IMPACTUL POLITICII FISCALE ASUPRA CRESTERII ECONOMICE:

DOVEZI EMPIRICE DIN PANOUL ESTIMARILOR

Abstract: O analiza privind corelatia dintre veniturile bugetare si cresterea economica prin
folosirea politicii fiscale reprezinta un subiect important.Aceasta lucrare investigheaza aceasta
relatie. (Djelloul,2014) (ROUASKI,2014)

Introducere: Relatia intre politica fiscal si cresterea economica a atras atentia multor
economisti.O alegere vasta de lectura este la dispozitie pentru cercetarea rolului politicii fiscale in
cresterea economica.Aceasta lectura se poate imparti in doua, lecturile ce apartin de scoala neo-
clasica si cele ce apartin de “Keynesians”(Nazir,2013)
Multe studii au fost facute asupra acestei relatii inca de la inceputul anilor 1980 (Landau
1986),multi autori au folosit chetuielile de govern,veniturile din taxe si deficiturile de buget ca
politici fiscale variabile si au rezultat raspunsuri diferite ale activitatilor macroeconomice
(Hoppner 2003)
Multi cercetatori au folosite diferite variabile ca si politici fiscale rezultand contributii importante
pentru macroeconomie,au folosite informatii din peste 104 tari si au indentificat o relatie negativa
intre cheltuielile publice ca parte a PIB-ului si crestere pe cap de locuitor (Landau,1993). În această
lucrare se testează predicțiile specifice ale modelelor recente de creștere endogenă ale politicii
fiscale cum ar fi Barro (1990) și Mendoza (1997). Folosind criteriile propuse de aceste modele
pentru clasificarea datelor fiscale, examinăm efectele de creștere ale politicii fiscale pentru un grup
de 9 tari. (Djelloul,2014)
Țările MENA (Algeria, Egipt, Iordania, Iran, Tunisia, Maroc, Bahrain, Oman, Kuweit) în perioada
1980-2007. Pentru a examina impactul politicii fiscale asupra creșterii economice, se estimeaza
următoarea ecuație:

În cazul în care, Yii, PIB pe cap de locuitor, este ii

Termenul de eroare, Xii Matricea variabilelor independente, i(i=1..N),t(t=1...N)
O mare parte din lituratura recentă privind estimarea datelor din panoul dinamic sa concentrat pe
furnizarea unor estimatori optimali liniari generalizate ale metodelor de momente (GMM) în
ipoteza auxiliară relativ slabă despre exogenitatea proceselor covariate și a proprietăților
proceselor de eterogenitate și termen de eroare. (ROUASKI,2014)
Am utilizat estimatorul GMM Arellano - Bond Dynamic pentru a identifica impactul variabilelor
politicii fiscale asupra creșterii economice: Metodele de evitare a acestor probleme au fost
dezvoltate în Arellano și Bover (1995), Blundell și Bond (1998) și mai recent în Hsiao, Pesaran,
și Tahmischioglu (2002). Arellano și Bover (1995) și Blundel și Bond (1998) propun o procedură
de sistem GMM care utilizează condițiile de moment bazate pe ecuațiile de nivel, împreună cu
condițiile obișnuite de ortogonalitate Arellano și Bond. Hsiao și colab. (2002).
Următorul model examinează impactul politicii fiscale asupra creșterii economice într-un set de
date din nouă țări timp de 28 de ani (1980 - 2007). Am folosit prima diferență pentru a corecta
modelul din efectul țărilor. Vezi, de ex. Roodmar (2006).

Din motive de argument am folosit modelul Tow-step Arellano inspirat din modelul de corecție
Windier bazat pe estimatorul Arellano Bond în diferențe și am estimat diferitele modele folosind
tehnicile GMM:
- primul model: Arellano Bond Simple (AB);
- al doilea model: Diferențe Model GMM-1 (Diff_GMM1);
- al treilea model: Diferențe model GMM-2 (Diff_GMM2);
- al patrulea model: Modelul GMM al sistemului (Sys_GMM);
Testarea testului Sargan și Arellano Bond. Înainte de a estima aceste ecuații, trebuie să folosim
întregul test de încercare Sargan și Arellano Bond.
Tabelul 1: Comparație între cele trei modele GMM

În acest tabel am folosit modelele dinamice Arelano-bond pentru a găsi modelul optim, care este
utilizat în estimarea corelației dintre creșterea și elementele politicii fiscale. Prin urmare, tabelul
prezintă parametrii estimați folosind diferite modele de regresie. În consecință, rezultatele au arătat
o relație semnificativă și pozitivă între variabile, în special în primul model (AB) și modelul
Sys_GMM.
Estimarea diferitelor modele
Așa cum am explicat mai sus, vom analiza doar modelul celei mai bune explicații economice a
creșterii și vom analiza profund impactul variabilelor fiscale pe calea creșterii economice pe
termen lung, ceea ce este foarte surprinzător din cauza dimensiunii reduse a eșantionul nostru, care
impune utilizarea GMM cu o anumită rezervă tehnică. Rezultatele studiului sunt prezentate în
tabel.
Tabelul 2: Estimarea diferitelor modele

Modelul arată existența unei relații între variabilele bugetului și politica fiscală pentru eșantionul
studiului care cuprinde țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord dintr-o parte și calea creșterii
economice reprezentată de produsul intern brut pe cap de locuitor. Există o relativitate
semnificativă între toate vriable și variabila dependentă, unele cu semnul minus și altele cu semnul
plus în rezultatele diferitelor tehnici.
Tabelul 3: Rezultatele modelului de estimare folosind GMM

Variabila (Taxincime) are un efect pozitiv semnificativ; o creștere de 1% a impozitului pe venit

este de așteptat să crească produsul intern brut cu 1,24%, în pofida faptului că variabila este
considerată impozitare distorsionată (BarroSala, Martin (1995) și Kneller (1999)).
Efectul pozitiv semnificativ al variabilei (Taxrev) este în armonie cu teoria economică. Cu toate
acestea, celelalte rezultate ale variabilelor politicii fiscale care sunt introduse în analiză pe baza
clasificării băncii mondiale (Impozit bun) (Taxitrad), nu stimulează, deoarece au un efect negativ
semnificativ, continuă să discute despre problematică a creșterii economice și că nu s-au stabilit
încă care sunt mecanismele adecvate pentru a explica nivelurile de creștere pe termen lung, în
special modelele moderne de creștere economică.
Concluzii și sugestii
În acest studiu, am încercat să determinăm factorii cheie care au dus la creșterea economică pentru
țările MENA în perioada 1980-2007.
Scopul nostru a fost să aflăm dacă experiențele țărilor care fac obiectul anchetei ne oferă noi dovezi
în legătură cu dezbaterea recentă în special; am căutat să clarificăm dacă creșterea țărilor MENA
a fost determinată în principal de acumularea de factori sau de îmbunătățirea eficienței.
În general, efectul politicii fiscale în țările din Africa de Nord și Orientul Mijlociu asupra creșterii
economice și a stabilității acesteia arată importanța variabilelor utilizate în diferitele modele.
Volumul sectorului public este încă un rol important în determinarea politicilor macroeconomice,
încercarea guvernului de a analiza această politică poate duce la stabilizarea nivelurilor de creștere
economică pe termen lung.
Formularea bugetului pentru aceste țări este diferită datorită diferențelor de natură a politicii
urmate în fiecare sector, ceea ce poate duce la o activitate economică complementară, mai ales la
politici de deschidere bilaterală între țări și fără a se concentra asupra vreunei țări, deoarece scopul
este analiza macro și efectul politicii fiscale care poate fi un instrument în mâna gospodăriilor
pentru stimularea creșterii economice la diferite niveluri

Referințe

Barro, R.J and Sala-i-Martin, X. (1992) Public finance in models of economic growth, Review of
Economic Studies, 59:645-661.
Barro, R.J. (1990) Government spending in a simple model of endogenous growth model, Journal
of Political Economy, 98(2):103-25
Easterly. W., and Rebelo, S. (1993) Fiscal policy and economic growth: An empirical
Investigation. National of Bureau of Economic Research, Working paper, No.4499.
Gemmell, N., Kneller, R., and Sanz, I. (2011) Fiscal policy:New Cross-Country Evidence of the
Impact On ShortAnd long-Run Growth. The Economic Journal.
Matthew, K.( 2009) Fiscal policy and economic growth in south Africa, conference on Economic
Development in Africa, St.Catherine’s colleg, Oxford University, UK, March 22-24,.
Rebelo, S. (1991) Long-Run Policy Analysis and Long-Run Growth, Journal of Political
Economy, 99 (June).
Levine, R., Renelt, D.(1992) A sensitivity analysis of cross-country growth regressions, American
Economic Review 82 (5), 942–963.