Remediile ce influenţează motilitatea tractului gastro – intestinal

A. Remediile stimulatoare a motilităţii tractului gastro - intestinal.

Remediile proĸinetice
Ele acţionează asupra inervaţiei eferente şi aferente, cât şi direct asupra musculaturii netede.
E cunoscut, ca motilitatea stomacului şi intestinului se intensifică la majorarea tonusului inervaţiei
colinergice, adică nervii motori de bază sunt nervii vagi. (parasimpatic) şi pelvic.
1. Colinomimeticele
– M-colinomimetice (aceclidină, betanecol – s/c 2,5 mg; oral-10-15 mg de 3 ori/zi,
acţionează mai îndelungat, rezistent la colinesteraze),
– anticolinesterazice (neostigmină (prozerină), fizostigmină (ezerină), galantamină).
Se indică: în atonia şi hipotonia stomacală şi intestinală
2. Remedii antivomitive – ca prokinetice se folosesc
a) metoclopramidă (reglan, cerucal) - un derivat benzamidic.
– contribue la eliberarea Ach in tractul gastrointestinal
– antagonist al receptorilor D2-ergici centrali şi periferici.
– este şi agonist a receptorilor 5-HT4-serotoninici.
– măreşte motilitatea stomacului şi intestinului subţire şi accelerează eliberarea
stomacului.
– asupra intestinului gros nu acţionează.
– scade tonusul esofagului.
– tonusul sfincterului inferior al esofagului creşte (măreşte tonusul sfincterului) –şi
reduce refluxul.
– măreşte presiunea in vezica şi căile biliare, relaxează tonusul sfincterului Oddi.
Se utilizează:
– în reţinerea evacuării hranei din stomac – în pareza diabetică a stomacului,
– atonii postoperatorii ale stomacului, (vagotomia),
– ulcer stomacal, gastrite.
– in refluxul gastro-ezofagian
– in farmaco-radiografia tractului gastrointestinal
– după rezecţia gastrică.
– dispepsii, meteorism
b) Domperidon (motilium) - antivomitiv, derivat al benzimidazolului asemănător
metoclopramidei, blochează α1-adrenoreceptorii periferici şi D2-recep periferici. Se foloseşte
ca şi metoclopramida.
c) Cizaprid - derivat benzamidic-măreşte tonusul neuronilor colinergici periferici. Este şi agonist
al receptorilor 5-HT4-serotoninici.
3. Vazopresină, angiotenzinamidă - posedă acţiune stimulatoare musculotropă. (↑TA)
4. Derivaţii izotioureici - izoturon, difetur (↑TA) – acţiune stimulatoare musculotropă.
5. Agoniştii receptorilor motilinici - eritromicină, oleandomicină. Motilina-peptidă gastro-
intestinală, stimulează motilitatea TGI. Receptorii motilinici - în partea antrală a stomacului şi
duoden.
5) Remediile vomitive (emetice). Voma este un act reflector complex de protecţie, la declanşarea
căruia participă multe grupe de muşchi (ai stomacului, intestinului subţire, diafragmei,
peretelui abdominal ect.)
Remediile se subdivizează:
a) Cu acţiune centrală – apomorfina clorhidrat. Excită receptorii dopaminergici ai zonei
declanşatoare şi reflector centrul vomei.
Această vomă centrală provocată de apomorfină apare la aplicarea ei pe zona declanşatoare.
Mişcările vomitive apar la administrarea apomorfinei parenteral chiar în lipsa totală a TGI.
Voma centrală provoacă şi :
- morfină clorhidrat
- preparatele digitaliene
- remed. antineoplazice (antitumorele-cloretilaminele)
b) Cu acţiune reflectoare (reflexă)
1. Sulfat de cupru, Sulfat de zinc - excită mucoasa stomacului şi reflector la centrul
vomei.
La administrarea lor enterală - voma are loc chiar la distrugerea zonei declanşatoare (trigger)
1. Preparatele de termopsis şi ipecă (substanţele active - termopsina şi emetina) – la
administrarea enterală- excită receptorii mucoasei gastrice şi în doze mari reflector
provoacă voma. Ele pot să se absoarbe şi să exercite o acţiune excitantă directă asupra
hemoreceptorilor zonei declanşatoare.
Remediile vomitive au o utilizare foarte redusă:
– intoxicaţiile acute (dacă lavajul stomacului e greu de înfăptuit) – apomorfină –
subcutan,
– în tratamentul alcoolismului (pentru formarea reflexului condiţionat negativ la
alcoolul etilic) – apomorfină.
Apomorfina e contraindicată:
– în arsurile stomacului cu acizi şi baze puternice,
– în ulcerul gastric şi duodenal,
– în bolile pulmonare cu hemoragii pulmonare,
– în bolile cardiace grave.
– în intoxicaţii cu substanţe, ce inhibă centrul vomei (remedii: anestezicele generale) -
apomorfina rămâne ineficientă.
6) Purgativele (eliminarea scaunului lichid) (Laxativele – înmoae scaunul) - măresc activitatea
contractilă a intestinului.
Clasificarea:
I. Substanţe neorganice (anorganice):
Purgativele osmotice (saline).
– Sulfat de magneziu (Mg).
– Hidroxid de Mg.
– Sulfat de sodiu (sarea glauber).
– Sarea carlovară artificială.
În tubul digestiv disociază în ionii (Mg2+, SO42-), care se absorb greu, are loc creşterea presiunii
osmotice în lumenul intestinal, ceea ce împiedică absorbția lichidului chimusului şi a sucurilor
digestive. Volumul crescut al conţinutului intestinal duce la excitarea mecanoreceptorilor şi creşterea
peristaltismului.
Exercită acţiune pe toată lungimea intestinului
Indicaţii:
– obstipaţii (acute, cronice)
– intoxicaţii cu substanţe chimice (se reţine absorbţia lor)
– toxicoinfecţii.
Acţiunea purgativă apare peste 4-6 ore
Pentru accelerarea efectului se însoţesc cu 2-3 păhare de apă la administrare.
II. Preparate organice
 1. Purgative (laxative) de volum:
Сontribue la tranziţia fecalelor şi înmuerea lor.
a) cu efect purgativ mecanic sau substanţe emoliente.
• uleiurile minerale sau vegetale (de vazelină, de parafină, de măsline, de
migdal) – Uleiuri lichide chimic inerte, supozitoare - cu glicerină -emolient şi
iritant
• balasturi – fibre vegetale nedigerabile
b) cu proprietăţi tenzoactive. În intestin se măresc în volum, activează ganglionii
intramurali şi receptorii mucoasei şi măresc motilitatea intestinului.
• varză de mare
• laminarid
Indic. Obstipaţii cronice.
1. Purgative iritante-cu efect excitativ asupra receptorilor intestinului.
a) de origine vegetală. Uleiuri vegetale.
1. Ulei de ricin - din seminţe de ricin.
Acţionează pe tot traectul intestinului.
În duoden sub influenţa lipazei din uleiul de ricin se formează acidul ricinolic şi glicerina.
Acidul ricinolic:
– excită receptorii intestinului
– dereglează transportul ionilor
– reţine absorbţia apei
– măreşte volum conţinutului din intestin.
Toate acestea măresc motilitatea intestinului şi grăbesc golirea lui.
Glicerina şi uleiul de ricin neschimbat înmoaie fecalele şi contribuie la eliminarea lor.
Efectul apare peste 2-6 ore.
Se utilizează : 10 capsule câte 1,0 în timp de o oră sau 1-2 linguriţe de ceai.
– în obstipaţiile acute
– pentru pregătirea către investigaţiile radiologice ale T.G.I.
– intoxicaţii (cu excepţia substanţelor lipofile).
Contraindicat în intoxicaţiile cu compuşi liposolubili.
2. Remedii ce conţin antraglicozide (Purgativele antrachinonice)
• preparate din scoarță de frangulă
– extract uscat,
– extract fluid,
– ramnil, etc.
• preparate din revent (Rhei)
– pulbere,
– comprimate din rădăcina de revent,
– extract uscat.
• Preparate de Senă (Senna)
– infuzie din frunze
– comprimate din extract uscat din frunze,
– Senade, antrasenin, senapur, senadexin,
– tabl.”Glaxena”,
– Cafiol şi analogic „Regulax”.
La scindarea lor se eliberează antrachinone -
Componenţii activi - emodina, acidul crizofanic – se absorb parţial in intestinul subţire şi se elimină în
colon, parţial se formează direct în intestinul gros sub influenţa florei bacteriene.
Mecanismul : Stimulând receptorii intestinului gros, derivaţii antrachinonici intensifică peristaltismul
lui.
Acţionează:
– numai asupra intestinului gros.
– acţiunea apare peste 8-12 ore.
– se administrează înainte de somn,
efectul apare a doua zi.
Indicaţii: Constipaţii cronice.
b) preparatele sintetice:
– fenolftaleină (purgen)
– oxifenisatină (izafenină)
– comp. „izaman”
– bisacodil
– picosulfat de sodiu (gutalax)
Fenolftaleină (purgen) se absoarbe în intestinul subţire şi apoi se elimină în colon:
– excită receptorii,
– stimulează musculatura netedă,
– inhibă Na-K-ATP-aza,
– reţine reabsorbția apei şi electroliţilor.
Efectul apare la 6-8 ore.
La administrarea îndelungată - poate cumula şi influenţa negativ asupra rinichilor
Sunt posibile reacţii alergice.
În mediul alcalin-colorează urina şi fecalele în roşu.
Contribuie la formarea trombilor, modificări genetice, cancerigen și fetotoxic.
Indicaţii:
– Constipaţii cronice.
– Atonii intestinale.
Înainte de somn, efectul spre dimineaţa
Oxifenisatină (Izafenină) - în intestin eliberează dioxifenilisatina.
Analogic fenolftaleinei
Mai puţin toxică. Afectează ficatul (hepatite severe şi ciroze de patogeneză alergică.)
Bisacodil
– excită receptorii intestinali
– creşte secreţia mucoasei şi
– lubrifiază conţinutul.
Indicaţii:
obstipaţii cronice, pregătirea către operaţii, control radiologic, rectoscopie, colecistografie,
urografie,
Câte 1-2 draje înainte de somn sau cu 30' înainte de dejun.
Pentru control radiologic seara 2-4 drajeuri, dimineaţa un supozitor.
Picosulfat de sodiu (gutalax)
Nu se absoarbe din intestin. În intestinul gros se transformă în difenol – metabolit activ al
preparatului:
– stimulează receptorii intestinului, intensifică peristaltismul,
– efect peste 6-12 ore.
Cu scop purgativ se mai folosesc: lactuloză, sorbitol (acţiune osmotică cu mărirea volumului
conținutului intestinal). Supozitoare glicerinice: acţiune iritantă a mucoasei şi stimularea constricţiei
rectului. Efect la 15-30 minute.
General:
1) Se administrează timp îndelungat, uneori cu anii.
2) În aşa cazuri are loc dereglarea digestiei şi absorbţiei substanţelor nutritive
3) La administrarea îndelungată a purgativelor poate avea loc deprinderea (creşte toleranţa).
E necesară alternarea diferitor preparate.

Remedii inhibitoare ale tonusului şi motilităţii tractului gastro-intestinal.

Antispasticele:
1) Colinoblocantele:
– M-colinoblocantele (atropină, scopolamină, platifilină)
– gangloblocantele (pempidină (pirilenă), hexametoniu)
– preparate ce îmbină ambele tipuri de acţiune : Butilscopolamină bromid (buscopan),
propantelină (probantin).
Se administrează in tonusul majorat (hipertonusul) şi spasmele musculaturii stomacului şi intestinului.
2) Spasmoliticele musculotrope: papaverină, drotaverină (no-şpa), bendazol (dibazol) etc.,
3) Adrenomimeticele – rar, inhibă motilitatea intestinală
4) Antivomitivele (antiemetice):
1) M-colinoblocante – scopolamină, aeron
2) H1-antihistaminice – antihistaminice – difenhidramină (dimidrol), prometazină
(diprazină), cloropiramină (suprastin), clemastină (taveghil), mebhidrolină (diazolin),
quifenadină (fencarol).
Posedă acţiune sedativă, colinoblocantă.
Sunt efective în răul de mare şi de avion - voma legată de excitarea aparatului vestibular (prin cerebel
(în care sunt M-colinireceptori și H1-histaminoreceptori) impulsurile ajung la centrul vomei).
Cinetoze, intervenţii chirurgicale şi afecţiunile urechii interne, boala Ménière.
Reacţiile adverse a acestor grupe:
Somnolenta, uscăciune în gură - xerostomie, dereglarea acomodării.
Indicaţiile: voma in legănare (укачивание) cu 30-60' până la începutul călătoriei (avion, vapor)-Aeron.
Acţiunea durează până la 6 ore.
c) Antipsihotice (neurolepticele) – perfenazină (etaperazină), trifluoperazină (triftazină),
clorpromazină (aminazină), haloperidol.
– blochează receptorii dopaminergici din zona declanşatoare a centrului vomei.
Eficace in voma de provenienţă centrală, provocată de diferiţi factori exogeni:
– remedii antitumorale
– glicozizi cardiaci (digitalieni)
– apomorfină
– radioprotectoare,
– morfină
precum şi factorii endogeni
– azotemia
– boala actinică
– voma gravidelor (toxicoze)
– voma perioadei postoperatorii.
– radioterapie
In răul de mare nu sunt eficiente.
d) Diverse antivomitive. (specifice)- acţiune centrală
Metoclopramida (reglan, cerucal) – derivat al procainamidei.
Blochează D2-receptorii din zona declanşatoare a centrului vomei. In doze mari blochează şi receptorii
5-HT3 serotoninici. Este mai activă decât clorpromazina, acţionează şi mai selectiv decât ea şi nu
provoacă depresie generală ca aminazina).
Se utilizează în:
– voma şi greţurile legate de excitarea mucoasei tubului digestiv (boala ulceroasă,
gastrite, colite, cancer al tractului gastro – duodenal),
– în boala actinică,
– uremie (azotemie) + Indicațiile prochinetice: măreşte motilitatea stomacului şi
intestinului subţire şi accelerează eliberarea stomacului. V.la prochinetice,
– în răul de mișcare nu este eficient.
Reacţii adverse:
1. somnolenţă, uscăciune în gură, zgomot în urechi.
2. In doze mari provoacă simptome de parkinsonism.
Se administrează intern, i/v, i/m.
Domperidon – (motilium). Analog cu metoclopramida. Rău pătrunde bariera hemato-encefalică,
provoacă hiperprolactinemie: Ca antivomitiv şi prochinetic.
Tietilperazina (torecan). Derivat al fenotiazinei.
Blochează D2-receptorii zonei declanşatoare + acţiune inhibitoare directă asupra centrului vomitiv.
Este un preparat antivomitiv universal.
Nu provoacă acţiune sedativă şi dereglări extrapiramidale (parkinsonism).
Efecte adverse : uscăciune în gură, somnolenţă, tahicardie, hipotensiune.
La adminis. îndelungată – parkinsonism.
e) Remedii antivomitive efective sunt şi inhibitorii (blocantele) receptorilor 5HT3 serotoninici (în
SNC şi periferici). Reprezentant – ondansetron (Zofran, latran).
Înlătură influenţa activantă a serotoninei asupra terminaţiilor senzitive a n. vag in ţesuturile
periferice. Acţiunea centrală e legată de blocada receptorilor 5HT3 ai zonei declanşatoare şi celor
presinaptici in terminaţiunile n.vag, care contactează cu centrul vomei.
Este util pentru prevenirea şi înlăturarea vomei, motivată de chimioterapia tumorilor sau cu boala
actinică.
Se administrează intern şi i/v. Reacţii adverse: cefalee, vertij, constipaţii.
Se deosebeşte de metoclopramida prin: Nu blochează dopaminoreceptorii şi nu provoacă dereglări
din partea sistemului extrapiramidal.
Din blocante al receptorilor 5HT3 serotoninici face parte granisetron şi tropisetron (navoban). Se
absoarbe repede din TGI.
Acţiune îndelungată (24 ore). Se foloseşte in chimioterapia tumorilor. Se administrează odată în 24
ore (dimineaţa pe nemâncare). E suportat bine.
R. adv: cefalee, ameţeli, dereglări dispeptice, posibilă hipertensiunea, halucinaţii vizuale.
f) În unele cazuri-diverse preparate: cu efecte antivomitive:
1) anestezice locale
2) spasmolitice musculotrope
3) diuretice osmotice
4) analgezice
5) tranchilizante
6) glucocorticoizi (dexametazon) etc.
Antivomitivele se administrează în dependenţă de mecanismul de provenienţă a vomei

Tipul vomei Remediile de p

1)Psihogenă - repulsie (aversiune) 1)A exclude exc

din cauza senzaţiilor vizuale, auditive, 2)Remedii sedat
olfactive şi gustative. 1)Neurolepticele
(зрительных, слуховых, perfenazină (eta
вкусовых, обонятельных ощущений) meterazină, trifl
2)Centrală: clorpromazină (
factori exogeni - substanţe chimice, haloperidol etc.
medicamentele: digitaliene, 2)Antivomitive s
radioprotectoare, antitumorale tietilperazină, m
(citostatice). Inhbitorii 5-HT3-
Factorii endogeni - azotemia, boala serotoninici - on
actinică, voma gravidelor (toxicoza), voma tropisetron (nav
perioadei postoperatorii.
(Excitaţia hemoreceptorilor zonei
declanşatoare (trigger-zonei) pe neuronii
căreea se află D2-dopaminoreceptorii,
serotoninici 5-HT3, M1-colinoreceptorii.
Pe fundul ventricolului IV al bulbului
rahidian)

3)Excitația aparatului vestibular Antihistaminice, M-c

(cinetozele, intervenţiile (scopolamină, Aeron
chirurgicale şi afecţiunile urechii
interne), boala Ménière.
 4) Reflectoare. 1. Anestezice loc
a) excitarea mucoasei stomacului. 2. Tietilperazină
b) Extinderea organelor cavitare la 3. Metoclopram
dereglarea tranzitului 4. Analgezice (tr
Colică hepatică, renală, intestinală. 5. Spasmolitice
c) Excitarea meningelui, 1) Inlăturarea cauzel
hipertensiunea intracraniană: 2)Colinoblocante (atr
(meningită, traumă cerebrală). 3) Analgezice
4) Metoclopramidă
5) Spasmolitice
1.Tratament specific.
2.Terapie: deshidrata
Diureticele osmotice,

1) Remediile antidiareice.
Diarea – de rând cu starea morală neplăcută,
– dereglează absorbția subsanţelor nutritive, vitaminelor, sărurilor şi apei.
– slăbeşte organismul şi duce la dereglări grave a alimentaţiei şi echilibrului hidro-
electrolitic.
Diarea:
– în insuficienţa enzimelor digestive - se tratează cu preparate multienzimatice
(pancreatină, orază etc.).
– în afecţiuni infecţioase – cu remedii antimicrobiene. Un preparat nou - diastopan
(Nox-Tin) combinat din norfloxacin şi tinidazol.
Pentru combaterea:
– diareei neurogene şi alergice
– călătorului
– în disbacterioze
– în colite ulceroase
– în radioterapie
– la bătrâni.
Remediile antidiareice - remedii contra hiperactivităţii motorice a intestinului.
– Adsorbenţi (caolin, cărbune medicinal,
Carbosem, Medicas-E, Pectine)
 – Astringente
– Mucilaginoase
creşte consistenţa scaunului, adsorb şi protectoare efective în formele uşoare de diaree.
1. Colinoblocante - inhibă secreţia şi motilitatea-efecte antidiareice pronunţate, însă nu
au acţiune selectivă şi sunt utilizate rar:
Atropina, Butilscopolamina (buscopan), Propantelina (probantin)
3. Analgezice opioide:
a) naturale efective, însă posedă un şir de efecte nedorite:
b) preparate de opiu, morfină, codeină, omnopon
c) sintetice:
• Difenoxilat (reasec) – atropină+difenoxilat (derivat piperidinic de tip.opioid) - influenţează
asupra ganglionilor intramurali ai intestinului subţire şi asupra musculaturii netede a
intestinului.
• reduce peristaltismul
• micşorează meteorismul
• reglează scaunul. Antidiareic cu acţiune puternică, cu spectru larg de acțiune. În diaree
acută şi cronică.
• Loperamid (imodium) - caps 2 mg., Pic.15 ml., sol.100 ml.
• Un derivat al fenilpiperidinei.
• După structură e apropiat cu fentanilul (analg. opioid) însă nu exercită acţiune
analgezică (slabă).
• Se leagă cu receptorii µ-opioizi ai intestinului şi inhibă peristaltismul intestinal.
• Inhibă secreţia lichidului şi electroliţilor,
• Normalizează consistenţa conţinutului intestinal.
• Măreşte reabsorbţia apei şi electroliţilor.
1. Vegetale
a) Amibazin – acţiune analgezică analogică opioidelor. Drage
0,05; extr. din simarubă.
acţiune antidiareică :
• inhibă microflora
• micşorează secreţia intestinală
• normalizează peristaltismul
• inhibă absorbţia toxinelor
• contribuie la oprirea hemoragiilor, cicatrizarea
ulcerelor intestinale.
b) Enterol 250 - micşorează secreţia intestinălă
• Bacteriene - Probiotice cu scop: de inhibare a creşterii bacteriilor condiţionat-patogene şi
eliminarea lor, majorarea nivelului lor inclusiv până la normalizarea bifido- şi lactobacteriilor
în intestinul bolnavilor, sanarea macroorganismului.
• Bificol (flac. de la 1-5 doze, comprimate câte o doză)
• Normalizează microflora intestinală.
• Indicaţii: În colite cronice cu disbacterioză ; stări de reconvalescenţă după infecţii
intestinale acute.
• Bactisubtil.
• Caps. 1 mlrd. de Bacilis Subtilis în cultură pură uscată cu spori vegetativi.
 • Reglează flora saprofită. Din spori se eliberează: enzime ce contribuie la scindarea
glucidelor, lipidelor, proteinelor şi normalizează dereglările intestinale; enzime
bacteriene ce lizează Proteus şi alţi microbi care provoacă diareea.
• Indic.: Diareea, colită, superinfecţii în terapia cu antibiotice de spectru larg.
Remediile antiflatulente (carminative)
• Flatulenţa - formarea excesivă, nefiziologică a gazelor şi eliminarea lor în continuu.
• Antiflatulentele (carminativele) – substanţe naturale sau sintetice care prin diverse
mecanisme micşorează volumul excesiv de gaze în TGI; contribuie la eliminarea gazelor din
stomac şi intestin în meteorism.
Clasificarea
(după mecanism de acţiune)
1. Adsorbantele-cărbunele medicinal, Medicas-E, Carbosem
2. Substanţe tenzioactive (modifică tensiunea superficială a bulelor de gaze)-Simeticon
(espumisan)
3. Carminative vegetale:
 fructul de fenicul (Ulei de fenicul)
 specie antiflatulentă (carminativă)
 seminţele mărarului mirositor,
apa de mărar
 seminţe de Chimen (TMИH)
4. Parasimpatomimetice (aceclidină, carbacol, neostigmină, galantamină).
5. Mecanismul:
6. Acţiunea carminativă - se datoreşte unei acţiuni iritante slabe la nivelul mucoasei, care
provoacă o uşoară stimulare a motilităţii şi relaxarea sfincterelor.
7. Indicaţiile:
8. 1) combaterea flatulenţei şi
9. 2) distensiei gazoase postoperatorii,
10. 3) în meteorisme,
11. 4) în dispepsii.
Remediile hepatotrope. - utilizate în tratamentul bolilor hepatice şi căilor biliare:
Se subdivid în:
– remedii ce modifică secreţia şi excreţia bilei.
– hepatoprotectoare
– remedii colelitolitice
1. Remediile ce modifică secreţia şi excreţia bilei.
Bila conţine acizi biliari care emulsionează grăsimile în intestin şi contribue la absorbţia lor şi a
vitaminelor liposolubile.
Insuficienţa biliară poate fi legată de:
– dereglarea secreţiei bilei în celulele ficatului.
– dificultatea eliminării ei în duoden prin căile biliare.
Se subdivid în:
– remedii ce stimulează formarea bilei (coleretice sau colesecretice)
– remedii, ce contribuie la eliminarea bilei (colagoge sau colecinetice)
a) Remediile ce stimulează formarea bilei (coleretice).
1) Acizii biliari şi sărurile lor: Acidul dehidrocolic (colagon), dehidrocolină.
Măresc secreţia bilei de celulele hepatice. Mai puternic stimulează acizii biliari şi colenzima la care se
asociază şi funcţia remediilor substituente.
 2) Preparatele bilei.
– Alocol (compr.)
– Comp. „Colenzima” (Conţine bilă uscată, ţesut pancreatic uscat, mucoasa uscată a
intest. subţire de vite.)
– Liobil (compr.)
3) Remedii de provenienţa vegetală.
– colosas –măcieşul, sirop
– preparate de imortelă: flamina, extract, granule, specie colagogă
– flacumină - planta „Scumpia„
– convaflavină – lăcrămioara
– colagol (din mai multe plante)
– matasa de popuşoi (porumb),
– berberină bisulfat (alcaloid din planta Berberis)
4) Remediile sintetice.
– osalmid (oxafenamidă)
– ciclovalon (cicvalon)
– nicodină
b) Remediile, ce contribuie la elimenarea bilei (colecistokinetice, colekinetice)
Relaxatoarele sfincterului Oddi.
1) Colecistokineticele.
– colecistokinina (pancreozimin). (peptidă 33 aminoacizi).
• Obţinută din mucoasa duodenală de porc şi sintetic-provoacă constricția
vezicii biliare. Se administ. i/v.
• Se foloseşte cu scop diagnostic - pentru a determina capacităţile contractile şi
conţinutul vezicii biliare.
– manitol
– colagol - secretic şi spasmolitic (colekinetic)
– sulfat de magneziu - se introduce prin sondă în duoden, provoacă contracţia reflexă a
vizicii biliare şi relaxează sfincterul Oddi.
– Uleiul vegetal (de măsline, floarea soarelui, trandafir – Rozanol spasmolitic,
bacteriostatic).
2) Spasmoliticele - relaxează sfincterul Oddi.
a) colinoblocantele (atropină, platifilină)
b) miotrope (papaverină, drotaverină (no-şpa), olimetină, bendazol (dibazol), benciclan
fumarat (galidor), metociniu iodid (metacină), meteospasmil (mixt).
Colesecreticele şi colekineticele se utilizează în:
– hepapita cronică
– colangite necalculoase
– colecistite
– colecistohepatite cronice
– perioada postoperatorie (asupra căilor biliare)
– aholie şi hipoholie în hepatite
– ciroze
– colecistopatii
– calculi biliari-oxifenamida
– gastroenterita-nicodina
– dischinezii a căilor biliare
 Sa administrează toate intern. Cu excepţie colecistokinina-i/v
2) Hepatoprotectoarele
– ameliorează procesele metabolice în hepatocite
– măresc rezistenţa ficatului la influenţe patogene (nocive)
– intensifică procesele regenerative (reparative) în ficat
– restitue funcţiile ficatului în diverse leziuni.
– stabilizează membrana hepatocitelor
– activează funcţia detoxicanţă a ficatului
– măresc pofta de mîncare şi masa corporală (greutatea).
Clasificarea
1) Preparatele cu structură flavonoidă
– Silibinină (legalon, silimarină, carsil, heparsil) -substanţa activă-silimarina-vegetală.
– Silibor
– cianidanol (catergen)
2) Analoge după structură cu vit. grupului P.
– Rutozid (rutină)
– Cvercetină (кверцетин)
3) De origine vegetală
– Liv-52 (sucuri şi decoct din plante)
– preparate analogice Liv.-52
• valiliv
• hepaliv
• octoliv
– bilignină
– rozanol
– hepatofalc (din plante)
4) Inductori ai sistemului enzimatic al ficatului
– flumecinol (Zixorină)
5) Inhibitori ai oxidării peroxide a lipidelor:
– esenţiale şi esenţiale - forte, (fosfolipide, vit B6, B12, nicotinamidă, patontenat de
sodiu); în „forte”-încă Vit B1, B2, E.
Fosfolipidele se înfiltrează în membrana hepatocitelor, stabilizînd-o se ameliorează funcţiile hepatice.
De origine animalieră - Hepatosan - din hepatocite uscate de porc
7) Remedii sintetice:
Ademetionină (heptral) –componentul activ este S-adenozil-L-metionin–
– Un substrat fiziologic a multor reacţii biologice;
– un component al multor ţesuturi şi medii lichide ale organismului;
– participă la reacţiile de transmetilare – ca donator a grupei metilice;
– în leziunile fiacatului are loc un deficit de ademetionină endogenă.
Ademetionina exogenă (heptral) ajută la prevenirea acumulării metaboliţilor toxici în hepatocite şi
contribuie la menţinerea adeziunii (вязкость) normale a membranelor celulare, fără de care e
imposibilă activitatea normală a enzimelor membranodependente.
Ademetionina mai e implicată în sinteza catecolaminelor (adr.) şi restituie nivelul de
neurotransmiţători şi sensibilitatea receptorilor (exemplu-noradrenergici).
Ea mai sporeşte concentraţia de serotonină în creier.
• Indicaţii:
– Un antidepresant, ce posedă concomitent acţiune timoleptică şi somatotropă.
 – Hepatoprotector puternic.
– Contribuie la metabolismul şi scindarea (hidroliza) alcoolului în organism – pentru
şoferi. Dispare repede din farmacii.
– Intensifică creşterea părului pe cap – au observat frizerii spitalelor unde pacienţii au
primit heptral.
Forma de livrare:
Tablete cu membrană ce se dizolvă în intestin N20.
Flacoane cu substanţă liofilizată pentru injecţii – 0,4g. + 5 ml solvent în fiole.
Indicaţiile de administrare pentru hepatoprotectoare:
– hepatite acute şi cronice
– ciroze
– lezarea ficatului cu dereglarea funcţiilor (medicamentoase, intoxicaţii, radiaţie)
– lezări toxico-metabolice (Silibinin (legalon, carsil, silimarin), Sirepar, Liv-52, Hepaliv).
– hiperbilirubinemie funcţională şi posthepatitică (Zixorina).
– degenerarea lipofilă a ficatului
– lezări hepatice în diverse maladii (diabet, alcoolism, radiaţie), (Esenţiale).
– boli hepatice cronice
– bolile pancreasului şi a vezicii biliare
gastrită hipoacidă cronică.
3. Colelitoliticele
Colesterolul (colesterina) se dizolvă în bilă sub influenţa acizilor biliari şi lecitinei, care împreună cu
colesterolul formează micele.
Dacă cantitatea de colesterol secretat cu bila depăşeşte cantitatea de acizi biliari şi lecitină, atunci e
posibilă cristalizarea colesterolului şi formarea calculilor biliari.
Unul din mecanismele de combatere a calculilor biliari constă în reducerea concentraţiei de colesterol.
Capacitate de a reduce nivelul de colesterol în bilă posedă acidul chenodezoxicolic (chenodiolul), care
de obicei se sintetizează în organism.
În administrarea de lungă durată a chenodiolului e posibilă chiar şi dizolvarea calculilor biliari deja
formaţi.
Acidul urzodezoxicolic posedă capacităţi şi mai pronunţate de a reduce nivelul colesterolului în bilă,
decât chenodiolul (în concentraţii mari se conţine în fierea ursului).
Colelitoliticele contribuie la dizolvarea calculilor biliari necalcificaţi colesterolici (conţin săruri de Ca
mai puţin de 4%) cu dimensiuni mici – până la 20 mm.
Acidul chenodezoxicolic (chenodiol, chenofalc)
– inhibă sinteza colesterolului şi acidului colic de către ficat (hepatocite) (menţine în
suspensie colesterolul din bilă)
– treptat substituie acidul colic şi metabolitul lui - acidul dezoxicolic - în bilă. Aceasta
duce la nesaturarea colesterolului şi la dizolvarea lentă a calculilor biliari.
• Acidul ursodezoxicolic (urzodiol, urzofalc)
– se sintetizează în organism.
– inhibă sinteza şi secreţia colesterolului în ficat, inhibă absorbţia colesterolului exogen
și endogen în intestin;
– nu influienţează sinteza şi secreţia acizilor biliari endogeni şi secreţia fosfolipidelor în
bilă.
• Efecte advese – diareea, creşterea în sânge a aminotransferazei, erupţii cutanate.
Se administrează intern un an şi mai mult.