. De exemplu, dati I
copilului sansa sa aleaga intre a manca desertul sau favorit sau a urmari o emisiune preferata sau a se autostimula.
Binenteles aceasta tehnica se aplica doar in cazul in care ati reusit sa construiti alternative pt comportamentele nedorite,
alternative pe care copilul sa le gaseasca foarte atractive.
CONTROLUL STIMULULUI
Prin aceasta procedura se urmareste crearea unui mediu si a unor situatii care nu vor provoca autostimularea. Se
obtine prin stabilirea unor camere din casa sau a perioadelor din zi in care copilul nu are voie sa se autostimuleze.
Permitandu I copilului sa se autostimuleze doar in anumite conditii stricte, comportamentul se va limita la circumstante
mai acceptabile si se va produce mult mai rar. Scopul este de a continua cu limitarea situatiilor in care ii permitem
copilului autostimularea pana la eliminarea ei.
TEHNICI PROACTIVE
Ca pt orice comportament disruptiv, cea mai importanta masura in programul de eliminare este invatarea unui
comportament alternativ. Chiar si cel mai bun program reactiv va esua pe termen lung daca nu inlocuim
comportamentele nedorite.
Identificarea comportamentului alternativ se bazeaza pe determinarea functiilor pe care autostimularea le
serveste. Pt ca autostimularea inseamna obtinerea satisfactiei prin anumite senzatii, vom cauta printre acele activitati
(ca jocuri recreative) care au cea mai importanta componenta senzoriala. Copilul trebuie sa invete sa se recreeze, sa se
joace.
Pt a reduce autostimularea copilul va trebui sa invete sa se poarte in situatii frustrante. Comunicarea este foarte
importanta pt ca dese sunt situatiile cand un copil se autostimuleaza pt ca nu stie cum sa si exprime anumite nevoi.
Trebuie sa l invatam pe copil sa indice sau sa spuna ca nu stie sa raspunda uneori sau ca nu intelege ce se cere de la el.
PRACTIC
Reducerea autostimularii este unul dintre cele mai grele programe, din cauza valorii recompensante extreme pe
care o detine autostimularea. Incercarea de a o elimina complet de alungul unei zile este un task imposibil care va crea
situatii de stres si haos in familia dvs.
13
De aceea este preferabil sa construiti un program consistent, program pe care sa l urmati cu strictete pt o perioada mai
scurta, dar bine determinata, decat sa fugiti disperati toata ziua dupa copil incercand sa l opriti sa se autostimuleze.
Recomandam sa stabiliti cu precizie conditiile si limitele in care puteti sa urmati acest program. Astfel, copilul are
sanse sa invete anumite limite pt autostimulare. Cu timpul veti reduce pana la eliminare aceste limite. NU UITATI,
MAI MULT NU INSEAMNA NEAPARAT MAI BINE!
Din aceeasi lucrare, cateva capitole traduse, cu bunavointa si drag de o mamica care doreste anonimat...
CAPACITATE DE RASPUNS
Obiective:
1. Invatati studentul sa urmeze indrumari simple care pot fi insotite de gesturi pentru facilitarea intelegerii.
Scopul este acela de a promova dorinta de a raspunde cererilor utilizand un limbaj simplu pe care este capabil sa-l
inteleaga.
2. Probleme de predat:
Vino incoace
Stai jos
Nu misca mainile
Adu-mi te rog……..
(alte comenzi dupa caz…..)
Procedura:
Programul de raspuns se bazeaza pe facilitarea urmaririi instructiunilor de catre student prin cresterea graduala a
cererilor.
Initial - studentului I se va cere doar sa indeplineasca sarcini pe care le prefera. De exemplu, studentului I se poate cere
sa manance o gustare, sa se joace cu o jucarie favorita sau chiar sa se stimuleze singur . Asemenea instructiuni pot sa
atraga un raspuns furnizand astfel ocazia unor noi instructiuni. Pe parcurs instructiunile vor fi din ce in ce mai putin
placute pastrand tendinta puternica pentru raspuns.
Faza 1: Identificati instructiunile tipice pentru mediul familial. Determinati gradul de raspuns la instructiuni diferite.
Construiti o ierarhie a instructiunilor, incepand cu cele la care exista cea mai probabila posibilitate de raspuns
(ex.: “Mananca prajitura”) pana la acelea cu probabilitate mica de raspuns (ex.:”Da-I inapoi jucaria fratelui tau”).
Faza 2: Profesorul emite cereri cu cea mai mare probabilitate de raspuns. Cererile se intaresc cand exista raspuns la
cererile precedente. Atunci cand studentul raspunde la trei sesiuni consecutive, treceti la Faza 3.
Faza 3: Profesorul emite cererile cu cea mai mare probabilitate de raspuns determinate in Faza 2 impreuna cu cateva
cereri cu o probabilitate mica de raspuns. Intarirea se face cand se raspunsul la aceste cereri. Atunci cand studentul
ofera raspuns la cererile noi, mai dificile in decurs de trei sesiuni consecutive , treceti la faza urmatoare.
Faza 4: Gradual, se vor introduce cererile pentru a indeplini insarcinarile neagreate in timp ce cererile pentru
indeplinirea sarcinilor preferate vor fi reduse.
IMITATIE NON-VERBALA
Obiective:
1. Studentul invata sa imite actiunile celorlalti.
2. Imitatia devine fundamentul unor alte abilitati importante (ex. verbalizare, joc, socializare, ajutor de sine, etc.).
3. Imitatia este baza pentru modelare care este un tip foarte important de indicatie.
4. Imitatia faciliteaza o relatie pozitiva intre student si profesor (ex. asemanarea cu profesorul se intareste).
5. Imitatia determina o cunoastere a mediului.
6. Imitatia ajuta la dezvoltarea unor abilitati de participare.
7. Imitatia este o sarcina simpla care poate fi folosita pentru stabilirea sau restabilirea raspunsului si atentiei. Permite
studentului sa se intareasca usor.
Procedura: Profesorul demonstreaza o actiune si spune “fa asta”. Studentul trebuie sa oglindeasca actiunea
profesorului (ex daca profesorul foloseste mana dreapta, el trebuie sa foloseasca mana stanga). Fazele incep cu actiuni
evident mari si progreseaza cu miscari mai subtile si rafinate. Imitatiile care implica manevrarea unui obiect fizic ( lasa
sa cada un bloc intr-o galeata) sau produc un raspuns sensitiv discret ( suna un clopotel) sunt in general mai
14
usor de invatat. Acelea care implica miscarea unor parti ale corpului (ex. miscarea bratelor in lateral) sau miscarea unei
parti a corpului pe care el nu o poate vedea (ex . nas, cap) sunt mai dificile.
Pe masura ce studentul progreseaza, propozitia verbala se va generaliza la alte fraze cu acelasi inteles ca “Fa
asta” (ex. “fa ceea ce fac eu”, “imita- ma”, etc).In faza finala actiunea va fi numita (ex.”Bate din palme”). Aceasta
constituie baza cognitiva pentru urmarirea instructiunilor verbale. “fa asta” este folosita la inceput pentru a stabili
conceptul de imitatie, o abilitate esentiala care ofera un mijloc bazat pe non-limbaj de predare a unei game de alte
abilitati.
Indicatii: Folositi indrumare fizica pentru a trece studentul prin actiune. Gradual, reduceti indicatia la o atingere usoara
si apoi la un gest usor.
Criterii introductive:Nu exista cerinte pentru aceasta abilitate. Este una din cele mai simple pe care le predam.
Comportamentul in situ si contactul vizual pot in general fi determinate in acelasi moment in care este predata abilitatea
aceasta.
Criterii de performanta: Studentul da un raspuns corect de opt ori din zece incercari fara indicatie. Acest lucru ar
trebui repetat cu cel putin inca un profesor.
Faza 1: Incepeti cu probleme care implica manevrarea unui obiect. Predati fiecarui student individual separat. Aceasta
inseamna incercari repetate sau doar acea problema fara un alt obiect. Odata ce studentul a indeplinit cu succes
actiunea fara indicatie, adaugati inca una sau doua probleme la fiecare incercare. De-asemenea, fiecare problema
trebuie folosita in mai multe feluri pentru a construi atentie si stabili o discriminare. De exemplu, uneori ar trebui sa
scapati ciocanul in galeata in loc de a-l folosi pentru a bate cuiele. Odata ce doua probleme se pot roti la intamplare,
introduceti o noua problema. Pe masura ce fiecare este invatata separat trebuie inglobata la intamplare cu celelalte
probleme predate inainte.
Manevrarea obiectelor
Blocheaza containerul Suna clopotel(scutura sau loveste)
Scoate jucaria Amesteca lingura in castron
Bate toba Arunca punga fasole
Suna cilindrul Piaptana/periaza parul
Pune palaria Face valuri
Scutura tamburina Scoate jucaria
Loveste masa cu blocul Invarte sus(preseaza jos)
Ingramadeste blocuri Claxoneaza
Ridica cana la gura Trage parghia
Scutura globul cu zapada Loveste bete
Rostogoleste masina Accidenteaza masina
Pune ochelarii de soare Bate din palme cu blocuri
Incarca/descarca camionul de gunoi Arunca mingea
Canta la pian Leagana papusa
Raspunde la telefon Sufla din fluier
Faza 2: Incepe atunci cand studentul a rezolvat cinci probleme din Faza 1. Alegeti trei probleme din lista celor motorii
mari. Pe masura ce fiecare este invatata, adaugati o problema suplimentara pentru instruire. A sta jos nu trebuie sa fie
intotdeauna raspunsul care urmeaza ridicarii in picioare. De exemplu, puteti sa-l puneti pe student sa bata din palme in
timp ce sta in picioare.
Probleme motorii mari:
Ridica bratele Bratele in lateral
Bate din palme Bate din picioare
Atinge nasul Fa cu mana
Bate usor burtica Atinge gura
Bate usor capul Plesneste genunchii
Acopera-ti urechile cu mainile Trage-te de par
Atinge cotul Atinge ochii
Bate usor umerii Atinge degetele de la picioare
Bate usor masa cu mana Ridica-te in picioare
Faza 3: Imitatii departe de scaun. Incepe atunci cand studentul a invatat cinci probleme din Faza 2. Predati raspunsuri
care implica deplasarea departe de scaun, indeplinind o actiune si intoarcerea la scaun. Studentul trebuie sa ramana
15
in scaun pana cand profesorul termina de de demonstrat actiunea si se intoarce la scaun.
Ciocane la usa Atinge un punct pe perete cu mana intinsa
Marsaluie
Lasa sa cada pietricica pe jgheab Uita-te pe fereastra
Marcheaza pe tabla cu creta Pune articol pe raft
Pune obiect in sertar Inchide/deschide sertar
Inchide/deschide lumina Arunca articolul la cos
Rostogoleste masina in jos pe rampa Pune papusa in pat
Clasifica dupa forma
Faza 4: Imita alta persoana. Profesorul indica pe cineva studentului pentru a-l imita si spune “Fa asta”.
Faza 5: Odata invatate cinci probleme motorii mari (Faza 2) adaugati actiuni motorii de finete.
Actiuni motorii de finete:
Strange Playdoh Rostogoleste Playdoh
Atinge barbia Atinge gura
Atinge ochii Atinge urechile
Ridica un penny si Apasa buton
lasa-l sa cada in vas Pune cuie mici pe tabla
Fa semnul OK Bate darabana pe masa
Fa semnul victoriei Ridica degetele mari
Strange carpa Strange jucaria urlatoare
Arata cu degetul Invarte top(cu degetele)
AAceasta este o faza potrivita pentru a incepe imitatia orala-motorie. Vezi Imitatie verbala, Faza 2 ( imitatie orala-
motorie)
Faza 6: Lant continuu. Atunci cand au fost invatate zece imitatii din Faza 2, faceti-l pe student sa va urmeze legand
impreuna o serie de raspunsuri. Variati raspunsurile pentru a mentine interesul si atentia si a promova generalizare.
Incepeti cu doua sau trei raspunsuri si apoi continuati cu lanturi mai lungi. Scopul este acela de a oferi un singur indiciu
verbal si a cere raspunsuri pana cand lantul este completat.
Faza 7: Imitatie avansata. Atunci cand s-au invatat zece imitatii din Faza 2 si cinci din
Faza 3, treceti la discriminari mai de finete.
Exemple de discriminare:
Ridica unul contra doua brate
Atinge nasul cu un deget contra cu toata mana
Fa cu mana dreapta contra fa cu mana stanga
Bate usor o data contra de doua ori
Bate din palme sus contra jos
Faza 8: Lanturi in doi pasi. Acesta necesita folosirea memoriei. Dupa ce s-au invatat 20 de raspunsuri din oricare din
fazele 1-7, incepeti sa inlantuiti raspunsurile impreuna in raspunsuri in doi pasi (ex. puneti palaria si ciocane la usa).
Incepeti cu problemele predate in Fazele 1 si 3. Demonstrati ambele raspunsuri in timp ce studentul priveste. Daca este
necesar, indicatieati-l sa astepte pana cand se termina a doua actiune. Apoi puneti-l sa execute cele doua raspunsuri. De-
ndata ce a invatat raspunsurile din fazele 1 si 3 incepeti sa folositi problemele preparate in fazele 2 si 5 (ex. bate din
palme si loveste-ti genunchii).
Faza 9: Incrucisare(ex atinge piciorul drept cu mana stanga; atinge umarul stang cu mana dreapta)
Faza 10: Doua raspunsuri dintr-o data (ex. atinge umarul cu mana dreapta si Genunchiul cu mana stanga; incruciseaza
bratele).
Faza 11: Lanturi in trei pasi. La fel ca Faza 8, dar studentul efectueaza trei pasi in loc de doi.
Faza 12: Imita actiunea in video. Prezentati stimuli vizuali si spuneti-I studentului “Fa asta”.
a. O singura actiune discreta
b. Actiune in doi pasi (simultan)
c. Actiune in trei pasi (simultan)
d. Lant continuu
e. Doi pasi intarziati
f. Trei pasi intarziati
g. Stop Cadru video
16
h. Actiune in fotografie
Faza 13: Imita actiune din poza. Prezentati o poza in care cineva executa o actiune si spuneti, “Fa asta”.
Referire la pasaje din alte programe:Imitatia este incorporata in Imitatia Bloc, Imitatia Joc si Imitatia Verbala. Va
duce si la Instructiuni receptive. Negatia include “nu face asta”. Va rugam sa faceti referinta la aceste programe pentru
mai multe informatii.
IMITAREA CUBURILOR
Obiective:
1. Invatarea folosirii obiectelor de joaca intr-o maniera adecvata.
2. Cresterea abilitatii vizuale de a recunoaste modelele.
3. Cresterea atentiei si memoriei.
4. Stabilirea auto-controlului comportamental (de ex. : sa nu insface cuburile, sa arunce etc.)
5. Cresterea abilitatilor motrice.
6. Sa invete sa priveasca materialul didactic si actiunile profesorului.
7. Sa invete ordinea.
Procedura:
Acest program poate fi realizat cu orice tip de materiale de constructie, inclusiv blocuri (cuburi), Legos, Lincoln
logs, sau forme decupate din hartie colorata. Profesorul sta de cealalta parte a mesei fata de elev. Fiecare persoana are
propriul teanc de materiale, dar nu pe masa. Profesorul va crea o structura pe mijlocul mesei folosind cuburile sale.
Studentul va copia forma, folosindu-si cuburile proprii, pe masa din fata lui. El ar trebui sa o copieze in acelasi fel in
care cineva ar copia o diagrama. Folositi cuburi care au forme si culori diferite. Incepeti cu doua sau trei cuburi, si pe
parcurs cresteti numarul de cuburi pe care le folositi.
O data ce aveti structurile formate, acestea ar trebui incorporate intr-un joc ( de ex: conducerea unei masini pe
sub un pod). Ar trebui folosite diferite tipuri de cuburi, cum ar fi: Duplo sau Bristle. Figuri in actiune sau animale pot fi
incorporate,de asemenea in cadrul structurii.
Indicatii:
Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatiile verbale, aratarea spre obiect, sau combinatii. Treptat, rariti
indicatiile astfel incat studentul sa se descurce independent. Ca ajutor, la inceput ar trebui sa aiba doar cuburile de care
are nevoie.
Ulterior, vor fi adaugate si alte cuburi care nu vor fi folosite in constructie.
Jucarii/Echipament Jocuri Interactiune sociala 2 - 3 Vezi si numeste
Timbre
Abtibilde
Puzzle-uri simple
Papusi
Personaje
Sortarea formelor
Leagane
Masini
Carti
Videoclipuri muzicale
Gatit
Muzica Peek-a –boo
Cantece interactive
Colorare
Mingea ocupata
Labirintul de marmura Joc solitar
Minge
Petrecere cu ceai
Urmarire
4 - 5 Legos
17
Labirintul de marmura
Cuburi
Masini
Puzzle-uri
Papusi
Figuri Disney
Pictura
Jocul de-a bucataria Taramul dulciurilor
Impuscaturi si scari
Mingea T
Fotbal De-a v-ati ascunselea
Jocatul de-a intalnitul
6 - 7 Jocuri pe calculator
Lite Brite
Lucru manual/Mestesug Unu
Basseball
Fotbal
Balet
Patinaj pe gheata
hochei Cei care adorm
Prinde
Casa
Construirea fortaretelor
Tinerii cercetasi
8 - 10 Carduri sportive
Modele de masini/avioane Hochei pe strada
Baseball
Basketball
Patratica
Jack
Cercuri/bari
Gimnastica Cei care adorm
Evenimente sportive
Prinde/Problema
Fete/Baieti cercetasi
11 - 15 Patine cu rotile
Muzica
Carti
America in direct
Machiaj
Bijuterii Basseball
Fotbal
Tenis
Sporturi in apa
volei Petreceri in pijama
Telefoane
Intalniri
Magazine
Filme cu prietenii
Criteriu de initiere:
Studentul a completat trei rubrici din Faza Imitatie Non-verbala 1.
Criteriu de performanta:
Studentul rezolva corect opt rubrici din zece fara ajutor. Acest test ar trebui repetat cu cel putin un profesor in plus.
18
Faza 1: Construirea unui turn.
Puneti-i la dispozitie cuburi, si spuneti: “Construieste un turn”. Incepeti cu un turn din doua cuburi, si treptat cresteti
marimea turnului. Turnurile din 4 cuburi sunt asteptate la varsta de 1 an si 6 luni, 6 cuburi la 2 ani si 0 luni, opt cuburi
la 2 ani si 6 luni.
Faza 2: Deosebirea formelor colorate.
Asezati doua cuburi diferite la o distanta de 10 inchi.
( de ex., un patrat rosu si un dreptunghi lung verde). Inmanati-i studentului un cub care sa se potriveasca cu una din
cele doua si spuneti-i: “Aseaza-l langa cel identic”. Aceasta pentru a verifica daca poate face diferenta intre cuburi.
Faza 3: Pasi succesivi.
Asezati o foaie de hartie care sa indice suprafata cladirii pentru fiecare persoana. Profesorul termina o etapa a
constructiei si asteapta ca studentul sa imite actiunea. Treceti la urmatorul pas al constructiei. Retineti numarul pasilor
realizati si numarul de indicatii acordate. Stabiliti imitarea corecta a tuturor asezarilor posibile, incepand cu cea mai
usoara si avanasand spre cea mai dificila.
a. in varf
b. stanga vs. dreapta
c. fata vs. spate
d. orientarea cubului
Asigurati-va sa schimbati forma si culoarea cuburilor folosite de la test la test, si de asemenea sa varieze si
amplasarea. Scopul este de a stabili imitarea generalizata, nu de a invata anumite design-uri.
Faza 4: Structura pre-construita.
Profesorul termina modelul structurii inainte ca studentul sa-si inceapa structura proprie. Daca este nevoie,
aceasta poate fi realizata in spatele unui paravan, ca sa se asigure ca studentul asteapta. Treptat, cresteti complexitatea.
Faza 5. Copierea modelelor de blocuri cu cuburi colorate de 1 inch.
a. orizontal
b. vertical
c. orizontal combinat cu vertical
d. adaugati dimensiunea fata / spate
Faza 6. Copierea modelelor de blocuri cu cuburi colorate uniform ( de ex. lemn nefinisat, caramizi mari din carton).
Faza 7. Copierea unui design 2-D. (bi-dimensional) ( fotografie sau desen).
Faza 8. Crearea unor structuri anume: masa, scaun, pod, garaj, masina, avion, tren, casa, pat, vapor etc. Modeleaza un
aranjament din cuburi care sa arate ca una dintre structurile de mai sus. Ulterior, poate fi folosita o fotografie,
completata de indicatii verbale. Ascundeti fotografia, si lasati studentul sa construiasca aranjamentul numai cu ajutorul
indicatiilor verbale. Puteti incorpora figuri in constructie pentru a arata clar ceea ce ati construit. ( de ex: intindeti o
figura pe pat). Incorporati jocuri in structurile create: (de ex. conduceti “masina”, asezati animale in tarc, etc.).
Faza 9. Desen din memorie.
Aratati desenul timp de 5 secunde, si apoi ascundeti-l dupa un paravan. Elevii redau structura din memorie.
ABILITATI MOTRICE
Obiective:
1. Cresterea controlului motric : echilibru, forta, coordonare.
2. Cresterea constiintei de orientare a corpului in spatiu.
3. Cresterea controlului motric si coordonare vizuala motrica.
4. Cresterea constiintei asupra mediului inconjurator.
5. Imbunatatirea planului motric.
6. Sa invete sa urmeze pasii succesivi.
7. Cresterea ocaziilor de interactiune sociala.
8. Stabilirea de noi consolidari.
9. Extinderea ocaziilor de joc.
10. Dezvoltarea pregatirii pentru aptitudinile pre-scolare.
11. Dezvoltarea pregatirii pentru aptitudinea de auto-ajutorare.
19
Procedura:
Aceste aptitudini pot fi educate intr-o maniera informala. Va trebui sa alegeti de la 3 la 5 obiecte cu care sa
lucrati pe rand. Unele obiecte pot fi introduse in programul de Imitatie Non -verbala. Altele sunt mult mai adecvate
pentru lucru in timpul jocului.
Indicatii :
Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatiile verbale, indicarea spre obiect, sau combinatii. Treptat, rariti
indicatiile astfel incat studentul sa se descurce independent.
Criteriu de initiere : Studentul poate sa stea asezat pe scaun, sa stea nemiscat, sa tina obiecte si sa fie atent la profesor.
Criteriu de performanta : Studentul poate sa raspunda corect la opt intrebari din zece, fara nici o indicatie. Acest test ar
trebui repetat cu cel putin un profesor in plus.
Miscari de baza:
In picioare/asezat Mersul alaturat A bate mingea
Saritura Saritura dubla Lovitura cu piciorul
Intoarcere Alergatul Ritm
Dans Saritura Jucarii cu roti
Tumba Statul intr-un picior Tricicleta
Echilibru Urcatul pe scara Bicicleta
Mers cu spatele Prinsa Saritura cu sfoara
Patinaj pe gheata Surf Bowling
Leganare Inot Mingea T
Aruncarea la cos Galop Schiat
Aruncarea bean bag Volei Patinaj
Miscari normale :
Apasarea clantei de la usa Taierea cu foarfece
Strangerea firelor Carti de lipit
Indoirea foii Plastilina
Puzzle Clesti de rufe
Forme din hartie Folosirea riglei pentru a trasa o linie
A picura A lua cu lopatica din caldare
A lipi Plansa cu cuie
Introducerea/ Extragerea unui obiect din cutie
Desene cu creta pe trotuar
3.CORESPONDENTA
Obiective:
1. Studentul invata sa alature obiecte care sunt asociate.
2. Cresterea atentiei la detalii ( de ex.: gruparea baietilor cu camasi verzi vs. baieti cu camasi rosii).
3. Dezvoltarea reprezentatiei simbolice ( de ex: desen care reprezinta obiectul).
4. Sa invete cum sa foloseasca materialele.
5. Dezvoltarea libertatii, dandu-i studentului sa sorteze mai multe obiecte.
6. Dezvoltarea unei aptitudini care este folosita la jocuri.
7. Stabilirea bazei de dezvoltare a receptivitatii si expresivitatii.
8. Dezvoltarea unei aptitudini care poate fi exploatata pentru a introduce concepte mult mai avansate. ( de ex :
acelasi/diferit).
Procedura :
Studentul sta la masa si profesorul sta alaturi sau vis-a-vis de student.
Asezati doua obiecte pe masa, cu suficient spatiu intre ele.
Inmanati studentului un obiect care sa se potriveasca cu unul dintre obiectele de pe masa, si spuneti-i :
Aseaza-l langa cel identic ».
Daca obiectul nu este bine asezat pe masa , este bine sa folositi o farfurie sau o tava pentru fiecare obiect.
Elementul-tinta trebuie asezat pe farfuria adecvata pentru a fi considerat corect.
Schimbati locul obiectelor dupa fiecare incercare.
20
Eventual, numarul obiectelor care ar putea distrage atentia poate fi marit.
Pentru a facilita limbajul, dar si pentru a folosi mai mult din limbajul natural, o data ce a invatat conceptul de
“acelasi” sugestia verbala poate fi inlocuita cu fraze cu acelasi inteles, inclusiv “potrivirea/corespondenta”: “Aceasta cu
ce se potriveste?”, “gaseste obiectul identic cu acesta” etc. Copiii invata repede strategia potrivirii obiectelor, si in
curand veti putea omite total sugestiile verbale. Oricum, atunci cand sunteti pregatiti sa treceti la recunoasterea
obiectelor, este indicat ca atunci cand faceti incercarile pentru potrivire sa si numiti obiectul (de ex. In loc sa
spuneti :”Aseaza langa cel identic”, profesorul spune: “Aseaza langa prajitura”. Aceasta va permite studentului sa se
familiarizeze cu recunoasterea obiectului.
Pentru a-i spori motivatia, folositi materiale si concepte care prezinta interes pentru elev (de ex.: mancare,
jucarii etc.)
Indicatii:
Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatiile verbale, indicarea spre obiect, sau combinatii. Treptat, rariti
indicatiile astfel incat studentul sa se descurce independent.
Criteriu de initiere :
Studentul poate sta asezat pe scaun si poate tine obiecte. In cazul in care contactul vizual este slab, acesta este
un program bun pentru dezvoltarea acestei abilitati, din moment ce privitul este esential pentru a da raspunsul corect.
Criteriu de performanta :
Studentul raspunde corect la 9 din 10 incercari, fara nici un ajutor, avand 2 variante, si raspunde corect la 8 din
10, avand 3 sau mai multe variante.
Acest test ar trebui repetat in prezenta a doi profesori, cel putin.
Faza 1: Obiect-la -obiect (3D).
Folositi perechi identice de obiecte care sunt familiare studentului, inclusiv cele care sunt usor de potrivit: (de ex: bile,
cani, linguri, cuburi etc.). Alegeti doua obiecte cu care sa incepeti. Asezati primul obiect pe masa ( nu lasati nimic pe
masa care ar putea sa-i distraga atentia). Inmanati-i studentului obiectul-corespondent, si spuneti-i: “Aseaza-l langa cel
identic”. Treptat, puneti rapid pe masa un obiect care sa-l distraga. Cand studentul raspunde corect de aproximativ 3 ori
cu obiectul in plus prezent, si fara ajutor, repetati cu obiectul nr.2. Cand ati terminat si cu obiectul nr. 2, intorceti-va si
repetati obiectul nr. 1, si apoi iarasi obiectul nr. 2. La final, asezati simultan ambele obiecte-tinta, si incepeti sa le cereti
in mod aleatoriu. Aceasta poarta numele de rotatie aleatorie. Imediat ce fiecare obiect este retinut, alegeti un obiect
suplimentar pentru antrenare. O data ce obiectul nou a fost invatat in mod izolat, trebuie sa fie amestecat printre
celelalte obiecte deja invatate.
Obiecte-suport:
Cani - farfurii
Bile - cosuri
Conuri asezate invers - tava
O data ce studentul se descurca sa potriveasca obiectele de pe masa, aceasta poate fi facuta si prin spatiul camerei in
care se afla, pentru a gasi obiectul-corespondent. Puteti sa-i inmanati obiectul-mostra, dupa care sa se ghideze, pentru
a-i fi mai usor. Ulterior, puteti face asta fara sa-i mai dati obiectul ( doar sa se uite la el).
Faza 2. Fotografie-la-fotografie ( obiecte, persoane, animale identice).
Incepeti in momentul in care studentul stapaneste 10 obiecte de la Faza 1. Folositi perechi identice de fotografii. Alegeti
obiecte care ii sunt cunoscute studentului.
Alegeti 2 obiecte cu care sa incepeti. Urmati procedura antrenarii pentru diferentiere descrisa la Faza 1. Pe masura ce
fiecare obiect este stapanit, alegeti un obiect suplimentar pentru antrenament.
Daca studentul intampina dificultati la trecerea de la obiecte 3-D la fotografii, alegeti o varietate de obiecte care,
progresiv, devin mai subtiri. Pot fi folosite obiecte ca: suporturi pentru pahare fierbinti, capace, suport pentru bauturi,
sau patrate din materila textil, iar grosimea si greutatea sa scada treptat.
Faza 3. Fotografie-la-fotografie (fotografii de actiune identice).
Incepeti atunci cand studentul stapaneste 10 obiecte din Faza 2. Procedura este la fel ca si la Faza 2, dar folositi
fotografii in care este redata un tip de actiune.
Faza 4. Culoare.
Incepeti atunci cand studentul stapaneste 10 obiecte din Faza 1. Folositi perechi de obiecte sau figuri decupate din
hartie care sunt identice din toate punctele de vedere, mai putin al culorii.Varsta de dezvoltare la care apare aceasta
abilitate, conform Brigazii de Inventariere a Dezvoltarii Copilului, este listata in paranteze, dupa ani si luni:
a) rosu, albastru (B: 2-0).
21
b) verde, galben, portocaliu, purpuriu (B: 2-6).
c) maro, negru, roz, gri (B: 3-0).
d) alb (B: 4-0).
Faza 5. Forma.
Incepeti atunci cand studentul stapaneste 10 obiecte din Faza 1. Folositi perechi de obiecte sau figuri decupate
din hartie care sunt identice din toate punctele de
vedere, mai putin al formei.
a) cerc, patrat (B: 3-0).
b) triunghi, dreptunghi (B: 4-0).
c) romb (B: 5-6).
Faza 6. Marimea.
Folositi perechi de obiecte sau figuri decupate din hartie care sunt identice din toate punctele de vedere, mai putin al
marimii.
Faza 7. Obiect-la-fotografie ( 3-D identic la 2-D )
Incepeti atunci cand studentul stapaneste 10 obiecte din Faza 3. Urmati aceeasi procedura ca la Faza 2, numai ca
studentul potriveste obiectul cu fotografia corespunzatoare.
Faza 8. Fotografie-la –obiect ( 2-D identic la 3-D )
Incepeti atunci cand studentul stapaneste 10 obiecte din Faza 3. Urmati aceeasi procedura ca la Faza 2, numai ca
studentul potriveste fotografia cu obiectul corespunzator.
Faza 9. Gaseste-l pe cel identic ( prin aratare ).
Pentru aceasta abilitate, studentului ii sunt aratate un obiect sau o fotografie, dar profesorul continua sa le tina in mana.
Profesorul ii spune studentului “gaseste obiectul identic”. Raspunsul este ca studentul sa arate obiectul corect. Dupa ce
aceasta proba este stapanita la masa, studentul va trebui sa gaseasca obiectul prin camera.
Faza 10. Dimensiuni multiple ( combinatii de culoare / forma / marimi identice ).
Urmati aceleasi proceduri ca la fazele 2, 4, 5 si 6, cu exceptia faptului ca studentul va trebui sa potriveasca obiectele
conform dimensiunilor combinate( de ex. Cerc rosu vs. patrat rosu vs. cerc verde vs. patrat verde). Inmanati-i un patrat
rosu si spuneti-i sa-l potriveasca cu cel identic. Raspunsul corect este sa-l potriveasca cu patratul rosu. Asezarea lui cu
alt obiect colorat in rosu, sau langa un patrat colorat diferit nu este corecta.
Faza 11. Sortarea.
Incepeti atunci cand studentul stapaneste 10 probe din Faza 1 si 2. Dati studentului 2 obiecte sa le sorteze pe rand, apoi
mariti treptat numarul obiectelor. Sugestia verbala este ”sorteaza”. Ca si ajutor puteti spune : “ Sorteaza – Pune langa
cel identic “. Extindeti catre activitatile functionale zilnice.
Sortarea.
Culoare Zarzavaturi
Forma Haine
Marime Arginatarie, Vase
Fotografii Alfabetic
Categorii Imbracat
Faza 12. Obiecte diferite ( 3-D ).
Incepeti acest proces cand studentul stapaneste 10 obiecte din Faza 7 sau 8. Faceti seturi de obiecte care sunt
asemanatoare din punct de vedere vizual, dar nu identice. Un exemplu ar fi diferite feluri de prajituri. Spuneti-i
studentului sa formeze gramezi de obiecte ( de exemplu : prajituri vs. pantofi ). Ordinul verbal va fi “ Aseaza-l la
[prajitura] “.
Faza 13. Fotografii diferite. (2-D).
Incepeti atunci cand studentul stapaneste 10 obiecte din Faza 10. Faceti seturi de fotografii care sunt asemanatoare din
punct de vedere vizual, dar nu identice.
Un exemplu ar fi de caini diferiti. Spuneti-i studentului sa formeze doua teancuri de fotografii (de ex.: caini vs. masini).
Ordinul verbal va fi “ Aseaza-l la [caine] “.
Corespondenta diferita.
Prajituri masini caini mingi.
Pantofi camasi flori carti.
Oameni
22
Faza 14. Obiect-la-pictura si pictura-la-obiect diferite.
Faza 15. Actiuni diferite.
Stabilirea unor corespondente unor fotografii infatisand oameni diferiti care fac aceleasi actiuni.
Faza 16. Cantitatea.
Corespondenta intre cartoane cu acelasi numar de obiecte descrise. ( de exemplu: trei rate cu trei stele).
Faza 17. Asocieri (obiecte care se potrivesc).
Inmanati studentului un obiect sau o fotografie, si intrebati-l :”Cu ce se potriveste aceasta?”. Studentul ar trebui sa o
potriveasca cu obiectul asociat.
Asocieri.
Creion / hartie lopata / caldare
Soseta / pantoflingura / castron
Perna / pat periuta de dinti / pasta de dinti
Servetel / farfurie haina / palarie
Costum de baie / prosop pranz / sandvis
Creta / tabla de scris foarfece / hartie
Flori / vaza caseta / casetofon
Caseta / aparat video camasa / pantaloni
Manusa / mana soseta / picior
Minge / bata lumanari / tort
Vopsele / pensula bicicleta / casca
Minge de baschet/ cerc matura / faras
Ulcior / ceascaperie de par / uscator de par
sapun / haina tren / sina
bebelus / biberon creion / carte de colorat
piulita / surub ciocan /cui
masina de tuns iarba / iarba
Faza 18. Emotii.
Potriviti figurile care exprima aceeasi emotie.
Faza 19. Pre-locatii.
Potriviti fotografiile care arata diferite obiecte in aceleasi locatii.
Faza 20. Litere, numere si cuvinte.
Observatie: Caracterizarea este un concept mult mai avansat decat potrivirea obiectelor diferite. Va rugam, respectati
categoriile programului. Potrivirea este, de asemenea, o faza preliminara a conceptelor cantitative si de citire.
4. DESEN
Obiective:
1. Imbunatatirea abilitatilor grafo-motrice.
2. Dezvoltarea activitatilor placute.
3. Dezvoltarea imitatiei, interactiunii sociale si a creativitatii.
4. Sa invete sa urmeze instructiuni.
5. Imbunatatirea abilitatii de a urma pasii succesivi.
6. Dezvoltarea pregatirii pentru scoala.
7. Dezvoltarea pregatirii pentru povesti.
8. Dezvoltarea pregatirii pentru scris.
Procedura:
Studentul sta asezat la masa, si profesorul sta langa el. Folositi un creion usor de tinut intre degete, o coala alba
de hartie sau o tabla de scris care poate fi stearsa.
Profesorul demonstreaza o actiune, si spune : “Fa asta”, sau foloseste alte ordine verbale ca cele listate mai jos.
Intotdeauna folositi miscari de la stanga la dreapta, si de sus in jos. Fiti atent la felul in care studentul tine creionul, si
ce mana foloseste. Oricum nu incercati sa fortati sustinerea de tripod inainte ca el sa fie suficient de dezvoltat pentru
aceasta. Organizati-va lucrul pe hartie intr-un mod sistematic. Sa nu “sariti” pe toata suprafata colii.
23
Abordati problema intr-o maniera ludica. In afara de desenul pe tabla, puteti folosi Magna-Doodle, creta pentru
desenat pe trotuar, pe pereti sau picturi.
Puteti desena un cerc pe fata unei pisici, o linie la tren etc. Generalizati de la marker la creion, pix, si asa mai
departe, dar in majoritatea timpului, permiteti-i sa se foloseasca de mijlocul lui preferat. Cautati moduri de a introduce
desenul in alte activitati( de ex: desenati casute pe trotuar pentru sotron).
Indicatii:
Folositi indrumarea fizica pentru a dirija studentul pe durata actiunii. Treptat, renuntati la ajutor si limitati-va la
o simpla atingere.
Criteriu de initiere :
Studentul poate sta asezat pe scaun, sa priveasca obiectele pentru lucru, si sa tina creionul.
Criteriu de performanta :
Studentul realizeaza opt raspunsuri corecte din zece, fara nici un ajutor. Acest proces ar trebui repetat in
prezenta a cel putin doi profesori.
Faza 1 : Controlarea creionului / mazgalitul.
Profesorul face demonstratia actiunii, spune : « Fa asta », si da creionul studentului. Orice semn facut pe hartie este
acceptat.
Faza 2. Diferentiaza miscarile creionului : impingere / tragere vs. Miscare circulara continua.
Profesorul face demonstratia actiunii, spune : « Fa asta », si da creionul studentului.
Faza 3. Incarcarea delimitarii (colorarea).
Incepeti cand studentul poate realiza Faza 1 si 2 cu succes. Folosind o singura culoare, desenati o forma simpla, cum ar
fi un dreptunghi. Apoi, lasati studentul sa incarce aceasta zona cu o alta culoare. Ca ajutor, colorati interiorul unei zone
lata cam de 1,5 inci. Pe parcurs ce studentul reuseste sa se pozitioneze si sa ramana in interiorul liniilor, scadeti
largimea zonei pe care o colorati. Treptat, cresteti complexitatea figurii, si generalizati cartile de colorat. Un alt mod de
sugestie este sa delimitati desenul cu lipici de culoare alba, si sa-l lasati sa se usuce. Aceasta creeaza o margine pe care
o poate simti cu markerul.
Faza 4. Pictatul.
Incepeti cand studentul poate realiza cu succes fazele 1 si 2. Incepeti cu carti care cer doar aplicarea culorilor cu apa.
Profesorul asigura materialele si spune studentului « picteaza ». Treceti apoi la folosirea unui set pentru pictat.
Faza 5. Trasarea figurilor.
Incepeti cand studentul poate realiza cu succes fazele 1 si 2. Profesorul deseneaza o linie intrerupta, stearsa, putin
vizibila, pentru a trasa un cerc, o linie dreapta sau orice alta figura. Studentul este indrumat sa urmeze linia.
Figuri de trasat
Linie verticala
Linie orizontala
Cerc
Diagonala +X
C (desenat in toate pozitiile)
Atentie : Sabloanele pot fi folosite pentru a facilita acest pas, daca este nevoie.
Faza 6. Unirea punctelor.
Incepeti cand studentul poate realiza cu succes Fazele 1 si 2. Profesorul deseneaza doua puncte mari si spune
studentului : « Uneste punctele ». Progresati de la trasarea unor puncte simple la desenarea unor figuri cum ar fi o casa.
Faza 7. Copierea figurilor.
Atunci cand studentul poate realiza cu succes faza 5 incepeti imitatia (copierea) figurilor. Profesorul deseneaza o figura
si spune studentului « Fa asta ».
Faza 8. Copiatul desenelor care infatiseaza obiecte cunoscute.
Incepeti cand studentul poate realiza cu succes Faza 7.
Fata Casa Soare
Copac Floare Om de zapada
MasinaPisica Gargarita
Umbrela Steag Omida.
Faza 9. Deseneaza forma cu mana libera.
Incepeti cand studentul poate realiza cu succes Faza 7, si cunoaste numele figurilor pe care le va desena. Profesorul
spune studentului : “deseneaza [ o figura]. Nu exista nici un model la vedere.
24
Figuri de desenat:
Cerc
Patrat
Triunghi
Romb
Faza 10. Folositi rigla pentru a desena linii.
Faza 11. Desenarea obiectelor cunoscute cu mana libera. Nu exista nici un model la vedere.
5.JOCUL
Obiective:
1. Dezvoltarea comportamentului de inlocuire pentru auto-stimulare.
2. Dezvoltarea abilitatilor care vor permite cresterea independentei si intrebuintarea constructiva a timpului
liber.
3. Generalizarea limbajului si a aptitudini de invatare.
4. Asigurati locatia pentru dezvoltarea si folosirea imaginatiei, creativitate si gandire abstracta.
5. Cresterea atentiei.
6. Imbunatatirea starii de bine fizice si psihice si a respectului de sine.
7. Oferiti ocazii pentru invatarea prin observatie.
8. Stabiliti mijloace pentru a interactiona social cu colegii.
9. Dezvoltarea intereselor specifice varstei.
10. Imbunatatirea calitatii vietii.
Procedura:
Aceste aptitudini pot fi educate intr-o maniera informala. Trebuie sa alegeti un numar de la trei la cinci obiecte
cu care sa lucrati pe rand. Unele dintre obiecte pot fi introduse in cadrul Programului de Imitatie Non-Verbala. Altele
sunt mult mai adecvate pentru a lucra cu ele in timpul jocului. Acestea sunt, de asemenea activitati folositoare pentru a
le intercala intre programe, in timp ce studentul este inca asezat pe scaun. Faceti demonstratia si/sau explicati cum sa se
joace cu jucaria. Treptat, mariti perioada de timp in care studentul are activitate, si mariti varietatea modurilor in care
studentul manuieste jucaria.
Initial, studentul i se vor arata conditiile esentiale ale jocului, intr-o situatie cat se poate de naturala. In orice caz,
ar putea fi necesar sa incepeti in cadrul unui mediu de invatare mai structurat. In afara de reducerea posibilelor lucruri
care atrag atentia, aceasta il poate feri de a se simti stigmatizat pentru ca nu a invatat comportamentul potrivit pentru
joc. Procedurile instructionale vor include demonstratie, interpretare de roluri si practica. Imediat ce abilitatile esentiale
sunt stapanite, el va exersa si va continua sa-si dezvolte capacitatile intr-un mediu cat mai natural cu putinta.
ESTE ESENTIAL CA APTITUDINILE DE JOC SA FIE ADECVATE VARSTEI. PRIN URMARE, ESTE
RECOMNDAT SA SE URMAREASCA GRUPUL DE COLEGI PENTRU A-I IDENTIFICA APTITUDINILE DE
JOC. DE ASEMENEA, S-AR PUTEA SA FIE NECESAR SA SELECTATI APTITUDINI CARE DETERMINA
COMPORTAMENTE AUTO-STIMULATOARE.
Nu va limitati doar la acele activitati de joc care considerati dvs. ca studentul le-ar indragi. Scopul acestui
program este sa-i largiti gama de interese, iar aceasta dezvoltare va dura. Initial, va fi important sa-i asigurati suficiente
consolidari pentru a-l atrage intr-o activitate, chiar si pentru o scurta durata de timp. Asigurati-va ca la inceput cerinta
de timp sa fie scurta, astfel incat sa nu o perceapa ca fiind plictisitoare. In timp, veti putea sa mariti durata si, treptat sa
renuntati la consolidare, din moment ce activitatile insele devin astfel intrinseci.
Indicatii.
Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatiile verbale, indicarea spre obiect, sau combinatii. Treptat, rariti
indicatiile astfel incat studentul sa se descurce independent.
Criteriu de initiere:
Aceste aptitudini ar trebui abordate imediat ce studentul face progrese in Imitatia Non-Verbala.
Criteriu de performanta:
Studentul raspunde corect la opt din zece incercari fara nici un ajutor. Acest proces ar trebui repetat in prezenta
a cel putin doi profesori.
25
STRATEGIA GENERALA A PREDARII
CAMPURI DE JOC
Acestea sunt exemple de tipuri de activitati de joc care ar trebui introduse ca parte din programul de joaca al
studentului:
1. Senzoriale
2. Jucarii
3. Puzzle
4. Arte si meserii
5. Media
6. Jocuri cu planse
Varsta (in ani si luni) la care aparde obicei aceste aptitudini pentru joc sunt date in paranteze. Aceste norme sunt luate
din Brigada de Inventariere a Dezvoltarii Copilului.
1. Angajarea intr-un joc care il exclude ( de ex. Sa perieze parul unei papusi, sa plimbe un camion) ( 1 an - 0 luni)
2. Joc simplu de simulare (de ex: mancatul, dormitul) (1 an - 6 luni).
3. Imitatul activitatii din gospodarie ( de ex. maturatul) (1 an - 6 luni).
4. Asocierea unui obiect in cadrul jocului ( de ex: scoate cainele la plimbare) (1 an - 6 luni).
5. Foloseste jucarii pentru a juca o scena (2 ani - 6 luni).
6. Angajarea intr-un joc de roluri casnice, timp de cel putin 10 minute ( 2 ani -6 luni).
Exemplu:
1. A face o prajitura.
2. Cuburi:
a) sa ridice un cub
b) A face o gramada
c) Sa faca o coloana orizontala
d) Modele, turnuri, poduri, cladiri etc.
3. Puzzle
4. sortarea dupa forma
5. lego
6. papusa: mangaieri, imbratisari, hranitul, leganatul, culcarea etc.
7. Marionete: sa interpreteze actiuni, sa vorbeasca inainte si inapoi, sa confectioneze marionete ca un proiect de
meserii, sa interpreteze o poveste preferata.
8. Camion: sa-l plimbe inainte si inapoi, incarcat si descarcat
9. Mingea: aruncarea, prinderea, a o face sa sara, lovirea cu piciorul, rostogolirea.
10. Jucatul cu obiecte: jucarii, cine e in cutie?, baloane, ascunsa, fabrica de jucarii.
26
11. Ritm si activitati pe muzica.
12. Cantat si dansat.
13. Petrecere cu ceai, deghizare.
14. Locatii de joaca: ferma, benzinarie, aeroport, teren de joaca, casa papusii.
15. Echipamente: Capul D-lui Cartof, Erector Set Jr., Trenuri Brio, ceas care se desasambleaza.
16. Jocuri pe planse : Unu, Leaga patru, jocuri de corespondenta/ cu carti, razboi, jenga, domino, bingo, memorie /
concentrare, Nu te supara, frate!
Stapanul mintii, scrabble, retragerea, nu sparge gheata, furnici in pantalonii tai.
17. Jocuri de miscare : Semafor rosu / verde, de-a v-ati ascunselea, inele, rata-rata-gasca, bata, cartoful fierbinte,
Piratul rosu, Urmati conducatorul, Simon spune…
18. Sporturi : tenis, baschet, biliard, ping pong, t-ball, fotbal.
Obiective :
1. Cresterea duratei comportamentului in timpul unei ocupatii.
2. Dezvoltarea independentei.
3. Promovarea activitatilor adecvate in timpul liber.
4. Contributie la integrarea cu succes in colectivul clasei.
5. Atenuarea comportamentului auto-stimulator.
Procedura :
Copilul trebuie mai intai sa stapaneasca abilitatea care va fi testata. Scopul acestui program este cresterea perioadei de
timp in care copilul poate sta concentrat la o tema, fara nici o indicatie sau feed-back. Pe parcurs, va fi necesar sa se
reduca treptat apropierea adultului.
Faza 1: O activitate.
Dati-i studentului o insarcinare pe care este capabil sa o termine intr-o perioada scurta de timp. La inceput, insarcinarile
ar trebui sa fie activitati preferate:
( de ex: puzzle, privitul unei carti, jocuri etc.), si la final, sa includa si munci
( de ex : atarnarea hainii in cui, ducerea gunoiului, facutul patului, adunarea jucariilor). Reduceti prezenta dvs. in timp
ce NU DATI NICI UN FEL DE INDICATIE PENTRU INDEPLINIREA INSARCINARII. Daca studentul indeplineste
insarcinarea in timpul alocat, asigurati-i apoi o activitate preferata.
In schimb, daca nu are succes, puneti-l sa o mai repete o data . Treptat, mariti durata activitatii.
Exemple de joc :
Sortarea dupa forma
Puzzle
Cuburi
Lego
Joc cu bile
Papusi / Marionete / Animale
Joc de carti solitar / Cubul lui Rubik
Jocuri
Desenat / Colorat / Pictat
Decupare si lipire.
Interpretarea scenariilor
Obiective :
1. Predarea unei game largi de capacitati de joc.
2. Dezvoltarea complexitatii limbajului.
3. Dezvoltarea imaginatiei si creativitatii.
4. Largiti gama de interese si numarul subiectelor de conversatie.
5. Asigurati conditii pentru invatare prin observare.
6. Sa invete sa urmeze regulile, sa interpreteze roluri si sa fie introdus in regulile de comunitate si societate in ceea
ce priveste comportamentul social.
7. Cresterea interactiunii sociale.
Procedura :
Scenariile ar trebui astfel concepute incat sa fie un ajutor pentru profesor despre cum sa conduca piesa de joc. Oricand
studentul este capabil sa creeze propria forma de joc, profesorul va trebui sa se indeparteze de scenariu, pana in
momentul in care piesa incepe sa fie jucata prost. La inceput, aceste scenarii pot fi invatate folosind imitatia non-
28
verbala sau instructiuni receptive. In timp, scopul este ca studentul sa genereze propriile variatiuni ale piesei.
Succesiunea dezvoltarii piesei spontane este :
1. Scenariile
2. Combinatie creativa a elementelor din scenarii diferite.
3. Studentul inventeaza elemente noi pentru scenariu.
4. Studentul creeaza un nou scenariu pentru o topica data.
5. Studentul alege o noua topica, si inventeaza un scenariu.
Indicatii :
Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatiile verbale, indicarea spre obiect, sau combinatii. Treptat, rariti
indicatiile astfel incat studentul sa se descurce independent.
Criteriu de initiere :
Succesiune continua a imitatiei non-verbale.
Criteriu de performanta:
Studentul raspunde corect la noua din zece incercari, fara nici un ajutor, avand doua variante, opt din zece, avand trei
sau mai multe variante.
Acest test ar trebui repetat in prezenta a doi profesori, cel putin.
Scenariu 1:
Construirea de obic te si crearea unei iesiri (la iarba verde). Aceasta este o dezvoltare a Imitarii Cuburilor.
Burgerul McDonald’s.
Construirea restaurantului.
Indreptarea spre meniu.
Comanda pentru mancare.
Decizia a ce se mananca in restaurant sau se ia la pachet.
Plata la casa.
Daca se mananca in restaurant : Alege locul unde sa stea, sa manance, golirea tavii : plecarea.
Daca se ia la pachet : unde sa plece ; sa manance ; stransul.
Alte lucruri de construit : magazinul cu jucarii, magazinul de animale, pista de curse, magazin cu haine, alimentara,
mol.
Scenariu 2 : O iesire cu masina la plimbare.
Construirea unei strazi cu blocuri.
Construirea unei benzinarii.
Condusul spre benzinarie.
Parcarea, alimentarea de la pompa de benzina, plata.
Spalarea geamurilor, verificarea benzinei si a franelor.
Iesirea la o plimbare.
Scenariu 3 : Vanatoare de comori.
Ascundeti piese din « comoara » (consolidari) prin casa. Incercati sa folositi parti din jocul Nintendo sau din alta
activitate preferata.
Faceti harti sau scrieti pe cartonase indicii cu privire la locatia comorii. Aceasta este o ocazie buna pentru a folosi
concepte precum prepozitiile.
Cu fiecare piesa din comoara pe care o gaseste va gasi si un indiciu pentru locul urmatoarei piese. Comoara de la sfarsit
va fi una considerabila.
Scenariu 4 : Cei 3 purcelusi.
Construieste fiecare casa in parte : din paie, din bete, si din caramida.
Interpretare de roluri intre purcelusi si lup : ”Voi sufla si iti voi darama casa ».
Distruge casa.
Reconstruirea caselor.
Scenariu 5 : Pirati.
Toti canta : « YO-ho-ho ».
Imbarcarea pe vas.
29
Tragerea cu tunuri : incarcare, pe locuri ; tintiti, foc ! bum !
Navigarea spre insula.
Gasirea hartii cu comoara.
Cautarea comorii.
Instructiuni receptive
Obiective :
1. Dezvoltarea intelegerii limbajului.
2. Stabilirea supunerii / ascultarii.
3. Stabilirea controlului instructional care poate fi folosit pentru a diminua comportamentul distructiv.
4. Extinderea terapiei de pe scaun in mediul inconjurator.
5. Dezvoltarea participarii si concentrarii ( de ex. pentru ca studentul sa recupereze obiectele cand este departe de
profesor, trebuie sa ramana concentrat).
6. Cresterea duratei comportamentului la o sarcina data.
7. Dezvoltarea memoriei.
8. Dezvoltarea independentei.
Procedura :
La inceput, selectati obiectele care au fost invatate in cadrul Imitatiei Non-Verbale. In loc sa spuneti : « Fa asta »,
profesorul ii spune pur si simplu studentului sa realizeze o actiune. Incepeti cu actiuni care pot fi realizate stand pe
scaun. Ulterior, puneti studentul sa se miste prin camera, prin casa etc. pe distante care cresc progresiv.
Treptat, reduceti ajutorul prin demonstratie astfel incat studentul sa urmeze doar ordinul verbal. Pe masura ce
avanseaza, complexitatea instructiunilor trebuie crescuta, ca si distanta dintre profesor si elev. Profesorul va deveni
foarte discret in timp ce ii urmareste activitatea.
Pe masura ce abilitatile de participare ale studentului se imbunatatesc, incepeti sa-i dati indicatii de pasi multipli. La
inceput, proba va trebui sa fie simpla si cu timp suficient alocat indeplinirii. Treptat, cresteti complexitatea probelor, in
timp ce scadeti durata alocata rezolvarii lor.
Indicatii:
Folositi indrumarea fizica, demonstratia, pentru a dirija studentul pe parcursul actiunii. Treptat, rariti indicatiile astfel
incat studentul sa se descurce independent.
Criteriu de initiere :
Studentul poate realiza mai multe actiuni prin imitare.
Criteriu de performanta:
Studentul raspunde corect la opt din zece incercari, fara nici un ajutor. Acest test ar trebui repetat in prezenta a doi
profesori, cel putin.
Atentie : Copiilor le place sa primeasca o imbratisare cand se ridica. Oricum, profesorii nu trebuie sa lase sa inteleaga
ca ridicatul in picioare este rasplatit imediat cu o imbratisare, altfel studentul va ajunge sa confunde intelesul lui :
“Ridica-te “.
Faza 5: Simularea actiunilor.
Dormit Condus Zborul in avion
Baut Mancatul inghetatei Vorbitul la telefon.
Faza 6: Ordin verbal – jos de pe scaun, in aceeasi camera
Aceasta poate fi inceputa cand sunt stapanite cinci actiuni din faza 4.
SF2: “Ridica-te”
R2: Studentul realizeza actiunea.
Buna,
ceea a postat Dora se afla in partea tradusa cartii, (format electronic)insa cartea in engleza are mai multe pagini , care
nu au apucat sa fie traduse, sau nu le am eu.ce a postat maria nu sunt traduse, si de aceea rog pe cei care au si alte parti
traduse din work in progress sa sa imi spuna si mie sau sa mai posteze din ele pe forum.eu am cartea si as putea sa mai
traduc capitole din ea cand am timp. doar te rog sa mi spui care sunt capitolele netraduse si interesante pt tine.
RECUNOASTERILE RECEPTIVE
Obiective :
1. Invatarea numelor de obiecte, activitati si concepte.
2. Baza recunoasterii expresive.
3. Dezvoltarea gandirii abstracte ( de ex: a face deductii).
4. Facilitarea capacitatii de participare.
Procedura :
Studentul sta asezat la masa, si profesorul sta langa sau vis-a –vis de el. Asezati unul sau mai multe obiecte pe masa,
distantate suficient unul de celalalt. Spuneti studentului :” Atinge-l [obiectul]”. Schimbati locul obiectelor dupa fiecare
incercare.
33
Multi elevi se vor implica mult mai activ in proces, daca raspunsul este sa inmaneze obiectul profesorului. In acest caz,
cerinta va fi: “ Da-mi [obiectul].”
Pe cat de repede posibil, va trebui sa variati formularea cerintei ( de ex: “atinge..”, “da-mi..”, “Arata spre…”, “Arata-
mi..”, “Unde se afla..?” etc). Cateodata, este preferabil sa se omita cuvantul de comanda, si sa se numeasca doar
obiectul dorit.
Astfel ii va veni mai usor studentului sa-si indrepte atentia doar asupra cuvantului esential. Interesul poate fi crescut
prin schimbarea modului in care materialele sunt prezentate. De exemplu, studentul se poate plimba prin camera pentru
a gasi obiectele numite, sau sa aleaga obiectele de pe o plansa.
Faza 1: Cerinte.
Folositi obiecte sau fotografii care reprezinta elemente sau activitati pe care studentul ar vrea sa le invete ( de ex:
mancare, bautura, joc, televizor, radio, leganat etc.).
Intrebati studentul : “ ce preferi? ”. In momentul in care arata spre obiect sau fotografie, cererea lui este recompensata.
Obiecte auto-stimulatoare ar trebui incluse la posibile alegeri. Valoarea obiectului auto-stimulator va fi diminuata de
catre elev prin alegerea altor obiecte (de ex. : o prajitura), in locul obiectelor auto-stimulatoare.
Faza 2: Partile corpului.
[Nota : Faza 3 poate fi inceputa in acelasi timp sau inaintea acestui pas]. Incepeti cu o singura parte a corpului. Spuneti
studentului: “ Atinge-ti [elementul]. Cand prima proba este realizata corect fara nici un ajutor, timp de trei incercari,
intorceti-va si revedeti prima proba. Continuati sa verificati cele doua elemente pana cand studentul este capabil sa le
realizeze la cerere aleatorie. Adaugati pe rand elemente suplimentare si rotati-le cu elementele invatate anterior. Pe
masura ce fiecare element nou este stapanit, adaugati un altul pentru antrenament.
Stadii de dezvoltare:
a) Gura, ochi, nas, picioare (B: 1-6)
b) Par, limba, cap, urechi, maini, picioare, brate, degete de la maini, stomac, spate, dinti, degete de la picioare. (B :
2-0).
c) Barbie, degetele mari de la maini, genunchi, gat, unghii (B : 3-0).
d) Calcai, glezna, maxilar, piept (B : 4-0).
e) Incheietura, umar, sold, cot (B : 5-0).
f) Talie (B : 6-0).
Faza 3: Obiecte (3-D).
Aceasta poate fi inceputa in acelasi timp cu Faza 2. Folositi obiecte care sunt cunoscute studentului si care au fost
exersate in Faza 8 de Corespondenta. Alegeti doua elemente cu care sa incepeti. Asezati primul element pe masa (nu
lasati prin preajma vreun obiect care sa distraga atentia), si spuneti “ da-mi-l [obiectul].
Cand studentul raspunde corect la patru probe din cinci, cu alte obiecte prezenta si fara ajutor, repetati proba cu
elementul nr. 2. Cand proba doi este terminata, intorceti-va si reluati proba elementului nr. 1 , si apoi iarasi elementul
nr. 2.
La final, asezati ambele elemente in acelasi timp pe masa, si incepeti cu probe aleatorii. Pe masura ce fiecare element
nou este stapanit, adaugati un altul pentru antrenament.
Obiective de recunoscut :
Haine Jucarii Animale
34
Mancare Elemente de gospodarie Mobila.
COMUNICAREA FUNCTIONALA
Obiective :
1. Predati puterea comunicarii prin modalitati non-verbale.
2. Asigurati mijloace pentru a intruni nevoile intalnite la copiii care nu vorbesc.
3. Diminuati comportamentele distrugatoare cauzate de frustrarea data de incapacitatea de a comunica.
4. Asigurati baza dezvoltarii vorbirii.
Procedura :
Acest program este folosit pentru studentii care nu sunt pregatiti sa formuleze cerinte. Le permite un mijloc de
comunicare non-verbala cu ceilalti. Folositi elemente efective sau poze ale elementelor drept mijloc pentru ca studentul
sa-si exprime dorinta sau nevoia.
35
Indicatii:
Folositi indicatii verbale si fizice, si aratatul. Treptat, reduceti indicatiile.
Criteriu de initiere :
Studentul poate potrivi obiectele identice.
Criteriu de performanta:
Studentul realizeaza opt raspunsuri corecte din zece probe, fara nici un ajutor.
Acest test ar trebui repetat in prezenta a doi profesori, cel putin.
Faza 1: Alegeri.
Prezentati doua sau mai multe elemente studentului. Intrebati-l : « Pe care il vrei ? ». Dati-i studentului obiectul pe care
il doreste, si indepartati toate celelalte elemente. Asteptati un timp pana il intrebati iarasi ce obiect vrea, deoarece s-ar
putea sa faca o alegere incorecta. Daca studentul devine frustrat, deoarece nu reuseste sa numeasca obiectul pe care il
doreste, dati-i o indiciu (aratati spre el sau puneti mana peste mana lui) pentru a-i indica obiectul pe care credeti dvs. ca
il vrea.
Faza 2: a) Potrivirea fotografiilor cu elemente.
Incepeti cand studentul a terminat Faza 1. Puneti doua sau mai multe elemente pe masa, in fata lui. Inmanati-i o
fotografie studentului si spuneti : ”Pune-o langa obiectul identic”. Ajutati-l numai daca este nevoie. Contribuiti cu o
mica parte din obiectul care este in fotografie.
Imediat ce studentul raspunde pozitiv la cerinte, puteti sa cresteti numarul de fotografii prezentate. La inceput, folositi
un singur element pe care nu-l prefera, pentru a-i distrage atentia, si pentru ca studentul sa faca alegeri care au
insemnatate. Treptat, cresteti distanta si numarul fotografiilor care ii sunt prezentate. Pastrati fotografiile la dispozitia
studentului, ca un mijloc pentru el sa-si poata exprima dorintele pe parcursul zilei.
Faza 5 : Indeplinirea directivelor prezentate cu o fotografie. Faceti poze studentului cand desfasoara diferite activitati,
ca de ex. cele facute in cadrul programului Instructiuni Receptive. Aratati-i fotografia si spuneti studentului :
” Fa asta.”
Nota de referinta : Sistemul de Comunicare prin Schimb de Fotografii (SCSF) de Bondy si Frost.
36
TENTATII DE COMUNICARE
Obiective :
1. Cresterea dorintei studentului de comunicare.
2. Faceti comunicarea distractiva.
3. Stabiliti puterea de comunicare.
4. Dezvoltarea folosirii spontane a limbajului.
5. Aducerea actului de vorbire sub control la stimuli de mediu adecvati.
Procedura :
Acest program este destinat copiilor care au abilitatea de a face aproximari rezonabile de cuvinte simple pentru a
exprima dorinte. Articularea nu este nevoie sa fie exacta, dar ascultatorii trebuie sa fie capabili sa faca diferenta intre
diferitele cuvinte pe care le rosteste. In cazul copiiilor a caror aptitudine de vorbire nu este dezvoltata la acest nivel,
referiti-va la programele cu privire la realizarea alegerii si Comunicarea Functionala.
Aranjati situatii care vor usura nevoia studentului de a formula cereri. Aceasta procedura a fost descrisa de Wetherby &
Prizant (1989). Unele dintre strategiile listate mai jos au fost initial descrise de Margery Rappoport in « Maurice et al »
(1996). Daca ajutorul devine necesar, folositi comportamente non-verbale (de ex : inclinatul sau privitul intens,
ridicarea din umeri pentru a transmite informatia ca ceva nu a fost inteles). Evitati sa puneti intrebari directe cum ar fi :
« Ce vrei ? ». Nu-l intrebati ce vrea. Ajungeti pana la reactii mai naturale cum ar fi pauza, astfel incat studentul sa
umple golul.
Indicatii:
Incepeti cu indemne verbale complete. Reduceti pana la indemne verbale partiale, si apoi indemne prin limbajul
corpului.
Exemple :
1. Mancati un fel de mancare preferata, sau jucati-va cu o jucarie preferata in fata studentului, fara sa-i oferiti si
lui.
Playdoh Figuri in miscare
Trenulet Prajituri
Dati-i o mica parte cand realizeza cererea, asta pentru a facilita repetarea cererilor.
2. Oferiti-i ceva de mancare care nu-i place, sau bagati-i mana intr-o punga de budinca ( pentru a obtine un protest
verbal).
3. Porniti o jucarie care se invarte, lasati-o sa se opreasca si inmanati-o lui.
4. Deschideti un tub cu balonase, suflati balonasele, apoi inchideti tubul usor si dati-i tubul inchis studentului.
5. Spuneti-i studentului ca a terminat treaba, dar nu-l lasati sa plece pana nu spune : « Vreau sa plec ».
6. Incepeti un joc social cu studentul (de ex : gadilat, rasucirea lui in aer etc), pana in momentul in care el isi
manifesta placerea, apoi opriti jocul si asteptati.
7. Pregatiti un joc, lasand la o parte o piesa importanta ( de ex : zaruri, titirez, piese de joc etc. ), si spuneti : « Hai
sa ne jucam ».
8. Umflati un balon, si apoi desumflati-l incet. Inmanati-i balonul desumflat sau tineti-l in dreptul gurii si asteptati.
9. Incepeti sa rezolvati un puzzle. Dupa ce studentul a potrivit cateva piese, dati-i una care nu se potriveste.
10. Selectati un obiect pe care studentul in vrea sau unul care face zgomot, si puneti-l intr-un recipient. Tineti
recipientul si asteptati.
11. Pregatiti-l sa picteze cu guase. (de ex : asigurati hartia, vopsele, pensule etc), si dati-i o ceasca fara apa.
12. Spuneti-i studentului ca poate iesi afara sa se joace, dar usa sa fie incuiata.
13. Cand da semne ca ii este sete, dati-i o cana goala.
14. Serviti cina fara furculita.
15. Asezati-l in cada fara apa.
16. Tineti o carte la care va uitati impreuna cu susul in jos.
17. Asamblati o jucarie cunoscuta intr-un mod gresit ( de ex : puneti mana in locul capului).
18. Cantati un cantec preferat si omiteti un cuvant, si continuati numai daca studentul completeaza cuvantul.
19. Daca studentul vrea sa fie ridicat, tineti bratele intinse dar nu-l ridicati pana cand nu spune « sus », sau o
aproximare.
37
20. Asezati-l intr-un leagan. Impingeti-l de cateva ori. Apoi opriti leaganul, si asteptati-l sa spuna « continua » sau «
impinge » sau un alt cuvant asemanator.
IMITATIA VERBALA.
Obiective :
1. Construirea unei baze pentru limbajul vorbit.
2. Cresterea vocalizarilor.
3. Forma articularii.
4. La final reducerea ecolaliei ( de ex : prin aducerea vorbitului la stimulii adecvati de control).
5. La final, reduceti discursul monoton si mecanic.
Procedura :
De cele mai multe ori, acest program da rezultate mai bune daca se desfasoara intr-o maniera mai putin formala. In
functie de faza, se poate sa nu existe o directiva clar exprimata pentru student. Uneori este mai bine sa nu folositi
cuvantul : « spune », si doar sa se modeleze sunetul/cuvantul. Este foarte important sa faceti acesta activitate amuzanta,
si sa nu faceti sa para ca un program. Pentru unii copii, s-ar putea sa fie de ajutor sa stea asezati pe scaun.
Altora le va face placere sa il ia ca pe un exercitiu, dar majoritatea copiiilor vor fi mult mai entuziasti daca este realizat
intr-un context ludic. In momentul prezentarii discursului catre student, va trebui sa experimentati sa vedeti daca este
mai eficient sa prezentati materiale vizuale sau nu. Prezentarea materialelor vizuale ( de ex : cartonase cu fotografii),
confera un context cu inteles pentru discurs, dar pentru unii copii, adaugarea celei de-a doua modaliati distrage atentia.
Pentru acei copii care nu beneficiaza de pe urma prezentarii simultane a materialului vizual, puteti exersa abilitatea
fizica de a rosti cuvinte separat de invatarea sensului, si ulterior sa se combine.
Profesorul va trebui sa arate o sustinere extraordinara, si daca este nevoie de corectare, aceasta trebuie facuta intr-o
maniera incurajatoare. Fiti glumet in abordarea dvs. (de ex : folosind gadilaturi si spunand lucruri ca « Haide, poti s-o
spui ! »). Fiti dispus sa dati cateva indicatii care sa nu aiba legatura cu actiunea, pentru a mentine experienta acumulata
cat se poate de pozitiva. Folositi o consolidare la un nivel mai scazut pentru comportamentul care sta jos si participa,
pastrand consolidarile cele mai puternice pentru producerea vocala.
Indicatii:
Folositi indrumarea fizica sau demonstratia. Treptat, rariti indicatiile astfel incat studentul sa se descurce independent.
Criteriu de initiere :
Studentul produce niste sunete spontane, si dezvolta contactul privirilor , si stapaneste cel putin trei raspunsuri non-
verbale.
Criteriu de performanta:
Studentul raspunde corect la noua din zece incercari, fara nici un ajutor.
Acest test ar trebui repetat in prezenta a doi profesori, cel putin.
Ca exersarea imitarii verbale sa fie mai interesanta, puteti introduce acest exercitiu in cadrul altei activitati. De
exemplu, in cazul copiiilor carora le plac puzzle-urile si construirea din cuburi, spuneti-le sa rosteasca un cuvant si apoi
vor primi piesa lipsa din puzzle sau din constructie care ii completeaza jocul. Incercati asta cu cartonase cu fotografii.
Imitarea se poate realiza si cand va uitati impreuna la o carte cu fotografii. De asemenea, puteti sa exersati aceasta in
momentul in care va jucati cu mingea, sau cand sare pe trambulina, la inot, la tobogan etc.
Faza 11. Imitarea frazelor.
Puneti studentul sa imite fraze de la doua la cinci cuvinte care sunt articulate foarte clar. Este cunoscut faptul ca, uneori
calitatea articularii scade pe masura ce lungimea propozitiilor creste. Ar trebui sa exersati lungimea ceva mai mare a
unei propozitii pe care studentul o poate imita cu usurinta. Daca fraza are in jur de trei cuvinte, fragmentati propozitiile
mai lungi in grupuri de doua sau trei cuvinte.
Incercati sa grupati cuvintele in fraze normale astfel incat discursul studentului sa nu sune intrerupt.
Dificultati in articulare.
Majoritatea copiiilor tineri autisti cu care veti lucra abia acum invata sa vorbeasca. Retineti nivelul de dezvoltarea al
copilului. Cand interactionam cu un copil neuro-tipic in varsta de 1 an, din instinct stim ca nu trebuie sa corectam
greselile de articulare, ci mai degraba sa fim incantati la orice incercare a copilului de a comunica verbal. La fel ar
trebui sa procedam si cu un copil autist in varsta de 3 sau 4 ani, al carui nivel de vorbire este de al unuia de 1 an. In
afara de invatare, vorbitul reprezinta un proces de dezvoltare caruia ii trebuie acordata o buna perioada de timp pentru a
se desfasura. Cand nu exista nici un fel de progres, atunci urmatoarele strategii pot fi folositoare :
1. In momentul exersarii imitatiei verbale este esential ca experienta acestui episod sa fie cat se poate de pozitiva.
2. In cazul in care corectarea trebuie facuta integral, atunci ea trebuie realizata intr-o maniera incurajatoare.
3. Cand sunetele nu sunt articulate clar, la inceput acceptati raspunsul dar apoi reluati-l.
4. Cand studentul invata sa vorbeasca, sa modeleze articularea ( de ex : cei mai lenti cer aproximari mai bune).
5. la inceput, acceptati pronuntia slaba a studentului si modelati articularea clara ( de ex : « Bine, t-o-r-t »).
6. la un moment dat nu mai acceptati raspunsurile prost articulate, dar faceti-o intr-un mod amuzant pe cat de
amuzant posibil ( de ex : » cand obiectul dorit este de fapt, suc, spuneti : « Oh, vrei spanac »).
7. Folositi un program receptiv de discriminare in care studentul invata sa identifice cine articuleaza bine si cine
nu. Persoana care articuleaza slab trebuie sa imite dificultatile de articulare ale studentului.
8. Identificati sunetele le care studentul are greutati in a le articula, si faceti-le tinta programelor de imitare
verbala.
Nota de referinta :
Recunoasteri expresive
Conversatie
Tentatii de comunicare
Recunoasterea expresiva
Obiective :
1. Asigurati baza pentru construirea limbajului.
2. asigurati-i studentului un mijloc prin care sa isi comunice dorintele.
3. asigurati studentului un mijloc de interactiune.
4. cresterea intelegerii din partea studentului si constiintei fata de lumea care il inconjoara.
Procedura :
41
Profesorul ii arata un element si il intreaba : « Ce este aceasta ? ». La inceput personalul il va ajuta sa dea un raspuns
lasandu-l sa arate spre obiect ca la programul Recunoastere Receptiva, sau dandu-i o sugestie verbala. Indicatiile vor fi
reduse cat de curand posibil.
ESTE ESENTIAL SA ALEGETI CUVINTE CARE SUNT STIMULATIVE PENTRU INVATAT( de ex : mananca,
deschide, ajuta, nu, tv, etc.). ESTE DE ASEMENEA IMPORTANT SA FOLOSITI INSTRUCTIUNI DIFERITE CAT
DE RAPID POSIBIL. (de ex : « Spune-mi ce vezi » , « ce se intampla aici ? » etc.)
Indicatii:
Folositi Programul de Recunoastere Receptiva sau indicatiile verbale. Reduceti ajutorul prin aducerea lui la stadiul de
soptit, sau rostind primul sunet din cuvant.
Criteriu de initiere :
Studentul stapaneste elementele din faza 1 si 2 din Corespondenta si Recunoastrea Receptiva a fost abordata. Daca
Recunoasterea Receptiva nu este stapanita, incercati sa lucrati Recunosterea Expresiva cu indicatii verbale. Nu este
nevoie intotdeauna sa asteptati ca studentul sa invete Recunoastere Receptiva pentru a o incepe pe cea Expresiva.
Criteriu de performanta:
Studentul realizeaza opt raspunsuri corecte din zece probe, fara nici un ajutor.
Acest test ar trebui repetat in prezenta a doi profesori, cel putin.
Faza 1: Cerinte.
Folositi obiecte sau fotografii care reprezinta elementa sau activitati care studentului i-ar placea sa le realizeze ( de ex :
mancare, bautura, joc, Tv, radio, leganatul, etc.),. Puneti studentul sa spuna ceea ce doreste pentru a putea obtine acel
lucru. Obiectele auto-stimulatoare ar trebui incluse ca alegeri. Valoarea obiectului auto-stimulator va scadea cand
studentul va alege alte obiecte (de ex : prajitura ), in locul acelor obiecte.
42
Faza 12 : Fotografii ale locurilor/ camerelor din casa. Profesorul arata fotografii ale locurilor/ camerelor si intreaba
studentul « Ce loc/ camera este aceasta?”.
Faza 13 : Locuri / locatii in comunitate. ( locatii reale).
Faza 14 : Emotii.
Bazele Conversatiei
Obiective :
1. Extinderea folosirii limbajului expresiv.
2. Dezvoltarea unui mijloc pentru interactiune sociala.
3. Cresterea oportunitatilor sociale.
4. Stabilirea puterii limbajului de a controla oamenii si pentru a-si indeplini dorintele.
Procedura :
Scopul este ca studentul sa invete sa foloseasca fraze conversationale in situatiile de zi cu zi. La inceput, va invata sa
dea raspunsuri invate pe de rost, in situatii inventate. Indicatiile se vor reduce treptat, din moment ce el trebuie sa
foloseasca acest limbaj in situatii care apar in mod normal.
ESTE ESENTIAL SA ISI DEA SEAMA CA RASPUNSURILE INVATATE PE DE ROST II SUNT FURNIZATE.
ORICUM, FURNIZAREA SUTELOR DE RASPUNSURI NU VA FACE O PERSOANA SA DEVINA
CONVERSATIONALA. ABILITATILE DEZVOLTATE DE OBSERVARE, INTERACTIUNE SOCIALA, SI
INSISTAREA CA EL SA DEVINA SOCIABIL SUNT ESENTIALE !!!
Faza 1: Salutul. Studentul ar trebui sa raspunda cand cineva ii spune : « Buna ». Mai tarziu, raspunsul la salut ar trebui
sa includa si numele persoanei.
Faza 2 : Porunca (conducerea comportamentului unei alte persoane).
a) « Vino, [numele] » cand doriti asistenta unei alte persoane.
b) « Misca, te rog ».
c) « da-mi [obiectul] ».
d) « da-i drumul ».
e) « Vino si prinde-ma » cand jucati prinsa.
f) « pleaca ».
g) « liniste » cand cineva este mult prea zgomotos.
Faza 3 : Parti de propozitie :
a) « Vreau sa..... ».
b) « Este o....... ».
c) « Aceasta este.... ».
d) « Vad......... ».
e) « Eu am..... ».
Faza 4 : Comentariu. Acestea sunt exemple de fraze pe care studentul ar trebui sa le foloseasca in diferite situatii pentru
a-si manifesta interesul sau a starni interesul altei persoane. Scopul este ca acestea sa apara fara nici un indiciu.
a) « Poftim, [numele] (in momentul in care inmanati un obiect unei persoane).
43
b) « Uite aici ! » si aratati spre ceva interesant.
c) « Iata [nume] « sau « Uite ce fac ».
d) « Uite cum merge » (in timp ce jucaria este impinsa sa se miste).
e) « Am reusit ! ».
f) « Asta e amuzanta ! »
g) « Ai patit ceva ? »(cand copilul s-a lovit).
h) « Eu / noi / facem ceva ! ». De ex : « Noi construim un castel MARE !! »
Faza 6 : Raspunsul
a) « Aici » si arata (atunci cand este intrebat unde se afla un lucru).
b) « Ce ? » (atunci cand este strigat de la distanta).
c) « O.K. »( cand este rugat sa faca ceva).
d) « oh, chiar asa ? oau, sau supertare »( cand iti spune cineva ceva).
e) « Sunt gata ».
f) « Sunt aici » (cand este intrebat : « unde te afli ? »).
g) « Pe aceasta » (cand este intrebat : « pe care o doresti ? »).
h) « Intra » (cand da drumul la usa).
Afirmarea
Obiective :
1. Ajutati studentul sa identifice si sa-si implineasca dorintele.
2. Inavatati studentul sa gandeasca intr-o maniera critica, si sa nu accepte imediat ce spune cineva.
3. Dezvoltarea aptitudinii de a functiona independent si sa nu se bazeze numai pe adulti (sau pe altii) pentru
indrumare constanta.
4. Feriti-l sa se simta victimizat.
5. Cresterea constiintei.
6. Dezvoltarea limbajului spontan.
7. Stimulati participarea.
8. Aratati-i ca e in ordine sa greseasca si ca studentul poate fi si profesor.
9. Ajutati la integrarea lui cu succes in colectivul clasei.
Procedura :
Prezentati evenimente care sunt incorecte si invatati studentul sa verbalizeze greseala.
Indicatii:
Folositi indrumarea fizica, demonstratia verbala si a gesturilor, inflexiunea vocii sau expresia fetei. Treptat, rariti
indicatiile astfel incat studentul sa se descurce independent.
Criteriu de initiere :
Realizarea alegerii (Faza 1 a acestui program) ar trebui sa fie primul program predat.
Criteriu de performanta:
Studentul realizeaza opt raspunsuri corecte din zece probe, fara nici un ajutor.
Acest test ar trebui repetat in prezenta a doi profesori, cel putin.
Faza 1: Realizarea alegerilor.
Aceasta poate aparea in sau in afara cadrului terapiei. In timpul terapiei, studentul poate alege unde sa stea , in ce
camera sa lucreze, cu ce jucarii sa joace etc.
In afara terapiei, el poate face alegeri privind alegerea hainelor, a cartilor de citit, a mancarii, a muzicii pe care sa o
asculte, filme etc.
Faza 2 : Jocul de-a terapeutul/profesorul.
Faza 3 : Exprimarea neplacerii. Plictisiti-l si invatati-l sa-si exprime neplacerea ( exemple : « Lasa-ma in pace « , «
Opreste-te », « Nu », « E al meu ».etc.).
Faza 4 : Mentinerea normala a locului sau a obiectului. Stadiu in care studentul trebuie sa raspunda fizic pentru a se
afirma. Luati ceva de la el in mod brusc, sau asezati-va in fata lui asteptand sa se intoarca. Invatati-l sa raspunda in mod
afirmativ ( « tine obiectul in mana », « mentineti pozitia ».)
44
Faza 5 : Convingerea. Afirmati o propozitie incorecta in legatura cu ceva de care stie si studentul. De exemplu,
etichetati eronat un obiect, actiune, atribut etc. El ar trebui sa respinga informatia eronata si sa adereze la etichetarea
corecta.
Faza 6 : Faceti greseli si puneti-l sa le identifice si/ sau sa le corecteze. ( de ex : aruncati o jucarie la cos).
Faza 7 : Spuneti-i studentului sa faca ceva nepotrivit sau imposibil si invatati-l sa obiecteze. (Exemplu : asezati o
farfurie cu cuburi in fata lui, si spuneti-i « Mananca-ti spaghetele ».) La inceput, transmiteti imposibilitatea actiunii prin
intermediul vocii dvs, si ulterior reduceti sugestia. Incepeti cu situatii evidente, si avansati spre cele mai putin evidente.
Faza 8 : Afisarea spiritului de competitie adecvat si intelegerea conceptului de victorie. Sa incerce sa alerge repede intr-
o cursa ; sa incerce sa nu fie gasit la jocul de-a v-ati ascunselea ; castigarea pieselor altora intr-un joc.
Nota de referinta : Tentatia comunicarii.
DA / NU
Obiective :
1. Asigurarea mijloacelor pentru a comunica preferintele.
2. Stabilirea realizarii cererii.
3. Promovarea afirmarii.
4. Extinderea intelegerii si utilizarea conceptelor de baza.
5. Asigurarea mijloacelor de a rasounde intrebarilor simple.
Procedura :
Profesorul prezinta un element si pune o intrebare.
Indicatii:
Folositi sugestiile verbale, demonstratia, si gesticularea , inflexiunea vocii si / sau expresia fetei pentru a face studentul
sa indice da sau nu. Treptat, rariti indicatiile pana cand studentul poate raspunde corect fara nici un ajutor.
Criteriu de initiere :
Studentul poate participa la stimuli relevanti. Studentul ar trebui sa aiba preferinte care pot fi identificate, si ca mijloc
de comunicare « da » sau « nu ». (exemple : mijloace verbale, incuviintarea din cap, semne, sau aratatul).
Criteriu de performanta:
Studentul realizeaza opt raspunsuri corecte din zece probe, fara nici un ajutor.
Acest test ar trebui repetat in prezenta a doi profesori, cel putin.
Faza 1: Dorinte. Identificati un grup mic de elemente pe care sunteti sigur ca studentul le vrea, si un alt grup pe care nu
le vrea. Prezentati-i un element din cele care ii plac si intrebati-l : « Vrei asta ? » . Sustineti imediat raspunsul afirmativ
al studentului dandu-i elementul dorit. ». Dupa cateva incercari incununate de succes, introduceti « nu ». Prezentati-i un
element din cele care nu ii plac si intrebati-l : « Vrei asta ? », si imediat indemnati studentul sa spuna « nu ».
Imediat ce studentul raspunde « nu », indepartati elementul din fata lui. Dupa cateva incercari reusite, intorceti-va la
elementul cu « da ». Scopul este ca studentul sa poata raspunde cu « da » sau « nu » la intrebari aleatorii.
Faza 2 : Raspunsuri la « da sau nu » ca indicatie despre cum ar trebui sa raspunda la o intrebare. (« Vrei suc- da sau
nu ? »).
Faza 3 : Identitatea obiectelor. (« Acesta este un truc ?»).
Faza 4 : Identitatea persoanelor (« E mami ? »).
Faza 5 : Actiuni ( « Tati sta in picioare ? »).
Faza 6 : Atribute. (« Acesta este rosu ? »).
Faza 7 : Concepte (« Acesta este coltul ? »)
Faza 8 : Raspunsuri cu da/ nu sau fal/adevarat in legatura cu lucruri care nu sunt vizibile. (« Pasarile au aripi ? »).
Faza 9 : Raspunsuri cu da/nu la intrebari care sunt partial corecte.
(exemplu : aratati-i un cerc verde si intrebati-l daca este un patrat verde).
Negatia
Obiective :
1. Invatarea sa urmeze un singur tip de ordin.
2. cresterea atentiei fata de stimulii auditivi.
3. Inlantuirea aptitudinilor de discriminare.
45
Faza 1 : Nu. Aratati-i studentului un obiect care nu-i place. Intrebati-l : » Vrei asta ? ».
Faza 2 : Nu fa asta. Demonstrati actiunea si spuneti-i : »Nu fa asta ». Intariti afirmatia prin faptul ca nu repetati
actiunea.
Faza 3 : Sa nu______. Invatati studentul sa nu realizeze o actiune cand sunt folosite cuvintele « Sa nu ». (Exemplu : «
Sa nu te ridici »). Repetati afirmatia imediat, inainte ca el sa aiba timp sa faca actiunea. In caz de nevoie, asezati mana
dvs. pe mana lui pentru a preintampina actiunea.
Treptat, mariti durata la cateva secunde pana sa repetati, si reduceti ajutorul.
Faza 4 : Spune vs. Nu spune.
SN 1 : « Spune ‘avion ‘ ».
R1 : Studentul repeta cuvantul.
SN 2 : « Nu spune ‘avion’ ».
R2 : Studentul nu spune nimic.
SN 3 : Rotatia aleatorie SN 1 cu SN 2.
O data ce studentul intelege aceasta proba, schimbati SN cu Repeta vs. Nu repeta. Aceasta iti va permite sa folosesti
fraza : » Nu repeta » pentru a controla repetarea nedorita in limbaj.
Faza 5 : «NU______ ». Asezati doua elemente, de exemplu A si B. Cereti studentului : « Nu atinge A ». El ar trebui sa
atinga celalalt element. O data ce a inteles conceptul, schimbati formularea cu un limbaj mai natural, cum ar fi « Arata-
mi obiectul care nu este un caine » sau « Care dintre ele nu are pene ? ».
a) Nu [elementul]. « Nu-mi arata mingea ».
b) Nu [atributul] . « Gaseste ce nu e rosu ».
c) Nu [actiunea]. « Care nu doarme ? ».
d) Nu [categoria] . « Gaseste-l pe cel care nu e animal ».
Atentia distributiva
Obiective :
1. Cresterea constiintei studentului asupra mediului si asupra activitatilor desfasurate de ceilalti.
2. Invatati-l cum sa atraga atentia altei persoane.
3. Cresterea dorintei de a directiona si de a obtine atentia celorlalti.
Indicatii:
Folositi indrumarea fizica, demonstratia, verbalizarea si aratatul spre element . Treptat, reduceti indicatiile pana cand
studentul poate realiza actiunea singur.
Criteriu de initiere :
Faza 1 poate fi inceputa imediat ce studentul stapaneste Imitatia Non-Verbala.
Criteriu de performanta:
Studentul realizeaza noua raspunsuri corecte din zece probe, fara nici un ajutor avand doua variante; opt raspunsuri din
zece probe cu trei sau mai multe variante.
Acest test ar trebui repetat in prezenta a doi profesori, cel putin.
Procedura :
Invatati studentul sa fie constient de participarea unei alte persoane, si cum sa faca pe altcineva sa participe.
Faza 1 : Intrebati studentul : « Unde este [elementul] ? ». El raspunde « acolo » si arata spre locul unde se afla
elementul cerut.
46
Faza 2 : Spuneti studentului sa dea un obiect unei anume persoane. Acea persoana va trebui sa nu-i acorde atentie si sa
nu accepte obiectul, pana cand studentul nu spune : « Poftim, [numele] ». Faceti asta cu aruncarea mingii. El ar trebui
sa spuna : « Prinde-o, [numele] » pana ca persoana respectiva sa incerce sa prinda mingea.
Faza 3 : Captarea atentiei unei persoane. Spuneti studentului sa spuna sau sa ceara unei persoane ceva. Acea persoana
va trebui sa se arate indiferenta la primele lui incercari de comunicare. El va trebui sa fie indrumat sa repete numele
persoanei si sa traga de mana persoanei respective.
Faza 4 : Etalarea unui lucru facut de el. Asigurati-va ca il vede si alta persoana.
Faza 5 : Identificarea directiei in care arata o persoana.
a) profesorul arata catre ceva si spune : « Studentule, du-te acolo ».
b) Profesorul intreaba asistentul : « Unde este prajitura ? ». Asistentul arata spre obiect, si spune : « acolo ».
Profesorul ii spune studentului sa mearga si sa aduca prajitura.
c) Asistentul arata catre un obiect. Profesorul intreaba studentul : « catre ce arata asistentul ? ».
Faza 6 : Identificarea directiei in care priveste o persoana. Asistentul priveste un lucru. Intrebati studentul « la ce se uita
asistentul ? ».
Faza 7 : Identificarea directiei de miscare. Asezati jucariile – animale pe o singura linie, si indreptati-le cu fata intr-o
anumita directie. Intrebati studentul incotro se indreapta. El ar trebui sa indice directia corecta.
Faza 8 : Sa identifice daca o persoana il poate auzi. Puneti studentul sa ii spuna ceva asistentului, care se afla fie in
apropiere, fie in alta parte a casei. Intrebati studentul daca asistentul il poate auzi. El isi poate da seama de aceasta, nu
doar dupa distanta, ci si daca asistentul i-a raspuns.
Faza 9 : Sa identifice daca o persoana il poate vedea. Intrebati studentul de un lucru care ii este la vedere. Un asistent sa
fie in apropiere sau in alta parte a casei. Intrebati studentul daca poate vedea elementul. El isi poate da seama de asta pe
baza apropierii asistentului fata de el si dupa directia in care priveste.
Faza 10 : Sa identifice daca o persoana are niste informatii. Regizati un eveniment in timp ce asistentul este in
apropiere sau in alta parte a casei. Intrebati studentul daca asistentul ar putea sti ce s-a intamplat. El isi poate da seama
de asta pe baza faptului ca asistentul a fost prezent la eveniment, sau ca a auzit ceva din cele ce au fost spuse.
Faza 11 : Faceti lucruri neobisnuite pentru a starni comentariile studentului.
Unele dintre aceste proceduri au fost descrise de catre Margery Rappoport in Maurice et al. ( 1996).
a) purtati o peruca.
b) purtati ochelarii invers.
c) colorati « din greseala » pe masa. Modelul spune : « oooh ».
d) scapati materialele de pe masa. Modelul spune : « cadeti ».
e) incercati sa-i puneti un pantof in mana.
f) puneti un ciocan in sertarul cu argintarie.
g) puneti o legatura de telina in cosul de rufe.
h) rearanjati mobila sau mutati un obiect evident din camera.
i) fiecare isi urmeaza randul la o activitate de rutina, pe roluri, si apoi faceti ceva neasteptat.
Nota de referinta : Bazele Conversatiei.
Tentatii de Comunicare.
Extinderea Limbajului I.
Descrierea.
Afirmarea.
Emotii
2. Dezvoltati empatie.
47
3. Facilitati interactiunile sociale.
Procedura: Prezentati diferite emotii studentului, fie prin joc de rol fie prin poze
pentru a-l invata cum sa identifice sentimentele, cauzele posibile sau cum sa
modifice situatia.
Asamblati o varietate de ilustrate care portretizeza clar emotii de baza.
(Lakeshore scoate pe piata un Joc de sentimente si figuri)
* notati ca aceste sentimente sunt definite mai degraba de situatie sau comportament
decat de expresii faciale .
Faza 7: Indentificarea cauzelor emotiilor. Folositi poze care ilustreaza cauza si efect
sau tablouri. Intrebati-l pe student de ce are un anumit sentiment sau de ce o alta
persoana simte intr-un anumit mod.
Infrigurat Speriat
Flamand Trist
Ranit Suparat
Studentul explica ce ar face sau demonstreaza un raspuns potrivit.
Referire
la pasaje
din alte
programe: Corespondenta
Etichete receptive
Etichete expresive
Gesturi (Pragmatica)
Indicatii: Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatieul verbal, prin gest sau
pozitie. Renuntati gradual la indicatie pana cand studentul actioneaza
independent.
Criterii de
perfectionare: Studentul da un raspuns corect de noua ori din zece. Acest lucru trebuie
repetat cu cel putin inca un profesor.
Gest Inteles
Intinde bratul; palma in sus Ridica-te
Chiama cu degetul sau mana Vino-ncoace
Bratul intins, palma in afara Stop
Degetul aratator ridicat Asteapta un minut
Leagana bratul inainte s-napoi Misca
Da din deget Nu face asta
Da din umeri Nu stiu
Deget peste buze Liniste
Aplauda/degetele mari ridicate buna treaba
Doua degete mari ridicate Excelent!
Semnul OK OK
Bate usor burta Delicios
Cah!; limba scoasa Gust rau
Ciupeste nasul Miros rau
Barbia in maini Plictisit
Misca picioarele; uita-te la ceas Vreau sa plec
Apleaca-te inainte; da din cap Interesat
Roteste ochii Asta este ridicol
Casca obosit
Incruciseaza bratele frustrat
Freaca barbia/fruntea intre
degetul mare si celelalte degete Ganditor
Bate-te usor pe frunte
cu fata incheieturii mainii Am uitat/am incurcat lucrurile
Faza 2: Studentul face gestul la cerere. Profesorul spune”Foloseste gesturile, ca sa-mi spui…….”
a. Indica unde este localizat cineva sau ceva prin aratarea cu mana. Poate fi insotita cu fraze narative incluzand
“Este acolo” sau “pe raft”
b. Indica ca ceva are un gust bun prin frecarea burtii
50
c. Indica ca stie raspunsul sau doreste un obiect sau raspuns. De exemplu ca raspuns la intrebarea “Cine vrea
inghetata?” el ridica mana spunand “eu vreau” sau fara a da un raspuns verbal .
d. Da din cap in semn de “da” sau “nu” cand este cazul
e. Se arata plictisit punandu-si barbia in maini
f. Arata emotie. Exemplu: isi incruciseaza bratele pentru a comunica frustrare
g. Se trage inapoi si se stramba cand I se arata ceva scarbos. Exemplu: “Cah, supa din viermi”
c. Citirea in mod corect a unui gest din cap in semn de da sau nu. Profesorul poate alcatui o situatie in care un
model gusta un aliment si apoi este intrebat daca I-a placut.
d. Citirea gesturilor de a arata spre ceva pentru a indica unde sunt localizate diferitele obiecte dorite, sau unde ar
trebui sa stea asezat sau in picioare studentul pe parcursul unei activitati
e. Utilizarea a doua modele (sau poze) care indica care persoana asculta (aplecandu-se inainte, uitandu-se la
persoana, poate dand din cap afirmativ) si care persoana nu este atenta ( uitandu-se in alta parte, uitandu-se la unghii,
citind o carte)
Atribute
Indicatii: Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatieul verbal, prin gest sau
pozitie. Renuntati gradual la indicatie pana cand studentul actioneaza
independent.
Faza 1: Culoare
Faza 2: Marime
Functii
2. Extinderea limbajului
Procedura: Articolele sunt prezentate studentului caruia I se cere explicarea functiei lor
si vice-versa.
Indicatii: Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatieul verbal, prin gest sau
pozitie. Renuntati gradual la indicatie pana cand studentul actioneaza
independent.
Criterii
Initiale: Etichete Expresive.Actiuni Expresive.
Criterii
de performanta: Studentul da un raspuns de noua ori din zece corect fara indicatie.
Aceasta trebuie repetata cu cel putin inca un profesor.
b. (SD verbala) Intrebati studentul ce ar folosi pentru a-si: spala dintii, spala fata, bea sucul, etc. El alege un obiect
de pe masa.
Asociatii
Creion/hartie Lopata/galeata
Soseta/pantof Lingura /vas
Perna/pat Periuta de dinti/pasta de dinti
Servet/farfurie Haina/palarie
Costum de baie/prosop Cutie pentru pranz/sandwich
Creta/tabla Foarfeca/hartie
Flori/vaza Banda/casetofon
Videocaseta/VCR Camasa/pantaloni
Manusa/mana Soseta/picior
Minge/ bata Lumanari/tort aniversar
Vopsele/pensula Bicicleta/casca
Minge de baschet/inel Matura/faras
Cana/ceasca Perie de par/uscator de par
Sapun/carpa de spalat Tren/sina
Bebelus/ sticla Creion colorat/carte de colorat
Surub/piulita Ciocan/cui
Masina de tuns iarba/iarba Aspirator/covor
Categorii
2. Extinderea comunicarii.
Indicatii: Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatieul verbal, prin gest sau
pozitie. Renuntati gradual la indicatie pana cand studentul actioneaza
independent.
Criterii
initiale: Studentul a terminat potrivirea non-identica si potrivirea obiect-poza.
Criterii
de performanta: Studentul da un raspuns de opt ori din zece corect fara indicatie. Acest
lucru trebuie repetat cel putin cu inca un profesor.
Faza 1: Potrivire. Studentul sorteaza articole in grupuri. Scoateti cate o poza pentru
fiecare categorie de sortat si etichetati categoria pozei. Apoi dati-I poze
suplimentare una cate una si spuneti-I sa “le puna laolalta cu(animalul)”.
Odata ce executia sa este buna, aceasta se poate transforma intr-o insarcinare
de clasificare prin oferirea unei gramezi de poze amestecate si spunandu-I sa
le sorteze.
Faza 2: Receptiva. Scoateti doua sau mai multe poze, fiecare reprezentand o
categorie diferita. Spuneti-I “da-mi (animalul)”.
Faza 5: Categorii complexe. Cereti-I sa numeasca ceva care raspunde la doua sau mai
multe cerinte. Exemple: “numeste un animal care traieste in ocean”, “Numeste
o mancare care ai dori-o la micul dejun”, “Numeste un vehicul care nu merge
pe strada”.
Indicatii: Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatieul verbal, prin gest sau
pozitie. Renuntati gradual la indicatie pana cand studentul actioneaza
independent.
58
Crit. initiale: Potrivirea este o conditie esentiala.
Criterii de
performanta: Studentul da un raspuns corect de opt ori din zece fara indem in doua
sesiuni consecutive. Acest lucru trebuie repetat cu inca un profesor cel
putin.
Faza 1: Luati un grup de obiecte identice (ex. toate de aceeasi culoare) si plasati un
obiect in grup care este diferit pe acea dimensiune. Cereti-I studentului sa
va dea obiectul diferit. Dupa ce a inteles, reduceti gradual campul pana
cand raman doua obiecte la fel si unul diferit. Apoi, la fiecare incercare
dupa care el va dat articolul diferit (vor fi doua articole identice ramase pe
tabla), spuneti-I sa vi-l dea “pe acelasi”. S-ar putea sa fie necesar sa-l
indicatieati sa ia ambele articole si sa vi le dea. In mod gradual incepeti sa
cereti in ordine intamplatoare articolele asemanatoare sau diferite.
Faza 3: Expresiva. Scoateti doua articole. Intrebati studentul: “Sunt la fel sau
diferite?” generalizati in mediul natural inconjurator (ex. in timpul
jocurilor, treburilor marunte, Playdoh, etc.). Exemple: “Adu-mi acelasi tip
de farfurie, “Adu-mi o farfurie diferita”, “Coloreaz-o pe a ta la fel cu a
mea”, “fa-o pe a ta diferita”.
Faza 4: Urmati procedura de mai sus si intrebati studentul “de ce sunt diferite?”
sau “Sunt la fel?” El raspunde, “Pentru ca amandoua sunt pantofi” (la fel)
sau “pentru ca unul este pantof si acesta este mar (diferit).
Faza 5: Folositi articole care sunt la fel intr-o privinta dar diferite in alta privinta.
Studentul trebuie sa raspunda si la intrebarea “prin ce sunt asemanatoare?”
si la intrebarea “prin ce se deosebesc?” Exemple: un bloc rosu si un bloc
verde; doua animal; un creion colorat si un creion negru, etc.
Prepozitii
Procedura: Acesta este un program pe care copii il considera des dificil si se pot
59
impotrivi. Daca nu aveti succes de la inceput, poate ar trebui sa-l amanati o
vreme.Este important sa-l transformati intr-un exercitiu distractiv. Fiti
creativi in utilizarea obiectelor si metodelor de prezentare. De exemplu,
transformati-l intr-un joc zoologic si folositi o cusca in care sa puneti
animalele inauntru, afara, pe, etc. Alte exemple:
Faza 1: Potrivire poze. Folositi poze care ilustreaza diverse concepte pozitionale
(ex. un copil pe masa contra sub masa). Scoateti doua poze care arata aceeasi
persoana in locatii diferite. Dati-I studentului o poza a unei persoane diferite
intr-una dintre locatii si spuneti, “pune impreuna cu (deasupra)”.
Joc de prepozitii: Folositi un scaun sau un alt obiect care are o pozitie clara (ex.,
pe, sub, in spatele, etc.). Apoi plasati ceasti rasturnate in aceste locatii diferite si
ascundeti o gustarica sub una dintre ele. Spuneti-I studentului sa se uite
pe/sub/in spatele scaunului. Daca se duce la ceasca corecta capata gustarica care
este ascunsa acolo.
Faza 6: 2-D expresive. Folositi poze pentru prezentarea conceptelor. Cartile lui George
cel curios merg foarte bine pentru acest pas.
Pronume
Obiective: 1. Predarea relatiei intre el insusi si mediul inconjurator
Criterii
Initiale: Studentul a invatat Partile corpului si Extinderea limbajului I, utilizand cel
putin doua fraze. (Descrierea Extinderii limbajului I este in urmatoarea
sectiune). Pentru un student non-verbal, acesta ar fi trebuit sa invete
discriminarea receptiva a obiectului/ combinati de atribut.
Criterii
de performanta: Studentul da un raspuns corect de noua ori din zece. Acest lucru
trebuie repetat cu cel putin inca un profesor.
Pentru acest pas puteti folosi articole in afara de parti ale corpului. De exemplu puneti bomboane pe masa. Una este
“bomboana mea” si una este “bomboana ta”. Profesorul poate spune “Mananca bomboana Mea”. Daca studentul
executa corect, mananca bomboana.
Extinderea Limbajului
Procedura: Initial, articolele vor fi 3-D si vor fi prezentate ca articole separate. Folositi
articole din Etichetarea expresiva. Profesorul prezinta un articol si solicita
studentului o descriere a ceea ce vede. Initial, profesorul poate pune o
intrebare precum “Ce vezi?”. Dar este preferabil sa fie invatat sa comenteze
fara a fi nevoie de intrebare. La inceput, puneti-l doar sa numeasca articolul.
Apoi programul este extins prin prezentarea a doua sau mai multe articole si
trecand si la reprezentarea 2-D. Raspunsul dorit este o descriere a ceea ce
face persoana sau a ceea ce se intampla in poza. Apoi, se vor utiliza carti sau
poze complexe cu concepte multiple. In sfarsit, se vor indica obiecte din
mediul inconjurator. Pentru a mari sistematic capacitatea studentului de a
comenta asupra scenelor complexe, puteti lua poze incepand cu articole
separate si gradual sa mariti numarul articolelor incluse in scena. Se poate
folosi video ca un mediu suplimentar pentru prezentarea unui stimul
material.
Scopul final este acela ca studentul sa faca o descriere detaliata ( adica,
descriptori multipli), cu indicatie cat mai slab din partea profesorului. Treceti
gradual de la indicatii verbale la comunicatii non-verbal ( ex, aplecandu-
se si miscand mana pentru a cere mai multa verbalizare). Aceasta grabeste
generalizarile in mediul natural si mareste aptitudinile de participare
interpersonale.
Criterii
Initiale: Studentul a invatat articole in Faza 3 a etichetarii expresive.
Criterii
De performanta: Studentul da un raspuns corect de opt ori din zece fara indicatie. Acest
lucru trebuie repetat cu cel putin inca un profesor.
63
b. Studentul raspunde intr-o propozitie
SD: “Ce este asta?”
R: “(numele obiectului”
c. Un singur obiect 3-D prin camera, privind pe fereastra sau stand afara
SD: “Ce vezi?” ( poate fi insotit de gest care indica la care se poate renunta
mai tarziu daca se considera potrivit)
R: “Vad (obiect)”.
d. Mai multe obiecte 3-D prin camera, privind pe fereastra sau stand afara
SD: “Ce vezi?” ( poate fi insotit de gest care indica la care se poate renunta
mai tarziu daca se considera potrivit)
R: “Vad (obiect) si (obiect)…”.
Faza 3: Verbe – (raspuns intr-un cuvant). Puteti sa-l puneti pe student sa raspunda
fara terminatia “-ing” daca este mai usor pentru el dar tot personalul trebuie sa
fie consecvent in raspunsul pe care-l accepta.
SD: “Ce face (persoana)?”
R: “Doarme”; “mananca”; “Alearga”; etc.
a. Substantiv ca subiect
SD: “Ce face fata?”
R: “Fata saruta bebelusul”
c. Pronume ca subiect
SD: “Ce face ea?”
R: “Ea da cu piciorul in minge”
Timpurile verbale
Procedura: Puneti studentului intrebari despre actiuni la diverse timpuri. Folositi actiune
65
in direct sau poze.
Criterii
Initiale: Studentul a invatat verbele expresive.
Criterii
de performanta: Studentul da un raspuns de noua ori din zece fara indicatie. Acest lucru
trebuie repetat cu cel putin inca un profesor.
SD2 : Rotatie la intamplare a intrebarilor din timpul trecut contra celor din
timpul prezent student indeplinind actiuni.
R2: Studentul raspunde folosind corect timpurile verbelor.
SD3a: Folositi un animal de plus, o papusa sau alt personaj. Puneti personajul sa
indeplineasca o actiune. “Ce face (personajul)?”
R3a: “(personajul) face…..”
SD3b: Puneti personajul sa opresca actiunea pe care o face. Pauza. “Ce a facut
(personajul)?”
R3b: “(personajul) face…..”
66
SD4 : Rotatie la intamplare a intrebarilor din timpul trecut contra celor din
timpul prezent student indeplinind actiuni.
R4: Studentul raspunde folosind corect timpurile verbelor.
SD6 : Rotatie la intamplare a intrebarilor din timpul trecut contra celor din
timpul prezent student indeplinind actiuni.
R6: Studentul raspunde folosind corect timpurile verbelor.
Faza 3 : Timpul viitor. Folositi pentru inceput forma verbala “e pe punctul de……..”.
Mai tarziu puteti preda forma “va……” (aceasta se foloseste mai rar in limbajul
cotidian).
Pentru SD1 si SD2 folositi setul de cartonase care arata trei faze diferite ale
actiunii. De exemplu: 1) persoana privind o banana; 2) persoana cojind o banana;
3) Coaja de banana pe tabla in fata persoanei.
Plurale
Obiective: 1. Cresterea utilizarii corecte a gramaticii
2. Stabilirea constientizarii cantitatii
Indicatii: Folositi indrumarea fizica, demonstratia, indicatieul verbal, prin gest sau
pozitie. Renuntati gradual la indicatie pana cand studentul actioneaza
independent.
Criterii
Initiale: Finalizarea mare contra mic si mai mult contra mai putin.
Criterii
de performanta: Studentul da un raspuns corect de noua ori din zece fara indicatie.
Acest lucru trebuie repetat cu inca un profesor cel putin.
Faza 1: Discriminare receptiva. Prezentati doua gramezi dintr-un articol (ex.,
blocuri). O gramada are un singur bloc. Cealalta contine doua sau mai multe
blocuri. Spuneti-I studentului sa “atinga blocul”contra “atinga blocurile”.
Aceasta trebuie realizata cu divese obiecte 3-D precum si cu poze.
Faza 2 : Etichetare expresiva. Aratati-I studentului o gramada care are unul sau mai
mult de un articol (ex., masini). Intrebati , “ce este asta?”. El trebuie sa
raspunda “masina” sau “masini”.
Faza 3: Verbe expresive. Aratati-I studentului poze ale unei actiuni si puneti-I o
intrebare care necesita utilizarea corecta a formei verbale. Furnizati
substantivul corect in intrebare.
Faza 4: Extinderea gramaticii. Dupa ce studentul are ideea de baza singular contra
plural, invatati-l sa faca propozitii utilizand o varietate de fraze.
Baiatul inoata.
Baietii inoata.
Mami face cu mana.
Mami si tati fac cu mana.
“Nu stiu”
Procedura: Scopul este ca studentul sa spuna “Nu stiu” cand este intrebat de numele sau
functia unui obiect necunoscut. Cereti-I sa identifice o varietate de obiecte pe
care le cunoaste ca si de obiecte pe care nu le cunoaste. Indemnati-l sa spuna
“Nu stiu” cand I se cere sa eticheteze obiecte necunoscute. In cele din urma,
ar trebui invatat sa intrebe de numele obiectului. (adica, “Ce este asta?”).
a. Ce este asta?
b. Cine este acesta?
c. Unde este?
Faza 4: Variati limbajul folosit. Puneti studentului o intrebare care nu are sens si
invatati-l sa raspunda “Nu inteleg”; “ce ai spus?”; “poti sa repeti?”sau alte fraze
des utilizate.
Conversatie – Intermediar
Faza 7: Afirmatie/Afirmatie
a. Port o camasa albastra. (“Port o camasa rosie.”)
b. Tin un creion in mana. (Tin o guma in mana”)
c. Numele meu este Ron. (“Numele meu este Student.”)
d. Imi place sa joc baschet. (“Imi place baschetul”).
Faza 8: Afirmatie/Intrebare
a. Am fost la film (“Ce ai vazut?”)
b. Am un catel (“cum il cheama?”)
c. Am avut un week-end distractiv (“ce ai facut?”)
d. Baschetul este sportul meu preferat. (“care este echipa ta preferata?”)
71
Faza 9: Afirmatie/Negatie
a. Imi plac hamburgerii. (Nu-mi plac hamburgerii. Imi plac mai mult hotdogs.)
b. Imi place sa inot in ocean. (nu-mi place oceanul. Valurile sunt prea mari.)
Punerea intrebarilor
Indicatii: Folositi indicatii verbale sau gesturi. Gradual renuntati la indicatii pana cand
studentul actioneaza independent.
Criterii
de performanta: Studentul pune o intrebare potrivita de patru ori din cinci fara indicatii.
Acest lucru trebuie repetat cu cel putin inca un profesor.
Faza 1: a) Ce este asta? Ce este aceea? Aranjati astfel incat sa fie etalate niste
obiecte neobisnuite la vedere clara. Initial, stabiliti o locatie precisa si la
fiecare incercare ar trebui sa treceti pe langa locatie. Indicati studentului sa
puna intrebarea potrivita. Faceti incercari repetate daca este necesar. Dupa ce
prinde incepeti sa variati locatia si sa puneti mai mult spatiu intre incercari.
Faza 2: Cine este acesta? Prezentati poze de oameni, unii cunoscuti si altii
necunoscuti. Incepeti prin a intreba “Cine este acesta?” dar renuntati gradual
la intrebare si transformati-o in comentariu. De exemplu, cand prezentati o
poza spuneti, “O, uita-te la asta!”. Daca este o persoana necunoscuta studentul
ar trebui sa spuna, “Cine este?”.
72
b) Determinati-l pe student sa faca o activitate (ex, sa picteze), dar lasati la
o parte o parte importanta (ex., o pensula). Studentul trebuie sa intrebe, “Unde
este (pensula)?”.
Umfla un balon
Face un desen
Invarte o jucarie
Face un puzzle
Se pregateste sa te gadile
Faza 5: Ce este acolo? Profesorul pune ceva intr-o cutie si o zdrangane in fata
studentului momindu-l. Generalizati punand un recipient care iese in evidenta
in mediul inconjurator si indicand ca acolo inauntru este ceva.
Faza 6: Unde te duci? Profesorul se ridica si paraseste camera. Faceti asta intr-un
mod in care sa captati atentia studentului. Indemnati-l sa intrebe “Unde te
duci?”. Profesorul da un raspuns interesant si il invita si pe el sa vina:
Faza 8: Ce s-a intamplat? Profesorul se aseaza langa student si plange sau ofteaza
profund.
Intrebari
Suplimentare:
Unde este cutia?
Unde-I mama?
Cat este ceasul?
Pot sa fac asta/pot sa ma joc/Pot sa incerc si eu?
Cine este aici? ( cineva bate la usa, urca treptele, etc.)
Cum ai facut asta?
Ce-ar trebui sa fac?
Cum ar trebui sa o fac?
Crit. de
performanta: Studentul da un raspuns corect de patru ori din zece fara indicatie. Acest
lucru trebuie repetat cu cel putin inca un profesor.
NOTA: Fazele 2 si 3 s-ar putea sa fie mai usor de invatat la inceput pentru unii
Studenti.
Faza 4: Succesiune de patru cartonase. Folositi procedura de mai sus pentru a preda
ordonarea a patru cartonase folosind inlantuirea inversa. Pasul 1 este ordonarea
cartonaselor 3 si 4, dupa ce cartonasele 1 si 2 sunt deja pe masa. Pasul 2 este
ordonarea cartonaselor 2, 3 si 4. Pasul 3 este ordonarea celor patru cartonase.
Primul/Ultimul
Procedura: Studentul este instruit sa dea un raspuns. Apoi este chestionat asupra a ceea
ce s-a intamplat mai intai sau la sfarsit.
Criterii
Initiale: Studentul trebuie sa fie capabil sa aranjeze articolele in succesiuni simple si
trebuie sa fi invatat instructiuni receptive de pasi multipli ( cel putin doi).
Crit. de
performanta: Studentul da un raspuns corect de noua ori din zece fara indicatii cu doua
variante, de opt ori din zece cu trei sau mai multe variante. Acest lucru
trebuie repetat cu cel putin inca un profesor.
Faza 1: Puneti studentul sa aranjeze trei sau mai multe cartonase succesive pe
care le-a invatat inainte in ordine corecta.
75
SD1: “Atinge primul”
R1: Studentul atinge cartonasul care este primul in succesiune ( intotdeauna
la stanga).
Faza 2: Aranjarea unui numar de animale ( sau alte personaje, oameni, etc.)
toate in linie in aceeasi directie.
SD4: Faceti linia sa mearga in mai multe directii astfel incat studentul sa nu
depinda de locatia stanga contra locatia dreapta.
Faza 3a: Scoateti doua articole. Spuneti-I”atinge (articolul 1) primul”. Dupa ce-l
atinge, spuneti-I , “atinge (articolul 2) ultimul”. Setul de obiecte trebuie variat
la fiecare incercare. Folosind cuvintele “primul” si “ultimul” in instructiune
este o indicatie la care se va renunta mai tarziu.
76
Faza 3d: Alternare intamplatoare intre primul si ultimul.
Faza 3e: Renuntati la cuvintele “primul” si “ultimul” cand ii spuneti sa atinga articolele
asezate. Dupa ce a invatat SD5 cu doua articole apoi scoateti trei articole.
Dandu-I cate o instructiune, puneti-l sa atinga fiecare dintre cele trei articole.
Faza 3f: Rotatie la intamplare a “ce ai atins primul?” contra “ce ai atins ultimul?” intr-
un camp de trei obiecte.
Faza 4a: Actiuni in mediul inconjurator. Spuneti-I studentului sa faca (actiunea unu).
Dupa ce executa acest lucru, spuneti-I sa faca (actiunea doi). Setul de actiuni
trebuie sa varieze la fiecare incercare. Daca este necesar cuvintele “primul” si
“ultimul” pot fi folosite in instructiune si apoi sa se renunte usor la ele.
Faza 4e: Dupa ce a invatat Faza 4e cu doua actiuni puneti-l sa faca trei actiuni, dand
cate o instructiune la un moment dat. Rotiti la intamplare “Ce ai facut prima
data?” contra “ce ai facut ultima data?” intr-un camp de trei actiuni.
Inainte/Dupa
Obiective: : 1. Incorporarea succesiunii in folosirea limbajului studentului.
2.Marirea atentiei la relatia temporala intre evenimente
3.Imbunatatirea memoriei.
4. Stabilirea capacitatii de a indeplini instructiuni complexe
Criterii
Initiale: Studentul trebuie sa fi invatat Primul/Ultimul si Succesiune. Majoritatea
copiilor care sunt pregatiti pentru acest program au inceput folosind
timpurile verbale corect.
77
Crit. de
performanta: Studentul da un raspuns corect de noua ori din zece fara indicatii cu doua
variante, de opt ori din zece cu trei sau mai multe variante. Acest lucru
trebuie repetat cu cel putin inca un profesor.
Faza 1: Identificati care articol este inainte sau dupa un punct specific dintr-o
serie.
b) Literele alfabetului. Folositi aceeasi procedura ca la punctul 1 a) dar folositi literele alfabetului.
c) Zilele saptamanii. Folositi o banda care are listate zilele saptamanii in ordine. Folositi aceeasi procedura ca la
punctul 1 a).
d) Succesiune de poze. Spuneti-I studentului sa alinieze scene intr-un rand pe masa. Puneti-I intrebari despre ce s-a
intamplat inainte sau dupa un anumit eveniment din succesiune (ex., I: “Ce a facut baiatul inainte de a manca banana?”
R: “A cojit-o: I: “Ce a facut dupa ce a mancat-o?” R: A aruncat-o).
P: “Inchide usa”
S: Inchide usa.
P: “Bate din palme”
S: Bate din palme.
P: “Da cu piciorul in minge.”
S: Da cu piciorul in minge.
P: “Ce ai facut inainte sa bati din palme?”
S: “Am inchis usa”
P: “Ce ai facut dupa ce-ai batut din palme?”
S: “Am dat cu piciorul in minge”
Povesti
78
2. Extindeti experienta
79
Cauza si Efect
Exemple:
Profesor: De ce s-au topit creioanele tale colorate?
Student: Pentru ca le-am lasat la soare.
Profesor: De ce a topit soarele creioanele colorate?
Student: Pentru ca soarele este fierbinte.
Faza 6: Puneti intrebari descrise ca mai sus in timp ce cititi povesti. Gradual
renuntati la poza ca indiciu vizual.
Faza 7: Interverbala. Puneti Intrebari “de ce” care se refera la cunostiinte generale
si informatii pe care le-a invatat studentul. (ex., “de ce mananci?”; De ce
au pasarile aripi?”)
Intelegere I
81
3.Imbunatatirea intelegerii informatiilor primite prin ascultare sau citire.
Crit. de
performanta: Studentul da un raspuns corect de noua ori din zece .Acest lucru
trebuie repetat cu cel putin inca un profesor.
Faza 1: Ce?
Faza 2: Ce culoare?
Faza 4: Cine?
Faza 8: Unde?
Faza 11: Cine? contra Ce? contra (Ce) face? contra Unde? contra Care?
Faza 13: Cine? contra Ce? contra (Ce) face? contra Unde? contra Care?
contra Cum?
Intelegere II
Crit. de
performanta: Studentul da un raspuns corect de noua ori din zece .Acest lucru
trebuie repetat cu cel putin inca un profesor.
Faza 1: Cine?
Faza 4: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare? contra
Unde?
Faza 5: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare? contra
Unde? contra Cand?
Faza 6: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare? contra
Unde? contra Cand? contra Care?
Faza 7: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare? contra
Unde? contra Cand? contra Care? Contra De ce?
Faza 8: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare? contra
Unde? contra Cand? contra Care? contra De ce? contra Cum?
Interactiunea cu anturajul
Obiective: 1. Stabilirea si cresterea reactiilor fata de initierea comunicarii, jocului si a activitatilor cooperative cu
anturajul
83
3. Facilitarea limbajului – limbajul copiilor este adesea invatat ca rezultat al observarii si al implicarii in activitati
impreuna cu anturajul
5. Foloseste ca o comparare standard pentru abilitatile sociale, de limbaj si de joaca ale Studentului
Procedura: Acestea sunt activitati potrivite pentru invatarea si promovarea interactiunii cu ajturajul
In pregatirea acestor sesiuni impreuna cu anturajul, ar trebui identificate si predate abilitatile potrivite in sesiuni de
incercare discrete de unu-la unu. Selectia abilitatilor de joaca ar trebui sa se bazeze pe pe abilitatile de joaca care
faciliteaza integrarea sociala, ca sip e jocul pe care Studentul il agreeaza mai mult. Joaca trebuie sa fie potrivita cu
varsta.
Cand Studentul a invatat cateva abilitati de joaca, incepeti interactiunea cu anturajul prin sesiuni scurte. De exemplu,
stabiliti ca membrii anturajului sa il viziteze pentru 30 de minute. Primele doua / cateva sesiuni ar trebui sa aiba ca scop
transformarea experientei intr-o activitate foarte incurajatoare atat pentru Student, cat si pentru anturaj. Acest lucru ar
putea insemna invatare / predare informala pana cand ambii copii sunt concentrati asupra intaritorilor (de exemplu,
coacerea fursecurilor cu fulgi de ciocolata, facerea Kool-Aid, jocul cu o jucarie mare, inotul in piscine, etc). In
particular, membrul anturajului trebuie sa plece lasand impresia ca asteapta cu nerabdare urmatoarea vizita.
A doua faza consta in implementarea a nu mai mult de trei “incercari” cu o durata de cate trei minute fiecare. Totusi,
membrul anturajului nu ar trebui sa fie capabil sa isi dea seama ca se face “terapie”. Rolul adultului ar trebui sa fie cat
mai informal cu putinta. Nu structurati in mod evident activitatile, dar format0va in minte un scenariu pe care sa va
putei baza daca lucrurile se blocheaza sau merg intr-o directie gresita. Scenariul este de fapt un ghid pe care terapeutul
sa il foloseasca daca indiciul este necesara. Selectati activitatile care sunt agreate si sunt interactive pentru amandoi. In
timpul fiecariei incercari, intreprindeti cate o activitate diferita. Fiecare activitate ar trebui sa fie una cu care Studentul
este deja familiarizat dintr-o pregatire anterioara. Pentru fiecare activitate, ar trebui sa dezvoltati scopuri specifice
pentru comportamentele care vreti sa apara. De exemplu, limbajul pe care il folositi, contactul vizual, alternarea in
intreprinderea activitarilor, locul in care se afla, ceea ce este de facut. In mod normal, personaul auxiliary ar trebui sa
inteleaga conversatia potrivita varstei, comportamentul si interactiunile pentru a facilita interactiunile potrivite cu
varsta. Uneori personalul vede jocul cu ochiul adultului si prin urmare creeaza comportamentul de joc adult.
Asigurati-va sa motivate incrajati pentru comportare cooperanta. Daca este nevoie, incurajati anturajul sa puna intrebari
si sa ii dea instructiuni Studentului. Asigurati-va ca Studentul ii raspunde. Nu ii lasati pe membrii anturajului sa faca
ceeace trebuie sa faca Studentul. Daca Studentul ia o jucarie de la unul din ceilalti copii, obligati-l sa i-o dea inapoi.
Daca unul din membrii anturajului ii pune o intrebare adultului, puneti-l sa il intrebe ceva si pe Student. Adultul nu ar
trebui sa devina centrul atentiei interactiunii cu membrul antirajului.
Intre incerarile informale, lasati copiii sa faca ce vor ei, inclusiv sa se joace separat. Fiti felxibili cu incadrarea in timp.
E posibil sa o puteti adapta foarte repede. Comportamentul spontan ar trebui sa aiba intaietate in fata celui programat in
scenariu. Nu intrerupeti niciodata o intamplare pozitiva care apare. Nu va grabilti sa dati instructiuni sau indicii, pentru
a lasa sa apara oportunitati ample astfel incat comportamentele spontane sa aiba loc.
Factori in selectarea membrilor anturajului: Sunt de o importanta critica acei copii care poseda bune aptitudini sociale,
de joaca si de comunicare. In plus, un membru al anturajului ar trebui sa fie cineva insistent si chiar usor autoritar, dar
care sa primeasca bine instructiunile de la un adult. La inceput, acest lucru ar putea functiona mai bine cu un membrul
al anturajului care este mai in varsta decat Studentul.
Indicii: Folositi ghidarea fizica, demonstratea, indiciul verbal sau prin gesturi. Eliminati gradual indiciile pana cand
Studentul se descurca independent.
84
Criteriul de participare : Comportamentele disruptive ar trebui sa fie minime, astfel incat sa se evite instrainarea /
alienarea anturajului.
Exemple:
Activitati creative
Construirea unui obiect cu Playdoh (fiecare persoana realizeaza o parte prin care sa contribuie la realizarea obiectului
final).
Lucrati pe mai multe proiecte in paralel si aratati-va unul altuia produsul final (de exemplu, arta). Studentul trebuie sa
ceara lucruri si sa raspunda la cerintele membrilor anturajului (de exemplu, creioane).
In aer liber
Se da pe balansoar
Se da cu randul pe tobogan / Asteapta sa ii vina randul pentru a se da pe tobogan
Arunca o minge pe tobogan unei alte personae
Isi asteapta randul in jocul cu trenuletul
Joaca la groapa cu nisip
Pe baza de limbaj
Lasati-l pe unul din membrii anturajului sa fie profesorul in programul de predare / invatare (de exemplu Imitarea
Nonverbala)
Lasati-l pe Student sa fie profesorul anturajului (de exemplu Imitarea Nonverbala)
Programe de limbaj: afirmatie-afirmatie; intrebari reciproce
Conversatie
Se spun povesti
Jocuri de miscare
Urmeaza-l pe lider / pe cel din fata ta / pe primul
Canta si se roteste in cerc tinandu-se de mana cu ceilalti copii
Jocul de-a v-ati ascunselea
Scaunele musicale; dansul cu oprire brusca
Jocul de-a prinselea
Vanarea insectelor
Hotii si vardistii; Cowboy si indieni; etc.
Conversatia – Avansata
3. Crearea unei modalitati pentru interactiunea sociala, stabilirea si dezvoltarea unor prietenii
6. Extinderea orizontului Studentului pentru a include aprecierea unei raze mai mari de experiente
Procedura: Initial, programul implica dotarea Studentului cu abilitati conversationale invatate pe de rost. In cele din
urma, aceste conversatii vor deveni mai naturale.
Identificati chestiunile care ar putea sa il intereseze. Poate, mai important decat asta, este sa identificati subiectele care
ii poate facilita interesul anturajului in a se implica intr-o conversatie cu Studentul.
Exemple de subiecte
1. Jucarii
2. Interese
3. Scoala
4. Ce s-a intamplat in sfarsitul de saptamana care a trecut
5. Ce urmeaza sa se intample in sfarsitul de saptamana
6. Descrierea evenimentelor care au loc acum
7. Evenimente prezente semnificative
8. Emisiuni TV
9. Personaje preferate
10. Filme / Clipuri musicale
11. Muzica
12. Jocuri pe computer
13. Sporturi
14. Activitati extra curiculare
15. Vacante
16. Evenimente curente
17. Locuri de vizitat
18. Cumpararea de haine
19. Celebritati
20. Prieteni
86
21. Sexul opus
_________________
:
SUBIECTELE SE BAZEAZA PE VARSTA, NIVEL DE DEZVOLTARE, LIMBAJ SI INTERESE
Faza 1: Spune vs Intreaba. Se urmareaste procedura de baza de pregatire pentru discriminare. Invatat-l pe Student sa
raspunda corect la cele doua instructiuni. Exemplu: “Spune-i mamei despre pranz” vs. “Intreab-o pe mama de pranz”.
Faza 2: Abilitatile de conversatie nonverbala potrivite (de exemplu, proximitatea, contactul visual, zambetul, aprobarea
prin miscarea capului, etc). Implicati-va impreuna cu Studentul in conversatii si motivate-l sa arate comportamentul
nonverbal potrivit si manierele conversationale potrivite. Incurajati-l in functie de necesitati.
Faza 3: Manierele conversationale (de exemplu, ascultarea, asteptarea pentru interventie, cum sa stabileasca un subiect
de discutie, cum sa faca o tranzitie, etc). Implicati-va impreuna cu Studentul in conversatii si motivate-l sa arate
manierele conversationale potrivite. Incurajati-l in functie de necesitati.
Faza 4: Subiectele de conversatie. Generati o lista de subiecte pe care ar fi potrivit ca Studentul sa le includa in
conversatia cu anturajul si cu adultii familiari. Pentru fiecare subiect, puneti-l sa listeze o serie de itemi pe care ar putea
sa ii mentioneze intr-o conversatie despre acel subiect.
Faza 5: Invatat-l pe Student sa raspunda unor intrebari usoare despre subiectul selectat (de exemplu, Ce, unde, cand,
etc)
Faza 6: Invatati-l pe Student sa gaseasca replici fata de subiectul selectat. Vezi Faza 7 a Conversatie – Intermediar.
Faza 7: Invatati-l pe Student sa puna intrebari. Incepeti aceasta faza cand este gata sa deosebeasca intre toate intrebarile
“Ce, unde, cand, etc”. Pentru a incuraja acest lucru, spuneti-i sa ii puna unui membru al anturajului o intrebare si apoi
sa arate un card indicator cu una din intrebarile “Ce, unde, cand, etc” scrise pe el (de exemplu, “CE”). De exemplu,
Studentul poate incepe cu “Ce ai facut aseara?”. Cand primeste raspunsul, incurajati-l pentru o intrebare succesiva (de
exemplu, “CINE”). Ar trebui sa intrebe ceva de genul “Cu cine ai fost?”
Faza 8. Invatati-l sa interjectioneze informatia asa cum trebuie. “Stii ce am facut astazi?”, “Ghici ce”.
Faza 9. Invatati-l cum sa identifice interesele altei personae. Incepeti prin a-l pune sa investigheze diferite persoane sis
a faca o lista a lucrurilor pe care le gasesc interesante vs. plictisitoare. Apoi, prezentati-i diferite subiecte pe care o
anumita persoana le-ar gasi interesante sau neinteresante.
Faza 10: Invatati-l sa intieze o conversatie cu cineva spunandu-i ceva interesant. Studentul ar trebui sa inceapa cu o
afirmatie cum ar fi “Ghici ce…” sau “Hei, Joe…” sau “Vrei sa stii…?”. Subiectele pot include lucruri cum ar fi un
eveniment curent sau ceva ce a facut recent.
Faza 11: Invatati-l sa is idea seama cand anturajul nu este interesat de conversatie. Folositi exemple prin interpretarea
pe roluri si prin casete video pentru a-l face sa isi exerseze abilitatile. Apoi pregatiti exemple reale. Motivati-l sa
inteleaga corect semnalele care vin de la o lata persoana. De exemplu, zambetul si contactul vizual indica interesul.
Privirea in alta parte, agitatia fizica, sau verificarea orei indica dezinteresul.
Faza 12: Invatati-l sa isi aminteasca conversatiile anterioare in timpul conversatiei curente. Acest lucru presupune
purtarea unei conversatii despre un subiect memorabil si apoi testarea Studentului la o anumita perioada de timp pentru
a vedea daca isi poate aminti de acea conversatie. Initial, timpul dintre performanta si amintire va trebui sa fie scurt.
Pentru a-l ajuta sa isi aminteasca, puteti folosi indicatori cum ar fi referirea la locatia unde conversatia a avut loc.
87
NOTATI DE LA 1 LA 5 (5 ESTE VALOAREA CEA MAI MARE)
_ Devine constient de afirmatiile celeilalte persoane (aproba prin miscarea capului, zambeste, etc)
_ Lasa in urma subiectul vechi cand s-a schimbat subiectul in timpul conversatiei
Constiinta sociala
1. verbala
2. vizuala
B. Felicitarile
1. raspunde
2. initiaza
C. Impartirea si cooperarea
G. Cautarea informatiilor
1. Pentru a facilita abilitatea Studentului de a pune intrebariu membrilor grupului, intrebati-l ceva ce nu stie despre
o alta persoana. Incurajati-l sa spuna “Nu stiu”, apoi indemnati-l sa o intrebe pe acea persoana. Eliminati indiciile.
2. Cand pune o intrebare in mod coerent, schimbati instructiunea in “Pune [persoanei] o intrebare”. In acest
moment, trebuie sa elaboreze singur intrebarea.
Invatarea observationala
3. Invatarea printr-o metoda de instruire mult mai naturala, facilitand prin urmare includerea in medii educationale mai
naturale
Procedura: Formatul implica chestionarea unui complice (in mod ideal, un membru al anturajului, dar mai bine, initial,
un adult). Apoi, intrebati-l pe Student acelasi lucru si oferti-i un intaritor pentru raspunsul corect. Incercati sa intarizati
in a-i pune intrebarea, pentru a facilita atentia. Pentru a creste dificultatea, puneti intrebari cu raspunsuri diferite catre
doua sau mai multe persoane, inainte de a-l lasa pe Student sa raspunda. Apoi, el va trebui sa aleaga dintr-o cantitate
mai mare de informatii raspunsul corect la intrebare.
Indicii: Folositi oferirea de modele ca principalul tip de indiciu. Daca este nevoie de un stimul mai puternic, folositi un
indiciu verbal direct sau ghidare fizica. Gradual, reduceti indiciile la o atingere usoara sau la un gest superficial.
Faza 1: Primeste informatii despre comportamentul dorit de la model. Cand este nevoie sa se incurajeze un raspuns
motric (de exemplu, instructiuni receptive), faceti ca Studentul sa vada o a treia persoana (adica altcineva decat
profesorul) facand modelul de actiune. De exemplu, profesorul ii spune Studentului “Atinge-ti nasul”. Studentul ofera
un raspuns incorrect. Profesorul reactioneaza fata de Student si se intoarce imediat catre Suzy (care stie cum sa faca
aceasta actiune corect) si ii cere sa isi atinga nasul. La inceput, ar putea fi nevoie ca Studentul sa fie direct atentionat sa
o urmareasca pe Suzy, dar scopul este ca el sa invete ca trebuie sa se uite la Suzy fara sa i se spuna. Prin faptul ca
altcineva decat profesorul demonstreaza raspunsul corect, Studentl invata importanta observarii a ceeace fac alti
oameni.
Exemplu:
Profesorul (catre Johnny): “Atinge-ti nasul”
Johnny: Raspuns incorect
Profesorul: “Nu, nu”
Profesorul (catre Suzy): “Suzy, atinge-ti nasul”
Suzy: Raspunde corect
Profesorul (catre Suzy): “Foarte bine”
Profesorul (catre Johnny): “Atinge-ti nasul”
b. Intarziat: Studentului i se dau informatii aditionale sau este distras de o activitate scurta inainte de a avea ocazia
sa ofere raspunsul care a fost modelat pentru el.
Exemplu:
b. Intarziata: Studentului i se ofera informatii aditionale sau este distras de o activitate scurta inainte de a avea
ocazia sa ofere raspunsul care a fost modelat pentru el.
Faza 3:Imitatia nonverbala in grup. Studentul ofera raspunsuri de imitatie nonverbala in cadrul unui grup.
Faza 5: Jocul cu obiectele ascunse. Studentul observa cum un obiect este ascuns intr-o cutie. Apoi acea cutie este
mutata dintr-un loc in altul. Studentului i se cere sa gaseasca obiectul.
Faza 6: Raspunsul verbal in grup. Studentul da un raspuns verbal (de exemplu canta) la unison cu un grup.
Faza 7: Eu fac asta / Nu eu. Intr-un joc in cerc, puneti intrebari care sa ii ceara Studentului “Eu fac asta vs. “Nu eu fac
asta” impreuna cu anturajul. Incurajati-l sa ofere raspunsurile potrivite: Eu fac asta! Nu eu! In nici un caz! Cah!
a. Cine vrea…
Faza 8: In cadrul unui grup (adica 2 sau mai multi) puneti-i Studentului intrebari care cer observarea unui grup de
membri (de exemplu “cine are o palarie pe cap”, “cine tine o minge”, “cine poarta blugi”, etc). Gradual, intrebarile ar
trebui sa ceara obsevatii mai atente. Studentul ar trebui sa identifice care persoana din grup:
Faza 9: Fiecare membru al grupului face o afirmatie despre el insusi. (de exemplu “Mie imi place pizza”, “Nu imi place
sa imi fac curat in camera”, “Imi place echipa Dodgers”, etc). Studentului I se pune apoi o intrebare despre afirmatie
(de exemplu “Cui ii place pizza?” sau “Ce ii place [persoanei]?”)
91
Faza 10: Insusirea de informatii - Verbala. Faceti ca Studentul sa stea in cerc cu alte persoane. Obiectivul este ca
Studentul sa invete sa asculte in timp ce se fac incercari cu alte persoane si sa isi astepte randul. Profesorul le pune
intrebari celorlalti studenti, iar ei au voie sa raspunda. Nu ii stransmiteti Studentului semnale ca trebuie sa fie atent. Nu
il lasati pe Student sa astepte sa participle, din moment ce scopul este ca el sa fie capabil sa observe intamplarile fara sa
fie incurajat. Apoi profesorul ii pune Studentului o intrebare despre ceeace s-a spus.
Profesorul ar trebui sa implice si alte persoane in conversatiile generale. La momente diferite dupa ce o persoana a
facut o afirmatie, profesorul ar trebui sa se concentreze asupra Studentului sis a il intrebe ce a spus acea persoana.
a. Imediat:
Exemplul 1:
Profesorul (catre complice): “Bobby, cat este ceasul?”
Bobby: “Este ora trei”.
Profesorul (catre Student): “Student, cat este ceasul?”
Student: Raspunde la intrebarea profesorului.
Exemplul 2:
Profesorul (catre complice): “Heather, ce ai mancat la micul dejun?”
Heather: “Fulgi de cereale”.
Profesorul (catre Student): “Student, ce a mancat Heather la micul dejun?”
Student: Raspunde la intrebarea profesorului.
b. Intarziat: Studentului i se ofera informatii aditionale sau este distras de o activitate scurta inainte de a avea
ocazia sa ofere un raspuns.
Faza 11: Asculta informatii accidentale. De exemplu, cineva ii spune altei persoane “Hei, am adus niste fursecuri cu
fulgi de ciocolata pentru Student. Poate sa le manance oricand vrea”.
Faza 12: Insusirea de informatii – Observarea activitatilor. Activitatea este regizata sau are loc in mod natural. Nu ii
trimiteti semnale Studentului ca trebuie sa fie atent, din moment ce scopul este ca el sa poata sa observe intamplarile
fara sa fie atentionat. Intrebati-l pe Student despre ceeace s-a intamplat (de exemplu “Ce a facut Ron?”, “Cine se joaca
cu mingea?”).
Faza 13: Detecteaza raspunsurile sau informatiile gresite. Ocazional, cineva ar trebui sad ea un raspuns incorrect, iar
Studentul sa retina si sa corecteze eroarea.
Faza 14: Aratati-i unui complice o fotografie, fara ca Studentul sa poata vedea acea fotografie (ce contine). Puneti-l pe
complice sa descrie ceeace este in fotografie.
b. Aratati-i studentului doua fotografii si intrebati-l pe care a vazut-o complicele. Studentul indica fotografia
corecta. In cele din urma, fotografiile ar trebui sa fie foarte similare, iar dimensiunile pe care complicele le descrie ar
trebui sa fie subtile (de exemplu un baiat care se da cu bicicleta si poarta sosete albastre vs. un baiat care se da cu
bicicleta si poarta sosete verzi).
92
Faza 16: Jocul cu obiecte ascunse – rationamente deductive. Studentul observa ca o alta persoana ghiceste in mod
incorrect locatia unui obiect ascuns. Ar trebui sa foloseasca aceasta informatie pentru a restrange aria de alegere.
Faza 17: Stabilirea inferentelor – Verbala.
Exemplul 1:
Profesorul: “Diana, ce ai facut in acest sfarsit de saptamana?”
Diana: “Am fost la carnaval”.
Profesorul: “Student, crezi ca Diana s-a distrat in acest sfarsit de saptamana?”
Exemplul 2:
Persoana 1: “Mie imi place pizza”.
Persoana 2: “Mie imi place inghetata”.
Profesorul: “Student, ai vrea sa mergi la Pizza Hut la pranz?”
Faza 18: Stabilirea inferentelor – Observarea activitatilor. Puneti-i pe ceilalti sa arate reactii fata de anumite activitati
sau obiecte. Puneti-i Studentului intrebarii despre aceste lucruri (de exemplu “Ti-ar placea sa incerci asta?”, “Cum i-a
placut Marlenei acel obiect?”, “Ar face Rick acest lucru din nou?”)
Abilitati de socializare
Procedura: Initial, Studentul va fi invatat bazele abilitatilor sociale intr-o situatie cat mai naturala cu putinta. Totusi, ar
putea fi necesar sa se inceapa intr-un mediu mai structurat de predare. In afara reducerii posibilitatilor de distragere a
atentiei, ar putea duce la evitarea stigmatizarii Studentului din cauza comportamentului social nepotrivit. Procedurile
instructionale vor include demonstratia, interpretarea pe roluri si practica. O data invatate abilitatile critice, Studentul
va exersa si va continua sa isi dezvolte abilitatile in mediul cel mai natural posibil.
Strategie generala
1. Se implica in jocuri simple impreuna cu ceilalti, cum ar fi joaca cu mingea (B: 1-0)
3. Se uita la ceilalti copii cum se joaca si incearca sa li se alature pentru perioade scurte de timp (B: 2-0)
6. Se implica in jocuri simple de grup ( de exemplu Canta si se roteste in cerc tinandu-se de mana cu ceilalti copii)
(B: 2-6)
7. Incepe sa se joace cu alti copii sub supravegherea unui adult (B: 2-6)
10. Formeaza atasament temporar fata de unul din partenerii de joaca (B: 3-6)
11. Poate sa se joace uneori cooperant, dar poate avea nevoie de asistenta (B: 3-6)
13. Se joaca cooperant cu pana la doi copii timp de cel putin 15 minute (B: 5-0)
14. Are mai multi prieteni, dar numai unul special (B: 5-0)
15. Se joaca cooperant in jocuri care implica grupuri mari (B: 5-6)
Exemple:
Spune glume
Cauta / Cere in mod corespunzator atentia (asupra lui)
Cum sa se poarte ca o persoana noua in grup
Se abtine de la comportamente bizarre (de exemplu voce prefacuta)
Ce sa faca la o petrecere aniversara
Sa faca complimente
Ce sa faca cand isi vede prietenii in parc
Baza cercetasilor
Sporturi in echipa
Magazine / Malluri
94
Zona Discovery
Ora de citit la biblioteca
Ce lipseste?
2. Dezvoltarea memoriei
Procedura: Un set de obiecte este plasat in fata Studentului si el ar trebui sa le vizualizeze. Apoi i se spune sa inchida
ochii, iar unul sau mai multe obiecte este inlaturat. Studentul isi deschide ochi si profesorul intreaba “Ce lipseste?”
Faze
2. Fotografii. Asezati un anumit numar de fotografii in fata Studentului. Luati una si puneti-l sa va spuna care
lipseste. Aceasta operatiune poate fi facuta si prin desene sau prin stergerea figurilor de pe o plansa sau de pe tabla.
Profesorul sau Studentul deseneaza mai multe figuri. Apoi Studentul inchide ochii, iar una sau mai multe figure este
strearsa.
4. Ce e diferit? In loc sa inlaturati obiectele, doar schimbati-le (de exemplu intoarceti o masa cu picioarele in sus)
si intrebati “Ce e diferit?”).
95
Amintirea
Procedura: Creati o situatie care subliniaza o actiune sau o activitate apoi intrebati-l pe Student ce s-a intamplat.
Initial, el va fi intrebat imediat. Gradual, distanta dintre actiune si intrebare va fi crescuta.
La inceput, este util sa il puneti pe Student sa descrie ce face in timp ce performeaza o actiune. De asemenea,
indicatorii de timp si spatiu vor facilita rememorarea.
Faza 1: Profesorul sau Studentul ar trebui sa faca o actiune. Puneti-l sa descrie actiunea in timp ce o face. Opriti-l,
asteptati cateva momente, apoi intrebati “Ce ai facut?” Si aceasta actiune il va invata timpul trecut al verbelor.
Aceasta lucru poate fi incurajat mai intai prin ilustrarea prin imagini actiunii pe care urmeaza sa o indeplineasca. Cand
va fi terminat actiuneam puneti-l sa selecteze imaginea / fotografia ca raspuns la intrebare.
Faza 2: Excursii. Trimiteti Studentul afara din incapere pentru a face ceva. Initial, actiunea ar trebui sa fie
semnificativam interesanta si memorabila. Puneti-l sa revina in incapere si intrebati-l “Ce ai facut?”
Gradual, cresteti timpul dintre intamplare si intrebare, “Ce s-a intamplat?” Ar putea fi necesar sa ii oferiti indicii cum ar
fi “Ce am facut in camera de zi?”, “Ce am facut la mall?”, etc.
Faza 3: Intrebati-l pe Student ce s-a intamplat mai devreme in acea zi. Va fi necesar sa aflati ce s-a intampalt in acea zi
pentru ca Studentul sa nu ofere raspunsuri invatate pe de rost pentru a putea verifica ceeace spune.
Pentru a-l pregati pentru asta, asigurati-va ca poate sa descrie ceeace face in timp de face acea actiune. Ar trebui sa fie
intrebat ce a facut imediat dupa actiune si din cand in cand, pentru a ii pastra acea actiune in memorie.
Mai jos sunt cateva locuri interesante pe care le puteti vizita si care va vor oferi subiecte de retinut si conversatie.
Magazine / Malluri
Zona Discovery
Ora de citit la bibioteca
Magazin de animale
Plaja
Parc
Faza 4: Intrebati-l pe Student ce s-a intamplat ieri. Cand perioada de timp este indelungata, ar fi util sa ii incurajati
raspunsul prin a-i arata fotografii care sa indice ceea ce s-a intamplat si puneti-l sa selecteze “Ce am facut ieri?”
Concepte cantitative
5. Extinderea folosirii expresiva a limbajului conceptual care are legatura cu cantitatea si masurarea
B. Aranjarea a pana la cinci obiecte in functie de dimensiunile lor: “Pune aceste obiecte in ordine”.
C. Numaratoarea 1-10 (de la stanga la drepta, corespundenta unu-la-unu). SD: prezentati obiectele si spuneti “Numara”.
R: Studentul atinge fiacre oboect si spune un numar.
D. Invatarea pe de rost a numaratorii 1-100. SD: “Numara pana la [10]”. R: Studentul spune numerele in ordine. Nu
sunt prezente obiecte in aceasta operatiune.
E. Potrivirea (1-5) cu obiecte tridimensionale. Prezentati-i Studentului doua cartoane. Unul din ele are o cantitate
definite de obiecte. Indicati celalalt carton (care nu are nici un obiect pe el) si spuneti Studentului sa le potriveasca.
F. Potrivirea cantitatilor in configurarii variabile, cu obiecte variabile. Folositi cartoane indicatoare cu numere variabile
de obiecte atasate pe ele. SD: “Aranjeaza cu [unul]” vs. “Aranjeaza cu [trei]”. R” Studnetul potriveste un carton [inima
rosie] cu cartonul cu un obiect [stea galbena] vs. potriveste un carton cu trei [inimi rosii] cu un carton cu trei [stele
galbene].
G, Cantitate receptiva (fara numarare) – Indicarea (1, 2, 3, 4, 5). Asezati gramajoare de diferite numere de obiecte. SD:
“Indica [trei]”. R: Studentul indica gramajoara care are tri obiecte.
1. Obiecte tidimensionale
2. Bidimensionale (fotografii)
H. Cantitatea expresiva (fara numarare) – Cate obiecte? (1, 2, 3, 4, 5). Asezati o gramajoara cu 1-5 obiecte. Profesorul
indica spre gramajoara si intreaba “Cate obiecte?” Studentul raspunde cu numarul corect fara sa numere.
1. Obiecte tidimensionale
2. Bidimensionale (fotografii)
I. Simboluri (numerale)
J. Pune _________ (1-5). Aratati un carton alb si un platou cu un numar mare de obiecte. Indicati catre cartonul alb si
spuneti “Pune [trei]”. Studentul ar trebui sa puna trei obiecte pe carton.
K. Mai mult vs Mai putin. Puneti doua gramajoare de obiecte. SD: “Arata unde sunt mai multe”. R: Studentul arata
gramajoara corecta de obiecte.
1. Cu obiecte
a. Mai multe: 5 vs 1
b. Mai multe: 4 vs 1
c. Mai multe: 3 vs 1
d. Mai putine: 5 vs 1
e. Mai putine: 5 vs 2
f. (1 sau 2) vs (3, 4 sau 5) mai mult sau mai putin
2. Cu fotografii bidimensionale
3. Fa-l mai mult sau mai putin
4. Cel mai mult / Cel mai putin
M. Primul / Ultimul
1. Inceputul si sfarsitul unei secvente pictoriale
2. Inceputul si sfarsitul unei secvente numerice sau alfabetice
3. Indica obiectele
4. Intreprinde actiuni
N. Numara din 10 in 10, din 2 in 2, din 5 in 5, SD: “Numara [din 2 in 2]”. R: “[2, 4, 6, 8…]”.
O. Operatii de adunare
P. Operatii de scadere
R. Par / Impar
S. Numere ordinale
Citirea
Procedura: Profesorul prezinta litere sau cuvinte si il face pe Student sa ii demonstreze ca le intelege.
Indicii: Folositi incurajari de pozitie, verbale, de indicare sau mana-peste-mana. Eliminati incurajarile treptat.
Criteriul de initiere: Studentul poate sa potriveasca obiecte cu obiecte, fotografii cu fotografii, fotografii cu obiecte. In
mod obisnuit, va fi inteles Etichetarea Receptiva. Totusi, cativa Studenti care se blocheaza la asocierile auditive pot
invata sa faca asocieri vizuale (de exemplu potrivireaa unui cuvant cu un obiect).
Criteriul de performanta: Studentul reuseste sa dea opt din zece raspunsuri corecte fara incurajare. Aceasta operatiune
ar trebui repetata cu cel putin inca un profesor.
Faza 1: Potrivirea literelor si a numerelor
Faza 2: Potrivirea unui cuvant cu altul.
Faza 3: Potrivirea literelor cu cuvinte in ordinea de la stanga la dreapta.
Faza 4: Recitarea alfabetului.
Faza 5: Identificarea receptiva a literelor majuscule
Faza 6: Identificarea receptiva a literelor minuscule.
Faza 7: Numirea expresiva a literelor majuscule.
Faza 8: Numirea expresiva a literelor minuscule.
Faza 9: Asezarea ordonta a cardurilor cu alfabetul.
Faza 10: Indicarea verbala a literelor scrise. Profesrul arata un card cu o litera pe el si intreaba “Care sunet?”
Faza 11: Sunete care se amesteca. Prezentati doua sau mai multe carduri cu litere, de exemplu P – I – S – I – C – A.
Studentul ar trebui sa numeasca sunetele unul cate unulin timp ce va miscati degetul de la un card la altul. Daca va
miscati degetul din ce in ce mai repede de la un card la altul, Studentul ar trebui sa coreleze sunetele impreuna pentru a
gasi cuvantul potrivit.
Faza 12: Potrivirea unui cuvant cu un obiect sau cu o fotografie. Puteti face un joc din acest exercitiu prin imprimarea
cuvintelor pe carduri pentru obiectele din mediul inconjurator. Puneti-l pe Student sa citeasca fiecare card si sa il
lipeasca pe fiecare obiect.
Faza 13: Identificarea receptiva a cuvintelor.
Faza 14: Spunerea orala a cuvintelor pe litere.
Faza 15: Citirea propozitiilor.
Faza 16: Potrivirea propozitiilor cu fotografii.
Faza 17: Intelegerea. Puneti-l pe Student sa raspunda la intrebari despre ce citeste.
a) Cine a facut [actiunea]?
b) Ce a facut [persoana]?
c) Unde?
d) Cum / De ce?
Faza 18: Urmarirea instructiunilor scrise. Faceti carduri de indicare cu instructiuni simple scrise pentru sarcinile si
activitatile pe care Studentul le face in mod obisnuit in locul in care traieste.
Scrierea
Procedura: Mai intai, este important sa se urmeze o analiza a sarcinilor. Toate abilitatile ar trebui divizate in parti care
pot fi predate. Acest lucru va simplifica abilitatea si va reduce frustrarea Studentului. Mai asigura si faptul ca Studentul
intelege fiecare pas individual. Si mai important, ajuta la pomovarea activitatilor consistente. Este de o importanta
CRITICA ca toti profesorii sa foloseasca aceiasi pasi in aceeasioridne asa cum se va sublinia in analiza sarcinilor.
Este necesara o abordare a predarii sistematice si graduale pentru ca Studentul sa invete si sa inteleaga in intregime
aceste abilitati. Predarea abilitatilor complexe simultan nu este o metoda eficienta de predare.
In al treilea rand, este esential sa se urmareasca conceptul de stapanire. Adica, Studentului ar trebui sa i se predea
gradual. Etapa urmatoare a unei abilitati nu ar trebui predata pana cand nu este bine stapanita etapa anterioara. Se
considera ca o etapa este stapanaita o data ce a fost dusa la indeplinire independent ( adica nu se folosesc nici un fel de
indemnuri) timp de trei sesiuni consective.
In al patrulea rand, in timpul predarii, folositi indiciul necesar cel mai putin intrusiv. Ierarhia de indicii care este tipic
folosita este urmatoarea:
Indiciu gestural
Indiciu verbal indirect (de exemplu mergi mai departe)
Indiciu verbal direct (de exemplu adu prosopul)
Demonstrarea prin modele
Ghidarea fizica
In cele din urma, indiciul ar trebui eliminat pentru ca Studentul sa indeplineasca o activitate singur. Folositi intaritoare
diferential, oferind un intaritor mai mare pentru etapele care sunt indeplinite cu asistare redusa.
100
O ultima consideratie este potrivirea in timp a procesului de predare. Este important ca predarea sa se faca pe cat
posibil in conditii optime. Acest lucru inseamna preedarea atunci cand Studentul si profesorul sunt cat mai receptivi si
eficienti in indeplinirea actiunilor. Este important sa se predea in momentul in care Studentul nu pare sa aiba probleme
si cand este interesat si motivat sa invete. Unde este posibil, acest lucru ar trebui sa se intample cand apar oportinitati in
mod natural, dar nu in detrimentul calitatii procesului de predare-invatare. De exemplu, pregatirea pentru scoala este un
moment care apare in mod natural pentru predarea imbracatului, ar de cele mai multe ori NU ESTE UN MOMENT
OPTIM din cauza presiunii timpului. Chiar inainte de iesirea la joaca este un moment optim, pentru ca puteti folisi atat
timp cat este nevoie si sunt construite un intaritor natural si un motiv natural de a practica acel comportament.
Hranirea / Mancatul
1. Bea din cana pe care o tine cu ambele maini, fara ajutor (B: 1-3)
2. Foloseste lingura pentru “a pescui” hrana (B: 1-3)
3. Duce lingura de la farfurie la gura, varsand putin pe jos (B: 1-6)
4. Suge cu paiul (B: 1-6)
5. Bea in cana pe care o tina cu o singura mana, fara ajutor (B: 1-6)
6. Foloseste furculita (B: 2-0)
7. Foloseste lingura, fara sa verse (B: 2-0)
8. Foloseste merginea furculitei pentru a taia hrana moale (B: 3-0)
9. Tine furculita cu degetele (B: 4-0)
10. Foloseste cutitul pentru a indinde mancarea (B: 4-0)
11. Foloseste cutitul pentru a taia (B: 6-0)
12. Isi toarna singur lichide
Dezbracarea
1. Isi da jos ciorapii (B: 1-6)
2. Isi da jos pantofii (B: 1-6)
3. Isi da jos haina / jacheta (B: 2-0)
4. Isi da jos camasa / tricoul (B: 2-0)
5. Isi da jos pantalonii (B: 2-0)
6. Se debraca, cu exceptia dificultatilor de a inlatura hainele “care se trag peste” alte haine (B: 3-0)
7. Isi ha jos bluza (B: 4-0)
Imbracarea
1. Isi pune jacheta (B: 2-6)
2. Isi pune pantofii (B: 2-6)
3. Isi pune pantalonii (B: 2-6)
4. Isi pune ciorapii (B: 3-0)
5. Isi pune puloverul (B: 3-0)
6. Se imbraca cu putin ajutor (B: 3-0)
7. Se imbraca fara supraveghere, dar are nevoie de ajutor cu incheierea nasturilor (B: 4-0)
8. Se imbraca independent (B: 5-0)
Descheierea
1. Isi desface nasturii din fata (B: 2-0)
2. Isi desface cravata (B: 2-0)
3. Isi desface capsele din fata (B: 3-0)
4. Isi desface fermoarul (B: 3-0)
Incheierea
1. Isi incheie nasturii mari din fata (B: 3-0)
2. Isi incheie capsele din fata (B: 3-0)
3. Isi incheie fermoarul din fata (B: 3-0)
101
4. Incearca sa isi lege sireturile (B: 3-0)
5. Isi incheie nasturii mici din fata (B: 3-0)
6. Isi leaga sireturile (B: 4-0)
7. Incearca sa isi lege pantofii (B: 4-0)
8. Isi leaga pantofii (B: 5-0)
Imbaierea
1. Isi sterge mainile, ar putea avea nevoie de ajutor (B: 2-0)
2. Isi spala mainile, ar putea avea nevoie de ajutor (B: 2-0)
3. Isi sterge mainile fara ajutor (B: 2-6)
4. Isi sterge fata, ar putea avea nevoie de ajutor (B: 2-6)
5. Isi spala mainile, fara ajuor (B: 3-0)
6. Isi spala fata, cu ajutor (B: 3-0)
7. Deschide si inchide robinetul (B: 3-0)
8. Ajusteaza temperatura apei, cu ajutor (B: 3-0)
9. Isi sterge fata, fara ajutor (B: 3-0)
10. Isi spala fata, fara ajutor (B: 4-0)
11. Face baie, cu ajutor (B: 4-0)
12. Se sterge dupa baiem fara ajutor (B: 4-0)
13. Face baie, fara ajutor (B: 6-0)
Ingrijirea corpului
1. Incearca sa isi spele dintii, cu ajutor semnificativ (B: 2-0)
2. Isi spala dintii, cu ajutor (B: 3-0)
3. Isi spala dintii, fara ajutor (B: 4-0)
4. Isi piaptana parul, cu ajutor (B: 4-0)
5. Isi piaptana parul, fara ajutor (B: 5-0)
Traiul in casa
1. Pune lucrurile la loc
2. Prepararea hranei simple (cuptorul cu microunde, prajitor de paine, indinde mancarea, amesteca mancarea, etc).
3. Sarcini (pune masa, duce farfuriile in chiuveta, duce gunoiul, face/schimba lenjeria de pat, duce hainele la
spalat, etc)
4. Curata masa, ferestrele, peretii
5. Pune farfuriile in chiuveta, aranjeaza masa
6. Este atsat de animalele de casa
Comunitatea
1. Merge in siguranta pe jos
2. Face cumparaturi
3. Transport
4. Corespondenta
5. Siguranta / straini / solutionarea urgentelor
Folosirea telefonului
102
Transmiterea de mesaje
Cumpara de la bacanie
Criteriul de initiere: Studentul este capabil sa stea asezat pentru o perioada lunga de timp.
Procedura: Inainte de pregatire, luati de la Student lichidele preferate si intaritori pentru a le creste valoarea in ceeace
priveste pregatirea pentru folosirea toaletei si consumul de lichide.
Faza 1: 1. Asezati Studentul pe toaleta si intaritori cu laude si fluide la fiecare doua sau trei minute pentru “asezare
buna”. Puteri face o serie de activitati in baie pentru a-l tine ocupat. Totusi, nu ar trebui sa fie atat de ocupat incat sa nu
mai fie atent la actiunile corpului.
2. O data ce studentul isi face necesitatile, ar trebui laudat profund, ar trebui sa i se dea un intaritorul preferat si sa
i se permita sa permita sa paraseasca toaleta pentru a se implica itr-o activitate favorita pentru aprixomativ zece minute.
Totusi, ar trebui ca in acest timp sa ramana in baie.
3. Putin timp mai tarziu (de exemplu zece minute) ar trebui sa se intoarca la toaleta si sa repete procesul.
4. Daca trece mult timp fara ca Studentul sa isi faca necesitatile si incepe sa se simta neconfortabil, permiteti-i sa
se ridice timp de cateva minute, dar tineti-l in baie. Dupa scurt timpm puneti-l sa stea iar pe toaleta. Este FOARTE
important s ail tineti pentru SCURT timp jos de pe toaleta sis a il monitorizati INDEAPROAPE in acest timp. NU vreti
ca in acest timp sa se produca un accident.
Crieriul de progresie: Cand Studentul pare sa inteleaga legatura dintre asezarea pe toaleta si intaritor, treceti la faza
urmatoare.
Faza 1: 1. Asezati-l pe un scaun langa toaleta fara lenjerie intima sau pantaloni.
2. Indemnati Studentul cu laude si lichide la fiecare doua sau trei minute pentru “asezare buna”.
103
5. Daca are loc un accident, ar trebui sa se intample urmatoarele:
a. Daca sa vedeti ca se poate intampla un accident, rezistati tentatiei de a-l grabi la toaletam in caz contrar ar putea
deveni dependent!!!
b. Ar trebui sa isi curete partile corpului, imbracamintea uda si locul unde s-a produs accidentul
c. Ar trebui sa repete folosirea corecta a toaletei, de aproximativ cinci ori
d. Scaunul ar trebui mutat in locatia anterioara
e. Unul din articolele de imbracaminte ar trebui inlaturat
Criteriul de progresie: Cand Studentul este complet imbracat si departe de baie, treceti la faza urmatoare.
Faza 3: 1. Controlati Studentul la fiecare 30 de minute pentru a vedea daca are pantalonii uscati si curati.
3. Cand is face necesitatile la toaleta, indemnati-l foarte mult (vezi mai sus).
4. Timpul dintre “verificarea pantalinilor curati” ar trebui crescut (de exemplu 60 de minute, doua ore, patru ore,
sase ore).
Invatarea obiceiului
3. Asezati Studentul pe toaleta fara imbracaminte si incurajati-l cu laude si lichide la fiecare doua sau trei minute
pentru “asezare buna”.
4.
5. O data ce isi face necesiatile, ar trebui laudat foarte mult si ar trebui sa I se permita sa paraseasca toaleta pentru
a se implica intr-o activitate favorite.
7. Aduceti-l pe Student la toaleta la fiecare ora pana cand isi face necesitatile.
8. Daca se intampla un accident in afara sesiunii de invatare de folosire a toaletei, at trebui sa se intample
urmatoarele:
a. Ar trebui sa isi curete partile corpului, imbracamintea uda si locul in care a avut loc accidentul.
b. Ar trebui sa repete folosirea corecta a toaletei, de aproximativ cinci ori.
Formarea folosirii independente a toaletei (pentru un copil care a invatat deja obiceiul)
1. Aceasta faza este folosita daca incercarile anterioare de invatare de folosire a toaletei l-au facut pe Student sa
devina dependent de incurajari sau de un program pentru a-l determina sa foloseasca toaleta. Totusi, ar trebui sa fie in
stare sa ramana uscat intre vizitele la toaleta si sa isi faca necesitatile imediat ce este asezat pe toaleta.
2. Pregatirea poate sa inceapa la 30 sau 60 de minute dup ace si-a facut ultima data necesitatile. (Acest lucru
reduce intarzierea dintre inceputul sesiunii si prima ocazie de folosire a toaletei.) Este util sa ii fi dat lichide in plus
inainte. Incepeti prin a-l duce in baie si prin a-l aseza pe un scaun in apropierea toaletei. Incurajati-l cu laude si lichide
la fiecare doua sau trei minute pentru comportamentul adecvat. In timp ce sta pe scaun, puteti sa va jucati, sa antati, sa
104
va uitati prin carti, sa faceti antrenamente, sa va uitati la filme, etc. Totusi, permiteti perioade de pauza frecvente in
activitate, pentru a evita inhibarea oricarei initiative.
3. Asteptati sa se ridice singur pentru a se duce la toaleta. Este foarte tentant sa il indemnati sa mearga la toaleta,
dar scopul este sa eliminate dependenta de indicii, astfel ca cea mai buna politica este sa NU IL INDEMNATI. Daca
pare inevitabil sa il idemnati, faceti in asa fel incat indemnul sa fie nonverbal, cum ar fi un gest, si faceti-l sa dispara cat
mai repede cu putinta.
4. Cand Studentul isi face necesitatile in toaleta, ar trebui laudat foarte mult (adica ar trebui sa vina circul in
oras!!!). Apoi poate sa paraseasca incaperea pentru un timp (de exemplu 10-30 de minute).
5. Cu fiecare success nou, scaunul ar trebui sa fie inlaturat treptat de langa toaleta inainte ca Studentul sa fie
readus in baie.
6. Daca apare un accident in timpul pregatirii pentru folosirera toaletei sau in afara sesiunii, ar trebui sa se intample
urmatoarele:
a. Ar trebui sa isi curete partile corpului, imbracamintea uda si locul in care a avut loc accidentul.
b. Ar trebui sa repete folosirea corecta a toaletei, de aproximativ cinci ori (adica sa exerseze ridicarea de pe scaun si
asezarea pentru scurt timp pe toaleta).
1. Cumparati un suport (o saltea sensibila la umiditate cu alarma), disponibila la Night Trainer (800) 544-4240 sau
la Mattell Toy (905) 501- 5149.
2. Stabiliti daca sunetul clopotelului il va trezi. Daca nu, va fi nevoie sa conectati suportl la un clopotel care suna mai
tare.
3. Cand se activeaza clopotelul, asigurati-va ca este complet trezit si asistati-l cand isi face necesitatile asa cum este
nevoie.
Abtinerea
2. Identificati intaritorii pe care Studentul ii va castiga atunci cand “alege” sa isi faca necesitatile.
3. Identificati intaritorii majori pe care ii va castiga atunci cand este independent in folosirea toaletei.
2. O data ce isi face necesitatile in scutec in timp ce se afla in baie, incepeti sa il asezati pe toaleta (cu scutecul pus)
pana cand trebuie sa isi faca necesitatile fiziologice.
4. Incepeti sa taiati bucati din scutec pana cand nu mai poarta scutece.
_________________
V,2002,a facut ABA la H.Motoi,C,2003,n-a avut nevoie
Back to top
dora
_ Urmeaza rutina fara directionare sau model (de exemplu isi pune ghiozdanul la loc)
_ Initiaza jocul
106
_ Ramane intr-un loc desemnat in timpul lucrului; sta la rand (coada)
_ Claritatea limbajului
_ Recita la unison
Anexa
Nume: ____________________________________________
Comentarii: _________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Comentarii: _________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Comentarii: _________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
107
OBSERVATIA 4 Data: ____________ Evaluator: ___________________
Comentarii: _________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
COMPORTAMENTUL
OBS1 OBS2 OBS3 OBS4
Episoade de agresivitate F
S
Auto-abuz F
S
Agresiune F
S
Auto-mutilare F
S
Alte comportamente majore disruptive (Specificati) F
S
Alte comportamente majore disruptive (Specificati) F
S
Paraseste zona de lucru / Scaunul F
S
Isi agita mainile si picioarele F
S
Timpul de atentie (Durata medie) D
Contactul Ochi-Fata
Priveste atunci cand i se cere %
Priveste cand i se spune numele %
Priveste cand i se vorbeste sau cand asculta %
108
Se uita la materialele de lucru%
Urmareste directivele simple cu gesture %
Ascultarea
Vine de la o distanta de cinci picioare %
Vine din cealalta parte a camerei %
Vine din alte parti ale casei %
Vine de la distante reduse fata de zona de lucru %
Vine de afare de la o distanta mai mare %
Stai jos%
Ridica-te %
Mainile jos %
Anexa A
COMPORTAMENTUL (continuare)
OBS1 OBS2 OBS3 OBS4
Recupereaza obiectele (Poate fi cu un gest; Fara distragere)
De pe masa M
De pe podea, de langa masa M
De la 5 picioare / 1.50 m M
Din partea cealalta a camerei M
Asteptarea:
Sa auda instructiuni M
In timp de profesorul ii ofera un intaritor M
Cand adultul incheie activitatea necesara M
Isi asteapta randul intr-o activitate preferata M
Ramane concentrat asupra sarcinii (Specificati activitatea si durata)
Sarcina 1 D
Sarcina 2 D
Sarcina 3 D
Isi exerseaza abilitatile in diferite activitati:
Limbaj si materiale variate M
Diferiti oameni M
Diferite locuri M
Cresteti distanta dintre terapeut si copil M
Generalizati ascultarea si comportamentul adecvat (de exemplu, la supermarket, in parc, acasa la prieteni si rude)
M
Anexa
Anexa E
EVALUAREA PERFORMANTEI
FORMAREA COMPORTAMENTULUI
1 2 3
1. Ofera la anunite intervale de timp un intaritor pozitiv pentru a solidifica si a mentine comportamentul potrivit cu
sarcinile desemnate
2. Nu foloseste amenintari sau intaritori de santaj
*3. Foloseste predarea proactive pentru a promva comportamentul adecvat alternative
4. Corecteaza comportamentul disruptive asa cum este nevoie
Anexa E
SITUATIE
1 2 3
1. Materialele de predare au fost pregatite si organizaate
2. Forma mediului fizic si a nivelului de distragere au fost potrivite cu nivelul studentului
3. Locatia de predare a fost variata si s-au folosit mediinaturale (potrivite pentru student)
Anexa E
SARCINA
1 2 3
1. Sarcinile au fost potrivite cu nivelul de functionare al copilului
2. Sarcinile au fost impartite in parti componente
3. Profesorul intelege scopul programului
114
Anexa E
MAXIMIZAREA PROGRESULUI:
(TRANSFORMATI INVATAREA
INTR-O ACTIVITATE
DISTRACTIVA SI NATURALA)
1 2 3
1. Durata sesiunii a fost adecvata; sincromizarea si durata pauzelor au fost adecvate
2. Ordine stabilita a saricnilor, pentru ca sarcinile dificile sa fie plasate intre cele mai putin dificile
3. Sesiune incheiata pe un model de succese
4. Randamentul comportamental creat
5. Incorporarea unui echilibru intre invatare si joaca in programul general
6. Transformarea terapiei intr-o activitate cat mai naturala (de exemplu, modeleaza limbajul natural)
7. Tinde sa faciliteze generalizarea cat mai repede posibil
8. Training ajustat in functie de comportamentul si performantele studentului
9. Abordarea a fost entuziasta
10. S-au folosit materiale interesante si preferate
11. Nu l-a plictisit pe student prin continuarea unui program care era deja insusit
12. L-a rasplatit pe student pentru buna participare si performanta prin terminarea instruirii mai devreme
13. Intercalarea sarcinilor dupa un model adecvat
Anexa E
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________
Anexa E
INDICIU
1 2 3
1. Sincronizarea temporala a indiciilor a fost optima ( in mod normal acest lucru inseamna ca indiciile acompaniaza sau
urmeaza imediat instructiunilor)
2. Pentru a asigura succesul, i s-a oferit suficienta asistenta, dar nu mai multa decat este nevoie
3. Daca nu a functionat primul indiciu, s-au oferit altele mai intrusive
4. Indiciile au fost folosite pentru a evita esecul prelungit prin oferirea de asistenta necesara
5. Incercarile prin indicii au fost urmate de incercari fara indicii sau cu putin indicii
6. S-a folosit tipul de indiciu potrivit (de exemplu, demonstratia, modelul verbal, ghidarea fizica, cu stimuli, etc)
7. Cand studentul a facut o eroare din cauza neatentiei sau a comportamentului neconcentrat asupra sarcinilor, indiciile
au fost folosite cand comportamentul nu a putut fi corectat cu consecinte
*8. Au existat incercari repetate de a elimina indiciile
115
9. Studentul a fost sensibil al indiciile inadvertente ( de exemplu, positionale, priviri pe furis, modele, raspunsuri
verbale, etc).
Anexa E
CAPTAREA ATENTIEI
1 2 3
1. A mentinut o buna atentie atunci cand aceasta a aparut
2. Incercarile de dozare optima a timpului pentru a forma o mai buna atentie
*3. A urmarit planul pentru a promova o directie independenta a atentiei
Anexa E
Data: ________________________
Anexa E
Asa cum este oportun, comentati asupta acestor obiceiuri e lucru, asa cum s-a demonstrate in performantele generale de
lucru cu mai multi clienti:
CRESTERE PROFESIONALA
1 2 3
1. Este o persoana activa si dornica de invatare
2. Aduce contributii valoaroase la clinica
3. Cauta sa se dezvolte
Anexa E
RELATIONAREA
1 2 3
1. Lucreaza bine ca membru al clinicii
2. Raspunde la reactiile pe care le primeste
3. Relatia cu parintii este in limitele corespunzatoare
116
Anexa E
INSTRUCTIUNI (SD)
1 2 3
1. Instructiunile erau potrivite cu functionarea copilului (de exemplu, nivelul complexitatii, explicitatea, etc)
2. S-a folosit tonul natural al vocii
3. Cuvintele folosite au corespuns cu raspunsul dorit
4. Variatia / Uniformitatea in oferirea de instructiuni au corespuns cu nivelul de functionalre al copilului
5. I s-a acordat timpul adecvat pentru a raspunde (de exemplu, aproximativ 3-5 secunde)
Anexa E
REACTIE / CONSECINTA
1 2 3
1. Reactia a fost la fel de rapida precum a avut nevoie studentul
2. Consecintele au fost effective
3. Raspunsurile studentului au fost corect evaluate
4. Frecventa intaritorilor a fost optima (suficient de frecventa pentru a fi eficienta, dar a fost eliminata cau mai repede
posibil)
5. S-au folosit consecintele diferentiale (pentru calitatea raspunsului, atentie, indicii reduce, etc)
6. S-a folosit reactia informationala
7. Daca s-au folosit intaritori tangibili, acestia au fost insotiti de intaritori sociali pentru a dezvolta eficient valoarea
intaritorilor sociali
8. Au fost implementate insistent contingentele
9. S-au folosit intaritori variati
Anexa E
DESCRIEREA PROGRAMULUI
INSUSIT: ______________________
117
Procedura generala: _________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Indicii: _________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Comentarii: _________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Anexa F
RECAPITULAREA PROGRAMELOR
Data:
Anexa D
118
(+) CORECT ( - ) INCORECT ( P) INDICIU ( 0 ) NICI UN RASPUNS ( OT ) IN AFARA SARCINII
Anexa C
Anexa B
ANEXA A (cont)
OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4
ABILITATI DE AUTO-AJUTORARE
Mancatul:
Lingura / Furculita M
119
Bea din cana M
Isi toarna M
Bea cu paiul M
Intinde / Taie cu cutitul M
Imbracatul:
Se dezbraca M
Se imbraca M
Se descheie (capse, nasturi, fermoar) M
Se incheie M
Isi descalta M
Se incalta M
Isi incheie incaltamintea M
Toaleta:
Este obisnuit M
Initiaza procedurile de folosire a toaletei M
Este uscat pe timpul noptii M
Igiena:
Isi spala mainile / fata M
Isi spala dintii M
Isi ingrijeste parul M
Face baie M
Viata in casa:
Pune lucrurile la loc I
Isi prepara hrana simpla (la cuptorul cu microunde, prajutorul de paine, intinde, amesteca, etc) I
Sarcini in casa (intinde masa, pune farfuriile in chiuveta, duce gunoiul, face/schimba asternuturile, isi pune hainele la
spalat, etc) I
Curata masa, ferestrele, peretii I
Pune farfuriile in chiuveta, indinde masa I
Este atasat de animelele de casa M
Comunitate:
Siguranta trecatorilor M
Face cumparaturi M
Transport M
Corespondenta M
Securitate /straini /solutionarea urgentelor M
Abilitatile privind banii:
Potriveste monedele M
Etichetari receptive (1c, 5c, 10c, 25c, 50c, $1, $5, $10, $20)N
Etichetari expresive N
Face cumparaturi M
Folosirea telefonului M
Transmiterea de mesaje M
Ia obiectul cerut si i-l da altei persoane M
Cumpara de la bacanie M
Anexa A
CITIREA
OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4
Potrivirea:
Literele M
Cuvant si cuvant M
Litere singure si cuvant in ordinea de la stanga la dreapta M
Recita alfabetul M
120
Indentificare receptiva:
Literele majuscule N
Literele minuscule N
Numirea expresiva:
Literele majuscule N
Literele minuscule N
Pune cartoanele cu literele alfabetului in ordine C
Spune cu voce tare literele N
Combina sunetele M
Potriveste cuvinte cu imagini/obiecte M
Identificarea receptiva a cuvintelor N
Spune oral cuvintele pe litere N
Citeste propozitii M
Potriveste fraze cu imagini M
Intelegerea:
Cine a facut [actiune]? M
Ce a facut [persoana]?M
Unde? M
Cum? / De ce?M
Urmareste instructiunile scrise:
Comenzi cu un singur cuvant N
Comenzi cu doua cuvinte N
Comenzi cu trei cuvinte N
Anexa A
SCRIEREA
OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4
Identifica literele si numerele pe hartie liniata M
Identifica, copiaza si scrie numele M
Copiaza litere si numere M
Scrie litere si numere M
Potriveste literele singure cu cuvinte in ordine de la stanga la dreapta M
Copiaza de ep tabla aflata in camera M
Scrie cuvinte dupa dictare M
Scrie propozitii ca raspunsuri la intrebari M
Anexa A
CONCEPTE CANTITATIVE
OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4
Inele suprapuse si cuibar M
Aranjeaza pana la cinci obiecte in functie de dimensiune M
Numara de la 1 la 10 (de la stanga la dreapta, corespondenta unu-la-unu) H
Numararea invatata mecanica pana la: ___ H
Echivalarea cu obiecte tridimensionale M
Potriveste cantitatea:
Configurare identica H
Configurarea non-identica H
Cantitatea receptiva
Obiecte tridimensionale H
Obiecte bidimensionale H
Cantitatea expresiva
Obiecte tridimensionale H
121
Obiecte bidimensionale H
Simboluri (numerale):
Identificarea receptiveH
Etichetarea expresiva H
Potrivirea simbolului cu cantitatea H
Potrivirea numeralul vorbit cu numeralul si cantitatea H
Stabileste [o cantitate] / Da-mi [o cantitate] H
Mai mult vs mai putin
Discriminarea receptiva M
Reduce/Creste cantitatea M
Cel mai mult vs Cel mai putin M
Secvente:
Numere consecutive H
Numere non-consecutive M
Ce vine inainte / dupa [numar] M
Numara din: ___ 10 in 10; ___ 2 in 2; ___ 5 in 5 I
Adunarea H
Scaderea H
Adunare vs Scadere M
Impar/Par M
Numere ordinale H
Probleme de matematica cu text M
Anexa A
126
OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI M
Este [obiect] M
Am [obiect] M
Vad [obiect] M
Vad [obiect] si [obiect] M
Vad [mai multe obiecte in camera, etc] M
Vad [mai multe forme intr-o imagine complexa] M
Combinatii verb/obiect N
Combinatii substantiv/verb N
Pronume/verb N
Adjectiv/obiect N
Adjectiv/adjectiv/obiect N
Substantiv/verb/obiect N
Pronume/verb/obiect N
Este un [adjectiv/obiect] M
Vad [adjectiv/obiect] M
Am [adjectiv/obiect] M
Este [adjectiv/adjectiv/obiect]M
Vad [adjectiv/adjectiv/obiect] M
Am [adjectiv/adjectiv/obiect] M
Adjectiv/obiect/prepozitie/obiect M
Subiect/verb/obiect/descriptor M
Timpurile verbelor:
Prezentul M
Trecutul M
Viitorul M
Pluralul:
Substantive receptive M
Substantive expresive M
Verbe expresive M
Foloseste sublstantivele la singular si plural si verbele in propozitii M
Anexa A
FORMULARUL DE SUPRAVEGHERE
PROGRAM: ________________________ FAZA: ___________
Anexa G
_________________
132