Sunteți pe pagina 1din 1

Renașterea a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada secolelor XIV-XVI.

A debutat în
Italia, în perioada Evului Mediu Târziu și ulterior, s-a răspândit în restul Europei. Deși apariția
tiparului a accelerat difuzarea ideilor în secolul al XV-lea, schimbările Renașterii nu au fost
experimentate uniform de întreaga Europă.

Ca o mișcare culturală, a cuprins înflorirea inovatoare a literaturii latine și autohtone, începând din
secolul al XIV-lea, când erau cercetate sursele literare din antichitatea clasică căreia i-a fost
creditată lui Francesco Petrarca, apoi a debutat dezvoltarea liniară de perspectivă a tehnicilor de
acordare a unei realități mult mai naturale în pictură, și treptat, la scară largă ceea ce a dus la o
reforma educațională.

În politică, Renașterea a contribuit la dezvoltarea convențiilor diplomatice precum și în știință.


Istoricii susțin că Renașterea a fost perioada de tranziție dintre Evul Mediu și Istoria Modernă.
Renașterea a văzut revoluții în preocupări intelectuale, dar și schimbări sociale și politice ce au
influențat evoluțiile artistice și contribuțiile depuse de personalități ca Leonardo da Vinci, după
care a fost inspirat noțiunea de "omul renașterii". Renașterea a început în Florența, Italia, în secolul
al XIV-lea. Diverse teorii au fost propuse pentru a explică origine și caracteristicile renașterii,
concentrându-se pe o varietate de factori, incluși pe particularitățile sociale și civice din Florența:
structura sa politică, patronajul familiei Medici și migrarea savanților greci și textelor în Italia după
căderea Constantinopolului în mâinile turcilor.

Societatea feudală a Evului Mediu, cu structura să ierarhică rigidă, dominată de economia agrară
și sub puternică influență a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În decursul Renașterii, un
rol determinant l-au avut oamenii de cultură și artiștii înclinați spre clasicismul greco-roman.

Noțiunea de "Renaștere" a fost folosită pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea de către
istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluată de istoricul elvețian Jacob Burckhardt în
lucrarea sa fundamentală "Die Kultur der Renaissance în Italien" ("Cultură Renașterii în Italia"),
1860. Acesta din urmă a definit Renașterea drept perioada cuprinsă între pictorii Giotto și
Michelangelo. În acest timp, omul recăpăta conștiința de sine ca individ, după o lungă perioadă de
anihilare filozofică a personalității.