Sunteți pe pagina 1din 19

Procesul-penal se desfăşoară în corespundere cu următoarele principii: 1.

Legalitatea procesului penal; 2. Prezumţia nevinovăţiei; 3. Egalitatea în faţa legii şi


a autorităţilor; 4. Respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane; 5.
Inviolabilitatea persoanei; 6. Inviolabilitatea domiciliului; 7. Inviolabilitatea
proprietăţii; 8. Secretul corespondenţei; 9. Inviolabilitatea vieţii private; 10. Limba
în care se desfăşoară procesul penal şi dreptul la interpret; 11. Asigurarea dreptului
Ia apărare; 12. Publicitatea şedinţei de judecată; 13. Accesul liber la justiţie; 14.
Desfăşurarea procesului penal în termen rezonabil; 15. Libertatea de mărturisire
împotriva sa; 16. Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori;
17. Asigurarea drepturilor victimei în urma infracţiunilor, abuzurilor de serviciu şi
erorilor judiciare; 18. Principiul contra-dictorialităţii în procesul penal; 19.
înfăptuirea justiţiei - atribuţie exclusivă a instanţelor judecătoreşti; 20.
Independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii; 21. Libera apreciere a
probelor; 22. Oficialitatea procesului penal.

1. NOŢIUNEA ŞI SISTEMUL SUBIECŢILOR PROCESULUI PENAL


Procesul penal este o activitate complexă, a cărei realizare implică intervevenţia unor
persoane obligate să participe în vederea rezolvării conlictului născut prin săvârşirea infracţiunii.
Persoanele care cooperează în cadrul procesului penal, în vederea atingerii scopului
acestuia, poartă denumirea de participanţi.
În dreptul penal, spre deosebire de drept procesual penal, noţiunea de subiect înglobează
persoanele fizice responsabile care, la momentul săvârşirii infracţiunii grave, deosebit de grave
sau excepţional de grave au atins vârsta de 14 ani şi cele care la momentul săvârşirii infracţiunii
uşoare sau mai puţin grave au atins vârsta de 16 ani, precum şi persoanele juridice (vezi art.215-
218,221,223-246.248-251,257,259-261 CP.) pasibile de răspundere penală, conform art. 21 C.P.
al RM („Subiectul infracţiunii”).
În dreptul procesual penal în noţiunea de subiecţi intră de asemenea, organele şi persoanele
ca titulari de drepturi şi obligaţii, care îşi desfăşoară activitatea împreună în vederea realizării
procesului penal, finalitatea căruia constituie rezolvarea conflictului apărut din săvâşirea
infracţiunii.
Suprapunând sferele celor două noţiuni, observăm că participanţii în sensul dreptului penal se
identifică în persoana unui singur subiect din sfera participanţilor la procesul penal şi anume
în persoana învinuitului sau inculpatului
În sens larg, noţiunea de participanţi ai procesului penal înglobează toţi titularii de drept
oficiali sau particulari, care au un rol în vre- o activitate procedurală, şi anume organele judiciare
(care în doctrina Romăniei include instanţa de judecată, procurorul, organul de urmărire penală şi
ofiţerul de urmărire penală; în doctrina R.M., „organul judiciar” este echivalent „organului
judecătoresc”, adică instanţa judecătorească); apărătorul; părţile (partea acuzării, persoanele
abilitate prin lege să efectueze sau să ceară efectuarea urmăririi penale, adică, procurorul,
organul de urmărire penală + partea vătămată, partea civilă şi reprezentanţii lor şi partea apărării,
persoanele abilitate prin lege să efectueze activitatea de apărare adică, bănuitul, învinuitul,
inculpatul, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor), precum şi alte persoane (subiecţii
care nu au interes în finalul cauzei şi ale căror drepturi şi obligaţii nu apar în urma punerii sub
învinuire sau înaintării acţiunii civile, ele de obicei, desfăşoară o activitate de natură să ajute la
realizarea scopului procesului penal, în deosebi la administrarea probelor, ele sunt: martorii
(posedă informaţii cu privire la vreo circumstanţă care urmează să fie constatată în cauză),
specialiştii şi experţii (deţinători a unor cunoştinţe speciale în anumite domenii ale activităţii
umane), grefierii, precum şi asistenţii procedurali, interpreţii, traducătorii (au roluri auxiliare,
1
însă importante în probaţiune).
În sens restrâns, se i-au în vedere doar organele judiciare şi părţile.
În literatura de specialitate s-a făcut o clasificare a părţilor în principale şi secundare şi
constante şi eventuale. Inculpatul este partea principală, iar partea civilă şi partea civilmente
responsabilă sunt părţi secundare, deoarece acestea apar numai în raportul procesual civil,
accesoriu raportul procesual penal. În acelaşi timp tot inculpatul este partea constantă, fiindcă
prezenţa sa este indispensabilă în orice proces penal, pe când partea civilă şi partea civilmente
responsabilă sunt părţi eventuale, fiindcă ele nu apar în orice cauză penală.
(Succesorii por interveni numai în latura civilă aprocesului penal, ei devenind părţi prin
succesiune (în cazul decesului părinţilor sunt introduşi în cauză copiii minori).
2. INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI ŞI COMPETENŢA LOR
Organizarea Judecătorească
Principiile generale ale Organizării Judecătoreşti constituie regulile esenţiale prevăzute de
Constituţie şi de legile organice care stau la baza organizării justiţiei pentru asigurarea
soluţionării litigiilor ivite între subiectele de drept, protecţia persoanelor faţă de manifestările
abuzive ale celorlalte autorităţi publice. Ele sunt:
1. Constituirea iearhcă a instanţelor judecătoreşti şi dublul grad de jurisdicţie (în legislaţia
României există atât în materie civilă cât şi în materie penală doar 2 grade de
jurisdicţie: judecata în prima instanţă şi judecata în apel).
2. Jurisdicţiile sunt costituite numai prin lege.
3. Constituirea jurisdicţiilor de drept comun şi a jurisdicţiilor speciale.
4. Interzicerea instanţelor extraordinare.
5. Justiţia constitie monopol de stat.
6. Egalitatea în faţa justiţiei.
7. Instanţele judecătoreşti sunt permanente şi sedentare.
8. Ierarhia instanţelor judecătoreşti.
9. Colegialtatea.
10. Instanele judecătoreşti sunt unitare.
11. Accesul liber la justiţie.
12. Gratualitatea justiţiei.
În România principiul care stă la baza actualei organizări a instanţelor judecătoreşti este
unitatea sistemului acestor orgnizaţii. Spre deosebire de RM, în afară de judecătorii, curţi de
apel, Curtea Supremă de Justiţie, în România mai există tribunalele.
Noţiunea
Prin prisma faptelor şi sarcinilor ce le revin, instanţelor judeătoreşti se înfăţişează ca
subiect principal al activităţii procesual penale.
În prim sens, organizatoric, instanţa judecătorească presupune veriga ce intră în
compunerea sistemului organelor judecătoreşti.
În al doilea sens, instanţa judecătorească consideră completul de judecată care este organ
judiciar cmpetent să soluţioneze cauzele penale.
Conform Constituţiei, justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă e Justiţie, urţile de Apel
şi Judecătoriile, iar principiile generale de organizare şi activitate a acestor organe ale statului
sunt stipulate în Legea privind organizarea judecătorească, Legea privind statutul judecătorului
În conformitate cu alin.2 art.29 CPP există posibilitatea infiinţării atât a judecătoriilor
specializate, câ şi a unor colegii sau complete speciaizate (în incinta instanţelor judecătoreşti de
drept comun). Specializarea se realizează pe anumite categorii categorii de cauze.
Instanţele judecătoreşti îşi desfăşoară activitatea sa judiciară în principal în faza judecăţii,
dar au atribuţii legate şi de urmărirea penală. Pe lână R.M., judecători de instrucţie există şi în
Belgia, Franţa, Olanda, Luxemburg, Spania.
Compunerea instanţei de judecată
Distincţia între organele judecătoreşti, care înfăptuiesc justiţia potrivit legii şi organismele
judiciare care participă nemijlocit la soluţionarea cauzei penale.
2
Spre deosebire de instanţa de judecată, instanţele judecătoreşti reprezintă verigile care
constituie sistemul unitar al organelor judecătoreşti, iar instanţa de judecată este organul
judiciar concret, având o compunere strict determinată, dar dar variabilă după diferite ipoteze şi
care sunt chemate să soluţioneze o anumită cauză penală dedusă în faţa unui organ judecătoresc.
Din punctde vedere organizatoric la o instanţă judecătorească îşi pot desfăşura activitatea
jurisdicţională mai multe instanţe de judecată.
La compunerea instanţei de judecată se utilizează atât sistemul unipersonal (un judecător),
cât şi colegial (3-5 judecători) în dependenţă de caracterul şi gradul de pericol social al
infracţiunii; categoria şi mărimea eventuală a pedepsei; gradul de jurisdicţie De exemplu la
decizia motivată a preşedintelui instanţei judecătoreşti, cauza penală asupra infracţiunior
excepţional de grave (pt.care se prevede pedeapsa cu detenţie pe viaţă pt.genocid (art.135 CP);
pregătirea pt.război (art.139 CP); diversiunea (art.343 CP)) se vor judeca în prima instanţă de un
completde judecători sau dacă cauza este deosebit de complicată (prin numărul de persoane
implicate sau partricularităţile cazului), preşedintele instanţei judecătoreşti emite o decizie
motivată pentru ca cauza să fie examinată într-un complet de 3 judecători.
De asemenea, la exercitarea căilor de atac (repararea greşelilor hotărârii judecătoreşti,
realizarea unifomităţii în interpretarea şi aplicarea legii) pe cauze penale pentru care nu este
prevăzut apelul (recursul fiind al 2-lea grad de jurisdicţie), precum şi Hotărârile instanţei de Apel
(recursul find al 3-lea grad de jurisdicţie pentru a decide admisibilitatea – procedura prealabilă
de verificare ce anticipă judecarea recursului), cauzele se examinează în complet format din 3
judecători.
Colegiul lărgit al CSJ judecă recursurile împotriva sentinţelor Colegiului penal al CSJ (încazurile
când CSJ figurează ca instanţa de fond) împotriva hotărârilor instanţelor de Apel (la judecarea
propriu-zisă a recursului şi recursurile în anulare se judecă de un complet de 5 judecători)
Plenul CSJ judecă recursurile în anulare în complet format din 2/3 din nr. total al
judecătorilor CSJ.
La judecarea cauzei în revizuire, instanţa va judeca cauza penală în aceeaşi componenţă
după cum a fost examinată în instanţa de fond.
La încălcarea modului de formare a completelor de judecată atrage după sine casarea
hotărârii pronunţate.
Schimbarea completului de judecată
Completul de judecată trebuie să rămână acelaşi pentru tot parcursul Judecării cauzei
(excepţie alin.2,3 art.31 CPP).
Orice schimbare intervenită în completul de judecată impune reluarea de la început a
cercetării judecătoreşti (unde se administrează şi se verifică probe şi instanţa cunoscând întregul
material probator îşi formează convingerea sa de privire la întreaga situţie de fapt, exceţie alin.3
art.31 CPP)
Însă dacă cauza se judecă:
a) în fond
b) cu complet din 3 judecători şi
c) unul din membrii completului nu va partivcipa la judecarea cauzei doar doar din motiv
de – boală îndelungată, deces, sau eliberare din funcţie (art.25 al Legii cu privire la
Statutul judecătorului)
judecătorul nou intervenit în proces:
a) va avea timp să ia cunoştinţă de materialele cauzei, inclusiv şi cele cercetate în instanţa
pentru a se pregăti de participarea de mai departe în proces,
b) va avea dreptul să solicite repararea unor acţiuni procesuale deja efectuate în şedinţă în
lipsa lui pentru a asigura realizarea efectivă, independentă şi de pe poziţii de egalitate cu
celalţi membri stabili a instanţei de judecată.
Însă în vederea examinării cauzei într-un termen rezonabil, în faza de terminare (în baza
Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii ) împuternicirile judecătorilor transferaţi,
degrevaţi, detaşaţi, suspendaţi sau eliberaţi din funcţie conform art.art.24-25 al Legii cu
3
privire la Statutul judecătoresc, se menţin până la judecarea cauzei respective.
Locul judecării materialelor şi cauzelor penale
Materialele şi cauzele penale se judecă în sediul instanţei adică locul unde îşi desfăşoară
activitatea judecătoriile, judecătoria militară, Curţile de Apel şi CSJ.
La necesitate prin încheiere motivată, desfăşurarea judecăţii poate fi în localitatea unde a
fost săvârşită fapta penală ori în cazul judecării unei fapte care prezintă o mare importanţă
socială. Judecata se poate desfăşura doar în localuri care ar asigura accesul publicului.
Incompatibilitatea judecătorului
Pentru buna înfăptuire a justiţiei penale şi pentru încrederea deplină în organele judiciare şi
entru situaţiile în care prezumţia de imparţialitate şi obiectivitate ar fi pusă la îndoială,
legiuitorul a prevăzut remedii procesuale adecvate, precum: incompatibilitatea, abţinerea şi
recuzarea. Incompatibilitatea reprezintă o situaţie de inadecvare în care se află unul din
subiecţii procesuali oficiali faţă de o cauză penală şi care constituie un impediment prin
participarea acestuie la rezolvarea cauzei penale respective.
Incompatibilitatea spre deosebire de incompetenţă se consideră ca o situaţie specială în
care se află un participant oficial faţă de cauza penală. Astfel chiar unul din cei mai buni
judecători, nu poate participa la rezolvarea unui dosar penal dearece este incompatibil.
Art.33 prevede diferite cazuri de incompatibilitate: dacă el personal, soţul său,
ascendenţii sau descendenţii lor, fraţii sau surorile şi copiii acestora, afinii şi persoanele
înfiate prin lege. Astfel de rude şi alte rude care sunt direct sau indirect interesate de proces
ţin de incompatibilitatea judecătorului.
3. PARTEA ACUZĂRII
Procurorul
Procuratura R.M. reprezintă o instituţie independentă specializată care activând în cadrul
autorităţii judecătoreşti conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele
judecătoreşti, astfel apărând interesele generale ale societăţii, ordinea de drept, şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor.
În sistemul organelor procuraturii, conform Legii cu privire la Procuratură, funcţionează:
Procuratura Generală, Procuratura Gagauziei, Procuraturile raionale, municipale şi de sector,
precum şi Procuraturile specializate (militare, de transport, anticorupţie).
În cursul procesului penal, procurorul este independent, se supune numai legii şi activează
în baza principiilor legalităţii, operativităţii, proporţionalităţii, imparţialităţii şi controlului
ierarhic.
În Legea cu privire la Procuratură sunt stipulate atribuţiile procurorului, garanţiile
indepndenţei sale, precum şi procedura de numire şi eliberare din funcţie, declararea
inviolabilităţii, stabilirea incompatibilităţii fncţiei de procuror cu orice altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice, etc. (Spre deosebire de codul din 1961 în
baza principiului controlului ierarhic, care deosebeşte statutul procurorilor cu cel al judecătorilor
impune în mod obligatoriu caracterul scris al indicaţiilor procurorului ierarhic superior).
Atribuţiile procurorului
Procurorul, potrivit art.51 CPP este persoana cu funcţii de răspundere, care în limitele
competenţei prevăzute de legislaţia procesual penală exercită în numele statului:
1. urmărirea penală (activitatea procesuală în scopul colectării probelor
necesare cu privire la existenţa infracţiunii şi identificării făptuitorului,
art.252), de calitatatea realizării căreia depinde prezentarea învinuirii în
instanţa de judecată. Urmărirea penală se exercită în mod obligatoriu de
către Procurorul de la procuratura de acelaşi nivel cu instanţa care judecă
în I instanţă cauzele referitoare la:
a) infracţiunile săvârşite de Preşedintele ţării, deputaţi,
membri a Guvernului, judecători, procurori, generali,
ofiţeri de urmărire penală
b) atentatele la viaţa colaboratorilor poliţiei, ofiţerilor de
4
urmărire penală, procurorilor, judecătorilor sau a
membrilor familiilor acestora;
c) infracţiunile săvârşite de Procurorul General.(art.270
CPP).
Astfel, procurorul exercită conducerea urmăririi penale în vederea descoperirii
infracţiunilor, încât orice infractor să fie tras la răspudre penală şi nici o persoană să nu fie
urmărită penal fără să existe indicii temeinice că a săvârşit o faptă penală. În acest sens, potrivit
art.52 CPP(alin.1.pct.1), procurorul porneşte urmărirea penală, ordonă efectuarea ei, refuză
pornirea acesteia sau o încetează.
Conducând personal urmărirea penală, procurorul ia cele mai importante soluţii, de ex.
punerea sub învinuire (art.281 CPP), scoaterea persoanei de sub urmărire penală (art.284 CPP),
încetarea urmăririi penale (art.285), întocmirrea rechizitoriului şi trimiterea cauzei în judecată
(art.296-297 CPP).
Verificănd legalitatea acţiunilor procesuale efectuate de organul de urmărire penală,
procurorul anulează prin ordonanţă măsurile ilegale şi dă indicaţii scrise referitor la desfăşurarea
urmăririi.
Procurorul nu dispune de atribuţii privitoare la examinarea plăngerilor declarate
împotriva actelor procedurale şi acţiunilor organului de urmărire penală.
Potrivit Instrucţiunii (nepublicate) privind modul de primire, înregistrare, evidenţă, şi
examinare a sesizărilor şi a altor iformaţii despre infracţiuni, aprobată prin Ordinul comun
nr.124/319/46/172-0/101 al Procurorului General, MAI, Directorului Serviciului de Informaţii şi
Securiritate (SIS), Directorului General al Departamentului Vamal şi Directorului Centrului
pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei din 26 august 2003, în pct.35
conducătorii organelor de urmărire penală informează zilnic înscris procurorul despre
infracţiunile înregistrate, iar lunar până la data de 3 a lunii următoare, prezintă procurorului lista
sesizărilor care au rămas neexaminate cu indicarea timpului parvenirii lor şi a termenilor de
examinare stabilite.
Organele de urmărire penală
Urmărirea penală este exercitată de către procurori, ofiţeri de urmărire penală din:
MAI, SIS, Departamentul Vamal, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei,
numit în modul stabilit de lege şi care acţionează în limitele competenţei sale.
Organele de urmărire penală au sarcina de a efectua măsuri operative de investigaţie,
inclusiv de a utiliza înregistrări audio şi video, filmări, fotografieri şi de a efectua alte acţiuni
de urmărire penală, prevăzute de lege, în scopul descoperirii indicilor infracţiunii şi
persoanelor care au săvîrşit-o constatării datelor faptice, fixării procesuale a acestor acţiuni care
pot fi folosite în calitate de probe în cauza penală după verificarea lor în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Organul de urmărire penală are de asemenea obligaţii de a lua toate măsurile
necesare pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii. Dacă există indicii infracţiunii, OUP
concomitent cu înregistrarea sesizării despre aceasta porneşte procesul de urmărire penală şi
călăuzindu-se de dispoziţiile legii procesual penale, efectuează acţiuni de urmărire penală în
vederea descoperirii şi fixării probelor, care confirmă sau infirmă săvîrşirea infracţiunii, i-a
măsuri în vederea asigurării acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări a bunurilor dobîndite
ilicit, la fel anunţă imediat procurorul despre infracţiunea săvîrşită şi despre începerea
acţiunilor de urmărire penală.
Conducătorul organului de urmărire penală.
Atribuţiile de conducător al OUP le execută ofiţerul de urmărire penală din MAI, SIS,
DV, CCCEC, numit în modul stabilit de lege şi care acţionează în limitele competenţei sale.
Conducătorul OUP exercită controlul asupra efectuării la timp a acţiunilor de
descoperire şi prevenire a infracţiunilor, ia măsuri pentru a asigura efectuarea la timp sub toate
aspectele, complet şi obiectiv a urmăririi penale, a asigura înregistrarea în modul stabilit a
sesizărilor despre săvîrşirea infracţiunilor.
5
Ofiţerul de urmărire penală, este persoana cu funcţii de răspundere care în numele
Statului, în limitele competenţei sale, efectuează urmărirea penală în cauzele penale şi are
următoarele atribuţii (art.57 CPP RM):
- asigură înregistrarea infracţiunii în modul stabilit de lege, propune
procurorului încetarea urmăririi penale, clasarea dosarului penal sau de
a nu începe urmărirea penală în lipsa indicilor infracţiunii;
- propune transmiterea cauzei penale pentru urmărirea penală după
competenţă altui organ de urmărire penală;
- poartă răspundere pentru efectuarea legală şi la timp a urmăririi penale;
- face propuneri procurorului de a înainta în instanţa de judecată
demersuri în vederea obţinerii autorizaţiei pentru a efectua acţiunile de
urmărire penală care necesită autorizaţie;
- citează şi audiază persoane în calitate de bănuit, parte vătămată, martor;
- cercetează şi fixează în modul stabilit de lege locul săvîrşirii infracţiunii
flagrante sau a cauzei care nu suferă amînare;
- conduce din momentul înregistrării faptei social periculoase, măsurile
operative de investigaţie pentru descoperirea infracţiunii, căutarea
persoanelor dispărute fără urmă;
- dispune prin comisie rogatorie altor organe de urmărire penală
efectuarea acţiunilor de urmărire penală;
- dă dispoziţie organelor de poliţie cu privire la reţinere, aducere forţată,
arestare şi alte acţiuni procesuale, precum şi le solicită ajutor la
efectuarea acţiunilor de urmărire penală;
- întreprinde măsuri pentru repararea prejudiciului cauza prin infracţiune;
- propune alegerea, prelungirea, modificarea şi revocarea măsurilor
preventive, eliberarea bănuitului reţinut pînă la autorizarea arestării de
către instanţă;
- execută indicaţiile scrise ale procurorului, la fel are şi alte atribuţii
stabilite de lege.
în activitatea sa ofiţerul de urmărire penală este independent, se supune prevederilor
legislaţiei, indicaţiilor scrise ale procurorului şi conducătorului organului de urmărire penală.
Recuzarea ofiţerului de urmărire penală se face în condiţiile prevăzute de art.54 CPP RM
şi se soluţionează de către procuror.
Aşa cu s-a menţionat mai sus, în competenţa organului de urmărire penală intră
efectuarea tuturor acţiunilor de urmărire penală, pentru orice infracţiune care nu este dată în mod
obligatoriu în competenţa exclusivă a procurorului.
Victima
Victimă se consideră orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracţiune, i-au
fost aduse daune morale, fizice sau materiale.
Reieşind din calitatea sa procesuală, victima are unele drepturi şi obligaţiuni şi
anume are dreptul ca cererea sa să fie înregistrată imediat în modul stabilit şi soluţionată de
către organul de urmărire penală, totodată beneficiind de dreptul de a primi un certificat de
adresare, sau o copie a procesului verbal despre cererea orală. Victima poate prezenta OUP
documente şi obiecte în confirmarea cererii sale, se poate adresa suplimentar cu altă cerere,
primind de la organul respectiv informaţii privind soluţionarea cererii. Poate cere OUP să fie
recunoscută ca parte vătămată în cauza penală. în cazul cînd victima este persoană fizică, să fie
asistată la acţiunile procesuale efectuate cu participarea sa de un apărător ales .
în cazul în care persoana este victima unei infracţiuni deosebite de grave, sau
excepţional de grave contra persoanei, indiferent de faptul dacă este recunoscută sau nu ca
parte vătămată, ea poate cere să fie consultată de un apărător pe tot parcursul procesului penal,
iar în cazul cînd nu dispune de mijloace băneşti să fie asistată de un apărător din oficiu.
în cazul cînd victima este o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat ea nu are dreptul
6
de retragere a cererii. Victima trebuie prevenită în scris despre răspunderea penală pentru
denunţare calomnioasă.
Victima este obligată:
- să se prezinte la citaţie OUP, sau instanţei şi să dea explicaţii la
solicitarea acestor organe;
- să prezinte la solicitarea OUP obiecte, documente şi alte mijloace de
probă de care dispune ;
- să accepte de e fi supusă examinării medicale în cazul cauzării
prejudiciului fizic, la fel are alte drepturi şi obligaţii prevăzute de legea
procesual penală.
Victima beneficiază de drepturile sale şi îşi execută obligaţiunile personal sau dacă legea
permite - prin reprezentanţi. în cazul victimei minore, sau unei persoane iresponsabile,
drepturile acesteia sînt exercitate de reprezentanţii ei legali în modul prevăzut de lege.
Partea vătămată
Parte vătămată este considerată persoana fizică căreia i sa cauzat prin infracţiune un
prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate conform legii cu acordul
victimei.
Recunoaşterea ca parte vătămată se efectuează prin ordonanţa OUP, imediat după
stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea calităţi procesuale.
în cazul, cînd după recunoaşterea persoanei ca parte vătămată, s -au constatat
circumstanţele care atestă lipsa cauzării prejudiciului, OUP încetează participarea acestei
persoane ca parte vătămată în procedura respectivă prin ordonanţă motivată.
Observăm, că legiuitorul face deosebire între victimă şi partea vătămată chiar dacă este
vorba de aceiaşi persoană. Dacă partea vătămată exercită şi acţiunea civilă în procesul penal, ea
capătă calitate şi de parte civilă.
Pentru a participa în proces ca parte vătămată, nu are importanţă natura vătămării, ci
dorinţa (voinţa) persoanei de a participa în proces. în legătură cu drepturile şi obligaţiile pe
care le are partea vătămată, menţionăm faptul că ea poate să formuleze cereri, să facă
concluzii, să declare apel şi recurs ş.a. (art.60 CPP RM), numai în ce priveşte latura penală şi
numai în cauzele în care cauza penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă.
Partea civilă
Parte civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există
suficiente temeiuri de a constata că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material
sau moral, care a depus la OUP sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată a
bănuitului, învinuitului, inculpatului sau persoanelor care poartă răspundere patrimonială
pentru faptele acestuia. Acţiunea civilă se judecă de către instanţă în cadrul procesului penal,
dacă volumul prejudiciului este incontestabil.
Acţiune civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi părţii
responsabile civilmente şi poate fi alăturată acţiunii penale prin constatarea persoanei vătămate
ca parte civilă.
Constituirea ca parte civilă nu se poate face decît în vederea reparării pagubelor
pricinuite prin infracţiune.
Dobîndirea calităţii de parte civilă cere îndeplinirea unor condiţii dintre care
enumerăm doar două: existenţa unui prejudiciu material cauzat prin infracţiune şi
manifestarea de voinţă a persoanei vătămate pentru a fi despăgubită în procesul penal. Calitatea
de parte civilă nu înlătură dreptul persoanei respective de a participa în aceiaşi cauză şi în
calitate de parte vătămată, însă oricînd poate renunţa la calitatea de parte civilă, fără aşi pierde
calitatea de parte vătămată. Partea civilă este titulară de drepturi şi obligaţiuni (art.62 CPP RM).
4. PARTEA APĂRĂRII
Printre drepturile fundamentale ale cetăţenilor înscrise în constituţie se enumără şi
dreptul la apărare, astfel în art. 26.3 al Constituţiei este specificat că „în tot cursul procesului,
părţile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu".
7
în capitolul I al titlului I al CPP RM , întitulat „Principii de bază", se menţionează (art.
17 al.3,4), „că OUP şi instanţa sînt obligate să asigure bănuitului, învinuitului, inculpatului
dreptul la asistenţă juridică calificată din partea unui apărător ales de el sau numit din oficiu
independent de aceste organe. La audierea părţii vătămate şi a martorului, OUP nu este în
drept să interzică prezenţa avocatului invitat de persoana audiată, în calitate de reprezentant".
în cadrul raporturilor juridice procesual penale, OUP se află într-o situaţie superioară
faţă de inculpat, datorită pregătirii profesionale şi calităţii oficiale. Pentru a echilibra această
situaţie, legea, prin intermediul dreptului la apărare dă dreptul bănuitului, învinuitului,
inculpatului să fie ajutat, sfătuit şi îndrumat de un profesionist în materie, adică de un avocat.
Reieşind din cele expuse rezultă, că apărarea este activitatea procesuală reflectată în
drepturile procesuale ale părţilor şi în obligaţiile organului de urmărire penală
Bănuitul
Bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite probe că a săvîrşit o infracţiune
pînă la punerea ei sub învinuire.
Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte
procedurale:
- prin procesul verbal de reţinere;
- ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive
neprivative de libertate;
- ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit;
OUP nu este în drept să menţină în calitate de bănuit:
- persoana reţinută mai mult de 72 ore;
- persoana în privinţa căreia a fost aplicată o măsură preventivă
neprivativă de libertate mai mult de 10 zile din moment ul cînd i s-a
adus la cunoştinţă ordonanţa despre aplicarea măsurii preventive;
- persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în
această calitate mai mult de 3 luni.
La momentul expirării unui termen mai sus indicat OUP este obligat să elibereze bănuitul
reţinut sau să revoce în modul stabilit de lege măsura preventivă aplicată în privinţa lui,
dispunând scoaterea lui de sub urmărirea penală sau punerea lui sub învinuire.
în cazul cînd bănuielile în săvîrşirea infracţiunii nu sau confirmat, OUP sau instanţa sunt
obligaţi să elibereze bănuitul reţinut sau să revoce măsura preventivă aplicată în privinţa lui pînă
la expirarea termenelor, dispunînd scoaterea lui de sub urmărire.
Din momentul eliberării reţinutului, revocării măsurii preventive aplicate în privinţa lui ori
după caz anulării ordonanţei de recunoaştere în calitate de bănuit şi scoaterea lui de sub
urmărirea , sau din momentul emiterii de către organul de UP a ordonanţei de punere sub
învinuire, calitatea de bănuit încetează.
Interogarea persoanei bănuite în calitate de martor se interzice.
Drepturile şi obligaţiile bănuitului.
OUP îi asigură bănuitului posibilitatea să-şi exercita dreptul la apărare pentru toate
mijloacele şi metodele care nu sînt interzise de lege. Bănuitul are dreptul:
- să ştie de ce este bănuit, să fie: imediat după reţinere informat în
prezenţa apărătorului despre conţinutul bănuielii:
- să primească în scris informaţie de la persoana care la reţinut despre
drepturile sale.
- să primească copia hotărârii sau procesul verbal de reţinere.
- să primească consultaţie juridică de la apărător pînă la prima audiere.
- în caz dacă nu poate plăti apărătorul să i se acorde avocat din oficiu.
- să aibă întrevederi confidenţial fără a se limita numărul şi durata lor.
- dacă acceptă să fie audiat la cererea sa să fie audiat în prezenţa
apărătorului.
- să recunoască fapta de săvârşirea căreia este bănuit şi să încheie
8
acordul de recunoaştere a vinovăţiei.
- să facă declaraţii sau să refuze.
- să participe la acţiunile procesual de unul singur sau fiind asistat de
apărători la solicitarea sa sau să refuze de a participa la ele.
- să anunţe imediat dar nu mai târziu de 6 ore rudele despre locul unde
este reţinut.
- să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală,
judecătorul de instrucţie, interpretul traducător, să înainteze cereri.
- să ia cunoştinţă cu procesule verbale ale acţiunilor procesuale efectuate
cu participarea sa şi să ceară complectarea lor.
- să fie informat de toate hotărârile care se primesc şi se referă la
drepturile sale.
- să atace acţiunile şi hotărârile OUP.
- să retragă orice plângere a sa sau apărătorului.
- să se împace cu partea vătămată.
- să ceară repararea prejudiciului cauzat de acţiunile OUP sau instanţei.
- să fie reabilitat în cazul cînd nu s-a confirmat bănuiala.
Bănuitul nu poară răspundere pentru declaraţiile sale, cu excepţie denunţului
intenţionat fals despre săvârşirea infracţiunii de către o persoană care de fapt nu a săvârşit-o.
Obligaţiile bănuitului
- să se prezinte la citirea OUP sau instanţei
- să accepte în caz de reţinere a fi supun examinării corporale şi
percheziţiei corporale.
- să accepte controlul medical dactiloscopia, fotografierea, luarea
mostrelor de sînge şi eliminări ale corpului.
- să fie expus expertizei judiciare.
- drepturile bănuitului minor se exercită şi de către reprezentantul lui
legal.
Bănuitul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de legea procesual penală.
Învinuitul şi inculpatul
învinuitul este persoana fizică faţă de care s-a emis în conformitate cu prevederile legii,
o ordonanţă de punere sub învinuire.
înţelegerea noţiunii de învinuit necesită analizarea etimologică cuvîntului. Originea
acestuia este slavonă şi desemnează persoana aflată în „vină", în „greşală". Asocierea
vinovăţiei, greşeli cu infracţiunea este determinată şi de faptul că în legiuirile feudale
infracţiunea
era denumită „vină".
Activitatea de tragere la răspundere penală pentru săvîrşirea unei infracţiuni se poate
desfăşura numai faţă de o persoană fizică, persoana juridică nu poate avea calitatea de învinuit.
Persoana pierde calitatea de învinuit din momentul cînd în privinţa ei a fost încetat
procesul penal sau ea a fost scoasă de sub urmărire penală.
Inculpat se numeşte învinuitul în privinţa căruia cauză a post trimisă în judecată.
Conceptul de „inculpat" a fost preluat din limba franceză şi este de origine latină
desemnînd persoana aflată în greşeală.
Premiza apariţiei calităţii de inculpat presupune încălcarea legii penale prin comitere unei
infracţiuni.
Persoana în privinţa căreia sentinţa a devenit definitivă se numeşte condamnat, dacă
este o sentinţă de condamnare, în cazul sentinţei de achitare persoana se numeşte achitat.
învinuitul, iar după caz inculpatul sunt titulari de drepturi şi obligaţiuni prevăzute de
legea procesual penală (art.66 CPP) şi anume:
- dreptul la apărare, prin toate mijloacele neinterzise de lege;
- să ştie pentru ce faptă este învinuit;
9
- să primească de la OUP imediat după reţinere sau punere sub învinuire
informaţie în scris privind drepturile sale, inclusiv drepturile de a tăcea şi nu mărturisi
împotriva sa;
- în caz de reţinere să primească consultaţie de la apărător pînă la prima
audiere;
- în timp de 72 ore după reţinere să fie adus în faţa unui judecător, să fie
judecat în termen rezonabil sau eliberat în timpul procesului;
- să fie asistat de un apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a -1
plăti, să fie asigurat cu un avocat din oficiu, să renunţe la apărător şi să
se apere singur;
- să aibă intervederi cu apărătorul, confidenţial fără a se limita numărul
şi durata lor;
- să recunoască învinuirea ce se aduce şi să încheie acordul de
recunoaştere a vinovăţiei;
- să participe la efectuarea acţiunilor procesuale de unul singur sau asistat
de apărător la solicitarea sa, ori să refuze de a participa la ele;
- să anunţe rudele despre locul unde este deţinut sub arest;
- să prezinte mijloacele de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi
pentru cercetare în şedinţa de judecată;
- să ceară recuzarea persoanei care efectuează UP, judecătorului,
procurorului, expertului, interpretului, traducătorului şi grafierului;
- să înainteze cereri;
- să facă cunoştinţă de procesele verbale ale acţiunilor procesuale
efectuate cu participarea lui şi să ceară completarea lor;
- să ia cunoştinţă de materialele trimise în judecată pentru confirmarea
arestării sale;
- după terminarea UP să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei, să facă
notiţe, copii, să facă cereri de completare a UP;
- să atace în modul stabilit de lege acţiunile şi hotărîrile OUP sau ale
instanţei de judecată, inclusiv sentinţa sau decizia instanţei care a
judecat cauza pe cale ordinară de atac;
- să retragă orice plîngere a sa sau depus ă de către apărătorul său în
interesele lui;
- să se împace cu partea vătămată în condiţiile prevăzute de CPP;
- să-şi expună în şedinţa de judecată opinia referitor la cererile şi
propunerile altor părţi în proces, precum şi la chestiunile soluţionate de
către instanţă;
- să ceară să primească repararea prejudiciului cauzat de acţiunile
nelegitime ale organului de UP sau ale instanţei de judecată.
învinuitul, inculpatul nu poate răspunde pentru declaraţiile sale, cu excepţia cazului în
care el a făcut un denunţ intenţionat fals că infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care de
fapt nu a avut atribuţie la săvîrşirea ei, precum şi în cazul în care a făcut declaraţii false sub
jurămînt.
învinuitul inculpatul, după caz este obligat:
- să se prezinte la citirea organului de urmărire penală sau a instanţei;
- fiind reţinut să accepte să fie supus examinării corporale şi percheziţiei
corporale;
- să accepte necondiţionat controlul medical, dactiloscopic, fotografierea,
să dea posibilitatea să i se ia proba de sînge şi eliminări ale corpului;
- să fie supus expertizei judiciare;
- să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată şi să nu părăsească
sala de şedinţă fără învoirea preşedintelui şedinţei.
10
învinuitul şi inculpatul au şi alte drepturi prevăzute de CPP (art.66). în conformitate
cu Legea procesului penal, drepturile învinuitului, inculpatului minor se exercită şi de
reprezentantul lui legal.
Apărătorul
Printre drepturile fundamentale înscrise în Constituţie se numără şi dreptul la apărare.
Partea acuzării reprezintă în numele statului are dreptul şi interesul ca inculpatul să fie
pedepsit în raport cu vinovăţia sa, dar în acelaşi timp şi acesta are dreptul şi interesul să-şi
dovedească nevinovăţia sau adevărata vinovăţie.
în cadrul raporturilor juridice procesual penale OUP se află într-o situaţie superioară
faţă de inculpat, datorită pregătirii profesionale şi calităţii oficiale. Pentru a echilibra această
situaţie, legea pentru intermediul dreptului la apărare dă dreptul persoanei vinovate să fie
ajutat, sfătuit şi îndrumat de un specialist în materie, adică de un avocat. Potrivit legii, dreptul
la apărare îl au toate părţile care participă în procesul penal.
Din cele mai sus relatate putem conchide, că apărarea este activitatea procentală
reflectată în drepturile procesuale ale părţilor şi în obligaţiile organelor juridice, (p.3 art.6 CPP).
Potrivit normelor procesuale , calitatea de apărător o poate avea numai un avocat care
îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a exercita această profesie.
Pentru realizarea unei apărări eficiente şi solide, avocatul trebuie să posede o temeinică
pregătire juridică, o logică strînsă conştiinciozitate în pregătirea pledoariei şi nu în ultimul rînd
o vastă cultură generală.
Avocatura este o instituţie de drept independentă a societăţii civile, menită să asigure,
pe bază profesională, acordarea şi asistenţa juridică calificată persoanelor fizice şi
juridice, în scopul apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, precum şi al
asigurării accesului la înfăptuirea justiţiei.
Avocatura ca instituţie de drept reprezintă totalitatea juriştilor care exercită profesia de
avocat în bază de licenţă eliberată conform legii.
Conform art.8 al Legii RM cu privire la avocatura, avocatul este persoana care a obţinut
licenţă conform legii şi care dispune de dreptul de a participa la ancheta penală şi la
dezbaterile judiciare, de a se pronunţa, şi de a acţiona în numele clientului său şi / sau de a-şi
reprezenta şi consulta clienţii în domeniul dreptului.
Avocat poate fi cetăţeanul R.M., cu capacitate deplină de exerciţiu, licenţiat în drept
care se bucură de o reputaţie ireproşabilă, a efectuat stagiul profesional şi a susţinut examenul
de calificare. Apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintă
interesele bănuitului învinuitului, inculpatului îi acordă asistenţă juridică prin toate mijloacele
şi metodele neinterzise de lege.
În calitate de apărător în procesul penal pot participa:
1. Avocatul.
2. Alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător.
3. Un avocat din străinătate în cazul în care acesta este asistat de un avocat
din Republica Moldova.
Persoanele mai sus nominalizate capătă calitatea de apărător din momentul în care şi-au
asumat angajamentul de a apăra interesele persoanei în cauză cu consimţământul acestuia, iar
avocaţii numiţi din oficiu - din momentul numirii lor din oficiu de către organul de urmărire
penală sau de instanţă ori la solicitarea acestor organe din momentul numirii lor de către biroul
de avocaţi.
Apărătorul nu este în drept să-şi asume această funcţie şi nu poate fi numit în această
calitate de către organul de urmărire penală sau de către instanţă în cazul în care:
- nu este avocat, sau nu este abilitat prin lege cu atribuţii de apărător;
- nu poate fi apărător conform restricţiilor prevăzute de lege sau sentinţe judecătoreşti;
- a acordat sau acordă asistenţă juridică persoanei ale cărei interese sunt în
contradicţie cu interesele persoanei pe care o apără;
- se află în legături de rudenii sau relaţii de subordonare cu persoanele ale cărui
11
interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei apărate de el (rudă sau subalterne al părţii
vătămate);
- a participa mai înainte în această cauză în calitate de judecător, procuror,
persoană care a efectuat urmărirea penală, expert, specialist, interpret, traducător martor.
Apărătorul încetează participarea în cauză dacă:
- persoana pe care o apără a renunţat la el sau a refuzat contractul cu el,
sau i-a suspendat împuternicirile;
- nu are împuterniciri de a participa în continuare în această cauză;
- OUP s-au instanţa 1-a înlăturat de la participarea în această cauză, sau
a admis cererea bănuitului, învinuitului inculpatului de renunţare la
apărător.
În cazul în care OUP nu a admis renunţarea bănuitului, învinuitului inculpatului la
apărător, avocatul numit din oficiu nu poate sista participarea sa la această cauză.
Drepturile şi obligaţiile apărătorului
Apărătorul în funcţie de calitatea procesuală a persoanei ale cărei interese
le apără are dreptul:
- să cunoască esenţa bănuielii sau învinuirii;
- să participe la efectuarea de către OUP a acţiunilor procesuale şi la toate
acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa;
- să explice drepturile persoanei apărate şi să atenţioneze OUP asupra încălcărilor
legii comise de el:
- să prezinte documente sau alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal
şi cercetate în şedinţa de judecată;
- să ceară diferite recuzări;
- să înainteze cerere;
- să ia cunoştinţă cu procesele verbale ale acţiunilor petrecute cu participarea
lui şi să ceară completarea lor;
- să ia cunoştinţă cu materialele cauzei penale din momentul terminării urmăririi
penale, să facă notiţe, copii;
- să participe la şedinţele de judecată în toate instanţele;
- să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale a participanţilor la proces;
- să-i fie compensată cheltuielile suportate în cauza penală de la persoana interesată
căreia le apără sau în cazurile legii din bugetul statului să aibă întrevederi cu bănuitul,
învinuitul inculpatul fără a i se limita numărul şi durata lor;
- să participe la orice acţiune procedurală efectuată cu participarea persoanei pe
care o apără sau însuşi apărătorul;
- să ia cunoştinţă de materialele prezentate în judecată de către organul OUP pentru
confirmarea reţinerii şi necesitatea arestării.
Apărătorul nu este în drept să interprindă careva acţiuni împotriva intereselor
persoanei care o apără, să destăinuiască informaţiile care i-au fost comunicate în legătură cu
exercitarea apărării dacă aceste informaţii pot fi utilizate în detrimentul persoanei pe care o
apără.
Apărătorul nu este în drept, fără consimţământul persoanei pe care o apără, să efectueze
următoarele acţiuni:
- să declare vinovată de săvîrşirea infracţiunii;
- să declare împăcarea persoanei pe care o apără cu partea oponentă;
- să recunoască acţiunea civilă;
- să retragă plîngerile persoanei pe care o apără;
- să-şi retragă apelul sau recursul împotriva sentinţei de condamnare.
Apărătorul este obligat să:
- să se prezinte la chemarea OUP sau instanţei;
- să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului OUP şi ale
12
preşedintelui şedinţei de judecată;
- să nu părăsească sala de şedinţă pînă la anunţarea întreruperii, fără
permisiunea preşedintelui şedinţei;
- să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
Apărătorul are şi alte drepturi şi obligaţi prevăzute de Legea procedurii penale
(art.68 CPP).
Cazurile de participare obligatorii a apărătorului în procesul penal. Participarea
apărătorului la procesul penal este obligatoriu în cazul în care:
- acesta o cere bănuitului, învinuitului, inculpatul;
- în cazul cînd bănuitul, învinuitul, inculpatul din cauza defectelor sale
fizice, psihice, mintale nu se poate apăra singur;
- bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă suficient limba în care se
desfăşoară procesul;
- în cazul minorilor;
- în cazul militarilor în termen;
- în cazul incriminării unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional
de grave;
- în cazul cînd bănuitul, învinuitul, inculpatul este deţinut în stare de arest, sau
este trimis la expertiza judiciară în condiţii de staţionar;
- în cazul cînd interesele bănuiţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sunt contradictorii
şi cel puţin unul din ei este asista de apărător;
- cînd în cauza respectivă participă apărătorul partea vătămată sau civilă;
- cînd interesele justiţiei ce participarea lui;
- procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile;
- cînd procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării persoanei decedate la
momentul examinării cauzei.
Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie din momentul cînd:
- bănuitul, învinuitul, inculpatul a solicitat participarea acestuia în condiţiile
legii;
- bănuitul învinuitul inculpatul i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea UP cu privire la:
reţinere, arest, punere sub învinuire, trimiterea la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de
staţionar;
- bănuitul, învinuitul, inculpatul a decedat şi a fost d epusă o cerere de reabilitare
din partea rudelor sau altor persoane - în cazul prevăzut de lege.
Organul de urmărire penală sau instanţa nu este în drept să recomande cuiva invitarea
unui anumit apărător, însă pot cere înlocuirea apărătorului în cazul cînd ultimul nu poate să se
prezinte în cadrul reţinerii, punerii sub învinuire sau audierii bănuitului, învinuitului, adică nu
poate să participe la desfăşurarea procesului în decurs de 5 zile din momentul anunţării,
dacă se constată că apărătorul din oficiu nu este în stare să asigure asistenţă juridică eficientă.
Bănuitul învinuitul inculpatul poate avea cîţiva apărători. Acţiunile procesuale la care
este necesară participarea apărătorului nu pot fi considerate ca fiind îndeplinite cu încălcarea
normelor de procedură penală dacă la efectuarea lor nu au participat toţi apărătorii părţii în
cauză.
Persoana care pretinde să participe în cauză în calitate de apărător, dar nu prezintă
documentele cei confirmă calitatea şi împuternicirile de apărător nu este admisă să participe la
desfăşurarea procesului penal în calitatea respectivă, faptă ce se adoptă prin hotărîre motivată.
Renunţarea la apărător înseamnă voinţa bănuitului, învinuitului inculpatului de a-şi
exercita el singur apărarea fără a apela la asistenţa juridică a unui apărător. Cererea de renunţare
la apărător se anexează la materialele cauzei. Organul de urmărire penală nu este în drept să
accepte renunţarea la apărător dacă interesele justiţiei o cer.
înlăturarea apărătorului din procesul penal se efectuează în cazurile şi ordinea
prevăzută de lege (art.72 CPP).
13
Partea civilmente responsabilă
în domeniul dreptului penal răspunderea pentru fapta comisă este personală, sau
astfel spus, nu pot fi sancţionate penal decît acele persoane, care au comis infracţiuni.
în planul dreptului civil însă există posibilitatea că răspunderea pentru o anumită faptă
care a generat un anumit prejudiciu, să revină şi altor persoane decît cele ce au comis fapta, din
acest punct de vedere a apărut necesitatea obiectivă, ca şi în drept procesual penal, să existe o
parte care răspunde numai din punct de vedere civil, denumită parte civilmente responsabilă.
Partea civilmente responsabilă este recunoscută persoana fizică sau juridică care în
baza legii, sau conform acţiunii civile înaintate în proces penal, poate fi supusă răspunderii:
materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.
Recunoaşterea că partea civilmente responsabilă se face prin hotărârea OUP sau
instanţei.
Partea civilmente responsabilă are în proces penal aceiaşi poziţie ca şi inculpatul fiind
subiect pasiv al acţiunii civile şi poate fi obligată la plata despăgubirilor numai pentru
daunele provocate de fapta penală respectivă, nu şi pentru alte obligaţii ale inculpatului cum ar
fi spre exemplu plata unei pensii alimentare.
Ca părţi civilmente responsabile pot si recunoscuţi părinţii, tutorii, curatorii şi alte
persoane precum şi întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, care în virtutea legii poartă
răspundere materială pentru pagubă pricinuită de învinuit prin infracţiune.
Introducerea în proces penal a părţi: civilmente responsabile poate avea loc de la
momentul pornirii procesului penal, cît şi în cadrul examinării cauzei în instanţa de judecată.
Drepturile şi obligaţiile părţi civilmente responsabile sunt desemnate în art. 74 CP-.
4. Reprezentanţii şi succesorii procesuali.
Potrivit legii, desfăşurarea procesului penal, presupune participarea în primul rînd a
părţilor (ca subiecţii procesuali principali) la activităţile ce trebuiesc îndeplinite.
Cînd părţile nu pot fi prezentate la una sau mai multe activităţi sau chiar absenţa cu totul,
drepturile şi obligaţiunile acestora sunt preluate de alţi subiecţii procesuali. După modul în care
aceşti subiecţii procesuali intervin în procesul penal şi în funcţie de natura drepturilor şi
obligaţiilor pe care le au aceştia pot fi succesori, reprezentanţi.
Reprezentanţii legali ai victimei, persoanei vătămate, persoanei civile, bănuitului,
învinuitului, inculpatului
Desfăşurarea activităţilor procesual penale presupune participarea activă în cauză a
părţilor care îşi realizează drepturile şi îşi promovează interesele nemijlocit.
Totuşi sînt situaţii cînd părţile nu pot fi prezente la activităţile procesuale penale, dar
procesul trebuie să îşi urmeze cursul. în asemenea cazuri (cînd părţile lipsesc), pentru a da
continuitate poziţiei acestora legea permite ca ele să fie reprezentate.
De aici rezultă că reprezentantul este persoana împuternicită să îndeplinească în
cadrul procesului penal acte procesuale în numele şi interesul unei părţi din proces, care nu
doreşte sau nu poate să participe la activităţile procesual penale.
Reprezentarea poate fi de două feluri: legală sau obligatorie şi voluntară sau
convenţional.
Reprezentant legal este acea persoană desemnată de lege să participe în proces în locul
părţii interesate care nu are dreptul de a participa în proces nemijlocit ci numai prin
intermediul reprezentantului său legal. Spre exemplu, o persoană juridică nu poate participa în
procesul penal în calitate de parte civilă sau parte responsabilă civilmente decît prin intermediul
reprezentantului ei legal, sau cazul persoanei lipsite de capacitate se exerciţiu care participă în
proces în latură penală cît şi latură civilă numai prin reprezentantul legal.
Reprezentantul convenţional (reprezentant) este acea persoană care desfăşoară
activitatea în baza unui mandat sau a unei procuri speciale şi aceasta are loc în temeiul unui
acord de voinţă, a unei convenţii de mandat între parte şi persoană care o reprezintă în proces.
Reprezentanţii legali ai victimei, persoanei vătămate, persoanei civile, bănuitului,
învinuitului, inculpatului - sunt părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii lor, care reprezintă în
14
procesul penal interesele participanţilor la proces minori sau iresponsabili.
în cazul în care victima, persoana vătămată, bănuitul, învinuitul, inculpatul nu au
reprezentanţii legali din numărul persoanelor menţionate, organul de UP sau instanţa numeşte
din oficiu ca reprezentant legal autoritatea tutelară.
în cazul admiterii ca reprezentant legal prioritate are acea candidatură care este susţinută
de majoritatea reprezentanţilor.
Calitatea de reprezentant legal încetează odată cu atingerea majoratului de către partea
reprezentată şi dobândirea de către aceasta a capacităţii depline de exerciţiu.
Reprezentanţii legali ai victimei, persoanei vătămate, persoanei civile, bănuitului,
învinuitului, inculpatului admişi în proces penal au drepturi şi obligaţii prevăzuţi de Legea
procesual penală, (art. 78) pe care le exercită personal.
Reprezentanţii victimei, persoanei vătămate, persoanei civile, părţii civilmente
responsabile
Reprezentanţii victimei, persoanei vătămate, persoanei civile, părţii civilmente
responsabile, sunt persoanele împuternicite de către acestea să se reprezinte interesele în cursul
desfăşurării procesului în cauza penală. în calitate de reprezentanţi ai victimei, părţii vătămate,
părţii civile, părţii civilmente responsabile la proces penal pot participa avocaţi şi alte persoane
împuternicite cu asemenea atribuţii de către participantul la procesul respectiv prin procură. în
calitate de reprezentant al persoanei juridice recunoscută ca parte civilă sau civilmente
responsabilă se admite conducătorul unităţii respective la prezentarea legitimaţiei.
Calitatea respectivă dispare la dispoziţia temeiurilor de a menţine persoana în calitatea
respectivă, prin hotărîrea organului UP, instanţei sau în cazul cînd persoanele care le-au
împuternicit suspendă atribuţiile lui, sau reprezentantul care nu este avocat a refuzat să participe
în confirmări în aceasta calitate.
în cazul civiliment părţile au mai mulţi reprezentanţi OUP sau instanţa sunt în drept să
limiteze numărul reprezentanţilor care participă la acţiuni procesuale sau în voinţă de judecată
pînă ea nu reprezentant.
Pentru protejarea intereselor persoanei reprezentate, reprezentantul are drepturi în
obligaţii prevăzute de LPP (art.80). înlăturarea din procesul penal a reprezentantului se
efectuează în condiţiile înlăturării apărătorului prevăzute în art. 72 şi aplicate în mod
corespunzător.
Succesorii părţii vătămate sau a părţii civile
în procesul penal succesoral părţii vătămate sau al părţii civile este recunoscută una
din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercită drepturile şi obligaţiile părţii
vătămate decedate sau care, în urma infracţiunii a pierdut capacitatea de a-şi exprima conştient
voinţa. Succesor al p. vătămate sau al p. civile nu poate fi recunoscută persoana ruda ei
apropiată căreia i se incubină cauzarea de prejudiciu material, fizic sau moral p. vătămate.
Recunoaşterea rudei apropiate ca succesor al p. vătămate sau civile o decide
procurorul care conduce urmărirea penală sau instanţa de judecată cu condiţie că ruda
apropiată solicită aceasta calitate. în cazul cînd mai multe rude apropiate solicită această
calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată.
Pe parcursul urmăririi penale dacă se constată lipsa temeiurilor de menţine
persoana în această calitate, OUP sau instanţa prin hotărâre motivată încetează
participarea acestei la proces în calitate de succesor.
Succesorii pot fi ascultaţi în calitate de martor şi participă în locul părţii
respective la procesul penal. în orice moment pot renunţa lor aceste împuterniciri.
5. ALTE PERSOANE PARTICIPANTE LA PROCESUL PENAL
Asistentul procedural
Asistentul procedural este persoana fizică care nu are interes personal în cauză, nu este
angajat al OUP şi participă la prezentarea persoanei spre recunoaştere, la fel la
reconstituirea faptei şi efectuarea experimentului cînd prezenţa lui este necesară.
în conformitate cu prevederile art.82 CPP al Republicii Moldova asistentul procedural
15
este titularul de drepturi şi obligaţiuni.
Asistentul procedural este obligat:
- să se prezinte la citarea organului respectiv;
- să comunice de (raporturile sale cu persoanele care participă la efectuarea
acţiunii respective;
- să îndeplinească indicaţiile OUP;
- să nu părăsească fără învoire locul efectuării acţiunii procesuale ;
- să facă obiecţii, să semneze procesul verbal al acţiunii efectuate şi să
refuze de a-1 semna dacă obiecţiile sale nu au fost incluse în procesul verbal;
- să nu dea publicităţii circumstanţele care i -au devenit cunoscute în
rezultatul efectuării acţiunii. Asistentul procedural are dreptul:
- să asiste de la începutul pînă la terminarea acţiunii;
- să i-a cunoştinţă de procesul verbal al acţiunii;
- pe parcurs şi la finalizare să facă obiecţii referitor la cele efectuate, care
urmează a fi înscrise în procesul verbal;
- să semneze numai acea parte a procesului care este percepută de el;
- să primească repararea cheltuielilor suportate şi repararea prejudiciului
cauzat prin acţiunile nelegitime ale OUP.
Neîndeplinirea de către asistentul procedural a obligaţiilor sal impune răspunderea
prevăzută de lege.
Asistentul procedural are şi alte drepturi şi obligaţiuni prevăzute de lege.
Grefierul
Grefier în şedinţa de judecată este funcţionarul instanţei judecătoreşti care nu are interes
personal în cauză şi întocmeşte procesul verbal al şedinţei de judecată, înregistrează
declaraţiile părţilor şi altor martori.
în conformitate cu prevederile art. 83 al CPP al RM grefierul are următoarele
drepturi şi obligaţiuni:
- să se afle în sala de şedinţe pe tot parcursul procesului pentru consemnarea în
procesul verbal a desfăşurării şedinţei de judecată şi să nu părăsească şedinţa fără
permisiunea preşedintelui.
- să expună complet şi exact în procesul verbal acţiunile şi hotărârile instanţei de
judecată cererile demersurile, obiecţiile, declaraţiile şi explicaţiile tuturor persoanelor
participante la şedinţa de judecată, precum şi alte circumstanţe care vor fi incluse sau după caz
anexate la procesul verbal.
- să întocmească procesul verbal al şedinţei de judecată în termenul stabilit de lege.
- să execute întocmai indicaţiile preşedintelui şedinţei de judecată.
- să nu divulge datele şedinţei de judecată închisă.
Grefierul poartă răspundere penală pentru caracterul complet şi exactitatea procesului
verbal al şedinţei de judecată la întocmirea căruia este independent de indicaţiile oricărei
persoane în ceia ce priveşte conţinutul înscrierilor în procesul verbal.
Grefierul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de lege. Procesul verbal al şedinţei
de judecată se întocmeşte în scris. Pentru a asigura plenitudinea procesului verbal,
poate fi utilizată stenografierea, înregistrarea audio sau video şi acest fapt se
consemnează în procesul verbal iar stenograma, înregistrările audio sau video se anexează la
procesul verbal.
Procesul verbal se întocmeşte în conformitate cu prevederile art. 336 CPP, se redactează
de grefier în termen de 48 ore de la terminarea şedinţei de judecată şi se semnează de
preşedintele
şedinţei şi grefier.
Recuzarea grefierului se face în ordinea art. 84 CPP. Grefierul nu poate participa în
procedură în cauza penală:
dacă există circumstanţe prevăzute de art. 33 CPP. dacă nu este în drept să fie în această
16
calitate în baza legii sau a şedinţei judecătoreşti.
dacă se află în relaţii de rudenie sau în alte relaţii de dependenţă personală ori de
serviciu cu vreuna din părţi, dacă se constată incompetenţa lui.
Interpretul, traducătorul.
Interpret - este persoana invitată în procesul penal de organele competente, care reduce
oral dintr-o limbă în alta sau care traduce semnele celor muţi ori surzi, mijlocind astfel
înţelegerea
dintr-o două sau mai multe persoane.
Traducător - este persoana care traduce în scris un text dintr-o limbă în alta.
Interpretul traducătorul este de semnat în această editate de către OUP sau instanţa, poate
fi numit din rândurile persoanelor propuse de către participanţii procesului penal.
Interpretul, traducătorul poartă răspundere penală pentru traducerea intenţionat greşită
sau pentru eschivarea de la îndeplinirea obligaţiilor sale.
Drepturile şi obligaţiile interpretului traducătorului sînt prevăzute de art. 85 CPP:
Recuzarea interpretului în procedura în cauza penală ea tace în conformitate cu
prevederile şi în cazurile prevăzute în art. 86 CPP.
Recuzarea interpretului traducătorului se soluţionează de către OUP sau instanţă şi
hotărârea asupra acestei chestiuni nu este susceptibilă de a fi atacată.
Specialistul
Specialistul este persoana care cunoaşte temeinic o disciplină sau o anumită problemă şi
este antrenată în procesul penal, în modul prevăzut de lege pentru a contribui la stabilirea
adevărului.
Specialistul trebuie să posede suficiente cunoştinţe şi deprinderi speciale pentru
acordarea ajutorului necesar OUP sau instanţei. Opinia expusă de specialist nu substituie
concluzia expertului.
Pentru prezentarea cu bună ştiinţa a unui concluzii false specialistul poartă răspundere
penală conform art. 312 CP Republicii Moldova.
Recuzarea specialistului se face în condiţiile prevăzute pentru recuzarea interpretului,
traducătorului conform prevederilor art. 33 CPP. Drepturile şi obligaţiile specialistului sunt
prevăzute de prevederile art. 87 CPP.
Expertul
Expert este persoana care posedă cunoştinţe temeinice speciale într-un anumit domeniu
şi este abilitată, în modul stabilit de lege să facă o expertiză.
Expertul este persoana numită pentru a efectua investigaţii în cazurile prevăzute de
CPP care nu este interesată în rezultatele cauzei penale şi care aplicând cunoştinţele
speciale din domeniul ştiinţei tehnicii, artei şi din alte domenii, prezintă rapoarte în baza
acestora.
Pentru prezentarea cu buna ştiinţă a concluziilor false expertul poartă
răspundere în conformitate cu art. 312 CPP.
Drepturile şi obligaţiile expertului în procesul penal sunt prevăzute de
prevederile art.8 8 CPP.
Martorul
Martorul este persoana citată în această calitate de OUP sau instanţă, precum şi
persoana care face declaraţii în modul prevăzut de lege în calitate de martor.
Ca martor pot fi citate persoane care posedă informaţii cu privire la vre-o circumstanţă
care urmează a fi constatată în cauză.
Nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor sale a rudelor sale
apropiate.
Nu pot fi citate şi ascultaţi în calitate de martori:
- persoanele care din cauza defectelor fizice sau psihice nu sunt în stare să înţeleagă
just împrejurările care au importanţă pentru cauză şi să facă referitor la ele declaraţii exacte şi
juste.
17
- apărătorii, colaboratorii birourilor de avocaţi - pentru constatarea unor date care
le-au devenit cunoscute în legătură cu adresarea pentru acordarea de asistenţă juridică sau în
legătură cu acordarea acestei persoane care cunosc o anumită informaţie referitoare la cauză
în legătură cu exercitarea de către ele a atribuţiilor de reprezentanţi a părţilor.
- judecătorul, procurorul reprezentantul OUP, graficul cu privire la circumstanţele
care i-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către el a atribuţiilor procesuale, cu
excepţia cazurilor de reţineri în flagrant delict.
- jurnalistul - pentru a preciza persoana care ia prezentat informaţia cu condiţia de
a nu-i divulga numele, cu excepţia cazului în care persoana benevol doreşte să depună mărturii.
- slujitorii cultelor referitor la circumstanţelor care le-am devenit cunoscute în legătură
cu exercitarea atribuţiilor lor.
- medicul de familie şi alte persoane care au acordat îngrijire medicală referitor la
viaţa privată a persoanelor pe care le deservesc.
În cazuri excepţionale medicul de familie, jurnalistului şi persoanele care cunosc o
anumită informaţie referitoare la cauză în legătură cu exercitarea de către ele a atribuţiilor de
reprezentanţi ei părţilor, pot fi citaţi şi ascultaţi în calitate de martori numai în cazul cînd
această informaţie este absolut necesară pentru prevenirea sau descoperirea infracţiunilor
deosebit de grave excepţional de grave.
În cazurile necesare, pentru a rezolva chestiunea dacă o persoană este capabilă să
înţeleagă just circumstanţele care prezintă importanţă pentru cauză şi să facă în privinţa lor
declaraţii juste, OUP iar la cererea părţilor şi instanţa pot invita om expert.
În caz de ne prezentare a martorului la citaţie făcută de organele competente fără
motiv întemeiate el poate fi supus aducerii silit, iar în cazul refuzului sau eschivării de a
face declaraţii, la fel şi în cazul declaraţiilor minciunoase cu bună ştiinţă este pedepsit
conform legislaţiei penale a RM.
Rudele apropiate, precum soţul, soţia logodnicul, logodnica, bănuitului, învinuitului,
inculpatului, nu sunt obligate să facă declaraţii împotriva acestuia. OUP sau instanţa este
obligată să aducă aceasta la cunoştinţa persoanelor respective sub semnătură. Drepturile şi
obligaţiile martorului sunt prevăzute de prevederile art. 90 CPP RM.
Reprezentantul legal al martorului minor
În calitate de reprezentanţi legali ai martorului minor pot fi părinţii, tutorii, înfietorii,
curatorii, precum şi reprezentanţii instituţiilor sub supravegherea cărora se află acestea, avocatul.
Reprezentanţii legali ai martorului minor sunt recunoscuţi prin ordonanţa motivată a
OUP sau încheierea judecăţii şi pot fi audiaţi în calitate de martori.
Reprezentantul legal al martorului minor are dreptul să ştie despre citarea de către
OUP sau instanţa a persoanei interesele căreia le reprezintă, să o însoţească şi să asiste la
acţiunile procesuale cu participarea acestuia.
Reprezentantul legal al martorului minor, luând parte la efectuarea acţiunilor
procesuale, este obligat:
- să se supună dispoziţiilor legale ale reprezentantului OUP.
- să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
Luând parte la efectuarea acţiunilor procesuale reprezentantul legal al martorului minor
are dreptul să se adreseze persoanei interesele căreia le reprezintă eu întrebări observaţii
îndrumări să înainteze cereri, să facă obiecţii, să ia cunoştinţă de procesul verbal al
acţiunilor procesuale la care au participat pot să invite pentru persoana interesele căreia la
reprezintă un avocat în calitate de reprezentant.
Avocatul martorului
În scopul reprezentării intereselor în OUP persoana citată în calitate de martor are
dreptul să invite un avocat, care-1 va însoţi la acţiunile procesuale efectuate cu participarea ea.
După confirmarea împuternicirilor sale, avocatul invitat în calitate de reprezentant al
martorului are dreptul:
- să ştie în ce cauză este citată persoana pe care o prezintă, să asiste la efectuarea
18
acţiunilor procesuale, să ceară recuzarea persoanelor care participă la audierea martorului să
pună întrebări, să facă îndrumări, propuneri persoanei care o reprezintă cu permisiunea
OUP şi alte drepturi prevăzute de Legea procesual penală.
Avocatul martorului luînd parte la acţ

19