U.A.U.I.M.

CURS ANALIZA MORFO- TIPOLOGICA

URBANA/ MORFOLOGIE URBANA

ANUL II
A/U/P

Conf.dr.arh. ANGELICA STAN

CURS 1

ELEMENTE
INTRODUCTIVE

-Domeniul de studiu al morfologiei

-Forma urbana
Curs 1 DELIMITĂRI- ELEMENTE INTRODUCTIVE

Curs 2 MORFOLOGIE ŞI TIPOLOGIE URBANĂ. SISTEMUL MORFOLOGIC URBAN

Curs 3 MORFOLOGIA URBANĂ - LECŢIA TRECUTULUI

Curs 4 LIMITA ÎN SPAŢIUL URBAN
Curs 5 ELEMENTE MORFOLOGICE PRIMARE ÎN SPAŢIUL URBAN
Curs 6 ŢESUTUL URBAN – definire, tipologie, componente
Curs 7 ANALIZA MORFO-TIPOLOGICĂ A COMPONENTELOR ŢESUTULUI URBAN -
sistemul parcelar
Curs 8 ANALIZA MORFO-TIPOLOGICĂ A COMPONENTELOR ŢESUTULUI URBAN -
sistemul construit
Curs 9 ANALIZA MORFO-TIPOLOGICĂ A COMPONENTELOR ŢESUTULUI URBAN -
sistemul viar, relaţia mobilitate- morfologie
Curs 10 ANALIZA MORFO-TIPOLOGICĂ A COMPONENTELOR ŢESUTULUI URBAN -
strada, frontul stradal
Curs 11 LOCUINŢA COLECTIVĂ / TIPARE MORFOLOGICE
Curs 12 MORFOLOGIE URBANĂ - SPAŢIU PUBLIC ŞI PEISAJ URBAN
Curs 13 DIMENSIUNEA FRACTALĂ ÎN MORFOLOGIA URBANĂ
Curs 14 MORFOLOGIE URBANĂ ŞI DEZVOLTARE CREATIVĂ
•Cursul este structurat in 3 parti:

•prima parte (cursurile 1, 2 şi 3):

•problematica analizei morfo-tipologice urbane
•noţiunile fundamentale
•abordarea morfologică a macroformei si formei urbane
•definirea tipului/arhetipului/prototipului
•discutarea rolului limitei în configurarea formei urbane
•periplu istoric - 4 şcoli clasice de morfologie din lume-
şcoala franceză, şcoala italiană şi şcoala britanică +
şcoala olandeză
•Partea a doua (cursurile 4-10):
•subiectul central al disciplinei: metoda analizei morfo-tipologice aplicată
ţesutului urban

• elementele componente ale ţesutului urban

• descompunerea/recompunerea tesutului urban- ca
metoda de analiza morfologica
•interdependenţele dintre elementele componente-
gandirea sistemica
•Partea a treia (cursurile 11-13):
•relaţia dintre morfologie (ca metoda de analiză, dar şi ca
trăsătură a diversităţii formei urbane) şi peisajul urban
•abordarea strict obiectivă a morfologiei urbane +
abordare sensibil – subiectivă
•morfologia urbană ca premisă pentru înţelegerea
dezvoltării creative a oraşelor
 Fără morfologie, planificatorul urban este
ca un chirurg care ignoră anatomia şi
medicina generală, încercând a opera...” ( Allain,
2004: 7).
• “Puterea unui proiect bun stă în noi şi în
abilitatea noastră de a percepe lumea cu
emoţie şi raţiune deopotrivă. [...] Experienţa
noastră arhitecturală începe cu mult înainte
de a învăţa cuvântul, iar rădăcinile înţelegerii
arhitecturale stau tocmai în această
experienţă: camera proprie, casa, strada,
satul, oraşul, peisajul propriu perceput – pe
toate le experimentăm inconştient, de
timpuriu”
(trad.n. din Peter Zumthor, Teaching
architecture, learning architecture, 1996, în 2006,
Thinking Architecture , p. 57)
ORASUL, EXPRESIE A CULTURII URBANE
•Cultura – din latină: colere = “a cultiva”, “a îngriji”
relaţii inter-umane şi relaţii ale oamenilor cu mediul lor
CULTURA URBANA = context etic şi moral exprimat prin manifestările
colective ale civilizaţiei
CULTURA URBANA OPEREAZA IN CADRUL UNOR SISTEME (economic, politic,
judiciar, etc.)
Orasul = civilizaţie/cultura “construită”

valorile generează formele

Trasaturi speciale ale ORASULUI fata de alte asezari:

•Densitate
•Viteza
•Confort
•Reprezentativitate
•Ambianta
•Estetica
•Oportunitate
•Incredere
•Provocare
ORAȘUL NU ESTE doar
suma formelor sale,
este mai mult decât
suma părților lui

ORAȘUL = FORMA URBANA +

SEMNIFICAȚIE + TIMP

Timpul ca factor care conduce la

schimbari lizibile ale formei urbane

DEVENIREA FORMEI URBANE

TRANSORMARE,
MUTATII, METABOLISM, DINAMICA
 1.Exista o accepțiune obiectiva si globala a formei
urbane (macro-forma)

2. Exista și o accepțiune cotidiană a formei urbane

- cea reflectată de percepția noastră cotidiană

•Morfologia se
sprijina si pe date
obiective si pe date
subiective
(care tin de percepție
și lectura sensibilă a
spațiului urban)
•Forma urbană = forma dinamică (metabolică)
/ se schimba in timp / asimileaza schimbarea

EVOLUTIE, MUTATII, METAMORFOZE

LA SCARI TEMPORALE DIFERITE
(ani, decenii, secole)
FORMA URBANA
2 acceptiuni
-ca aparenta, infatisare a unui obiect

- ca mod de organizare dinamica a elementelor din care se compune un

obiect (aici: orasul)

FORMA URBANA nu
este opusul
“CONTINUTULUI”
URBAN

•ORASUL ESTE TOTODATA FORMA+CONTINUT

 Orasul – obiect de
studiu viu,
in permanenta transfomare

Nu poate fi controlat total

NU POATE FI REGLEMENTAT
definitiv
(autoritarismul il distruge)

ORASUL ESTE IN ACELASI TIMP

spontan si proiectat
? MORFOLOGIA
MORFOLOGÍE = < fr. morphologie, cf. gr. morphe – formă, logos – studiu
•Biologie >> morfologia =“ramură care se ocupă de forma şi structura animalelor
şi plantelor; studiază forme, relaţii, metamorfoze şi dezvoltarea filogenetică a
formelor dincolo de funcţii”.

•Lingvistică >> morfologia se ocupă de sistemul, structura şi logica formării

cuvintelor.

•Geografie >>geomorfologia se ocupă cu studiul sistematic al reliefului terestru.

•fig. 3 exemplu din microbiologie> Descrierea

morfologică a coloniilor, | pe măsură ce
microorganismele cresc şi se divid formează tipare
specifice de creştere după cel puţin trei
caracteristici (a) formă globală, (b)
vedere(desfăşurată) şi (c) margine (limită)| sursa:
Instructional Microbiology Website.
 Morfologie urbana = studiul analitic al formei urbane
si al regulilor de modificare a acestei forme

• Sfârşitul secolului al XIX-lea

• geografii germani
• părintele morfologiei urbane - Otto Schlüter[2] -1899 >
oraşul ca parte dintr-un mediu mai mare (Landschaft), idee
care s-a aflat la baza conceptului de peisaj urban
(Stadtlandschaft)

Otto Schlüter a publicat două lucrări în 1899: un fel de manifest despre geografia așezărilor umane în general și a peisajelor urbane în
[2]

special(“Bemerkungen zur Siedlungsgeographie”, Geographische

Zeitschrift, 5, 65-84) și una despre planurile orașelor (“Über den Grundriss der Städte”, Zeitschrift der
Gesellschaft für Erdkunde, 34, 446- 62.)
 Morfologia urbană nu se limitează doar
la studiul formelor urbane per se, ci şi la
procesele, sistemele şi agenţii urbani
care au contribuit la modelarea formelor
urbane în timp. (Larkham, 1998; ADUAR, 2000).