ARGUMENT

Copilul se naşte cu capacitatea de comunicare. El trăieşte continuu nevoia

comunicării cu cei din jur şi chiar cu sine, dar şi cu animalele şi cu obiectele din
preajma sa. în şcoală i se realizează educaţia comunicării, pentru a crea standardele
comune eficientă, ca formă conştientă de adaptare la existenţa socială.
Cadrele didactice asigură oferta de educaţie şi climatul necesar dezvoltării
curiozităţii copiilor - de educare a capacităţilor în acord cu exigenţele, potenţialul şi
aspiraţiile fiecăruia, conducând la facilitarea integrării sociale, la pregătirea pentru o
profesiune. Preocuparea pentru a dezvolta şi preciza vocabularul elevilor, pentru o
exprimare corectă, fluentă şi expresivă, nu.poate fi numai unui formativ, care să
vizeze atât perfecţionarea comunicării, cât şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale, în
special a gândirii.
Limba română îndeplineşte o serie de funcţii, dintre care:
- expresia gândirii, stimulării de viaţă şi de mediu;
- comunicarea ca utilitate socială.
Lexicologia este disciplina lingvistică ce se ocupă cu studiul vocabularului.
Acesta, denumit şi lexicul unei limbi, este totalitatea unităţilor lexicale care există şi
care au existat cândva într-o limbă dată.
Dezvoltarea fără precedent a lexicului românesc, de pildă, în secolul al XlX-
lea, face imposibilă fixarea lui integrală în vreun dicţionar şi ne împiedică să stabilim
cu exactitate, pentru viitor, numărul de unităţi lexicale ale limbii române. Dicţionarul
limbii române a urmărit să înregistreze cuvinte de circulaţie generală, întreaga
terminologie de tip popular, regionalismele şi arhaismele atestate, creaţiile interne şi
împrumuturile neologice, termenii de argou, precum şi creaţiile lexicale personale
care răspund unor necesităţi reale şi care manifestă tendinţa de a răspunde.