Practicum la fizică.

Clasa X-a
Lucrare de laborator № 4
“Studierea legii conservării impulsului”

Aparate şi materiale: Stativ pentru lucrări frontale, uluc în formă de arc, sfere cu
diametrul de 25 mm –
3 bucăţi, riglă de 30 cm, foi albe şi foaie neagră de copiat, cîntar şcolar, greutăţi.
Tema: Controlaţi îndeplinirea legii conservării impulsului la lovituri centrate a sferelor.
Metoda îndeplinirii lucrării:
Conform legii păstrării impulsului la interacţiunea corpurilor suma vectorială a impulsurilor corpurilor
pînă la interacţiune este egală cu cea după interacţiune. În veridicitatea acestei legi se poate de convins
prin experiment, studiind ciocnirea sferelor pe instalaţie, vezi fig 1. Pentru a comunica sferei un impuls
în direcţia orizontală, vom folosi un uluc înclinat ce conşine şi o parte orizontală. Sfera, alunecând de pe
uluc, se mişcă pe parabolă până la lovirea de suprafaţa mesei. Proiecţiile vitezei sferei şi a impulsului pe
axa orizontală în timpul căderii libere nu se schimbă, deoarece nu sunt forţe, care ar acţiona asupra sferei
în direcţie orizontală. Stabilind impulsul unei sfere, petreceţi experimentul cu două sfere, punând la
marginea ulucului a doua sferă, şi lansaţi prima sferă ca în primul experiment. După lovitură ambele sfere
zboară de pe uluc. După legea păstrării impulsului suma impulsurilor ⃗⃗⃗⃗ 𝒑𝟏 şi ⃗⃗⃗⃗
𝒑𝟐 a sferelor până la
ciocnire trebuie să fie egală cu suma impulsurilor 𝒑 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ şi 𝒑
′ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ acestor sfere după ciocnire:
′
𝟏 𝟐
⃗⃗⃗⃗⃗
𝒑𝟏 + ⃗⃗⃗⃗
𝒑𝟐 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝒑′ 𝟏 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝒑′ 𝟐 (1)
Dacă la ciocnirea sferelor s-a produs o ciocnire centrată şi ambele sfere după ciocnire se mişcă de-a
lungul unei drepte şi în aceeaşi direcţie, în care se mişca prima sferă pâna la ciocnire, atunci de la forma
vectorială a înscrierii legii păstrării impulsului se poate de trecut la forma algebrică:
𝒑𝟏 + 𝒑𝟐 = 𝒑𝟏′ + 𝒑′𝟐
sau
𝒎𝟏 𝒗𝟏 + 𝒎𝟐 𝒗𝟐 = 𝒎𝟏 𝒗′𝟏 + 𝒎𝟏 𝒗′𝟐 (2)
Deoarece viteza v2 a sferei a doua până la ciocnire era egală cu 0, atunci expresia (2) se simplifică:
𝒎𝟏 𝒗𝟏 = 𝒎𝟏 𝒗′𝟏 + 𝒎𝟏 𝒗′𝟐 (3)
Pentru verificarea îndeplinirii egalităţii (3) este nevoie de măsurat masa m 1 şi m 2 a sferelor şi de
calculat vitezele 𝒗𝟏 , 𝒗′𝟐 şi 𝒗′𝟏. În timpul mişcării sferei pe parabolă proiecţia vitezei pe axa orizontală
nu se schimbă; viteza poate fi calculată măsurînd depărtarea l a zborului sferei în direcţia orizontală şi a
𝟐𝒉 𝒍 𝒈
timpului t căderii libere (𝒕 = √ 𝒈 ) deci: 𝒗 = 𝒕 = 𝒍√𝟐𝒉 (4)

Fig.1 Fig.2
Ordinea îndeplinirii lucrării:
 1. Măsurăm masa sferelor m 1 şi m 2 cu ajutorul cîntarului.
2. Fixăm ulucul în laba stativului în aşa mod, ca partea orizontală a ulucului să se afle la o înălţime de 20
cm de la suprafaţa mesei (vezi fig. 1). Pe masă în faţa bazei stativului punem foile albe şi pe ele foaia
neagră de copiat.
3. Luăm sfera cu masa mai mare, o instalăm la marginea de sus a ulucului sub formă de arcă. Dăm
drumul sferei şi după urma de pe foaia albă aflăm distanţa zborului în direcţia orizontală. Experimentul
îl repetăm de trei ori şi aflăm distanţa medie de zbor l1.
INDICAŢIE. Pentru ca sfera la mişcarea prin uluc să nu sa se rotească, se poate de pus sub ea o şaibă
sau disc metalic.
4. Ştiind înălţimea marginii ulucului h deasupra mesei, calculăm timpul căderii sferei, apoi proiecţia v1
şi a vitezei ei şi impulsului p1 în direcţia orizontală.
5. Instalăm la marginea părţii orizontale a ulucului sfera a doua şi dăm drumul la prima sferă de la
marginea de sus a ulucului, ca şi în primul experiment. Pe urmele de pe hîrtie găsim distanţa de zbor a
sferelor în direcţia orizontală după ciocnirea lor. Experimentul de repetat de 3 ori, apoi găsim distanţa
medie de zbor 𝒍′𝟏 a primei sfere şi distanţa de zbor 𝒍′𝟐 a sferei a doua. (fig.2)
6. În baza semnificaţiilor găsite a distanţei de zbor 𝒍′𝟏 şi 𝒍′𝟐 determinăm viteza 𝒗′𝟏 şi 𝒗′𝟐 a sferelor după
ciocnire şi impulsurile lor 𝒑′𝟏 şi 𝒑′𝟐 . Comparăm impulsul p1 a primei sfere pâna la ciocnirea cu suma
impulsurilor 𝒑𝟏′ + 𝒑′𝟐 a două sfere după ciocnire. Facem concluzii.
7. Rezultatele calculelor şi măsurărilor introducem în tabel.

m1, h, l1, p1, 𝒍′𝟏 , 𝒍′𝟐 , 𝒗′𝟏 , 𝒗′𝟐 , 𝒑′𝟏 , 𝒑′𝟐 ,

m2, kg v1, m/s
kg m m kgm/s m m m/s m/s kgm/s kgm/s
Ciocnire
centrata 0,12 0,0075 0,2 0,235 1,1639 0,0139 0,074 0,148 0,3665 0,7330 0,0043 0,0054

Calcule:
2ℎ 0,4
𝑡 = √ 𝑔 = √9,81 = 0,2019 (𝑠)

𝒍 𝟎,𝟐𝟑𝟓𝒎
𝒗𝟏 = 𝒕 = 𝟎,𝟐𝟎𝟏𝟗𝒔 = 1,1639 (m/s)

𝒑𝟏 = 𝒎𝟏 𝒗𝟏 = 𝟎, 𝟎𝟏𝟐 𝒌𝒈 × 𝟏, 𝟏𝟔𝟑𝟗 𝒎/𝒔 = 0,0139 (kgm/s)

𝒍′𝟏 𝒎
𝒗′𝟏 = = 𝟎, 𝟑𝟔𝟔𝟓 ( )
𝒕 𝒔

𝒍′𝟐 𝒎
𝒗′𝟐 = = 𝟎, 𝟕𝟑𝟑 ( 𝒔 )
𝒕

𝒎
𝒑′𝟏 = 𝒎𝟏 𝒗′𝟏 = 𝟎, 𝟎𝟎𝟒𝟑 (𝒌𝒈 𝒔 )

𝒎
𝒑′𝟐 = 𝒎𝟏 𝒗′𝟐 = 𝟎. 𝟎𝟎𝟓𝟒 (𝒌𝒈 𝒔 )

Concluzie:
În concluzie putem spune că legea conservării impulsului la lovituri centrate a sferelor a fost îndeplinită.
În timpul ciocnirii apar forțe mari de interacțiune, dar ele nu schimbă impulsul total al sistemului, fiind
forțe interne. De asemenea, întrucât timpul de ciocnire este foarte scurt, impulsul forțelor externe este
practic nul și deci nu poate schimba impulsul total al sistemului. Suma vectorială a impulsurilor
corpurilor înainte de ciocnire este egală cu suma vectorială a impulsurilor corpurilor după ciocnire. Dacă
rezultanta forțelor care acționează asupra punctului material este nulă, ← = 0, rezultă → = constant, ceea
𝐹 𝑝
ce constituie legea conservării impulsului pentru punctul material.

Întrebări:
▪ Ce se numeşte impulsul corpului?
▪ În ce condiţii se îndeplineşte legea conservării impulsului?

Răspunsuri:
▪ Impulsul unui corp este o mărime fizică definită ca fiind produsul dintre masă și viteză.
▪ Dacă rezultanta tuturor forțelor aplicate asupra unui punct material este egală cu zero, atunci
impulsul se conservă.