An 1, s€m 1

Facultatea de lstorie Si Filosotie

Departamentul de Fllosof ie
Unlversitatea Babet-aoVai, Cluj-Napoca
Copyright @ autorul

Lect,dr. 9tefan Maftei

Specializarea: Filosofie

CURS DE PROPEDEUTICA FILOSOFICA

cuRs DE PROPEDEUTICA 1-4. CE ESTE FILOSOFIA?. Definilii 9i diviziuni ale filosofiei. Dezbateri
clasice gi moderne asupra naturii $i obiectului filosofiei.

DEFIN|TI. CE EsrE FtLosoFtA?

,,Filosofie" - philosophio, gr. ,,iubire de intelepciune".

A defini filosofia este ea insS$i o problemi titosofic;. in general, filosofia e definitd ca studiu
critic Si sistematic a diferite teme 5i idei. insd aceasta nu spune nimic despre temele importante
in filosofie sau despre metodele de studiu. Filosofia poate fi o cercetare a adevdrurilor
fundamentale, o c5utare a intelectului, sau un studiu al principiilor de conduitS. Ea cautd s;
stabileasci standarde de eviden16, s; gdseasce metode rationale de,a rezolva conflicte, si
creeze tehnici de evaluare a ideilor Si a argumentelorl.

Filosoful William James definea filosofia pur gi simplu ca g6ndire uman6, fdrd metodi proprie:
,,Filosofia, in adeveratul sens al cuvantului, este doar 96ndire umand, cugetare asupra lucrurilor
in genere... omul folosegte acelea$i metode. El observd, deosebe$te, generalizeazS, clasificE,
caut; cauzele, face analogii Si emite ipoteze. Filosofia, luat5 separat de qtiin!5 gi de lucrurile
practice, nu folosegte nici o metodd care sA ii fie proprie"2 . El constata cd filosofia pornegte de
la o atitudine de mirare, gi e capabilS sS,,imagineze orice altceva diferit de realitatea imediatS",

t
Audi, zoo5, 325 sqq.
'.James, 2001, 13.
ea ,,privegte lucrurile apropiate ca fiind str;ine, iar pe cele strdine ca fiind apropiate". in
concluzie, ,Jilosofia trebuie sd ndzuiascd lo explicarea universului co intreg... o viziune despre
3.
lume, oric6t de exhaustivi ar fi, e filosofie, chiar daci mai putin deslugitS"

Filosofia este, agadar, in primul 16nd nu un corp de doctrina, un ansamblu de cunoStinte, ci o

,,activitate" (Ludwig Wittgenstein), deci o formd de cunoostere. NiSel Warburton o numea
,,modalitate de a reflecta la anumite genuri de probleme", av6nd ca principald trisdturi
distinctiv5 ,,utilizarea argumentelor": ,,Filosofii lucreazd de regulS cu argumente, fie le
inventeaz;, fie critici argumentele altora, fie fac 5i una, $i alta. De asemenea, ei analizeaz5 5i
'in plus, termenul
clarific; concepte". ,,filosofie" poate desemna nu numai o abilitate de a
reflecta, ci si ,,o conceplie generalS despre lume" lWeltonschauung), potrivit filosofului german
Wilhelm Dilthey, conceptie care poate include chiar 5i anumite forme de misticisma.

DE cE MERTTA sA FrLosoFAM?

Filosofia este adesea respinsi ca o disciplin; lipsitd de siml practic. insi, cu toate acestea, cu
totii ridicem intrebiri filosofice, fie cd Stim sau nu. ,,De unde venim? De ce existim? De ce existd
ceva? Existi Dumnezeu?". Acestea sunt intrebdri filosofice ce genereaz6 la 16ndul lor opinii
filosofice: ,,suntem ndsculi din neant, nu gtim de ce exist;m, nu Stim dace exist6 Dumnezeu",
sau opusul acestora. Aceste opinii pot avea un impact fundamental asupra vielii noastre: cine
crede cJ moralitatea e preferinle personalS se poate comporta foarte diferit de cel care crede
in moralitatea garantat; de existenta unei fiinle superioares.

Warburton6 sintetizeaz; chestiunea argumentelor pentru studiul filosofiei in felul urmitor:

. Primul motiv ce sprijinA aplecarea spre studiul Si exercitiul filosofic este o,,interogare"
mai profundd $i mai constant; asupra vielii, ce vine din faptul ci sensu/ vietii noastre
este o preocupare pe c6t de personal;, pe atat de general-umand. Fie cd gtim sau nu, cei
mai mulli dintre noi sutem la un moment dat preocupati de intrebiri filosofice
fundamentale: ,,De ce existdm pe pdmint? Exist; vreo dovadd ci Dumnezeu existi? Are
viala noastr; vreun sens? Ce face ca ceva sd fie moral sau imoral? S-ar putea oare ca
viala si nu fie altceva dec6t un vis? Este mintea diferiti de corp sau suntem alc;tuili
doar din materie? Cum progreseaze Stiinla? Ce este arta?". A ne conduce viata precum
am conduce o maqin6 pe care n-am dus-o niciodat; la un atelier auto, crez6nd c5 avem
destule temeiuri si ne incredem in frine, in motor, in direclie, deoarece pAni acum

3lames,
2001, 8,
4
Warburton, 2000, 7. Cf. Dilthey, 2002.
s
Law, 2007, 15.
6
Warburton, 2000, 9,
 acestea au functionat suficient de bine, e ingeldtor. S-ar putea ca siguranta noastr;,
liniqtea noastrd sd nu fie deloc intemeiatS. S-ar putea ca principiile dupi care ne
conducem viala sA nu fie foarte solide. Grija fa!; de propria noastrd capacitate de
refleclie, fa15 de propria noastrd morali, fa15 de propria noastre constiinti e ca grija
fali de propriul corp. Niciodat; nu poli crede cu certitudine cd totul merge de la sine, c5
nimic nu se intamplS, d nu exist; nici o problemi. $i chiar dacd nu ar exista vreo
problemi, grija fald de corp ili spune c6 trebuie s5-l exersezi continuu. La fel se int6mpld
gi cu 96ndirea: lipsa de exercitiu, chiar c6nd totul e aparent in reguli, duce la siricirea
vietrii intelectuale. Tot a$a gi cu corpul: lipsa de exercitriu duce la ?mbolndvire. Bolile
spiritului sunt cel putin tot atet de grave ca bolile trupului. insd, cu toate acestea, existS
qi semeni care se simt bine cu ideile lor inflexibile, greoaie, m6rginite sau rutinate, tot
a$a cum exisu gi altii care se simt bine cu inlepenirea, vliguirea 5i rutina propriului corp.

. O alt; ratiune este c5 filosofia ili poate oferi, dacd nu o cale mai bun5, atunci
instrumente mai bune pentru a judeca pe allii 9i pentru a ne judeca pe noi inqine.
Metodele 96ndirii filosofice, capacitatea de argumentare, puterea de interogare, de
introspectie $i de intuire reprezint; serioase calitSli care pot funcliona in domenii in
care claritatea gendirii este cel mai mare atu: drept, informatici, management, servicii
publice sau jurnalism.

. Nici simpla pl5cere intelectuali de a g6ndi pe cont propriu, de a gAndi in dialog cu

celilalt sau impreuni cu ceilaltri gi de a auzi sau citi pe allii nu poate fi exclusd din
aceasti ecualie a studiului filosofieiT.

in concluzie, iat5 intr-o variante cat se poate de sinteticSs posibilele argumente pentru studiul
filosofiei:

Subiectul:intrebirile filosofiei sunt printre cele mai profunde intreberi referitoare la existenla
noastrS. Ce putem cunoa$te? Este binele gi riul o chestiune de culturS? E rezonabil se crezi in
Dumnezeu? Suntem noi doar fiinle evoluate, sau posedim o dimensiune spirituald dincolo de
existenta materialS sau dincolo de moarte?

G6ndirea independentd: A 96ndi filosofic este un mod excelent de a exersa in a gdndi pentru
tine insuti. Mulli cred ce tot ceea ce spun Si ce cred ceilalti depinde de educatia lor, cum ar fi
chestiunile etice sau religioase. insd tot aceia nu spun acelagi lucru despre ei in$iSi. Avem cu
adevirat ratiuni proprii pentru a afirma un lucru sau altul? lat; un motiv serios pentru a exersa
gAndirea filosoficS.

7
cf. Warburton, 2000, 9.
3
Burns & Law eds,,2OO4, 1-2.
Caracter. G6ndirea liberi incurajeazd deschiderea Si maturizarea propriei personalitSli. in
relalia cu cel6lalt, filosofia iii poate transforma credinlele, concepliile gi caracterul. in relatia cu
tine - in aceeagi misurS.

. G6ndire criticS. Un avantaj de a-!i imbun;teli abilitS!ile de argumentare. Aceste abilitili

su nt:
. intelegerea relaliilor dintre idei, a implicaliei Si contradictiei dintre ele.
. Abilitatea de a urmiri greseliin argumentare
. Abilitatea de a construi argumentiri
. lmaginatrie: abilitatea de a imagina noi solutii Si idei
. Comunicare $i conversalie: filosofia nu existi in afara discutiei $i a dezbaterii.

CAvEAT

Filosofia are, cu toate acestea, limitele sale. invetdmantul filosofic nu poate satisface el singur
pretentia uneori exorbitante a studentului de a primi o viziune completd fi detaliatd asupra
conditiei umane. Ba dimpotrivS: filosofia a incercat intotdeauna si se distanleze de aceste
tipuri de abordiri. Filosofia nu va revela sensul vielii 5i nici nu ne va explica intreaga noastra
existenli. in plus, a studia filosofia nu inseamnd studiul exhaustiv al subiectelor ei. Adesea, arta,
literatura, $tiinta, politica, antropologia, psihologia, religia, istoria pot fi discipline
complementare filosofiei, insi filosofia ins5$i nu poate suplini toate aceste domenii. Adevdrul
este cd nu putem s; ne ascundem ignoranta sau dezinteresulin spatele g6ndului filosofic. Altfel,
firi suslinerea necesarS, ideea filosofici riscd a deveni fiazeologie goald. O solidi culturd
generald universald este indispensabili studiului filosofiei. in plus, nici asumarea nereflectat; a
unui jargon filosofic oarecare nu e o scuzd pentru lipsa de familiaritate a celui care studiazi
filosofia cu textele filosofice majore ale filosofiei gi cu istoria filosofiei. Caricatura unui filosof nu
este, aga cum spunea Nigel Warburton, ideea unui individ care se descurcd excelent in sfera
filosofiei dar in chestiunile practice nu, ci ideea unui ,,specialist" sau ,,eXpert" in filosofie care
folosegte cuvinte filosofice de dragul de a le folosi, sau vorbe9te intr-un limbaj inventat numai
pentru el insusi. Ace5tia, intr-adevdr,,fac filosofia si apard ca un domeniu mult mai dificil dec6t
este el in realitate"e.

FUNDAMENTE

A pune la indoiald chestiuni fundamentale este unul dintre reflexele majore ale gandirii
filosofice. Aceste chestiuni fundamentale pot intemeia noi aborddri nu numaiin filosofie, ci giin

'q warburton, 2000, 11.

$tiinte: Einstein n-ar fi fost un mare descoperitor dace nu l-ar fi citit pe David Hume, ce i-a dat
de gSndit despre ce inseamnd cd un lucru e adevdrat. Unele evolulii ale politicii Si moralei nu s-
ar fi niscut firi aportul filosofiei, ceci nu e ugor si respingi ceea ce allii consideri ca adevirat.
Un adevdr,,divin", justificat chiar de pasaje din Biblie, era cum trei secole faptul ci sclavia e
naturalS. Sau ci femeile nu au suflet sau suficient intelect pentru a fi educate. Sau cd oamenii
nu sunt intrutotul egali in fata legii.

Filosoful american William James identifica urmitoarele probleme ca probleme ale filosofiei,
mai exact, ale metafiziciilo:

o G6 nduri Si lucruri
r Adevir
. Substrat comun, esenle a lucrurilor
. Existenla lumii
. Posibilitatea existenlei lumii
. Realitatea
r Universulsi coerenla sa
. Unitate Si diversitate
. originea sau originile lumii
. Predestinare ti liber arbitru
. Finit $i infinit
. Continuu gi discontinuu in lume
. Dumnezeu
. Spirit $i trup
o Relatia dintre,,ceva" Si ,,altceva"
o Schimbarea internS a lucrului gi alterarea lui de cdtre un agent extern
o Spaliu si timp
o G6ndire Si obiect al 96ndirii
o Notiunile universale gi realitatea
o Lucrurile particulare Si realitatea
o ,,Lucrul"
o Principiile raliunii -inn5scute sau dob6ndite?
o Frumosul $i Binele - subiectiv sau obiectiv?

1o
James, 2001, 20-21,
Religia este unul dintre domeniile propice nasterii intrebdrilor filosofice. Religiile, la 16ndul lor,
rSspund la intreb5ri precum "De ce existi Univers?" sau ,,De ce existd ceva?", presupun6nd cd
Dumnezeu a creat totul. intrebarea mult mai important; rezidi in ce reprezinti diferenla dintre
religii gi filosofii- Unii autorill au oferit un rdspuns: diferenla dintre filosofie gi religie e dati de
raJiune. Raliunea pune limite ideilor filosofice, astfel ci nu toate problemele filosofice pot fi
rezolvate. Religiile, pe de alt; parte, persistE asupra revelaliilor Si a scripturilor, gisind alte
surse ale adevdrului, in afara ra{iunii.insi raliunea, chiar daci nu poate r6spunde unor anumite
chestiuni filosofice, poate areta micar cd unele rispunsuri nu sunt suficiente $i de ce. Este
astfel util si 96ndegtifilosofic ca un exercitiu, chiar daci solulia nu apare.

STtrNTA

Spre deosebire de Stiinte, filosofia cautd respunsuri la probleme pe care aceasta, stiinla, nu le
poate rezolva. De exemplu: De ce existim? Cum pot $ti ci nu trdiesc un vis? Ce face ca un lucru
si fie bun sau rdu? Oamenii posedd voinld liberi?. ,,Filosofia este numele dat intrebdrilor
rimase firi rispuns, spre satisfaclia tututor celor care le-au pus"12. Pe de altd parte, nici
filosofia nu poate rdspunde la probleme in modul in care o fac $tiintele. Alfred Ayer ar5ta ci
,,filosofia trebuie distinsi de arte gi Stiinte prin metodele sale 5i nu prin subiectele sale. Filosofii
emit afirmatii ce vor si fie adevirate, gi adesea se bazeazd pe argument 5i pentru a-$i prijini
teoria Si pentru a respinge pe allii; insi argumentele lor sunt speciale. Dovada unei afirmatii
filosofice nu e, sau e doar arareori, precum dovada unei afirmatrii matematice ... sau a uneia din
$tiinlele descriptive. Teoriile filosofice nu sunt testate de observa1ie"13.

Un motiv pentru care Stiinta nu poate rSspunde la chestiunile filosofice de acest fel este cd ea
insiqi este fundamentati pe rSspunsuri deja date la aceste chestiuni. Daci e si presupunem cd
suntem treitori intr-o realitate virtuald, generatd de computere, $tiinla nu ne poate ajuta, cici
ea presupune ci simlurile ne oferi calea spre realitate. Dacd intrebdm ,,De ce existd ceva"?,
$tiinta ofer; teoria BiB Bang-ului, teoria producerii materiei $i energiei, a spatiului 5i timpului.
insi ea nu poate rispunde la intrebarea ,,de ce existi ceva?". Un alt motiv pentru care $tiinla
nu poate r;spunde la aceste intrebdri fundamentale este pentru cd adesea acestea se referi la
semnificatriile cuvintelor Si la cuvintele insele 14. De exemplu, Stiinla nu poate r6spunde la
intrebarea ,,Avem voin{i liberS?" pentru cd nu poate stabili ce este ,,vointa liber;". Cu toate
acestea, ttiinta nu este complet lipsiti de importanld in filosofie. Unii cred cd $tiinta ne
dovedegte existenta unui creator al lumii, al!ii, dimpotriv;, aduc6nd dovezi $tiintifice pentru

11law,2007.
1'?James,
2001, 17,
13
A. Ayer,The Prohlem of Knowtedge.
\a
Law,2oo1.
asta. ins; Stiinla nu poate rdspunde la alt; intrebare legati de existenla unei Fiinte Supreme:
De ce existd riul?. $tiin!a, in concluzie, poate oferi dovezi pentru existenta sau inexistenla unei
Fiinle Supreme, insa nu poate stabili daci aceasti Fiin!; poate exista sau nu1s.

ALTERNATIVA LA STIINTA

ins5, chiar dacd filosofia nu poate sustine multe dintre rispunsurile, soluliile sau opiniile sale
prin perspectiva raliunii $tiintifice gi pe baza dovezii qtiin!ifice, strategiile ei pot fi altele. Astfel,
chiar daci nu poate arita (dovedi) rispunsul corect, poate imagina un rdspuns gi poate ardta
(intui) care nu este un rdspuns corect sau plauzibil corect. Sau, poate infirma corectitudinea
intrebirii. De exemplul6, la intrebarea,,De ce exist5 ceva mai degrabi dec6t nimic?", putem si
rdspundem ci intrebarea nu are sens. Ceci, atunci cAnd considerdm ce nu e ,,nimic" intr-o
anumit5 situalie, spunem ci nu e nimic acolo. insd nimicul pe care-l presupunem in intrebarea
de mai sus implici ceva mult mai important: absenla chiar a spatiului Si a timpului. insd, oare
aceastd noliune absolutd de nimic are vreun sens? Putem sd ne intrebdm despre un nimic
radical, absolut? Nu e aceasta o fals6 problemd? DacS notiunea de nimic nu are sens, atunci nu
are sens niciintrebarea de mai sus,

DoMEN ALE FtLosoFtEl

Un mod de a elucida diferitele aspecte ale filosofiei este de a le supune unei clasific;ri potrivit
domeniilor filosofiei. Exisu mai multe domenii majore ale filosofiei clasificate dupd o diviziune
tradi!ionald: Epistemologie, Eticd, Logicd, Metafizicd, tstorio filosofieilT.

A. Epistemotogio se ocupd de natura 5i scopul cunoagteiii $i justificirii. Ea atacd anumite

chestiuni:

o Ce inseamni ci un lucru e adevirat gi care e natura acestui adev6r?

o Ce lucruri pot fi cunoscute, gi sunt opiniile noastre despre ceea ce merge dincolo de
evidenta simlurilor justificate?
Exist; cunoa$tere dincolo de gtiin!6?
Care sunt limitele auto-cunoaSterii?
Exist5 cunoagtere morald?
Care sunt sursele cunoaSterii? (perceplie, memorie, introspeclie, ratiune)
Poate fi ratiunea matematicd independenti de experientd?

tt td. ibid.
16
Law, 2007, 20.
- Descrierea de maijos a domeniilor filosofiei apare in: Audi, 2005.
7
O temi majori a teoriei cunoasterii este scepticismul. Scepticismul e divers, dup; tipul de
cunoa$tere pe care o definegte ca imposibilS. Ceea ce numim scepticism humean (dupi Hume)
se opune opiniei potrivit c;reia orice argumente inductive (probabile) pot fundamenta
cunoaSterea. Scepticismul cartezian se opune ideii ci am avea vreo cunoa5tere. Dincolo de
intrebarea daci avem cunoa$tere sau nu apare problema structurii pe care trebuie s5 o aibS un
ansamblu de cunoagtere sau de opiniijustificate. Apar fundalionali$tii traditionali, care spun cd
toate opiniile trebuie s; fie axiomatice; fundalionaligtii moderati, ce cred cd opiniile
fundationale sunt necesare intr-un corp de cunoagtere, insi trebuie justificate non-inferential
numai intr-un anume fel; 5i coerenti$tii, ce sustin cunoaSterea Si justificarea nefdc6nd apel la
elemente fundalionale.

B. Etico e studiul filosofic al moralitdlii, ca set de standarde de comportament. Cea mai

teoreticd parte a ei lmetaeticol se referi la sensurile conceptelor noastre morale - obligalie,
dreptate, actiune bune - adici la tipurile de evidenld necesare propoziliilor despre subiectul
respectiv, ti tipurile de propriet;li care, aparent, stau la baza aplicatiei conceptelor. Obligatia
moralS utilitaristd provine din contributia noastre potentialS la perpetuarea binelui. Obligatia
kantianS e o proprietate pe care actele insele o posedi prin faptul ci sunt supuse unor principii
non-consecventialiste, e.g. principiul care interzice minciuna, indiferent de consecin!ele ei. Et/co
normotivd vine in afara metaeticii Si se refer; la formularea principiilor ce ghideazi deciziile,
Apar intrebdri fu ndamentale:

care sunt obligaliile noastre morale gi drepturile noastre morale ?

ce drepturi legale trebuie acordate de stat cetetenilor?

existd o scuz; pentru faptele rqprobabile?

C. Logico se ocupd de metode de a diferen{ia intre argumente valide gi nevalide.

D. Metofizica se ocupd de cdutarea criteriilor pentru a determina ce feluri de lucruri sunt reale.
Aceste criterii sunt obiectul ontologiei.

Alte probleme ontologice majore:

Exist; lucruri mentale, fizice gi abstracte?

Existi numai fizicul gi spiritualul?
Exist; materie $i energie?
Sunt persoanele sisteme fizice complexe, sau au callt;!i ireductibile la sistemele fizice?
C6t de mult se poate transforma o persoani pentru a rSmene in acela$i timp identic; cu
sine?
Exist; o libertate a persoanei ce diferi de libertatea animalelor?
 . Ce reprezint; o leBe cauzald?

Uneori metafizica poate include gi probleme cosmologice, cercetand chestiuni ca inceputul

timpului, infinitatea timpului, caracterul creat al timpului.

lstoria filosofiei. Un domeniu al studiului filosofiei ce e un adev;rat domeniu filosofic, gi nu

istoric. lstoria filosofiei e ea insdgi filosofici. Adesea, istoria filosofiei include interpretiri ale
textelor marilor filosofi ca interpret5ri filosofice. Interpretarea unui filosof este ea insS5i o
problemi filosofic;. lstoria filosofiei poate fi istoricS, pe epoci, nalionale, sau istorie a migcirilor
filosofice (Existentialism, Pozitivism).

GENERALITATEA

Filosofia dezbate probleme de maximd generalitate (metafizica studiaze toate nivelele realului,
epistemologia standarde de evidenli ce se aplicd in orice g6ndire). in acest fel, orice disciplini
poate contribui la studiul filosofiei. Astfel, nici un subiect nu e in afara gSndirii filosofice, degi
existe teme distincte filosofic vorbind. Orice subiect poate sugera chestiuni filosofice.

ALrE D'MEN ALE FtLosoFtEt

Filosofio minlii, Analizeazdatet relalia dintre mental gi fizic, cat Si concepte ce implicd o
realitate mental6: credinli, dorintre, inten!ie, emotie, sentiment, senzalie, pasiune, voint;,
personalitate. Cu toate acestea, cum sunt aceste elemente explicabile in sens de
comportament?
Alte intrebSri:
. Care e relalia dintre proprietSliie mentale 5i cele fizice?
o Pot fi doud persoane perfect asem6ndtoare fizic $i totusi diferite mental?
' o Ce face diferenta dinve acliuneo de a ridica o mind gi migcarea corpului de ridicare a
m6inii?
. Actiunile sunt cauzate de evenimente mentale, dar nu 5i migcirile corpului?
o ExistS o cauzatie mentalS, dar nu una deterministe, ce determinS libertatea actiunilor
noastre?
. Exist; libertate a acliunilor sau ele sunt determinate cauzal?
. Elementele mentale intr6 in explicarea acliunilor noastre, sau acliunile pot fi explicate
fizic?

Filosofia religiei. Se ocupS cu inlelegerea noliunii de,,Dumnezeu", inclusiv a atributelor sale:

omniscienld, omnipotenld, omnibenevolenld. intreb5ri: omnipotenla modifici legile logicii?
Alte teme: argumente pentru anumite forme de teism, credinl6 Si ratiune, limbajul religios,
religie ti moralitate, problema reului (cum un Dumnezeu cu totul bun poate permite riul in
lume).

Fitosofio ttiintei. Clarificd cercetarea Stiinlificd gi rezultatele acesteia. Chestiuni: natura legilor
ttiintei, a explicaliilor gi a teoriilor ei; natura entit5lilor teoretice ce servesc la explicarea
fenomenelor obsevabile (legile fizicii etc.); relaliile dintre $tiinlei (cum e legatd psihologia de
biologia creierului; cum sunt legate $tiintele sociale de $tiinlele naturii - sunt asemin6toare sau
incapabile de a descoperi universal, precum cele Stiinlifice?; legile statisticii in gtiinta social;
trebuie se includd concepte precum credint6 sau dorinli; este explicatia aceeasi in toate
Stiintele?).

Fitosofia potiticd. Analizeazi justificarea Si limitele controlului indivizilor; sensul egalititii; bazele
libertdtii economice. Analizeaze natura si argumentele curentelor politice: laissez-faire
capitalism, democralie a bundstdrii, anarhism, comunism, fascism.

FilosoJia sociold. TrateazA probleme morale cu dimensiune social6. Justific;ri pentru etica
jurnalismului, educalia obligatorie, tratamentul preferenJial al minorite!ilor, corectitudinea
taxirii, limitele expresiei libere.

Fitosofiajuridicd. Topici: ce este legea, ce tipuri de legi existd (pozitive sau naturale), ce relatie
are legea cu moralitatea. Ce principiijustifice pedeapsa $ijustilia p.ena]l

Etico medicold. Topici: justificarea procedurilor speciale apiicate de medic asupra pacientului
(avortul Si eutanasia); standarde etice pentru cercetare: inginerie genetice, experimente pe
subiecli umani.

Eticd ofocerilor. Topici: locul afacerii in societate, relalia dintre obligaliile morale 5i dorinta de
profit, responsabiliteti sociale ale corporatiilor, drepturile corporaliilor in societate.

Fitosofio ortei. Trateaz; natura artei. Topici: cum sunt interpretate $i evaluate creatiile artistice,
cum se relalioneazi artele intre ele, cum se relationeazi artele cu frumosul natural,
moralitatea, religia, Stiinla. Estetica analizeaze ;i chestiuni epistemologice despre ce tip de
evidenle avem de a o operi de arti gi in particular ce tip de evidenli ne poate da aceasta
despre noi. Existd gi o metafizic; a esteticii: ce proprietate este frumosul in picturS, sau un
poem este o entitate fizicd exist6nd acolo unde e scris sau memorat sau este el ceva mai
abstract, propriet;tile mentale gi fizice nefiind decAt vehicole ale unei asemenea realitdli?

10
Fitosofio timbojutui. Topici: natura semnificaliei, relatia dintre cuvant Si lucru, teoriile inv;I;rii
limbajului, distinclia intre literal gi figurativ. Teoria referin!ei, a semnificatiei: ce este necesar,
de exemplu, pentru a ne referi la Socrate atunci cand folosim numele dar nu am intalnit
niciodat; persoana gi nu am citit niciodati vreo operS de-a sa? Daci g6ndurile sunt mentale,
cum poate continutul lor si se refere la obiecte externe? Relatia lingvistic-conceptual: cum
putem avea concepte firi termeni lin6yistici, este 96ndirea posibile separat de limbaj?
Exist; si alte subdomenii ale filoscifiei universitare: filosofia logicii, istoriei, matematicii,
medicinei, educatiei, feminismului, lingvisticii, vie!ii, culturii, filmului, sportului, literaturii etc.

Mttoo*t rttosone/8

Diologul socrotic a celebrat metodo socraticd in filosofie. in Diologurile lui Platon, potrivit a$a-
numitei metode ,,dialectice", ideile sunt expuse, explorate in relalie cu semnificatia lor,
analizate pe baza criteriilor plauzibilitilii 9i consistentei. $i in cazul lui Platon, dar mai ales
Aristotel, g6sim modele de anatizd conceptuold. in Etico Nicomohicd, el analizeazd pe larg
conceptul de virtute (oreiEl. Metodo socroticd Si onolizo conceptuold fac parte din arsenalul de
metode ale filosofilor.

Adesea s-a pus intrebarea dac; metoda filosoficd in general e diferitd de analiza lingvistice sau
de analiza conceptuald in genere. Pentru a diferenlia intrucatva metodele filosofiei, cea mai
bun6 cale e si le comparSm cu metodele $tiinlelor, Pe parcursul sec' XIX-XX a existat credinla c5
metoda gtiinlifici este paradigma metodei ralionale 5i obiective de ciutare a adevirului.
Evident, s-a presupus ci 5i filosofia trebuie s5 urmeze c;ile stiinlei in analizele sale. Existd 9i
ast;zi presupunerea cd metoda Stintificd se bucurd de inftietote in cercetoreo filosoficd.
Aceasie presupunere d intiietdtii metodei gtiinlinice e prezenti cu precddere in epistemologie,
metafiziC{9i metodologia filosoficd.

Si vedem aplicaliile acestei intaietali in metodologia filosoficS. in primul 16nd, convingerea cd

metoda stiinlific; e necesari c;uterii adev;rului in filosofie. in al doifea r6nd, tendinla de a
rezolva chestiuni de metodologie intr-o manieri asemindtoare celei 5tiinlifice De exemplu,
chestiuni ale filosofiei min!ii (problema minte-corp) sunt analizate cu apel la rezolvarea
gtiin{ific;, in cazul, de exemplu, al materialismului eliminatoriu. Metoda Stiinlific; poate deveni
astfel determinanta pentru inventarul realitdlii (in metafizicd) 5i pentru standardele noastre de
rationa litate (epistemologie).

Epistemologio sau metafizica, Comenii de baz;, pot servi drept standarde de rationalitate
pentru filosofie, ca fitosofii prime, Ele nu sunt perfect compatibile ca perspective fundamentale

13
Prezentarea metodelor apare in: Audi, 2005.
tt
filosofice tradilionale gi de aceea nu pot servi ambele discursului filosofic atunci cand le este
acordatd aceeagi insemndtate. Mai degrabS, una este relevanti pentru cealalt; intotdeauna
atunci cand lansim o convingere filosoficd, insi numai dac; una o urmeazi pe cealaltS. Daci
luim epistemologia ca filosofie primi, atunci ceea ce constituie obiectul cercetdrii ei (ceea ce
poate fi obiect al cunoasterii Si al convingerii justificate $tiintific) creeazi o ontologie care pune
obiectele respective ale cercet5rii ca obiecte prime potrivit relevantrei lor in discurs. Daci luim
metafizica tradi!ional; drept filosofie primA, promovam acele obiecte ce sunt luate de
metafizicS drept reale, Si, implicit, promovdm standarde de rationalitate $i justificare care
permit convingeri justificate despre ocele obiecte gi nu altele. Astfel, metoda noastrS filosoficd
va afecta intregul demers: daci metoda se bazeazd pe adeviruri aprlori (adevdruri ce pot fi
justificate dincolo de experien{5), atunci suntem ralionali$ti epistemologic Ai realigti metafizic.
Dac; metoda noastrd filosofici e epistemologici, dominatd deci de observatie 9i experiment,
sau de ideea c; opinia filosoficd e justificatd de observatie sau experiment, suntem empiristi
epistemologic ai experimentaligti in metafizicd (i.e. suslinem o ontologie, o ordine a realit5lilor
ce propune obiecte care sunt experimentable gi necesare cerceterii lumii prin experiment). in
concluzie, nu putem propune o epistemologie fdri metafizic6 li nici o metafizicd f6r6 nici un fel
de presupozitii epistemologice. in genere, se considere cd tot ceea ce e cognoscibil e real, insd
c; nu tot ceea ce e real e intotdeauna cognoscibil (in sens gtiinlific).

Metoda filosofic;, potrivit diferitelor sale perspective, nu este perfect asimilabili celei
Stiintifice. Prima poate fi consideratd o metodd teoretic; qi nu propriu-zis Stiintific5, de a
construi teorii in relalie cu datele exterioare: a formula intrebiri, a formula ipoteze, a compara
5i a evalua, a adopta teorii prin prezentarea diferitelor perspective despre probleme
aseminitoare sau despre aceea$i chestiune. in filosofie, metoda teoretic; apare odat5 cu
Socrate Si cu incerc5rile sale de a cduta definilii prin reviziuirea lor [a rispuns la exemple gi
contraexemplels.

E FtLosoFtA AUToNoMA?

Este o intrebare legimite in misura in care putem spune cu certitudine cd filosofia e distinctd ca
domeniu fa!5 de alte domenii asemdndtoare, av6nd probleme proprii $i chiar metode proprii,
insi nu putem Sti sigur c; ea e outonomd, anume ci domeniul ei de cercetare implicd ,,un fel de
independenf5 fa{d de alte asemenea domenii"2o, Exist5, ti la nivelul autonomiei, o outonomie
,,tare" (fundamentat; pe un statut metodologic Si conceptual distinctiv) 5i o autonomie,,s/abd"
(independen!a sociologicd $i institutionald a disciplinei manifestate in plan academic prin
departamente propriil loutonomio gr. capacitatea de a se guverna pe sine prin legi propriil.

tt
Audi, 2005, 331.
to
Aucii, 2005, 332.
L2
Autonomia ,,slab;" poate fi sus!inutd gi daci disciplina filosofiei adopt; o perspectiv;
noturdlistd. Abordarea naturalist; dduneazd autonomiei ,,tari", in misura ln care ,,abordarea
naturaliste a filosofiei nu implic5 faptul cd nu existi chestiuni filosofice la care se rispunde prin
reflectie mai degrabd prin cercetare Stiintific;, ci cA statutul rdspunsurilor e mai degrabi
empiric decat o priori, ele fiind, in cele din urmi determinate de observatie, a$a cum sunt Si
ipotezele Stiintifice, chiar dacd intr-o maniere mai putin direct6" (Audi, 2005, 331). Autonomia
,,tare" nu poate fi sustinut; decdt in cazulin care cel pulin unele teze filosofice sunt considerate
o priori, ele fiind astfel determinate de standarde filosofice dstincte, neav6nd nevoie de a fi
judecate pe baza evidentei $tiinlifice.

ASadar, este filosofia doar ulor mai generalS dec6t gtiinta sau pune ea intreb;ri diferite ca
subiect de cele gtiinlifice? Existe o autonomie de focto a filosofiei?21. Dezbaterea este abla Ia
inceput. in orice caz, faptul c6 filosofia posedS sau nu standarde autonome de apreciere mai
ales in chestiuni normative, o problemd deschisd dezbaterii, nu inseamni ce la momentul actual
ea se desparte de Stiin!5 sau cA intre in competitie cu ttiinla. Caracterul distinct al filosofiei nu
implici opozilia $i nici competilia22. Chiar dace autonomia ,,tare" e pusS in discutie, autonomia
institulionale rezistd gi poate fiintiritS.

F t LosoF tA cA M ETAD lsct PLt N A

in alte discipline decat ttiinlele filosofia poate servi ca metodisciplinri. Chestiuni referitoare la
un anumit domeniu de studiu, la natura conceptelor sale gi a relaliei acestora cu alte discipine
sunt, in genere, chestiuni pertinente pentru filosofie. Filosofia e fundamentalS pentru stabilirea
diverselor standarde de eviden!5 utilizate de alte discipline23. in plus, disciplinele normative,
cele care presupun etici normative sau standarde etice cum sunt jurnalismul, medicina, Stiintrele
juridice, teologia sunt sprijinite de argumente ce aparlin de drept filosofiei.

$tiinlele juridice. Filosofice sunt chestiunile referitoare la natura legii, potrivit viziunii pozitiviste,
bazat5 pe legea vdzuti ca o chestiune a realit;tii institutrionale, sau, in sensul legii naturale, ca o
crealie a comunitS!ii bazati pe moralitatea publici. Filosofia se ocupd de intrebdrile referitoare
la ce relatie ar trebuilegea si aibd cu moralitatea publicS. Unele standarde de eviden!5, cum ar
fi, ce constituie dovada vinov6!iei, sau ce ar trebui s5 hotdrasci ce reprezinti o ,,persoani
rezonabilS" - in cazul, de pild6, al neglijenlei sau malpraxis-ului? Chestiunea responsabilit5lii
morale gi a celei in fala legii, a relatiei dintre cele doui, inclusiv in cazul vinovSliei partiale sau a

" Audi, 2005, 332 sqq.

,,,,,.,
lo.to'o.
" Audi, 2oos, 332.
13
capacit;lii reduse de funclionare a individului, reprezintS chestiuni unde domeniul filosofiei Si

cel at Stiin!eijuridice se intrepdtrund.2a

in teotogie, chestiunea naturii divinit;tii sau a condiliilor de ralionalitate pentru credinla

religioasd reprezintd in acelagi timp teme ale filosofiei. inlelegerea naturii $i posibilit5tii riului,
in cadrul relaliei dintre etic5 Si religie, fie a r6ului moral, rezultat din fdridelege, fie a celui
natural, rezultat din nenorocire, intr-o lume unde Dumnezeu e considerat omnipotent,
omniprezent $i bun e o chestiune ce a preocupat g6ndirea filosofici de-a lungul mileniilor2s.

Medicina practice o conceplie despre sdnState care este normativd, mai ales in cazul sinitS{ii
mintale.

Jurnalismul poate avea chestiuni ce sunt dezb;tute in filosofie. Prima chestiune se referd la cea
este atat de important incdt si aibi nevoie de mediatizare. in al doilea 16nd, filosofia poate
r;spunde la intrebiri legate de obiectivitatea necesari unor mediatiz;ri $i editoriali26ri
echilibrate. in al treilea 16nd, filosofia poate dezbate calitatea unei dovezi, atunci cdnd sursa nu
e de incredere.

Business. O perspective normativ-etic; este necesar; in domeniul afacerilor. Justilia economicd,

competi!ia fair-play, politicile de angajare, responsabilitatea corpora!iilor, partidelor,
sindicatelor reprezint; teme recurente ale afacerilor ce pot angaja dezbateri filosofice.

CARE EsrE Locul FtLosoFtEtiN Drscu{sul AaDEMrc? V\BTUT,LE FtLosoFtEt

Filosofia e un domeniu fundamental al cunoagterii. Ea contribuie la capacitatea de rezolvare a

problemelorin orice domeniu. sensul ei este interdisciplinar. Subiectele sale sunt multiple26.

waruTttr nrcsontfT

Gdndirea crificd. Studiul filosofiei dezvolt; capacitatea de organizare a argument6rii.

Epistemologic, filosofia e singura disciplini care examineazi standarde de evidenli $i criterii
pentru ralionalitate intr-un mod sistematic 5i general. Alte teme specifice gandirii critice sunt:
defini{ia, cunoaSterea, explicalia, cauzalitatea, justificarea, comunicarea, semnificatia, adevirul.

Normdtivitoteo filosoficd. Filosofia dezvolti o atitudine aparte fa!5 de normativitate.

Normativitatea se referd in genere la ce ar trebui sau ce nu ar trebui sa fie, la ce e drept gi la ce
nu e drept, la ce e de dorit sau nu -in opozilie cu ceea ce existd in fapt. Astfel, intreb;rile

to
ld.ibid.
25...,.,
lo.loto.
'u Audi, 2005, 333.
" cf, Audi,2oo5,333 sqq.
74
pertinente filosofic referitoare la normativitate ar fi: care sunt drepturile morale ale persoanei?
Ce obligalii morale au oamenii unii fa!5 de ceilalli intr-o societate? Ce reprezint6 distribuirea
justi a drepturilor Siin determinarea pedepselor? etc. Domenii precum etica filosofici, filosofia
dreptului, filosofia politic; trateazd importante chestiuni normative.

lnterdisciplinaritoteo. O functrie esenliale a filosofiei este de a incuraja interdisciplinaritatea.

Astfel, orice $tiinl; produce intrebdri filosofice referitoare la propria ei natur;. Multe discipline
pun problema relaliilor dintre ele gi alte discipline, relatii care reprezinte obiect al filosofiei.
Filosofia ia ca subiect de analizi $i metodele de cercetare ale diferitelor gtiinle. Elaborarea
filosofici asupra acestor metode implic; alte chestiuni pi alte scopuri dec6t cele ce apar in
explicarea tehnice a acestor metode. Filosofia propune o inlelegere a acestor discipline - a
presupozitiilor lor, a standardelor lor de evidenld, a modurilor de explicare. in acest sens,
filosofia are un rol interdisciplinar gi metadisciplinar in analiza acestor Stiinle Si a relatriilor dintre
e le.

Scrierea 5i comunicdreo. Scrierea academic; este sustinutd prin filosofie la nivelul calit;lii
discursului. in genere, studiul filosofiei necesitd scriere analitic6, lectu16 criticS, formularea unor
probleme Si a unor rdspunsuri la aceste probleme. Nici o alti disciplind nu incurajeazi
argumentarea verbalS sau analiza conceptualS aga cum o face filosofia. in plus, filosofia i5i
incurajeazd studenlii s5-9i formuleze propriile abordiri critice $i propriile teorii, in incercarea de
calit;ti ale scrisuluifilosofic
a se deta$a de simpla expunere sau de teoriile deja formulate. Alte
sunt claritatea, interpretarea detaliatd, analiza punctului de vedere al celuilalt, folosirea
exemplului concret2s.

in concluzie, filosofia, ca studiu critic al ideilor, ca cercetare a adevdrurilor fundamentale Si a

unei imagini asupra lumii, ca studiu al principiilor de conduitd, este in acela$i timp o disciplind
descriptivd $i prescriptivS. Ea poate fi descriptivi Si prescriptive in relalie cu aceleagi subiect: de
exemplu, a evita Si a sustine evitarea grelelilor in argumentare este o atitudine implicit
prescriptiv;.

Doui PAMDTGME: DEoSEBTREA DTNTRE STIINTELE NATUR St ST|INTELE sptqtruLut

Primele, Stiinlele naturii, sunt explicative (ca $tiinte ce stabilesc legi pe baza constat;rii
regularititilor din naturi). De cealalti parte, $tiintele spiritului sunt hermeneutice (individ,
societate, istorie), cdci angajeaz6 intreaga noastrd structur; mental;, implicind intelectul,
sentimentul $i voinla. Pe baza acestei diferenlieri, filosoful 6.H. von Wright va face distinc{ia

'" Audi, 2005, 333-334.

15
injje explicdtia couzald (specific; $tiinlelor naturii 9i monismului metodologic al acestora) 9i
2e
intelegereo teleologicd (proprie gtiintelor spiritului 9i dualismului lor metodologic).

Potrivit lui von Wright, specificul metodic al explicatiilor din Stiinlele sociale 5i din Stiinlele
istorice se lasd reconstruit adecvat numai atunci c6nd - in loc de a recurge la ideea traditionale
cu privire la rolul empatiei - se iau in considerare argumentele logic-practice 9i teleologice pe
care ea le implicd. Ceea ce allii numesc ,,explicatie printr-un motiv" sau ,,explicatie ralional5", ar
putea afla intemeierea sa intr-un tip de explicatie structurat ,teleologic'3o. Fundalul teleologic
este ,,fundalul motivational" al explicaliilor istorice. Telurile 9i scopurile sunt culturale. E.g.
Hegel: evenimentele istorice sunt inteligibile sub aspectul aparitiei ti desfSSuririi lor numai prin
raportare la tradi!ie, fundalulspiritulul unui timp vedenit istoric.

,,A indica temeiul -intentia, scopul, motivul, - unei acliuni inseamnd a respunde precis la
intrebarea ,de ce' a fost intreprinsi acliunea; aici intrebarea $i expresiile lingvistice folosite in
ea sunt de conceput mai intii aqa cum se prezinti ele efectiv in viala practic;. Nu in cele din
urm;, cercetarea logicii intemeierii practice vrea s5 contribuie la a preciza intrebarea ,de ce?'5i
la a pune la indem6ni criterii pentru judecarea unui rdspuns,,exact". O actiune este explicat;
conform unei forme a intemeierii practice atunci cand ea este inteleasi ca mijloc pentru un
scop. in mod obisnuit, ,scopul' inseamni intenlia celui ce aclioneazd; mijlocul semnificd ceea ce
el face pentru a-5i atinge scopul,"31

FrrosoFrA cA GrrsrfswtssENscHAFTiW'IHErM DrtrHEy $r PARADIGMA HERMENEUTICA

in timp ce obiectul cunoagterii in $tiintele naturii se raporteaze, prin procedurile inductiv-

deductive, experiment Si constructie de simboluri, la presupoziliile asumate ipotetic ale unui
complex al explicatiei cauzal-nomologice, obiectul cunoasterii in $tiinlele spiritului este dat
acestora in prealabil ca,,via1a" ins59i, 9i devine accesibil in corela!ia teleologico-hermeneutic; a

triirii, comprehensiunii Si interpretirii. Potrivit principiului filosofic fundamental al lui Wilhelm

Dilthey, treirea nu poate accede in spatele vielii; aceasta este presupozilia sa ,absoluU' Si

totodat; condiflo tronscendentold o posibititdtii :"tiintei spiritulu't32.

Rdsturnoreo hermeneuticd: ,,Dupe Dilthey ceea ce au ,Stiintele hermeneutice'in comun constd

in felul specific al relaliei cu obiectul cunoa9terii, care - ca sA ne exprimem in termenii filosofiei
transcendentale - este fundat in condiliile comprehensiunii expresiei lingvistice. intruct via1a,
ca presupozilie absolut; a cunoa$terii, cuprinde gi limba, cunogtinla hermeneutic; are de-a face

'?s Analiza pleacd de la: Riedel, 1989.

to
Riedel, 1989, 167.
" Riedel, 1989, 168.
tt Riedel, 1989, ao.
L6
nu numai cu texte, ci Si cu exprim;ri ale vielii foarte diferite, precum institulii Si legi, opere ale
artei li tehnicii, moravuri 9i actiuni care sunt de ,inleles' $l de ,interpretat'in ceea ce au ele
particular, adici fiecare in funclie de situatia ti ,atitudinea constiinlei' proprii unei lumi social-
istorice date"33.

,,APOR'A'' COMPREHENSIU NE - EXPLICARfl

Ontologia fundamentalS ce tematizeaz; luind ca fir

- existd in fond numai comprehensiune,
conducdtor timpul $i istoricitatea. Cotitura ontologicS a problemei metodologice - De la istoria
spiritului a
lui Dilthey la ontologia fundamental5, interpretarea rezult; din cotitura
hermeneuticA a ,,sensului fiinlei". Existe numai comprehensiune, iar explicalia - relalia
cercet;rii gtiinlifice cu datul pur al faptelor Si legilor - e derivat;. Nu existd dat pur al faptelor 5i
legilor, totul se inlelege intr-un cadru existential, al timpului $i istoricititii (Martin Heidegger).

Pozitivism logic - Orientat spre formalism logic 5i matematic: B. Russell, M. Schlick, L.

Wittgenstein. - Delimitarea natur;-spirit nu este intemeiati nici in functie de domeniu, nici
metodologic. Ambele sunt Stiinte ce se raporteaz; la ceea ce este dat real in mediul aceloraqi
metode analitice. Pentru Stiinla reali, exista numai explicare, iar comprehensiunea nu e decat o
,empatie subiectiv;'. Comprehensiunea poate aduce numai servicii euristice in stabilirea
datelor, insd nu intervine in complexul explicativ cauzal-nomologic.

Comprehensiune -
condilie fundamentale a cunoatterii prin refleclie (prin intermediul limbii
gi a tot ceea ce e reflectat in limbd - text, lege, oper6, institutie, moravuri, acliune, v,oi6).
Comprehensiune condilie fundamental5 a cunoa5terii fiinlei (Heidegger). Teza hermeneuticii
-
existentriale. Orice act de refleclie asupra datului imediat presupune comprehensiunea (ca
orizont de istorie, de timp). Orice dat imediat care nu e natural presupune comprehensiunea.

Explicare - condilie fundamentald a cunoasterii prin analizi.

,,Dacd enunlurile gtiinJelor spiritului se sprijind pe comprehensiune Si pe mijloacele

interpret;rii, atunci stirile de lucruri ce sunt de interpretat nu mai sunt explicabile; daci, invers,
ele se sprijind pe explicare Si pe mijloacele subsumerii, stirile de lucruri subsumate nu se mai
lasi in1elese"3s.

Presupoziliile ontologice rad ica l-e m piriste:

tt t989.40.
Riedel,
3a
Apud Riedel, 1989.
tt Riedel, 1989,42.
L7
 a. Pdstrdreo unitdtii unei metode in confruntore cu porticularitd le empirice ole obiectului
cunoa1terii, - monism metodologic. in timp ce dire4ia existen!ial-istorici admite
explicarea numai ca o varietate degradati a comprehensiunii, care a trecut in sarcina
unei ,,intelegeri a datului in ininteligibilitatea lui esen1ial5", pentru directia analiticS,
invers, comprehensiunea trece drept un fel de explicatie ce se prezinti in faptul psihic al
empatiei.
Monism ontologic - delimitarea a ceva dat drept cadru de referinld al cunoa$terii
posibile ce consti din realitatea datelor lumii sensibile, iar potrivit conceptului
hermeneutic-istoric, din evenimentele de sens asumate (Heidegger).
Limitore origindld o Jilosofiei prin obiectul ei, adici prin obiectul la care se raporteazi
material. Pentru filosofia analitic;, $tiinlele naturii sunt cele ce prescriu paradigma
metodoloBicS; pentru filosofia hermeneuticS, Stiintele spiritului mai ales cele filologice
oferi paradigma dupd care trebuie s; se conduci interpretarea textului in vederea
lSmuririi cuvintelor fundamentale ale ,sensului'fiintei. Filosofia, in ambele cazuri, ia in
acest fel o alta formi a ei insigi - sau cea a teoriei $tiinlei, sau cea a hermeneuticii36.

Dezbateri clasice $i moderne asupra naturii gi obiectului filosofiei

CURS DE PROPEDEUT|CA 1.4

ANExA. Tema: ce este filosofio?, Dezbateri clasice 5i moderne asupra naturii 9i obiectului filosofiei

*selectia a fost f;cut6 dupS: los6 Medina, claude lMorali, And16 s6nik et al., Ld mibsophie comme debdt entte les textes, colt.
Textes et contexts, Magnard, 1986

Filosofio, potrivitd pentru cei tineri?

Platon, Gotgios 484 c- 485 e, trad. E. Cizek, ini Platon, Opere l,1974
-te-ai apuca de lucruri mai
,,callicles, ci acesta este adevdrul, vei afla-o dac5, lisind deoparte filosofia,
importante. Filosofia este, Socrate, un lucru plScut daci te tii de ea cu m6sur6 in timpul tineretii, insd daci stirui
dincolo de cit trebuie ajunge o nenorocire pentru oameni, Cit de bine inzestrat ar fi cineva, dacb stdruie in filosofie
Sila o virstd matu16, cu necesitate ajunge nettiutor de toate lucrurile in care trebuie se se priceapb cel ce urmeazd
sd ajung; un bdrbat desdvirgit gi respectat, Filosofii ajung neqtiutori de legile care cirmuiesc cetatea, de felul de a
vorbi care are curs in relaliile atit private cit 9i publice ale oamenilor, de pl;cerile 9i dorintele omenesti, intr-un
cuvint ajunB s5 ignore in toate privinlele obiceiurile omenetti. Ond sint implicaji 'intr-o chestiune privatd sau
cet;leneascd, se fac de ris, tot aga cum, cred eu, oamenii politici se fac de ris cind se amestece in discutiile 5i
dezbaterile voastre, se potriveste vorba lu:t Eutipldet Fiecore strdlucejte in ceeo ce-Si dd moi mult silinto.

" cf. Riedel, rga9,42-43.

18
 Pafteo ceo moi more o zileiisi petrcce

Pentru co pe sine insutis-ojungd q se-ntrece.

Omul fuge de indeletnicirea in care se simte slab li o vorbette de riu, dar o laudd pe cea cultivatd de el, din
pertinire, socotind cA astfel se laudd singur. DupA pdrerea mea, cel mai nimerit este s; te ocupi de amindou6; din
filosofie, este un lucru bun si te impertasesti, pe cit este util educatriei, Si nu este ruSinos ca un tindr s; filosofeze.
lvi se pare insd un lucru ridicol, Socrate, ca un om ajuns la maturitate sA mai filosofeze incd, astfel cd cei ce
filosofeazS'imi fac o impresie foarte aseminitoare cu alintarea Si joaca unor oameni maturi. Cind vid un copil,
cdruia ii este inc6 ingiduit sE se comporte astfel, alintindu-se gijucindu-se, imi face pl;cere 5i consider cd este un
lucru agreabil care gade bine unui copil de conditie liberS; pe cind, dacd aud un copil vorbind cu seriozitate, imi
face o impresie dezagreabil5, imi supdrS urechile Si socotesc c; este un lucru vrednic conditiei de sclav. Cind auzi
un om gingurind sau il vezijucindu-se, ili pare ridicol, lipsit de b;rbdtie Si bun de bdtut.

Acelaii lucru il resimt eu $i fatd de cei ce filosofeazd. Sint incintat s6 vEd ce filosofeazd un biiat tinbf ii Sade
bine 5i consider cd acesta este un om liber, iar cel ce nu se preocupd de filosofie, un om aservit, care niciodate nu
se va face vrednic de vreo fapt; frumoase $i nobild. Cind vdd insd un om matur filosofind incd, fdrd s5 se poatd
dezb5ra de acest obicei, atunci cred, Socrate, c5 acest b;rbat meritd neapSrat si fie bdtut. Cum spuneam
adineauri, omul acesta, cu toati buna inzestrare a firii lui, ajunge neom, fugind de inima cet;lii $i,,de agora ei", in
care, cum spune poetul, ,,bdrbalii ajung ilu$tri", infundindu-se tot restul vietii in unghere, ca sd pildvrSgeasci in
compania a trei-patru tinerei, fird sd exprime nicicind o opinie importantd giserioasd, de om liber."

Epi.ur, Scrisodrc cdtrc Menoiceus, in: Diogenes Laertios, Despre vietile 5i doctrinele fiilozofilor, x, # 122-!35
{XXVIl), trad. C. l. Balmui, Polirom, 1997, pp. 339-341

XXVll. lf22l,,Epicu r il so tutA pe Men oiceus,

Nici in tinerele nu trebuie cineva sa ezite de a se ocupa de filosofie ii nici cind aiunge la bStrinele s; se sature de a
filosofa, cdci nici o virsti nu-i prea timpurie sau prea tirzie pentru sin;tatea sufletului. Cel ce spune cd timpul
pentru studierea filosofiei n-a sosit inci sau c-a trecut e asemenea unuia care ar spune cd timpul fericirii nu-i incd
sosit sau cd s-a dus. De aceea amindoi, Sitinirul gi bdtrinul, trebuie si caute inlelepciunea, cel de-al doilea pentru
ca, inaintind in bdtdnetre, sA se simtS tindr gralie amintjrii celor trecute, iar primul ca sd fie tinSr $i batrin totodatd
prin lipsa de teame fatS de cele ce vor veni, Astfel trebuie s; ne indeletnicim cu lucrurile care ne dau fericirea, cAci,
daci o dobindim, avem tot ce ne trebuie, iar dac6 ne lipseSte, toate acliunile noastre sint indreptate spre
obtinerea ei. (123) Sd faci acele lucruri pe care Ji le-am spus neincetat 5i se te indeletnice$ti cu ele, socotinduJe c5
sint elementele unei vieli fericite. Mai intii sE crezi cE zeul este o vietate nemuritoare 9i fericite, la fel ca ideea
global; pe care o au majoritatea oamenilor despre divinitate. Nu trebuie s; afirmi despre zeu nimic ce ar fi contrar
nemuririj lui sau nepotrivit cu fericirea, citrebuie sA crezi despre el orice poate s5-i pdstreze fericirea, imbinatd cu
nemurirea. Zeii existd cu odevdrat 5i cunoo$tereo lor este evidentd, dor nu sint o5o cum crede mutimeo, care nu
r;mine la noJiunile pe care Si le face despre zei, Nu omul core neogd zeii odoratri de mullime este lipsit de pietote, ci
acelo cdte io drept bune pdrctile multimii despre zei. (124) Cele ce spun oamenii despre zei nu sint anticipatii, ci
presupuneri false; a5a explici ei c; celor ticSlogi le vin cele mai mari rele, din minia zeilor, iar celor buni, cele mai
mari ferjciri Si c6 zeji sint totdeauna stipiniti de propriile lor calitdti 5i le plac oamenii la fel ca ei, dar cd resping, ca
strdin, tot ce nu este de felul lor.

19
Obisnuiejte-te sd crezi cd moatteo nu orc nici o legdturd cu noi, cdci o ce bine Si rdu se ofldin senzotie, ior moorteo
este privdtio de senzdlle ; de aceea, o justd intelegere a faptului cd moartea nu are nici o leg5turi cu noi face sd fie
plScutd ideea cd viata are un sfirgit. Aceasta se face dind vietii nu un timp nelimitat, ci suprimind ndzuinta cdtre
nemurire. (125) intr-adevdr, viala nu insp;iminti pe acela care a inteles temeinic ci nu-i nimic'inspiimintStor in
incetarea vietii. De aceea, nebun e omul care spune cd se teme de moarte, nu fiindcd va suferi cind moartea vine,
ci din cauzd c5 sufer; in asteptarea ei. Cici ceea ce nu ne aduce njci un rau, clnd e sosit, produce numai o suferinta
lipsit5 de temei, in asteptare. De aceea, moartea, cel mai infricosdtor dintre rele, nu are nici legdturd cu noi, dal
fiind ci aiit cit existdm noi moartea nu existS, iar cind vine ea, noi nu mai existdm. Ea nu ote nici o legdtuft nici cu
cel viu, nici cu cel mott, cdci pentru cel viu, nu existd incd, ior cel moft nu moi existd e/, Majoritatea oamenilor insd
uneor; se teme de moarte, ca de cel mai mare dintre toate relele, gi alteori <o alege>, ca un refugiu <fati de relele
din viaF. {126)

Omul inlelept nici nu cere neapdrat s5 triiasc; viala>, nici nu se teme de incetarea ei. N;ci nu-i e silS de a trSi Si nici
nu socotegte incetarea vielii ca un riu. Si intocmai dupS cum oamenii nu caute hrana pur $i simplu cea mai
abundentS, ci cea mai plScutd, tot asa inteleptul caut6 sE se bucure de timpul cel mai plScut Si nu de cel mai lung.
lar acela care indeamni pe cei tineri s; triiasc6 bine, iar pe cei b;trini si sfirteascd bine este lipsit de minte, nu
numai din pricini cd viatra e imbietoare, ci 9i pentru cd face obiectul aceleiasi preocup;ri, s5 trdiesti cum se cuvine
5i sE mori cum se cuvine. Si mai rdu ginde$te acela care spune c-ar fi fost mai bine s; nu ne fi n6scut Si odatd
n5sculi s; trecem cit mai de8rabS prin po4ile lui Hades. (127) DacS intr-adevir el e convins de ceea ce spune, de ce
nu p6r6se$te viata ? l-ar fi usor s6 faci acest lucru, dacd ar fi convins cu tdrie. Daci vorbe$te numaiin ris, vorbele
lui s'int nesabuite in lucruri care nu admit Bluma. Trebuie si ne amintim c5 ceea ce va veni in viitor nici nu ne
apa4ine <in totul>, nici nu e cu totul strdin de noi, incit nici nu trebuie sA ne bizuim intru totul pe el, ca pe ceva
care va veni cu si8uranl;, dar nici sd dezndddjduim, ca de ceva care cu siguranle nu va veni.

Trebuie sd ne mai gindim cd unele dorinle sint fire$ti, altele lipsite de temei j dintre cele firegti, unele s'int necesare,
iar unele sint numaifiresti. lar dintre dorintele necesare, unele sint necesare pentru fericirea noastrd, altele pentru
ca trupul s5 fie scutit de suferinte, iar altele sint necesare pentru trai. (128) Cunoasterea sigure a acestor lucruri
5tie si raporteze orice preferinle qi aversiune la asigurarea sd, dtd i ttuputui Si o tini$tii spiritului, deoarcce aceasta
este scopul unei vieti fericite. in:I-adevit, scopul tuturor actriunilor noastre este sd fim liberati de suferinl5 ii fric;
9i, dupS ce am atins acest tel, furtuna sufletului e potolitd, iar fiinta respectivd n-are nevoie sE umble dupt ceea ce-
i lipseSte, nici si caute altceva prin care si fie implinit; fe.rcireo sufletului Si s cotpului. Cdci otunci ovem nevoie de
pldcere cind din absenlo ei simtim dutere. <Dar cind nu simtim durere> nu mai simlim nevoia pldcerii. De oceeo
numim pldcereo inceputul Si telul unei v'teti fericite. (129].in adev6r, noi am vizut cd pl;cerea este bunul nostru cel
dintii 5i propriu, Pe ea o ludm drept punct de plecare al fiec6rei alegeri Si al fiecdrei aversiuni Si ne intoarcem la ea,
apreciind orice bun cu ajutorul afectelor noastre luate drept criteriu. ii, deoarcce pldcereo este primul dintre
bunurile innAscute, de aceeo nu trebuie sd alegem orice fel de pldcere ot fi, ci odeseo renunldm lo multe pldceti,
cind din ele decurge o neplicere mai mare pentru noi. Si de multe ori consider;m multe suferintre preferabile
plScerilor, dacd suportarea timp indelungat a unor chinuri ne aduce, ca urmare, o plScere mai mare. De aceea, desi
toate pldcerile ne sint, in mod firesc, un bun apropiat, totusi nu orice pldcerc este de ales, intocmoidupd cum, cu
toote cd orice suferintd e un rdu, totuti, prin notuft nu orice suferintrd trebuie totdeouno evitotd. (730)Toote oceste
lucruri se cuvin sd fie judecote, mdsurind unele fold de ottete Si linind seamo de ovontoje Si dezovantoje. in anumite
imprejurdri tratdm binele ca pe un tdu Si rdul, dimpotrivd, co pe un bine, Tot aia socotim ca un mare bine
independenla fatd de lucrurile din afar;, nu a$a ca sd ne multumim cu putin, in toate cazurile, ci ala ca sE fim
multumili qu putin, dacE n-avem mult, /iind pe deplin convinsi cd se desfotd de obundentd in modul cel moi p!i'!!
oceio core ou mdi putind nevoie de eo ii cd orice e t'ircsc se prccurd usot 5i numoi ce e lipsit de o voloore reold e

20
grcu de prccurot. O mincore simpft ne loce tot otit de multd pldcere, co Si o mosd scumpd, o datd ce sufe nla din
couzo lipsei o fost inftturatA, 63!l pe cind piinea 5i apa dau cea mai inalti plScere posibilS, dacd sint prezentate
celuice duce lipsa lor.

De oceea o te obitnui cu o mincore simpld 5i ieftind impline|te tot ce este necesot pentru sdndtote, dd putinti unui
om sd fac; fatd fire multE caznd la cererile necesare ale vietii, il pune intr-o dispozilie mai bund, cind uneori se afl;
'in fata unei mese
bogate, Si il face sd nu se teami de loviturile so(ii. Atunci cind spunem ce phcereo este scopul
vielii, nu inlelegem pldcerile viciosilot sou pldcerile ce constou din desfdtd senzuole, cum socotesc unii, sau din
neStiint6, nepricepere sau din intelegere greiite, ci prin pldcerc inteleaem obsento suferintei din corc si a tulbuftrii
din suflet, (132) Nu succesiunea neintreruptd de chefuri 9i orgii, nu dragostea senzuald cu bbieli 9i femei, nu
desfdtarea cu un peste sau cu alte delicatese ale unei mese imbeliugate fac o viald p5cuta, ci judecota sobrd,
ciutarea motivelor fiecerei alegeri ii respingeri, ca Si alungarea acelot pdre p n core cele moi moritulburdri pun
stdpinire asupra sufletului. Dinve toate acestea, primul 5i cel mai mare bun este intelepciunea. !g_j!CCA
intelepciunea este un Iucru mai de pret chiar decit filosofia; din ea izvordsc toate celelalte virtuli, cici ea ne invatri
ce nu putem duce o viold pldcutd, docd nu-i gi o viatd 'nteledptd, cumsecade gi dreaptd ; Si nici sd ducem o vlald
inleleapt; cumsecade $i dreapt6, care sd nu fie Si o viald pl;cutd, deoarece virtulile mer8 mini in mind cu viala
plAcutS, iar viatra pldcut5 nu poate fi despi4itd de virtu!i. (133) Atunci, dupd pErerea ta, cine e superior unui astfel
de om, care ore pdreri pioose fotd de zei ti totodotd e liberot de ftico mo\ii, cate a studiat cu sirguinlS scopul fixat
de naturS 9i'inlelege cit de ugor poate fi implinitd $i dobindit6 limita lucrurilor bune sau cit de scurte sint durata Si
chinurile lucrurilor rele ? <Destinul>, pe care uniiil prezint6 ca stdpin pe toate, elil ia in ris, <afirmind mai degrabi
cd unele lucruri se intimplS prin necesitate>, altele prln intimplare, altele prin acliunea noastrd proprie. intr-
adev5r, el vede cd necesitatea distruqe responsabilitatea si ce norocul este nestatornic. oe cind oro0riile noastre
actiuni sint libere de stdpin si numai de ele sint leqate in mod firesc lauda si dezaprobarea. (134) Cu adev5rat ar fi
mai bine sd acceptdm legendele despre zei, decit sd ne plecdm sub jugul destinului, cum vor filosofii naturaliSti.
Cdci mitul Drezintd speronta desortd cd ne putem solvo ddcd cinstim zeii, pe cind necesitoteo notutdlistilor e sudd
lo otice ruodciuni, Omul nostru nici nu susline ci norocul este un zeu, cum crede mullimea, fiindcb in faptele unui
zeu nu existd neorinduialS ; nici cd norocul este o cauz5, chiar dacd e nesigurS, deoarece el crede cd oamenilor
<nu> le este dat binele sau rdul de c5tre acesta in vederea unei vieli fericite, ci el procuri punctul de plecare al
unor mari fericiri sau mari dureri, (7351 Omul nostru crede cd nenorccirea celui inlelept este moi bund decit
prospe toteq celui nebun. Pe scurt, e mai bine ca o acliune judecatd bine sd nu-$i datoreze izbinda ajutorului
norocului, Zi 9i noapte deprinde-te cu aceste precepte 9i-n altele la fel, atit singur, cit Si cu unul care-i la iel ca tine,'
otunci nicioddtd, fie trcqz, fie in vis, nu vei fi tulburot 9i vei trdi ca un zeu printe oomenl i cdci omul pierde orice
asemAnare cu ce-i muritor, trdind in mijlocul fericirilor nemuritoare."

Filosoful trdiegte cu capul in nori?

Epidet, Mqnuolul,XXll

,,Vrei sd fii filozof. Pregite5te-te sd fii batjocorit, Si spune-li cA plebea te va fluiera 5i te va striga: "Acest filozof a
apdrut peste noapte. De unde ii vine acesta aroganlS?" ln ceea ce te prive;te, si nu fii arogant, dar sd te detesezi
cu putere de maximele care ji s-au pErut cele mai bune gi mai frumoase. $i aminteste-tri cd, dacd rdmai ferm, chiar
Si cei care au r6s la inceput de tine te vor admira, pe c6nd, dacd cedezi insultelor lor, vor rade de tine de doud ori
mai mult."

21
Platon, Teetet,774a-175c, in: Platon, Opere Vl, Ed. Stiinlifici

,,Socrate. Tot aia, Theodoros, cum se povesteSte ti despre Thales c5, cercetend stelele $i privind in sus, a cbzut intr-
un putr. O servitoare din Tracia, minte aleasd si subtire, 1-a luat, zice-se, peste picior, cum cd pune suflet s5 ttie ce
se afli in cer, dar ce se aflS la picioarele sale Si in juru-i ii scap5. Aceeasi zeflemea se potrive$te tuturor acelora care
isi petrec o viat; cu c;utarea intelepciunii. C;ci, la drept vorbind, un astfel de om 5i-a uitat de cel apropiat 5i de
vecin, ignorind nu numai ce face, dar aproape Si daci este om sau altd jivin;. lnsi ce poate fi omul $i ce se cade
unei astfel de naturi, spre deosebire de altele, si facd ori si suporte, aceasta cautd cu rivn6 5i depune eforturi s;
afle. intelegi, desigur, Theodoros. Ori nu?

Theodoros. Da, intreleg. 5i este adevdrat ce spui.

Socrate. late, deci, dragul meu-cerelalii are un astfel deom cu ceilaltiin viala privat; Sitot astfel este jiin cea
publicS, dupd cum incepusem s5-ti spun: atunci cind e nevoit sd discute, la tribunal sau in altS parte, despre
realitatea aflatd in jurul nostru
Si inaintea ochilor, se face de ris nu numaiin fata sclavelor din Tracia, ci a oricdruia
din gloatS, cdzind, din nepricepere, in puluri Si in tot felul de incurcdturi f5ri iegire, iar stingicia sa grozavd il face
sd treacd drept niting. Cit despre insulte, nu dispune de nimic potrivit ca sB insulte pe cineva, ca unul care nu $tie
nimic rEu despre nimeni, cici nu s-a ingrijit de astai sti deci, incurcat ii apare ridicol.5i cind este vorba de laudele
Si infumurerile altora, el ride, nu prefecut, ci sincer ii f;lit, asa cd apare neghiob. Si cind aude d vreun rege sau
vreun tiran este elogiat, se duce cu gindul la vreun p5stor, precum porcarul sau ciobanul, sau la vreun vdcar pe care
il fericesc pentru ci scoate lapte mulu cici el gindeste c5 regii $itiranii pSstoresc !i mulg un animal mai abras, mai
jiret decit ale pistorilor ii ci un astfel de om e silit si devini cu nimic mai puJin decit pestorii grosolan ji neinvSlat
din lipsd de tihnd - tarc in munte fiindu-i zidul imprejmuitor. Cind afl6 de cineva care are zece mii de plethre de
pdmint sau chiar mai mult, ca de un om cu o avere uimitor de mare, ise pare ci aude ceva cu totul neinsemnat,
obignuit fiind si cuprindd cu privirea pSmintul in intregimea lui. Ot despre acea laude care cinte nobletea
neamului, cum d unul ar fi de familie bund, fiindcd poate sd faci dovada a $apte strSmo5i bogati, socotette cd asa
ceva este cu totul prostesc Si cA cei care o practica sint niste oameni cu vederiinguste, care, din lipsd de educatie,
nu sint in stare s; aib6 mereu in vedere ansamblul, necum s5 faci sdcoteala c; mosi li strimogi exist5 pentru
fiecare in multimi fdrd de numSt in care bogati Si cergetori, regi Si sclavi, barbari ii eleni existd cu miile in spila
oricui. Ba cind unii se f5lesc cu un catalog de doudzeci $i cinci de strSmosi 9i il duc inapoi pind la Heracles al lui
Amphitryon, inleleptului acest lucru ii apare limpede ca o ciudatd numSrdtoare de mErunliguri, pentru ci, de la
Amphitryon inapoi, al douEzeci5icincilea str5mo5 a fost ce a vrut soarta si fie, iar de la acesta al cincizecilea, tot
a5a; el ride pe seama neputincioiilor care nu pot face aceastd socoteal; Si nici sd se lind deoparte de o
desertdciune de suflet smintit. in toate aceste situajli, un astfel de om este deci luat in,ris de muljime pentru cd, pe
de o parte, dupi cum li se pare, este trufa$ peste misurd, pe de alta, ignore cele din jur 5i are nedumeriri in fala
oricirui lucru.

THEODOROS Chiar a$a se Si intimpla, Socrate, dupd cum spui."

Atistotel, Metqfizics, A 2,982 b 10 sqq., trad. A. Cornea, ed. a 2-a, Humanitas, 2007, 50-61

,,De asemenea, faptul de a 9ti 9i de a cunoaSte de dragul ltiintei insdsi 9i al cunoa9terii insdsi aparline Stiintrei al
cdrei obiect este cognoscobilul in cel mai inalt Erad (c5ci cel ce alege si cunoasct de dragul cunoaSterii insdii va
alege cel mai mult Stiinta care este 5tiintd in cea mai mare mdsurS, iar aceasta este Stiinla a ceea ce poate fi
cunoscut'in cea mai mare mdsur5). insd cele cogniscibile in cea mai mare misurd sunt primele principii, primele
raliuni {...} De asemenea, Stiinla care cunoa$te cu ce scop trebuie sdvAr$iti fiecare acliune este suverana Stiintelor

22
Sise afl6 mai presus dec6t Stiinta supusS ei; c5ci scopul acliunilor e binele lor, iar, in general, scopul este supremul
bine in cuprinsul intregului firii, Atadar, din toate cele spuse, asupra aceleiasi Stiinte cade numele cdutat
intelepciunea: aceea, in mod necesar, contemplatoare a primelor ratriuni de a fi, a primelor principii. Cdci binele,
scopul/ sunt una dintre ratriunile de a fi ale lucrurilor.CA aceasta Stiintd cautatb nu este una productiv; lnu aparline

artelor] e limpede privind Si la primii oameni care au practicat filosofia. Cici 5i acum, de la inceput, oamenii au
inceput s; filozofeze datorite uimitli lto thoumozelr). La inceput, desiBur, ei priveau cu uimire chiar difjcultStrile
aflate in preajmS; apoi, avans6nd putin cite puJin, au parcurs Si chestiunl mai importante, de pildi (...) geneza
Universului. in fapt, cel aflat in incurc;turd 5i plin de uimire se socoteste ignorant. (lati de ce ti iubitorul de mituri
e,intr-un fel, filozof. Cdci mitul e alcEtuit din intampl,iri uimitoare). ins5, dacd e adevdrat c5 oamenii au filozofat
pentru a sc5pa de ignoranlS, e clar c; tocmai pentru a tti au luat urma cunoaSterii, ti nu de dragul vreunui folos
practic. Felul cum s-au petrecut faptele probeazd cele spuse: cdci abia dupb ce au existat aproape toate cele
necesare atat pentru lejeritatea, cAt Si pentru desfdtdrile vietii, a inceput si fie cdutatd cugetarea filosofici, Se
vede, aSadar, cd noi nu ociutim pentru vreun folos strdin, ci, a$a cum declarim liber omul ce ascult5 de sine ii nu
de un altul, tot a$a Si pe aceasta o declardm ca fiind singura liberS dintre Stiinje. Cdci ea singurA tine de sine insdii."

Filosofia, o dmbitie fdrd mdsurd?

Rousseau l,-J,, Discours sur les Sciences et les Arts,ini Scrieti despre ortd, BPT, L981, pp, 29-30

,,Voiintreba doar: ce este filosofia? Ce conlin scrierile celormai vestiti filosofi? Ce leclii nedauaceSti prieteni ai
inlelepciunii? Oare, ascultendu-i, n-aifjindemnat sd-i socoli o gleahtd de Sarlatani ce umplu cu strigdtele lor piata
public, trinend-o fiecare pe a lui: ,La mine, la mine, numai eu ve-n$el'? unulsusline ca nu exist6 corpuri $i c6 totul e
reprezentare; altul-cd nu existd altd substanjd decat material, nici alt Dumnezeu decat lumea. Altul, ce nu exist;
nici virtuti, nici vicii, c5 binele Si rtul moral sunt inchipuirij altul - cA oamenii sunt lupi ti se pot sf65ia intre ei cu
congtiinla impicatS. O, mari filosofi, de ce nu pSstrali asemenea folositoare leclii doar pentru amicii 9i pentru copiii
vostri? N-ati intarzia sd culegeti roadele, iar in ce ne priveste ne-ali scuti de teama c6 vom gesi printre noi vreun
adept al domniilor voastre.

lat;-l decl pe oamenii exceptionali cArora in timpul vielii li s-a ddruit din belsug stima contemporanilor, iar dupd
moarte li s-a rezervat nemurirea! lati principiile inlelepte pe care le-am primit de la el gi pe care le transmitem din
generalie in generalie urmaSilor! Peg6nismul, pradi tuturor r;tdcirilor ratiunii umane, lSsat-a oare posteritelii ceva
comparabil cu ruginoasele monumente pe care, sub domnia Evangheliei, ave€ s; i le pdstreze tiparul? Scrierile
nelegiuite ale unui Leucip Si Diagoras au pierit odat5 cu ei; nu se inventase incd arta de a imortaliza nesibuintele
minjli omeneStij dar mult6mit; caracterelor tipografice gi modului nostru de a le folosi, meditatiile primejdioase
ale lui Hobbes $i Spinoza vor ddinui in veci. Pornili la drum, scrieri celebre, de care ignoranta fi simplitatea
strdbunilor n-ar fi fost in stare; insoliti in fata urmasilor nostri operele cu mult mai primejdioase ce exalS coruplia
moravurilor acestui veac, si transmiteti, impreund cu ele, secolelor viitoare adevdrata istorie a progresului 9i
binefacerilor 5tiinlei Si artei! Dac6 vi vor citi, le veti spulbera orice indoialS asupra chestiunii dezbdtute astdzi, iar
de nu vor fi cumva Si mai smintiJi decat noi, vor in6lla bralele c6tre cer 5i vor spune, cu inima indurerat6: "Doamne
atotputernice, tu care stdp5neSti cugetele, izbdve$te-ne de invetSturd $i de artele rAufdcStoare ale strdmogilor;
redS-ne nettiinta, nevinovdtia Si sdrdcia, singurele bunuri ce ne pot face fericiti Si au un pret inaintea ochilor tii.""
Nietzsche, Dincoro de Bine 5i de Rdu,5206, trad. F, Griinberg, Humanitas, 1991

,,Defapt, vulgul l-a nesocotit vreme indelunSatd pe filosof, confundindui fje cu omul de StiinlS Si savantul ideal, fie
cu misticul fanatic evadat din strinsoarea moralei, ,indepirtat de lume'5iimb5tat de dumnezeire; Si chiar dacd in

23
zilele noastre se spune despre cineva, in chip de laudi, ci ar trSi ,ca un inJelept' sau ,ca un filosof', aceasta nu
inseamnd nimic mai mult decit,prudent 5i retras'. inlelepciune: in mintea ptebei, ea pare si fie un fel de refugiu,
un mijloc Ai un truc nimerit pentru a o scoate la capdt gi a iesi cu fala curatd dintr-un joc periculosj inst filozoful
adevirat -astfel il vedem noi, prieteni ai -
el treieSte ,nefilozofic', ,neintelept', Si, mai ales, imprudent,
mei?
resimJind povara 5i obligatia sutelor de tentative Sitentalii ale vietii: - el igi risci viata neincetat, eljoaci jocul cel
periculos..."

Cum devenim filosofi?

Kant, Logicd genenld, trad. A. Surdu, Ed. Stiinlifici, 1985,75-79.

,,Filosofia este deci sistemul cunottinlelu filosofice sau al cuno$tintelor ralionale obJinute din notiuni. Ea
rcprezinte semnificdtio scolosticA a acestei Stiinte. Din perspectivi universald ea este ttiinto scoputilor ultime ole
rofiunri omenetti. Aceastd perspectivi elevatd ii confer; filosofiei demnitate, deci o valoare absoluti. Si,
realmente, ea este slngura Stiintd care are numai valoare intrinsecd ti care conferi initial valoare tuturor celorlalte
cunostintre. in sf6rgit, ne maiintrebdm totugi mereu la ce ne foloseste filosofia 5i care este scopul eiflnal. E vorba
de filosofia ins59i, considerate ca gtiinli din perspectiva scolosfrcd. Tn sensulacesta scolastic al cuv6ntului, filosofia
se referi numai la abilitate, in sens u niversol se referi, dimpotrivS, la utilitote,ln prima acceptie filosofia este deci
o teorie a abilitdlii, in a doua o teorie a inlelepciunii - filosofia fiind consideratd drept legiuitoarea ratiun'i, iar
filodoxul, cum il numeste Socrate, aspirE numai la
filosoful un legiuitor gi nu un ortist ol rotriurri. Artistul ra\iunii sau
cunoaSterea speculativS, fArd s6-l intereseze in ce mdsurE contribuie aceasta la scopul final al raliunii umane; el
prescrie reguli pentru aplicarea raJiunii in tot felul de scopuri banale. Filosoful proctrc, dascdlul inlelepciunii prin
inGl;turd 5i exemplu este adevaratul filosof. Cdci filosofia reprezint5 ideea unei intelepciuni desdvirsite care ne
relevd scopu le finale ole raliunii omenesti.

Din perspectivd scolasticS, filosofia se compune din doud pdrlii in primul rand, dintr-o rezerv6 suficiente de
cuno$tinle rationale, in al doilea r6nd, dintr-o organizare sistematici a acestor cunoStinte sau din inlSntuirea
acestora in ideea unui intreg. Filosofia nu e singura care permite o astfel de organizare strict sistematicd, dar ea
este unica ttiinti care posedd o organizare sistematicS fn intelectul propriu-zis Si ofer; unitate sistematicd tuturor
celorlalte gtiin!e.

ln legdturd cu filosofia in fi numitd ti o st/,ntd o moximelor supreme ote qplicdrii roliunii

sens universol, ea poate
noostre. Aceasta, dacd prin maxime intelegem principiul intern al aleperii intre scopuri diferite. Cdci filosofia in
ultimul sens este tocmai gtiinta raportdrii tuturor cunogtinlelor Si a oricdrei aplicdri a ratiunii in vederea scopului
final al raliunii omenegti, cdruia, ca scop suprem, ii sunt subordonate toate scopurile 5i in cadrul c:ruia trebuie s5
fie reunite toate scopurile.

Domeniul filosofiei in acest sens universol poate {i redus Ia urmdtoarele intrebiri:

L Ce pot s5 Stiu?
2 Ce trebuie si fac?
3 Ce pot spera?
4 ce este omul?
La prima intrebare ri spunde metofizica,la a doua morala,la a tteia religio,lat la ultima antrcpologio. Dar, in fond,
acestea s-ar putea reduce la antropologie, cici primele treiintreb5ri se raportea26 la ultima.

Decifilosoful trebuie se poat6 determina:

24
 1) Sursa 5tiintei umane
2l Sfera aplicSrii posibile Si utile a intregii ftiinte, Si, in fine,
3) Limitele ratiunii.
Ultima problem; este cea mai important5, dar gi cea mai dificili. Aceasta ins; nul intereseazd pe filodox. in
principlu, filosoful trebuie si aibE dou6 calit6ti: 1. Cultura talentului 5i abilitatea de-a o aplica la orice scopuri, 2.
Abilitate in aplicarea oricirui mijloc in vederea oric:ror scopuri. Ambele trebuie s: fie reunite, cici f;r; cunottinte
nu vei deveni niciodate filosof, dar nici cunogtintele singure nu te vor face vreodatd filosof, daci nu se adaugi o
reunire corespunzetoare a tuturor cunostinlelor Si abilitSlilor Si o intelegere a concordanlei acestora cu cele mai
inalte scopuri ale raliunii umane. in genere, cine nu poate sd filozofeze, nu poate fi numit filozof. Filosofareo inse
nu se poate inv6la dec6t prin exercilii 5i prin aplicarea propriei sale ratiuni.

Dar cum se poate invila in fond filosofia? in filosofie fiecare g6nditor igi clSdegte propria sa oper5, ca s; spunem
altui 96nditor. Dar nici una n-a reujit sd ramenE vreodatS inatacabil; in toate pi4ile sale.
a$a, pe ruinele operei
in fond, cdci eo nu existd incA. chiar dace am presupune ins; ci exista realmente
Deci filosofia nu se poate inv5la
una, tot nu s-ar putea spune despre nici unul dintre cei care ar invd1a-o cd este filosof, cdci cuno$tintrele lui
filosofice ar rdmane totusi intotdeauna nu mai subiectiv-istorice.

in matematic; lucrurile se petrec altfel. lntr-adevir, aceastd StiintrS se poate invbla intr-o oarecare mdsuri, cAci aici
demonstraliile sunt at6t de evidente, inc6t oricine poate fi convins de acest lucru. Matematica, datoriti evidentei
sale, poate fi consideratS o disciplind certS Si stabild.

DimpotrivS, cine vrea sd'invete sE filosofeze trebuie sd considere cd toate sistemele filosofice nu sunt decdt /stor'i
ole oplicd i roliunii, respectiv obiecte de exersare a talentului filosofic.

Deci adevdratul filosof, g6nditor independent, trebuie sd-9i aplice ratiunea liber Si personal, nu s5-i imite in mod
servil pe altij. Dar trebuie de asemenea sE nu aplice raliunea in mod dialectic, adicd numai cu scopul de a da
cunostinlelor o oporentd de adevAt Siintelepciune. Aceasta este o indeletnicire pe mSsura unui simplu sofist, dar
incomparabilS cu demnitatea filosofului, cunoscdtor 9l propagator al intelepciunii. Cdci gtiinta are o valoare
autenticS intrinsecS numai in calitate de O rganon olinlelepciun7. intrelepciunea insd ca atare 'ii este, de asemenea,
strict necesard, asa cd se poate afirma pe bund dreptale: inlelepciuneo t'drd ttiinfi nu este decdt umbro unei
perfec uni pe core n-o vom otinge niciodqtd.

Cine ur;Ste Stiintra dar iubeite in aceeagi m5surS inlelepciunea se numegte m/solog. Misologia se najte de obicei
dintr-o lipsd de cunostinle Stiintifice impletitd cu un fel de vanitate, Uneori insd cad in greseala misologiei Si cei
care incep si practice Stiinta cu multS sarguintd 9l succes, dar sfartesc prin a nu gisi nici o satisfac!ie in toati Stiin!a
acumulat;.

Filosofia e singura Stiinli care ne invat5 sd dobendim aceastd satisfactie intimd, c;ci ea inchide oarecum cercul
giintificSi oferb apoi Stiintelor ordine 5i coerenl;.

Deci, pentru deprinderea exersdrii in gandirea independenti

sau in filosofare vebuie sd avem in vedere mai
de1rabd metodo de aplicare a raliunii noastre dec6t tezele inse$i la care ajungem prin aceastd aplicare."

Hussetl, Meditolii metotiz,ce, Humanitas, 1994, p, 32

,,{,,.) oricine vrea cu adev;rat se devind filozof trebuiesi se retragi in el insugi 'o datd in viatS' ti sd incerce in
interiorul siu risturnarea lUmsturzl tuturor tliinlelor valabile pentru el pini atunci gi reconstruirea lor din temelii.

25
Fllosofia-inlelepciune este o chestiune cu totul personal a celui ce filozofeazS. Ea trebuie s; se constituie ca propria
sa intelepciune, ca o sumd de cunostinle cigtigate de el insusi, care tind si fie universal gi pe care el s5 Ie poatS

.iustifica de la bun inceput 5i cu fiecare pas, sprijinindu-se pe evidentrele sale absolute. Dacd m-am hotiret s5 tind
c5tre acest scop, asadar am luat hotArerea care singur; m; poate aduce pe calea unei deveniri filosofice, am ales
astfel inceputul unei ,sdrdcii' absolute in materie de cunoastere lEtkenntnisormutl.in aceasti situalie este evident
c6, pentru inceput, trebuie sd meditez asupra posibilitdlii de a descoperi o metodd de inaintare, care si m5
conducA spre adevSrata Stiin!6. Prin urmare, meditaliile carteziene nu urmdresc a fi o simplS chestiune personal; a
filozofului Descartes, ii cu atat mai pulin o simpli form6 literar; impresionantd pentru o prezentare a primelor
intemeieri filozofice. Ele desemneaze, mai cu16nd, prototipul meditaliilor necesare ale oricdrui filozof debutant,
singura surse din care poate lua nastere o filozofie."

26