Abstract

În zilele noastre, una dintre dezbaterile-cheie în managementului lanțului de

aprovizionare se referă la decizia de a achiziționa de la un furnizor local sau global. În
această lucrare încercam să abordăm problema aprovizionării din punct de vedere al legăturii
dintre cerere și anumite opțiuni de aprovizionare în funcție de distanța și costul impuse de
localizarea furnizorului.

Introducere

Sourcing-ul global este una dintre cele mai mari provocări strategice pentru managerii
lantului de aprovizionare. Sub presiunile crescânde de reducere a costurilor, companiile s-au
mutat, și continuă să se schimbe, de la aprovizionarea de la furnizorii locali la cea a
furnizorilor cu costuri reduse la nivel național. Recesiunea economică actuală nu arată prea
multe dovezi de inversare a acestei tendințe; de fapt, este probabil să crească presiunea la
sursă la nivel global. Procesul de aprovizionare global este plin de dificultăți, încă, și este
deseori subestimat de fire. Mai mult, prețurile mai scăzute oferite de furnizorii de țări low-
cost rareori se traduc semnificativ în reducerea costurilor totale (Steinle și Schiele 2008)1.
În ciuda popularității aprovizionării la nivel global atât în sectorul serviciilor, cât și al
industriei prelucrătoare, cercetarea în ceea ce privește aprovizionarea globală, se află în
continuare în joc și rămâne slab conceptualizată, de exemplu în comparație cu cercetarea
relațiilor cumpărător-furnizor sau a rețelelor industriale (Quintens, Pauwels și Matthyssens
2006b)2. Tendința de aprovizionare globală este probabil să schimbe fundamental dinamica
relațiilor cumpărător-furnizor și a rețelelor, dar puține din cercetările până în prezent au
examinat implicațiile acestei tendințe. În special, modelele actuale de dezvoltare globală a
aprovizionării au nevoie de o mai bună întemeiere teoretică în ceea ce privește legatura
lanțului de aprovizionare din amonte cu cel din aval.
Procesul de producție nu a fost niciodată mai ieftin decât în prezent. Totodată, costul
cu transportul produselor este mai mare decât oricând. Considerăm că motivul principal al

1
Steinle, C. and Schiele, H. (2008), Limits to global sourcing?: Strategic consequences of dependency on
international suppliers: Cluster theory, resource-based view and case studies, Journal of Purchasing & Supply
Management, 14 (1), 3-14.
2
Quintens, L., Pauwels, P., and Matthyssens, P. (2006b), Global purchasing: State of the art and research
directions, Journal of Purchasing & Supply Management, 12 (4), 170-181.
schimbării este creșterea importului în masă din țările cu costuri reduse, în special din Asia de
Est și de Sud-Est.
De-a lungul timpului, a existat un compromis intre distanță și cost. De exemplu,
atunci când optăm pentru aprovizionarea globală, prețurile la „poarta fabricii” sunt mai mici,
dar timpii de livrare lungi si nesiguri cresc atât costurile, cât și riscurile lanțului de
aprovizionare. În cel mai rău caz, previzionarea incorecta a cererii sau livrarile intârziate duc
la lipsuri de produse si stocuri de produse. Când programele de livrare sunt extinse si
nesigure, sunt necesare măsuri de siguranță. Acest lucru determina nevoia de spatiu de
stocare. Aprovizionarea globală este din ce în ce mai mult înțeleasă ca un proces dinamic care
afectează dinamica specifică a companiei (Quintens et al., 2005)3. Câteva dintre modelele de
etapă investighează dezvoltarea de la aprovizionarea locală la cea internațională și
globală(Monczka și Trent 1991 a, b, 1992)4, constatându-se că firmele continuă să treacă din
ce în ce mai mult de la aprovizionarea din surse interne la surse globale (Trent și Monczka,
2003)5.
În cadrul multor firme există dezbateri importante ale membrilor departamentului de
gestionare a lanțului de aprovizionare cu privire la costurile reale ale achizițiilor la distanță.
Se consideră încurajarea companiilor de a beneficia de achizițiile pe termen scurt si pe
distanțe lungi prin utilizarea combinată a acestora. În prezent, întreprinderile de producție stiu
cum să identifice si sa gestioneze riscurile lanțului de aprovizionare. Acum este momentul ca
firmele care sunt in masură să se ocupe de aprovizionarea pe distanțe lungi să iși dezvolte
capacitatea de gestionare a lanțului de aprovizionare și să iși imbunătățeasca prognoza
vânzărilor pentru a cumpara mai bine.
Dezvoltarea achizițiilor globale a generat multe întrebări cu privire la caracterul
adecvat al anumitor tipuri de produse sau servicii provenind din surse globale (Birou și
Fawcett, 1993; Salmi, 2006; Demirbag & Glaister) 6. Utilizarea categoriilor de cumpărare -
3
Quintens, L., Matthyssens, P., Faes, W., 2005. Purchasing internationalization on both sides of the Atlantic.
Journal of Purchasing and Supply Management 11, 57–71.
4
Monczka, R.M., Trent, R.J., 1991a. Global sourcing: a development approach. Int. J. Purchasing Mater.
Management 27, 2–8,
Monczka, R.M., Trent, R.J., 1991b. Evolving sourcing strategies for the 1990s. Int. J. Phys. Distribution Logistics
Management 21, 4–12,
Monczka, R.M., Trent, R.J., 1992. Worldwide sourcing: assessment and execution. Int. J. Purchasing Mater.
Management 28 _4., 9–19, Fall.
5
Trent, R. and Monczka, R. (2003). “International purchasing and global sourcing - what are the differences?”.
Journal of Supply Chain Management, 39(4), 26-37.
6
Birou, L. and Fawcett, S. (1993). “International purchasing: Benefits, requirements, and challenges”.
International Journal of Purchasing and Materials Management, 29(2), 27-37;
precum și utilizarea mai generală a portofoliilor ca mijloc de a simplifica gestionarea unei
game mari de produse achiziționate - a fost sugerată ca un obiectiv util în studiul
aprovizionării (Gelderman și Semeijn 2006)7.
Principalul motiv pentru utilizarea unui furnizor la distanță, mai degrabă decât cel
local, este, de obicei, prețul de achiziție mai mic. Să luam exemplul Renault in România, dacă
producatorul global din China vinde la un preț mai mic decat furnizorul local din România
rezultă o diferență de preț care poate fi crucială pentru rentabilitate, iar diferența este adesea
enormă, chiar și atunci când sunt luate în considerare costurile de transport mai mari. Cu
toate acestea, programele de livrare lungi si nesigure cresc semnificativ costurile de
gestionare a inventarului, deoarece este nevoie de mai mult capital si spatiu de stocare, iar
riscul de a primii produse cu defecte este mai mare. Cu cât ciclul de viață al produsului este
mai scurt, cu atât este mai greu progresul cererii si costurile suplimentare devin mai
importante. Chiar și așa, costurile totale sunt foarte rar luate in considerare atunci când este
aleasă sursa de aprovizionare sau când se evaluează rentabilitatea finală a unui produs.
In economia zilelor noastre, logistica ocupa un rol din ce in ce mai important datorita
complexitatii afacerilor si globalizarii care sunt prezente in toate ramurile industriale. Avand
scopul de a minimiza pe cat posibil costurile si a beneficia de cea mai buna calitate a
produselor sau componentelor acestora, companiile aleg sa si le procure chiar si de la mii de
kilometri distanta daca gasesc alternative mai avantajoase fata de cele prezente pe plan local.
Se pare că există o tendință crescătoare în ceea ce privește aprovizionarea globală;
companiile încearcă în mod constant să găsească opțiuni low-cost de achizitionare pentru a
obține un avantaj față de competitorii săi. Cu toate acestea, sa nu uitam de cea de-a doua
varianta prin care o companie isi poate asigura necesarul de resurse; aprovizionarea locala.
Recent, au aparut tot mai multe argumente in favoarea acesteia din urma.

Asadar, este aprovizionarea globala o cale de urmat pentru asigurarea succesului unei
organizatii? Sau aprovizionarea locala este o optiune mai buna? Vom face o analiza a celor
doua tehnici de aprovizionare pentru a vedea care dintre cele doua optiuni raspunde mai bine
nevoilor unei organizatii.

Salmi, A. (2006) Organising international supplier relations: An exploratory study of Western purchasing in
China. Journal of Purchasing and Supply Management, Vol. 12, No. 4, pp. 197-208;
Mehmet Demirbag and Keith W. Glaister. 2010. Factors Determining Offshore Location Choice for R&D Projects:
A Comparative Study of Developed and Emerging Regions, Journal of Management Studies, 47:8, 1534–1560.
7
Gelderman, C. J. and Semeijn, J. [2006], 'Managing the global supply base through purchasing portfolio
management', Journal of Purchasing and Supply Management, Vol. 12, No. 4, pp. 209-17
 O prima problema care necesita lamurire este aceea de a determina parametrii
aprovizionarii de tip local.
Avantajele aprovizionarii la nivel local/dezavantajele aprovizionarii globale:
1. Atunci când se analizeaza furnizarea de materiale sau servicii, un producător trebuie
să ia în considerare avantajele de a lucra cu un furnizor local. Aceste parteneriate de
afaceri pot fi, în general, mai avantajoase în ceea ce privește serviciile și capacitatea
de reacție, logistica și relațiile cu furnizorii. Prestarea serviciului si capacitatea de
reactie oferite de un furnizor local sunt imbunatatite, deoarece nu exista bariere
lingvistice, diferente de fus orar sau calatorii pe distante lungi. Chiar daca un furnizor
global comunica in limba materna a producatorului, intotdeauna vor exista probleme
in intelegerea anumitor cuvinte sau fraze, mai ales a specificatiilor tehnice.
2. Atunci cand o companie alege serviciile unui furnizor global, exista consideratii
majore, precum: barierele geopolitice si logistice (infrastructura portuara, vremea rea,
spre exemplu), protectionismul comercial, schimbari de reglementare, cursul de
schimb (care afecteaza stabilirea preturilor produselor), transportul international poate
creste riscul de deteriorare a marfurilor, timpul de livrare in timp util se poate
modifica. Toate acestea pot determina costuri neprevazute, facand ca balanta sa se
incline in favoarea aprovizionarii locale.
3. Poate că cel mai important avantaj al lanțului de aprovizionare local este capacitatea
de a dezvolta relații puternice cu furnizorii. Formarea unui parteneriat puternic între
furnizor și producător permite ambelor părți să înțeleagă mai bine dinamica afacerii
clientului. Alianta cu un furnizor la distanta necesita ca echipa de productie sa lucreze
mai mult pentru a mentine o relatie stransa prin utilizarea tehnologiei, cum ar fi
videoconferintele si intalnirile periodice fata in fata.
4. Livrarea completa si la timp a comenzii este un avantaj important pentru o companie,
fiind un factor cheie in satisfactia clientilor. In prezent toate ramurile industriei si
economiei pun un accent foarte mare pe calitatea serviciilor oferite clientilor,
deoarece, fiind o concurenta atat de mare a producatorilor, produsele sunt foarte
similare, iar diferenta este data de serviciile oferite. Dupa cum am specificat mai sus,
in cazul aprovizionarii de tip local exista o mai buna coordonare a furnizorilor, ceea
ce permite livrarea la timp a produselor si, implicit, minimizarea costurilor de
inventar, deoarece producatorii nu trebuie sa plateasca costuri de depozitare. Prin
programul Just-In-Time, companiile coordoneaza procesele de productie astfel incat
sa livreze doar ceea ce este necesar si in momentul in care este necesar. Aceasta
 metoda cere producatorilor sa prezinte cu exactitate cererea. Este necesar ca atat
producatorul, cat si furnizorul sa coopereze pentru ca in cazul unor schimbari bruste
in ceea ce priveste cererea de productie sa reactioneze cat mai rapid si sa se adapteze
cu usurinta la aceste schimbari, lucru ce in cazul aprovizionarii globale este practic
imposibil de indeplinit.
5. Un alt avantaj este dat de faptul ca sourcing-ul local este mai putin nociv pentru
mediul inconjurator, deoarece utilizeaza mai putine mijloace transport, si prin urmare,
cauzeaza emisii reduse de carbon. Este important de mentionat insa ca mediul
inconjurator este impactat nu doar de distanta parcursa de un produs pana la punctul
de destinatie, ci si de modul in care acesta a fost transportat.

Datorita instinctului natural al omului de a comercializa, a cauta in permanenta

optiuni, a explora alternative, de a gasi noi modalitati de a face lucrurile sa mearga, tendinta
ascendenta catre aprovizionarea globala este inevitabila. Luand in considerare progresele in
domeniul comunicatiilor si al tehnologiei, se pare ca este doar inceputul a ceea ce urmeaza sa
insemne aprovizionarea globala.

Vom face acum o scurta prezentare a avantajelor aprovizionarii de tip

global/dezavantajelor aprovizionarii locale:

1. Aprovizionarea globala este necesara. De ce? Ei bine, este vorba despre cresterea
constanta a populatiei mondiale si caracterul limitat al resurselor care afecteaza in
mare masura necesitatea globalizarii comertului. Deoarece sunt tari care au anumite
lipsuri, acestea cauta produsele de care au nevoie in alte tari, in care produsele
respective sunt disponibile si in exces.

2. Am mentionat mai sus ca aprovizionarea locala ar fi mai putin daunatoare mediului

fata de cea globala. Ei bine, am tinde sa credem ca este asa, avand in vedere utilizarea
a mai putine mijloace de transport si parcurgerea unor distante mai scurte pana la
destinatie. Insa exista o serie de cazuri in care s-a constatat ca de fapt aprovizionarea
globala are un impact mai redus asupra mediului. Impactul asupra mediului depinde,
de asemenea, de modul in care bunul a fost produs. Exista o cercetare conform careia
este mai bine, din perspectiva gazelor cu efect de sera, ca Suedia sa cumpere rosii
spaniole decat tomatele suedeze cultivate local: rosiile spaniole au fost cultivate in
camp deschis, iar cele locale au fost cultivate in sere incalzite cu combustibili fosili.
 3. Se folosesc tehnologii inovatoare pentru a combate provocarile de mediu ale
comertului global. Progresele semnificative in tehnologie de pe cele mai multe piete
industrializate ofera un nou model pentru a aduce solutii durabile de energie, care sunt
fiabile, accesibile si nu emit gaze cu efect de sera.

4. Un argument interesant in favoarea aprovizionarii globale ar putea fi si faptul ca

aceasta promoveaza intr-o oarecare masura pacea. Probabilitatea ca tarile care
coopereaza astfel sa ajunga la razboi este una foarte mica. Aprovizionarea locala este
o optiune buna, insa poate fi susceptibila intr-o perioada de conflict international.

Acestea fiind zise, este important de mentionat faptul ca nici una, nici alta nu este o
optiune corecta sau gresita, ci este vorba despre alegerea celei mai potrivite optiuni de
aprovizionare pentru o anumita cerinta.

Achizițiile pe distanțe lungi implică riscuri mai mari, în special în cazul în care
prognoza vânzărilor nu a reușit să prezică cererea cu suficientă precizie. În cazul în care
cererea este mai mare decât cea preconizată sau programul de livrare alunecă, produsele se
pot vinde înainte de livrarea următoare. Acest lucru duce la clienti nefericiți si vânzări
pierdute. Mai mult, dacă vânzările sunt mai mici decât se aștepta, produsele - în special
produsele cu ciclu de viață scurt - ar trebui să fie discutate sau distruse. Acest lucru crește
costurile și scade marja pentru produs. Într-o piață fluctuantă, riscurile de aprovizionare la
distanțe lungi sunt mai mari decât de obicei. Atunci când o companie cumpără suficiente
produse pentru a acoperi vânzările de șase luni și păstrează un stoc tampon regulat, nu
depășește limitele posibilității ca aceasta să se găsească cu un stoc suficient timp de 300 de
zile. Dacă vânzările scad radical, acel stoc ar putea să stea în jur de ani de zile.
În cazul în care se urmărește îmbinarea celor două opțiuni de aprovizionare, există și
alte idei de gestionare a inventarului. Astfel, principiul utilizării achizițiilor pe distanțe lungi
și pe distanțe scurte este clar și chiar destul de simplu, făcând ca modelul de operațiuni al
lanțului de aprovizionare să funcționeze la scară largă fiind mult mai dificil. Cu toate acestea,
dacă abordați provocarea în mod sistematic și cu o voință, este destul de fezabilă.
Cea mai importantă problemă practică constă în creșterea sarcinii de gestionare a
inventarului, care rezultă din necesitatea de a găsi furnizori alternativi pentru produse. O
provocare suplimentară rezultă din faptul că volumul de achiziții va fi încă incert în timpul
negocierilor. Pe lângă vânzările realizate, volumele depind de fiabilitatea sursei primare de
furnizare. Desigur, fiecare companie care activează în domeniul comerțului caută furnizori
alternativi pentru produsele sale și face achiziții de rezervă. Cu toate acestea, în modelul de
operațiuni țintă, se identifică în prealabil potențiala penurie, ceea ce determină o secvență
predeterminată de evenimente. Dacă procesul poate fi implementat direct în sistem, singurul
lucru care trebuie rezolvat este selectarea furnizorilor alternativi și menținerea informațiilor
furnizorului.

Metodologia de cercetare

Comparația realizată își propune să afle care dintre cele două metode de
aprovizionare, respectiv cea locală versus cea globală este mai rentabilă din punct de vedere
al prețului final, al produsului, precum și modalitatea unei companii de a-și maximiza
profitul.

Studiul de caz s-a bazat pe analiza mai multor furnizori de piese auto din industria
automobilistică atât din România cât și din străinătate.

Prima comparație a fost realizată pentru grupul francez de automobile Renault. Scopul
acestei comparații este de a vedea dacă pentru producerea unui automobil este mai rentabil să
procurăm sisteme de etanșeizare (chedere) de la un furnizor local, respectiv Sealynx
Automotive, care și-a deschis de curând o fabrică în România, sau să le procurăm la un preț
mai mic de la un producător global ce are sediul în China, KACO Anhui Sealing Systems
Co., Ltd.

Obiectivele acestei cercetări sunt de a stabili care metodă de aprovizionare este mai
avantajoasă din punct de vedere al costurilor și al calității.

O primă ipoteză pe care ne-am propus să o demonstrăm a fost dacă prețul de transport
din România este mai mic decât prețul de transport din China.

A doua ipoteză s-a bazat pe premisa timpului de tranzit în cazul celor 2 metode de
aprovizionare.

Cea de-a doua comparație a fost realiazată pentru un producător de automobile ce are
una dintre uzine în China, Chery Automobile Co. și obișnuiește să își procure partea de
caroserie de la un producător român de piese auto, respectiv Continental România.

Premisele de la care am plecat în realizarea cercetării s-au bazat pe faptul că, prețul
transportul este unul dintre cele mai importante și vitale sectoare ale economiei, atât din
 România, cât și din celelalte țări ale lumii. Interconectarea piețelor și capacitatea de a lucra cu
succes pe noi piețe sunt asociate cu calitatea resurselor umane din acest sector. O creștere
generală a eficienței sectorului transporturilor poate fi realizată, printre altele, prin
combinarea mai multor tipuri de transport în vederea minimizării costurilor și obținerii celei
mai bune soluții.

Metoda de culegere a datelor a fost atât directă cât și indirectă. Ca și metodă directă,
cercetarea s-a bazat pe aflarea prețurilor direct de la firmele de transport. A existat o metodă
de comunicare directă între noi și firmele de transport, fiind folosită comunicarea prin
intermediul telefonului. Cercetarea a fost succintă și la obiect. Informațiile culese au fost
clare și obiective astfel încât să se poată răspunde la acestea într-un timp scurt.

Prezentarea datelor și prelucrarea lor

În urma prelucrării datelor, folosind informațiile obținute în cadrul cercetării am

colectat și analizat următoarele variabile:

În ceea ce privește costul transportului, prețul de transport pentru aprovizionarea

locală Dârmănești-Mioveni (fabrica Renault) este de 220 USD/ container 20 GP în timp ce
prețul de transport pentru aprovizionarea globală (China-Romania) este de 1440 USD/
container 20 GP, după cum putem vedea și în tabelul de mai jos:

Tip Țară Țară Preț Modalitate Timp Diferență Diferență

aprovizionare expediție/Port destinație/Port transport transport de preț timp de
încarcare descărcare (transport tranzit tranzit
containerizat)
Locală România- România / 220 USD Rutier <24
Constanța Dârmănești ore 1220
Globală China-Ningbo România – 1440 USD/ Maritim+Rutier 31-33
USD 30 zile
Constanța 20 GP (all in) zile

Așadar, în urma acestei comparații, putem spune că pentru Renault este mult mai rentabil să
apeleze la aprovizionarea locală și să își procure sistemele de etanșeizare de la producătorul
din imediata apropiere. Pe lângă prețul de aprovizionare, mai luăm în calcul și variabila
calitativă, care poate fi superioară față de cea din China. În acest caz, aprovizionarea locală
 este un avantaj deoarece timpul de tranzit este foarte mic, mai puțin de 24 de ore, în timp ce
timpul de tranzit în cazul aprovizionării globale este de 31-33 zile. Acest lucru poate influența
într-un mod pozitiv producția, deoarece nu există timpi mari de așteptare din momentul
comenzii până în momentul aprovizionării și nu există riscul unei rupturi de stoc.

Având în vedere toate datele problemei, soluția optimă în acest caz va fi tot aprovizonarea
locală, decizia fiind luată analizând atât prețul cât și timpul de tranzit. Având o diferență de
30 de zile între cele două tipuri de aprovizionări putem afirma cu certitudine că cea mai bună
alternativă o reprezintă, din nou, aprovizionarea locală.

Cea de-a doua comparație face referire la costul transportului aerian România-China.
Aceste părți de caroserie fac parte dintr-un trafic regulat de marfă, derulat între firma
Continental Sibiu și uzina de asamblare Chery Automobile Co, localizată în Shanghai.
Săptămânal sunt trimise aproximativ 15 cutii de 80 kg fiecare ce conțin părți de caroserie prin
intermediul firmei de transport aerian LOT.

Prețul total de transport este de 1,44 USD/kg. Realizând un calcul sumar obtinem
urmatoarele rezultate:

Tip Țară Țară Preț Modalitate Timp Diferență Diferență

aprovizionare expediție/Port destinație/Port transport transport de preț timp de
încarcare descărcare (transport tranzit tranzit
containerizat)
Locală China-Chengdu China-Shanghai 2815 USD Rutier/ Feroviar 7-9 zile

Globală Romania-Sibiu China-Shanghai 1,44 Rutier+aerian 4-5

USD/KG zile 1087 3-4 zile

1728 USD

USD/15
cutii

Analizând datele de mai sus putem trage concluzia că pentru uzina Chery Automobile
Co este mult mai rentabil să apeleze la aprovizionarea globală din mai multe considerente.
Primul și cel mai important factor este prețul. Prețul de transport din România în China este
cu 1087 USD mai mic decât daca ar apela la o firma de aprovizionare locală.
 În al doilea rând nu trebuie să uităm de calitatea produselor. Părțile de caroserie
fabricate în România sunt mult mai bune din punct de vedere calitativ și al materialelor
folosite decât cele locale, din Chengdu.

Chengdu Tianxing Yamada Auto Parts Co., Ltd. este furnizorul local al uzinei Chery
Automobile Co. Comparând întreg procesul de aprovizionare furnizorul și-a dat seama că
prețul local este mult mai mare, calitatea produselor este nesatisfăcătoare iar aprovizionarea
este anevoioasă. Transportul s-ar fi realizat pe cale rutieră, în regim de grupaj sau apelând la
transportul feroviar.

Prețul unei astfel de operatiuni era de aproximativ 2815 USD iar timpul de tranzit
mult mai mare.

Așadar este lesne de înțeles că uzina va alege să își procure marfa la un preț mai mic
și o calitate net superioara, chiar daca acest lucru presupune să le importe.

De asemenea și timpul de tranzit a fost un factor decisiv, diferența între

aprovizionarea globală și cea locală fiind de 3-4 zile.

Concluzionând, soluția optimă în acest caz va fi aprovizonarea globală, decizia fiind

luată analizând atât prețul cât și timpul de tranzit și calitatea produselor.

Concluzii

Rentabilitatea unei afaceri este influențată de mai mulți factori. Pozitia geografică,
resursele de care depinde țara respectivă, calitatea și fiabiliatea produselor trebuie analizate
întodeauna atunci când dorim să maximizăm profitul unei companii și să reducem costurile.

Pornind de la ipotezele formulate inițial, în urma efectuării comparației între mai

multe variabile, s-a demonstrat faptul că, cea mai bună metodă de aprovizionare în cazul
fabricii Renault este cea locală. Aceasta aduce avantaje atât României, prin aportul său ce
contribuie la dezvoltarea economică a țării cât și fabricilor Renault la nivel global, acestea
beneficiind de produse de calitate, prețuri accesibile și timpi de tranzit mici, în comparație cu
cei globali.
 Pe lângă prețul de transport net inferior și timpul de tranzit a fost un factor de decizie
esențial.

De asemenea, alegând aprovizionarea locală ajutăm și încurajăm economia țării

noastre, exportul de mărfuri și crearea de noi locuri de muncă.

Analog, analizând situația fabricii din China am ajuns la concluzia că pentru aceasta,
cea mai rentabilă soluție este sa apeleze la aprovizonarea globală. Aici putem spune că
decizia a fost luată analizând atât nivelul de specializare al fabricilor, cât și promptitudinea si
marja de profit obținută.

În încheiere putem afirma faptul că amândouă tipuri de aprovizonare sunt benefice

unei companii, cât timp aceasta reușește să își sporească veniturile și să își diminueze atât
costurile cât și riscurile la care sunt expuse zilnic.

Bibliografie

Birou, L. and Fawcett, S. (1993). “International purchasing: Benefits, requirements,

and challenges”. International Journal of Purchasing and Materials Management, 29(2), 27-
37;
Gelderman, C. J. and Semeijn, J. [2006], 'Managing the global supply base through
purchasing portfolio management', Journal of Purchasing and Supply Management, Vol. 12,
No. 4, pp. 209-17
Mehmet Demirbag and Keith W. Glaister. 2010. Factors Determining Offshore
Location Choice for R&D Projects: A Comparative Study of Developed and Emerging
Regions, Journal of Management Studies, 47:8, 1534–1560.
Monczka, R.M., Trent, R.J., 1991a. Global sourcing: a development approach. Int.
J. Purchasing Mater. Management 27, 2–8,
Monczka, R.M., Trent, R.J., 1991b. Evolving sourcing strategies for the 1990s. Int.
J. Phys. Distribution Logistics Management 21, 4–12,
Monczka, R.M., Trent, R.J., 1992. Worldwide sourcing: assessment and execution.
Int. J. Purchasing Mater. Management 28 _4., 9–19, Fall.
Quintens, L., Matthyssens, P., Faes, W., 2005. Purchasing internationalization on
both sides of the Atlantic. Journal of Purchasing and Supply Management 11, 57–71.
 Quintens, L., Pauwels, P., and Matthyssens, P. (2006b), Global purchasing: State of
the art and research directions, Journal of Purchasing & Supply Management, 12 (4), 170-
181.
Salmi, A. (2006) Organising international supplier relations: An exploratory study
of Western purchasing in China. Journal of Purchasing and Supply Management, Vol. 12, No.
4, pp. 197-208;
Steinle, C. and Schiele, H. (2008), Limits to global sourcing?: Strategic
consequences of dependency on international suppliers: Cluster theory, resource-based view
and case studies, Journal of Purchasing & Supply Management, 14 (1), 3-14.
Trent, R. and Monczka, R. (2003). “International purchasing and global sourcing -
what are the differences?”. Journal of Supply Chain Management, 39(4), 26-37.

Siteografie