ROMÂNIA

Creșterea PIB a fost menținută pe fondul deteriorării fiscale

Se estimează că creșterea PIB real va rămâne puternică, pe fondul relaxării fiscale și a majorărilor
salariale.
Șomajul a scăzut semnificativ în 2016 și este de așteptat să rămână la un nivel scăzut în 2017 și
2018. Cu un output gap pozitiv, inflația va fi ridicată. Se preconizează că deficitul bugetar va
continua să crească din cauza reducerilor fiscale și a cheltuielilor publice mai mari. Proiectul de
lege privind salarizarea unitară prezintă o scădere semnificativă și un risc pentru prognoza fiscală.

Creșterea se accelerează
În 2016, creșterea PIB-ului a crescut la cel mai ridicat nivel din ultimii opt ani, de 4,8%, creștere
determinată în principal de consum, care a fost stimulat de politica fiscală pro-ciclică și creșterile
salariale. Consumul privat - care a crescut la cel mai înalt nivel din ultimii nouă ani - și o creștere
notabilă a stocurilor a contribuit puternic la creșterea economică.
Prin contrast, investițiile publice au scăzut (o absorbție lentă a noilor proiecte finanțate de UE în
perioada de programare 2014-2020).
Contribuția exporturilor nete a fost negativădin cauza creșterii puternice a consumului, creșterea
importurilor depășind-o pe cea a exporturilor.

Consumul va rămâne principalul factor de creștere

Anul 2016 s-a încheiat cu un output gap negativ, iar creșterea se estimează să rămână peste
potențial în 2017-2018.
Stimularea fiscală suplimentară planificată în 2017 se prevede că va continua să stimuleze
cererea internă, iar creșterea economică este prognozată să încetinească pe termen lung, pe
măsură ce efectele tranzitorii ale impulsului fiscal scad.
În consecinţă, creșterea economică se așteaptă să rămână determinată de consum, stimulată de
reducerea impozitelor și de creșterea salariilor publice și a pensiilor. Investiția vor avea o
contribuție modestă la creșterea economică, pe măsura absorbției fondurilor ca implementare a
proiectelor finanțate de UE.

Contul curent se lărgește

Deficitul de cont curent al României este estimat a se deteriora semnificativ în 2016 pe fondul
consumului puternic, ceea ce amplifică deficitul comercial. Se preconizează adâncirea deficitului
de cont curent din cauza cererii interne puternice și creșterii importului. Creșterea exporturilor
se așteaptă să rămână moderată, în concordanță cu creșterea PIB-ului principalilor parteneri
comerciali și din cauza eroziunii competitivității ca urmare a majorărilor salariale anterior
creșterii productivității.

Piața forței de muncă se contractă în continuare

Piața forței de muncă a continuat să se îmbunătățească în 2016, pe fondul creșterii puternice a

PIB-ului real.
Șomajul a scăzut la un nivel istoric în 2016. Șomajul scăzut, combinat cu o forța de muncă redusă
și slab calificată a dus la o piață a muncii și mai strânsă, inclusiv din cauza creșterilor salariale la
nivel mondial.
Gradul de ocupare a forței de muncă a scăzut în 2016 ca urmare a scăderii nivelului de ocupare a
forței de muncă în cadrul activităților independente mai mult decât creșterea numărului de
angajați. Totalul locurilor de muncă se preconizează că va crește într-un ritm moderat în 2017 și
2018, pe baza unei creșteri economice puternice, în timp ce rata șomajului va continua să scadă.
Creșterea salariului mediu accelerează în 2016. Salariul minim a crescut din februarie 2017, cu
16% peste nivelul stabilit anterior, în mai 2016. În plus, salariile din sectorul public au crescut cu
15% în domeniul sănătății și sectoarelor educaționale din ianuarie 2017 și cu 20% în administrația
publică locală din februarie 2017.
În consecință, salariile au crescut înaintea creșterii productivității, ceea ce duce la creșterea
costurilor unitare cu forța de muncă.

Inflația va crește

Impactul succesiv al inflației globale, reducerilor de TVA și inflației scăzute importate au ușurat
cu mult presiunea ascendentă asupra prețurilor - datorată creșterii cererii interne și creșterilor
salariale. Cu toate acestea, inflația se prevede să crească treptat și să reintre în anvelopa țintă a
Băncii Centrale (2,5% ± 1 pp) datorită cererii interne solide, a creșterii sporite a salariilor pe o
piață strânsă a forței de muncă și a stimulentelor fiscale suplimentare.
Inflația medie anuală este, prin urmare, prognozat să devină pozitivă în 2017 (1,1%) și va crește
în continuare până la 3,0% în 2018.
Principalul risc în perspectivă este posibilitatea ca stimulentele fiscale suplimentare (care pot
stimula pe piața internă o cerere pe termen scurt) vor afecta sustenabilitatea finanțelor publice.
Întârzierea sau lipsa reformelor structurale pentru a sprijini competitivitatea poate avea un efect
descendent privind creșterea exporturilor și, la rândul său, agravează în continuare Balanța
externă.

Poziția fiscală rămâne expansivă

În 2016, deficitul public general a crescut la 3,0% din PIB, de la 0,8% din PIB în 2015. Tăierile de
impozite, în special tăierea cu patru puncte procentuale a cotei standard TVA, a avut un efect
negativ asupra impozitului pe venituri. În ceea ce privește cheltuielile, salariile publice au crescut
considerabil.
În 2017, se estimează că deficitul public se va deteriora în continuare, până la 3,5% din PIB.
Cota standard de TVA a fost redusă cu o sumă suplimentară (un punct procentual), iar accizele
suplimentare la combustibili și taxa specială pentru construcții eliminate.
Bugetul din 2017 conține o sumă mare prevăzută pentru creșteri ale salariilor publice și ale
prestațiilor sociale, inclusiv o majorare suplimentară a pensiei de 9% în plus față de indexarea
standard, care este programată pentru iulie 2017.
Se estimează că deficitul va continua să se majoreze la 3,7% din PIB în 2018.
Ca o consecință a relaxării fiscale, deficitul structural al României este estimat să crească de la
aproximativ jumătate de procent din PIB în 2015, până în jurul valorii de 2.5% în 2016 și 4% în
2018. În pofida creșterii puternice a PIB-ului, raportul dintre datorie și PIB este proiectat astfel să
crească de la 38% din PIB în 2015, la 40,9% în 2018.
Proiectul legii salarizării unitare prezintă un risc semnificativ a prognozei fiscale, cu un impact
potențial asupra soldului administrațiilor publice de până la -2% din PIB în 2018. Forma finală și
calendarul implementării nu au fost definitivate la data limită a acestei previziuni.

Principalii factori de creștere în 2017

Această analiză utilizează un macro-model structural, estimativ, multi-regional (bazat pe Global

Multi-Country (GM) model DSGE elaborat de DG ECFIN și Centrul Comun de Cercetare al Comisiei
Europene), pentru a furniza o cuantificare a principalilor factori determinanți ai creșterii PIB-ului
real în zona euro, în 2017.
Modelul a fost construit pe baza datelor trimestriale istorice pentru perioada cuprinsă între
trimestrul I 1999 și trimestrul IV 2016 și extins cu date ale Comisiei Europene de prognoză din
primăvara anului 2017 pentru setul de variabile disponibile.
Utilizarea unui model macroeconomic structural face posibilă analizarea șocurilor specifice care
ar determina abateri pe termen scurt și mediu de la tendința pe termen lung a creșterii PIB-ului
real.
Descompunerea furnizată în această analiză, pornește de la prognoza Comisiei Europene ca input
și identifică factorii determinanți ai evoluției. Prin urmare, analiza prezintă factori exogeni
("șocuri") care oferă un model consecvent în interpretarea previziunilor.
Avantajul descompunerii dinamicii economice cu ajutorul unui model macroeconomic structural
estimat este că aceste modele utilizează toate informațiile furnizate de setul de date. În special
dimensiunea variației cererii și ofertei interne și externe (inclusiv financiare, economisire și
productivitate) este determinată de capacitatea acestor factori de ainfluența nu numai PIB, ci și
celelalte variabile (inclusiv investițiile, consumul, schimbul, rata și ocuparea forței de muncă) și
corelațiile dintre acestea (de exemplu, corelațiile dintre PIB și inflație, ocuparea forței de muncă
și salarii, sau PIB și echilibrul comercial).
Trebuie remarcat totuși că rezultatul modelului bazat pe descompunere nu este neapărat identic
cu impactul pe care acești factori l-ar avea în prognoza Comisiei Europene.
Factorii de influență care se regăsesc în analiza bazată pe acest model sunt condiționați de
structura acestuia și de valorile estimate ale parametrilor, care au fost obținute prin construirea
modelului pe baza datele trimestriale a ultimilor optsprezece ani.
Nu toate șocurile estimate pot fi interpretate direct ca indicând "cauze" fundamentale în cadrul
unui model de dimensiuni tractabile. De exemplu, schimbările în domeniul financiar, riscurile și
costurile de finanțare care afectează interesele sensibile ale cererii, cum ar fi investițiile, și cursul
de schimb, pot emana de la diverse surse comportamentale și structurale care nu sunt analizate
în detaliu în model, cum ar fi : schimbări în percepția (subiectivă) a riscului, fricțiuni financiare
sau politici monetare nestandardizate (inclusiv relaxarea cantitativă).
Structura simplificată a macro-modelului multi-regiune și a celor mai multe modele dinamice
macroeconomice nu identifică în mod singular evenimentele specifice din spatele șocului.
În astfel de cazuri, interpretarea șocurilor este mai ușoară pentru politica monetară fiscală și
standard, unde deciziile sunt observate direct la nivel macro.
Persistența estimată a variabilelor în model, care este legată de preț și de rigiditatea salarială,
persistența obiceiurilor, inerția în ajustarea stocului de capital și cererea de forță de muncă, și
ajustarea treptată a politicilor monetare și fiscale, influența evenimentelor din trecut afectează
împreună rezultatele economice viitoare.

Pe baza modelului estimat, Tabelul 1 prezintă descompunerea creșterii PIB real în zona euro în
2009-2017, așa cum prevede proiectul Comisiei Europene de Prognoză (1,7%) pentru principalii
săi lideri. Tabelul rezumă numărul mare de șocuri, în principal grupuri de factori din partea ofertei
și a cererii; separă contribuția șocurilor din trecut și viitoare.

Prima coloană ("Istoric") prezintă contribuția șocurilor care au avut loc până în trimestrul IV 2016
la perspectivele de creștere a PIB-ului din zona euro în 2017, a contribuție care se datorează
persistenței în canalele de transmisie incluse în model.

A doua coloană ("Previziune") prezintă contribuția factorilor în 2017, adică peste orizontul de
prognoză. Șocurile de-a lungul orizontului de prognoză sunt suplimentare modificărilor
variabilelor exogene pe care modelul le are și sunt necesare pentru a se potrivi cu prognoza
conform datelor istorice.
Contribuția șocurilor anterioare și a șocurilor suplimentare pe orizontul de prognoză se combină
pentru a da suma totală a impactului diverșilor factori ai cererii și este prezentată în coloana a
treia. Șocurile care nu figurează separat într-unul dintre grupurile de ofertă și factorii de cerere
din partea cererii sunt incluse în grupul celorlalți.

Componenta tendință pe termen lung (1,4%) din tabelul 1 este rata de creștere care ar fi
dominantă în cadrul zonei euro dacă economia va crește la ratele de creștere medii din
productivitatea totală a factorilor (TFP) determinată pentru populația activă în perioada de după
1999. Creșterea PIB-ului real se estimează că va depăși tendința de creștere cu 0,3 puncte
procentuale (pp) în 2017 datorită factorilor pozitivi care îi depășesc pe cei negativi.

Tabelul 1 arată că factorii din partea cererii domină imaginea și explică deviația pozitivă a
prognozei de la creșterea trendului PIB. Suprafața ofertei, contribuțiile, dimpotrivă, sunt mai mici
și negative. Impactul global al cerințelor anterioare - evoluțiile ("istorice") privind deviația
creșterii PIB de la tendință este în mare parte pozitivă (0,7 puncte procentuale). Modelul
presupune apariția unor șocuri asupra cererii în cadrul orizontului de prognoză care vor contribui,
în mică măsură, la o creștere mai puternică.
Tabelul 1:
Descompunerea șocului pentru creșterea PIB real în 2017

Istoric Previziune Total

Ofertă:
Tendință pe termen lung 1.4
TFP (Productivitatea) -0,1 0 -0,1
Piața muncii și a bunurilor 0 -0,1 -0,1
Petrol -0,1 0 -0,1
Cerere:
Internă:
Consum 0 0,4 0,4
Investiții 0,1 0,1 0,2
Cheltuieli fiscale -0,1 0,1 0
Politica monetară 0,1 0 0,1
Externă:
Cerere externă și comerț internațional 0,6 -0,4 0,2
Riscul de țară 0 -0,1 -0,1
Altele -0,2
Creștere PIB (prognoză) 1,7
Notă: Contribuțiile șocurilor și șocurilor istorice de-a lungul orizontului de prognoză nu s-au
însumat în unele cazuri datorită rotunjirii la prima cifră.

În ceea ce privește oferta, productivitatea negativă (TFP) din ultimii ani a crescut în 2017 (-0,1 pp)
în conformitate cu Tabelul 1. Trendul pozitiv al TFP s-a redresat de la o scădere de 0,4 pp în primul
an de după criză la 0,5 pp, dar este încă de 0,1 pp, sub media eșantionului. În plus, revenirea
recentă a prețului petrolului, ceea ce determină o creștere a costurilor de producție ale firmelor
și o reducere a veniturilor reale ale populației, afectează creștere negativă în 2017, în ciuda
absenței creșterilor semnificative ale prețului petrolului la exterior în ipoteze pentru prognoza
din 2017.

Eliminând din trendul pe termen lung (1,4%) impactul productivității scăzute asupra creșterii PIB-
ului în 2017, rezultă o rată de creștere de 1,3%, care este de doar cu 0,1 pp deasupra estimării
actualului ansamblu pentru creșterea potențială a producției în zona euro în 2017. Restul
diferenței poate fi explicată prin contribuția de capital sub medie, din cauza unei scăderi a ratei
de investiție a capitalului în raport cu nivelurile anterioare crizei.

Progresele oferite de piața forței de muncă și piața de bunuri au un impact mic, dar negativ (-0,1
pps), pe care modelul le atribuie efectelor pe termen scurt ale cererii de creștere lentă a salariilor,
după cum se prevede în orizontul de prognoză. Componenta istorică a factorilor pieței
produselor, prin contrast, are o evoluție ușor pozitivă (0,1 pps.), contribuind la creșterea
economică. Această contribuție pozitivă este asociată cu o creștere subunitară a creșterii costului
forței de muncă, pe care modelul o interpretează ca o scădere a marjei de preț.

După cum s-a menționat mai sus, factorii de pe partea cererii sunt mult mai importanți pentru a
explica abaterea PIB-ului de la prognoza tendinței de creștere pe termen lung estimată conform
modelului. Factorii pozitivi sunt predominant interni. O rată de economisire relativ stabilă
menține reduse efectele șocurilor istorice ale consumului. Aceasta continuă în 2017, iar declinul
ratei de economisire a gospodăriilor din prognoza ECFIN poate fi atins doar printr-un șoc pozitiv
al consumului în 2017. Acest lucru contribuie pozitiv la creşterea PIB.

Creșterea investițiilor în previziunile pentru anul 2017 este deasupra mediei pe termen lung.
Conform modelului, un element puternic de susținere este îmbunătățirea factorilor de investiție
specifici, vizibili în model printr-o scădere a primei de investiții, ca diferență între randamentul
necesar al investițiilor și rata dobânzii fără risc.
Acestă extindere, care conține factori, cum ar fi risc mare al investițiilor și costurile ridicate de
finanțare, au atins punctul culminant în 2013 și au coborât continuu de atunci, dar încă rămân
peste nivelurile anterioare crizei. În conformitate cu modelul, previziunile Comisiei privind
investițiile implică o scădere puternică a pantei, comparativ cu tendința recentă, sporind
contribuția investițiilor la creștere, cu 0,1 pp. în 2017.
Îmbunătățirea condițiilor de investiții cuprinse în previziune reflectă prognoza narativă o
diminuare treptată a efectelor crizei și diminuarea incertitudinii politice în zona euro. Ca atare,
prognoza investițiilor este, de asemenea, supusă unor dezavantaje și riscuri.

În timp ce o contribuție de creștere negativă de 0,1 pp. este înregistrată pentru șocurile istorice
la politica fiscală, o ușoară extindere fiscală discreționară care este încorporată în previziunile
fiscale pentru anul 2017 adaugă 0,1 pp la creșterea PIB. Definiția care stă la baza noțiunii de
impuls fiscal în modelul estimat corespunde impulsului fiscal măsurat prin soldul primar al
administrației publice. Modelul atribuie o contribuție pozitivă totală de 0,1 pp. pentru șocurile
de politică monetară. Acest lucru este în mare măsură o reportare a persistenței implicite în
stabilirea ratei dobânzii cuprinse în model.

Deși inflația crește iar decalajul de producție se micșorează treptat, politica dobânzilor pe termen
scurt se așteaptă să le mențină la un nivel scăzut în dimensiunea orizontului de prognoză,
reflectând recomandările BCE, de a menține rata dobânzii scăzută, acest lucru contribuind la o
creștere mai mare.

Trebuie remarcat faptul că impactul politicii monetare neconvenționale nu este inclus în șocul
politicii monetare din Tabelul 1, care se referă numai la ratele dobânzilor pe termen scurt și regula
Taylor (o aproximare a reacției la dobânzile stabilite de Banca Centrală pentru a controla inflația,
producția sau alte condiții economice). Quantitative easing (QE), ca instrument de politică
monetară neconvențională, contribuie, de fapt, la un consum pozitiv (scăderea economisirii), la
investiții (dobânzi mai mici pe termen mai lung și cu costuri de capital mai mari) și la cursul de
schimb (randament mai mic al activelor în euro și deprecierea euro pentru credite pe termen
scurt) din tabelul 1.
Cererea și comerțul mondial au o contribuție pozitivă modestă la creșterea PIB-ului în zona euro.
Modelul face distincție între factorii de cerere și de ofertă din spatele pick-up-ului în creșterea
mondială. Cererea conduce la un impuls pozitiv din recuperarea economiei mondiale (contribuția
"istorică" de 0,6 pp.). În 2017, impactul oportunităților de investiții în restul lumii devine mai
atractiv, domină în model, iar acest lucru conduce la ieșiri de capital din zona euro.

Efectele pe termen mediu ale aprecierii dolarului american față de euro în 2014-2015 calmează
creșterea PIB-ului (-0,1 pp) în 2017. Modelul atribuie o parte din deprecierea euro transferului
preferințelor către activele în dolari SUA. Debitul asociat de capital din zona euro scade investițiile
și PIB pe termen mediu, urmând un impact pozitiv inițial prin îmbunătățirea competitivității.
Includerea cursului de schimb în prognoza pentru anul 2017 nu necesită o realocare a
portofoliului suficient de mare pentru a afecta semnificativ perspectivele de creștere a PIB-ului.

În concluzie, contribuția globală a factorilor de cerere și ofertă asupra creșterii potențiale a PIB-
ului real în 2017 este pozitivă (0,4 puncte procentuale) și este dominată de consumul privat și
creșterea investițiilor. Creșterea investițiilor se bazează pe o îmbunătățire substanțială a
condițiilor de investiție pe orizontul de prognoză, conform modelului. Impactul agregat al
șocurilor externe este pozitiv, dar redus, în timp ce factorii de pe partea ofertei afectează
proiecția pe partea inferioară.