Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IV AGRICULTURĂ
1
PARTEA I
2
CAPITOLUL I. OBIECTUL, IMPORTANŢA ŞI ORGANIZAREA
PRODUCERII DE SĂMÂNŢĂ ÎN ROMÂNIA
3
- controlul riguros al metodei de lucru, al materialului biologic rezultat după fiecare
ciclu de multiplicare, precum şi obligativitatea obţinerii de către multiplicator a
documentelor de certificare, diferenţiază major producerea de sămânţă de activităţile
de ameliorare, în care amelioratorul (persoană, firmă etc.) are “mână liberă” să
aleagă materialul biologic, metoda de lucru, obiectivele finale vis-à-vis de noul
cultivar etc.
Acestea sunt doar o parte dintre aspectele care aseamănă sau deosebesc producerea de
sămânţă de ameliorarea plantelor. Indiferent însă de modul de abordare, nu putem decât să
recunoaştem că cele două sunt extrem de dependente una de cealaltă.
4
de ani, acest domeniu de producţie ia o amploare tot mai pronunţată, mai întâi în SUA, apoi şi în
Europa şi Asia. Conform menţiunilor Asociaţiei vânzătorilor americani de seminţe, “industria
seminţelor” din SUA deţinea (în anul 2007) 38% din piaţa globală a seminţelor, iar top trei-ul
mondial este format din firmele Monsanto (SUA), DuPont (SUA) şi Syngenta (Elveţia), urmate
de Limagrain (Franţa), Land O’Lakes (SUA), KWS (Germania), Bayer Crop Science
(Germania), Sakata
(Japonia), DLF (Danemarca) şi Takii (Japonia). Doar aceste prime 10 companii acopereau, în
2007, 67% din piaţa globală a seminţelor (http://www.gmwatch.org/gm-firms/10558-the-
worldstop-ten-seed-companies-who-owns-nature).
În România, calea a fost deschisă în anul 1921, de către societatea “Sămânţa” , la Cenad,
Timiş (Leonte C., 2003). Mai târziu, statul român se implică în sprijinirea şi coordonarea acestei
activităţi, prin intermediul Institutului de Cercetări Agronomice din România (ICAR), al
Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS), la nivel de Institute şi Staţiuni de Cercetări.
(ITCSMS).
Organisme implicate în activităţile de producere de sămânţă, precum şi în activităţile
conexe de control şi certificare pot fi grupate în patru categorii (Cordea M., 2008):
- de decizie şi elaborare a programelor de producere de sămânţă (MADR, Academia
de
Ştiinţe Agricole şi Silvice - ASAS);
- de coordonare şi producere efectivă a seminţelor (Direcţiile Judeţene Agricole - DJA,
agenţi economici de stat şi privaţi, specializaţi în activităţi de producere de seminţe,
de condiţionare, prelucrare şi comercializare a seminţelor);
- de înregistrare, control al calităţii şi certificare a seminţelor (Institutul de Stat pentru
Testarea şi Înregistrarea Soiurilor - ISTIS; INCS, LCCSMS, ITCSMS)
5
- de contractare, condiţionare şi comercializare a seminţelor (agenţi economici
specializaţi (ex.: Semrom, Agrosel, Staţiunile de Cercetări Agricole şi Horticole,
Centre şi Staţii de condiţionare ale companiilor străine).
Deşi majoritatea dintre puţinele lucrări de specia litate afirmă faptul că activitatea de
producere de sămânţă şi material de plantat este organizată şi planificată prin interemediul
instituţiilor statului, în realitate, acestea se implică vizibil doar în activităţile de control şi
certificare
Reglementatările naţionale au fost actualizate în acord cu Regulamentele Uniunii
Europene (Regulamente, directive și alte acte legislative, https://europa.eu/european-union/eu-
law/legalacts_ro), cu Sistemul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (The
Organisation for Economic Co-operation and Development - OECD,
http://www.oecd.org/tad/code/oecd-seedschemes.pdf, ), Regulile Asociaţiei Internaţionale pentru
Testarea Seminţelor (Internaţional Seed Testing Association – ISTA, respectiv International
Rules for Seed Testing, http://www.seedtest.org/en/international-rules-_content---1--1083.html)
şi Normele Uniunii Internaţionale pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante (International Union
for the Protection of
New Varieties of Plants – UPOV, http://www.upov.int/edocs/infdocs/en/upov_inf_exn.pdf).
Producerea şi multiplicarea seminţelor şi a materialului săditor ar trebui să fie un proces
bine organizat, care să poată permite îndeplinirea cel puţin a următoarelor obiective (Creţu A.,
2000, Contreras S., 2011 ):
a. Realizarea unei producţii mari de seminţe pe unitatea de suprafaţă, pentru
fiecare cultivar vizat;
b. Asigurarea unei calităţi superioare a producţiei de seminţe (valoare
biologică şi culturală foarte bune);
c. Menţinerea structurii genetice conforme cu cea a cultivarului original (de
la
data omologării);
d. Producerea unor cantităţi de sămânţă şi material săditor la nivelul
necesarului estimat pentru tot sortimentul de cultivare zonate;
e. Asigurarea unei ritmicităţi şi primeniri continue sub raport cantitativ şi
calitativ a tuturor cultivarelor folosiţe în procesul de producţie agricolă.
Drept urmare, personalităţi marcante ale ameliorării plantelor din ţara noastră consideră
că sămânţa ocupă o poziţie cu totul aparte în cadrul tuturor măsurilor ce pot fi luate pentru
stimularea agriculturii. Astfel, se consideră că dintre toate pârghiile utilizabile pentru mărirea
producţiei agricole, sămânţa este singura realizată de agricultură pentru agricultură, în timp ce
restul pârghiilor importante, ca: mecanizarea, chimizarea, irigaţiile etc., reprezintă contribuţia
industriei pentru ridicarea agriculturii.
Importanţa seminţelor de calitate în asigurarea unor producţii superioare la speciile
agricole cultivate, impune şi în România necesitatea modernizării şi implementării unei strategii
adecvate de către MADR şi celelalte institutii ale statului, implicate în aceste activităţi.
Elementele principale ale acestei strategii ar trebui să se refere la:
6
- îmbunătăţirea şi actualizarea legislaţiei şi normativelor aferente acestui sector de activitate, în
concordanţă cu legislaţia Uniunii Europene;
- publicitate vizibilă şi gratuită pentru toate noutaţile legislative şi normative din
domeniu;
- elaborarea unor diagnoze pe termen mediu şi lung privind suprafeţele cultivate şi producţiile
obţinute, pe baza informatiilor reale şi centralizate provenite de la ITCSMS-uri şi
DGA-uri, în scopul obţinerii unei imagini corecte şi concrete privind producerea de sămânţă în
România;
- elaborarea unor prognoze pe termen mediu şi lung privind suprafeţele necesare şi producţiile
scontate de sămânţă de calitate, certificată, pe baza studiilor anterioare, de diagnoză a situaţiei
acestui sector de activitate din agricultură;
- stimularea realistă, prin ajutor financiar, a agenţilor economici interni dornici să se implice în
activităţile de producere de sămânţă, în scopul evitării unei dependenţe aproape totale de
companiile străine producătoare de seminţe la specii de importanţă majoră în agricultura
României (grâu, porumb, floarea-soarelui, soia, sfecla pentru zahăr, rapiţă de toamnă ş.a.);
- gasirea unor pârghii concrete de eficientizare a modului de valorificare a rezultatelor cercetării
ştiinţifice la cel mai înalt nivel naţional (Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice). Dacă pe site-ul
ASAS, (http://www.asas.ro/strategii.html) se regăsesc numeroşi specialişti consacraţi, este just ca
această recunoaştere să aibă şi efecte pozitive concrete în medi ile ştiinţific şi economic din
domeniu, dincolo de programe, situaţii, dări de seamă, rapoarte şi luări de cuvânt la unele
manifestări publice;
- controlul strict, finalizat prin aplicarea unor măsuri corective concrete, stipulate prin lege, asupra
activităţilor de comercializare a seminţelor şi materialului semincer necertificat, un exemplu
foarte relevant fiind oferit de modul total necontrolat şi neadecvat de comercializare
a materialului semincer de cartof (http://www.revista-ferma.ro/articole-horticultura/barabula-
emai-pretuita-decat-mirabila-samanta.html), fără nici un fel de autosesizare a instituţiilor statului.
8
SOI COMPUS - prima generaţie hibridă rezultată în urma fecundării la întâmplare a unui
număr mare de părinţi stabili din punct de vedere genetic.
SOI ÎN CONSERVARE - soi înregistrat în Catalogul oficial sau în Catalogul comun, cu
una sau mai multe denumiri (tradiţionale), reprezentat de o populaţie locală sau un soi local
ameninţate cu eroziunea genetică, acestea fiind deja adaptate natural la condiţiile locale şi
regionale. Beneficiază de anumite derogări legate de condiţiile de conservare in situ, cultivare,
producere de sămânţă şi comercializare. Este afectat de restricţii privind cultivarea, producerea
de sămânţă şi comercializarea, mai ales în privinţa cantităţilor de seminţe ce se pot produce şi
multiplica anual (pentru maximum 100 ha / ţară) la nivel de specie aparţinătoare, ţară sau regiune
de origine. Eticheta oficială include menţiunea “SOI ÎN CONSERVARE” şi precizarea regiunii
de origine.
SOI AMELIORAT (SELECŢIONAT) - soi obţinut de către ameliorator pe baza
lucrărilor de selecţie individuală. Se cunoaşte precis metoda folosită în procesul de ameliorare
precum şi genealogia proprie.
SOI OMOLOGAT - soi creat prin metode specifice de ameliorare, încercat în reţeaua de
testare (CTS-uri), înscris în Registrul de Stat şi Catalogul Oficial.
SOI AUTORIZAT - soi străin, încercat în reţeaua ISTIS şi propus pentru a fi cultivat şi
în ţara noastră, dar numai pentru o perioadă scurtă de timp.
LINIE CONSANGVINIZATĂ (engl. inbreed line) - descendenţă obţinută la plantele
alogame prin autopolenizare repetată şi care după mai multe generaţii devine uniformă, iar din
punct de vedere genetic este homozigotă.
HIBRID SIMPLU (HS) - hibridul rezultat prin încrucişarea a două linii consangvinizate
sau a două soiuri homozigote (A x B = HS).
HIBRID TRILINIAL (HT) - hibridul rezultat prin încrucişarea unui hibrid simplu (HS)
cu o linie consangvinizată (HS1 x C = HT).
HIBRID DUBLU (HD) - hibridul rezultat prin încrucişarea a doi hibrizi simpli (HS1 x HS2
= HD).
HIBRID TOPCROSS sau SORTOLINIAR - prima generaţie hibridă rezultată prin
încrucişarea unui soi alogam heterozigot dar omogen, cu o linie consangvinizată (Soi x A).
HIBRID INTERVARIETAL - prima generaţie hibridă rezultată prin încrucişarea a două
soiuri alogame heterozigote dar omogene, din categoria biologică bază.
Categorii de sămânţă
În procesul de producere de sămânţă se întâlnesc două categorii biologice de sămânţă:
superioară şi inferioară.
CATEGORIE BIOLOGICĂ SUPERIOARĂ - cuprinde categoriile şi etapele
PRODUCERII SEMINŢELOR pentru sămânţa de prebază şi bază.
CATEGORIE BIOLOGICĂ INFERIOARĂ - cuprinde toate seminţele certificate şi
care aparţin înmulţirilor sau MULTIPLICĂRILOR.
9
SĂMÂNŢA DE SOI - sămânţa ce aparţine unui cultivar (soi / hibrid) cu însuşiri
biologice şi tehnologice superioare, obţinută după o schemă ştiinţifică de selecţie şi o anumită
tehnologie specifică prin care se asigură menţinerea caracterelor morfologice şi a însuşirilor
fiziologice iniţiale. De asemenea, pentru această categorie de sămânţă există toate documentele
oficiale de provenienţă şi de valoare biologică.
SĂMÂNŢA AMELIORATORULUI
produsa de catre sau sub directa responsabilitate a amelioratorului ori a
mentinatorului, folosind selectia conservativa sau alte metode stiintifice specifice;
care este destinata producerii semintelor de prebaza; care satisface cerintele
impuse de reglementarile in vigoare privind puritatea
varietala pentru semintele de prebaza;
SĂMÂNŢA DE PREBAZĂ
samanta din toate verigile biologice dintre samanta amelioratorului si samanta de baza
produsa de sau sub directa responsabilitate a mentinatorului; produsa din samanta
amelioratorului ori din samanta de prebaza; este destinata producerii de samanta
de prebaza sau de baza;
satisface cerintele impuse de reglementarile in vigoare specificate pentru
semintele
de prebaza;
SĂMÂNŢA DE BAZĂ
produsa de catre sau sub directa responsabilitate a mentinatorului; produsa din
samanta de prebaza; este destinata producerii de samanta certificata; satisface
cerintele impuse de reglementarile in vigoare specificate pentru semintele
de baza;
SĂMÂNŢA CERTIFICATĂ
in cazul hibrizilor, samanta produsa in loturi de hibridare din samanta de baza si
care este destinata producerii de recolta pentru consum uman, animal sau pentru
industrializare; in cazul soiurilor, samanta produsa direct din samanta de baza
pentru reinmultiri
sau pentru consum si care satisface cerintele impuse de reglementarile in vigoare
specificate pentru semintele certificate (C1 şi C2);
la cererea autorului sau a mentinatorului poate fi obtinuta dintr-o samanta de
prebaza;
SĂMÂNŢA COMERCIALĂ
are identitate ca specie; corespunde conditiilor impuse de reglementarile
Uniunii Europene in vigoare
specificate pentru semintele comerciale; corespunde, in urma unui examen,
conditiilor de valoare culturala prevazute in
normele in vigoare;
SĂMÂNŢA STANDARD DE LEGUME
10
are suficienta identitate si puritate varietala; este destinata in principal
productiei de consum; corespunde conditiilor din normele in vigoare;
este verificata in postcontrol oficial si corespunde din punct de vedere
al
identitatii si puritatii varietale;
11
indici se determină în cadrul Laboratoarelor pentru Controlul Seminţelor şi Materialului Săditor
ce aparţin I.T.C.S.M.S.
Indicii de calitate sunt obligatorii pentru o sămânţă şi trebuie să prezinte valori superioare
baremurilor minime stabilite prin standarde de stat.
b) Autenticitatea - reprezintă stabilirea originii seminţei, pe baza actelor de
provenienţă, unde este specificată apartenenţa seminţei la un soi / hibrid cunoscut şi înscris în
Lista Oficială a soiurilor şi hibrizilor pentru anul respectiv.
Determinarea autenticităţii seminţei urmăreşte două obiective sau acţiuni principale.
Primul obiectiv se referă la identificarea genului, speciei şi a soiului sau hibridului cultivat iar al
doilea obiectiv se referă la separarea seminţelor foarte asemănătoare între ele, dar care fac parte
din unităţi taxonomice diferite (acest ultim obiectiv se referă la aprecierea şi exprimarea purităţii
biologice).
c) Puritate biologică - este identică echilibrului genetic şi atestă faptul că, la
producător, cultura din care provine sămânţa este constituită din biotipurile soiului original
omologat şi zonat. Această însuşire se determină direct în câmp la multiplicator şi se exprimă
prin procentul de plante tipice soiului, raportat la totalul plantelor ce aparţin speciei respective.
Garantarea acestui indice se materializează prin eliberarea certificatului de puritate
biologică.
d) Starea fitosanitară - exprimă gradul de infecţie a seminţelor cu agenţi patogeni
ce pot
favoriza apariţia unor boli la plantele de cultură.
Starea fitosanitară se determină direct, în câmp sau în laborator, la plante şi la sămânţă.
e) Vigoarea seminţelor - reprezintă suma tuturor însuşirilor pozitive ale seminţei
care determină o energie de germinare mare şi o rezistenţă sporită faţă de condiţiile nefavorabile,
pe durata germinării şi răsăririi platelor (Isely – 1957). Aceste însuşiri pozitive sunt:
- procesele biologice pe durata germinaţiei (reacţiile enzimatice şi
activitatea respiratorie);
- ritmul şi uniformitatea germinaţiei şi creşterii germenilor în condiţii
optime şi sub optime;
- ritmul şi uniformitatea răsăririi germenilor şi creşterii lor în condiţiile
nefavorabile de câmp.
Factorii de care depinde nivelul vigorii seminţelor sunt (Perry – 1978):
- constituţia genetică;
- mediul şi nutriţia plantei mamă;
- stadiul de maturare la recoltare;
- mărimea seminţei (MMB şi MH);
12
- integritatea fizică;
- deteriorarea şi îmbătrânirea;
- agenţii patogeni;
- folosirea necorespunzătoare a compuşilor chimici pentru tratarea
seminţelor.
f) Viabilitatea seminţelor - reprezintă capacitatea seminţelor de a forma germeni
capabili să dezvolte plante normale. Valorile viabilităţii se corelează mai bine cu valorile
germinaţiei la sămânţa tratată şi mai puţin cu sămânţa netratată - situaţie care se întâlneşte în
realitate.
13
celule somatice din afara sacului embrionar (şalază, nucelă, integumente).
Înmulţirea vegetativă: constă în formarea de descendenţe normal dezvoltate din diferite
tipuri de organe vegetative (tuberculi, bulbi, bulbili, drajoni, lăstari) prin plantare clasică sau din
culturi “in vitro” de celule, ţesuturi sau organe (cunoscută şi sud denumirile de micropropagare
sau microclonare “in vitro”.
Transplantarea (altoirea): presupune concreşterea organelor sau ţesuturilor provenite de
la doi parteneri, respectiv portaltoiul şi altoiul.
14
florilor) b1. Cleistogamia: florile nu se deschid, polenul se maturează şi se scutură în florile încă
închise; polenizarea are loc cu polenul propriei flori, încă din faza de boboc floral (mazăre,
fasole,
arahide), astfel încât autogamia este totală.
b2. Homogamia: maturarea gameţilor femeli şi masculi din aceeaşi floare are loc
simultan,
favorizând autogamia.
b3. Chasmogamia: florile se deschid, polenul poate fi transportat de vânt sau insecte, dar
polenizarea, în condiţii climaterice normale, are loc înainte sau chiar în momentul deschiderii
florilor (majoritatea speciilor considerate autogame: grâu, oz, fasole, mazăre, soia, linte, cartof,
tomate). Pentru aceste specii, sunt necesare distanţe mici de izolare şi este suficientă o mărime
minimă a populaţiei pentru asigurarea variabilităţii genetice.
b4. Dichogamia: se manifestă ca urmare a maturării în perioade diferite a polenului şi
stigmatului şi poate fi de două tipuri:
o protandrie, care se referă la cazul în care polenul este apt de fecundare înainte ca
stigmatul să devină receptiv pentru polen;
o protoginie, când stigmatele sunt apte de polenizare înainte ca polenul să se
maturizeze.
În ambele cazuri, dichogamia poate fi parţială sau totală (absolută). În primul caz, perioada
de maturare a polenului se suprapune pentru un timp destul de scurt cu perioada de receptivitate a
stigmatului, făcând posibilă autopolenizarea. În cazul unei dichogamii totale, aceste perioade nu
se suprapun niciodată şi polenizarea nu poate fi decât alogamă.
C. Fenomenul de „depresiune de consangvinizare”
Dacă la plantele autogame, acest fenomen nu se manifestă, la autopolenizarea forţată a
speciilor considerate alogame, acesta apare cu intensităţi diferite în funcţie de specie şi de
numărul de cicluri de dezvoltare supuse autopolenizării.
D. Modificarea condiţiilor normale de dezvoltare a plantelor, îndeosebi în perioada înfloritului
(temperatura aerului, umiditatea atmosferică, lumina).
La plantele caracterizate ca autogame pot apărea şi diferite procente de alogamie, datorită
modificării anumitor condiţii de mediu.
De exemplu, creşterea temperaturii aerului peste cea normală, în timpul nopţii, poate duce
la inactivarea temporară a anterelor, pe când scăderea temperaturilor sub 0oC poate duce la
sterilizarea polenului.
E. Autoincompatibilitatea, care constă în incapacitatea plantelor cu gameţi femeli şi masculi
funcţionali, de a se autopoleniza sau de a se încrucişa cu plante identice din punct de vedere
genetic (Contreras D., 2011), fapt ce determină clar avizarea acestora la alogamie (caz întâlnit
foarte frecvent la cartof, tomate, sfeclă, varză, ridiche, specii pomicole.
F. Sterilitatea se concretizeză prin formarea de gameţi sau organe sexuale nefuncţionale. (ex.
androsterilitatea).
15
CAPITOLUL III. BAZELE GENETICE ALE
PRODUCERII DE SĂMÂNŢĂ
Structura genetică a unui soi / linie la plantele autogame cuprinde frecvenţa genotipurilor şi
frecvenţa genelor ce îl caracterizează. Din acest punct de vedere, cultivarele autogamelor
prezintă, în descendenţă, o structură genetică stabilă, iar frecvenţa genotipurilor homozigote
(biotipuri), precum şi frecvenţa genelor rămân relativ constante datorită autofecundării.
În acelaşi timp, se păstrează o anumită proporţie între biotipuri iar numărul redus al
acestora în cadrul cultivarului imprimă o anumită uniformitate.
Principalele tipuri de soiuri şi particularităţile genetice ale acestora se prezintă astfel
(Creţu
A., 2000):
a) Soiuri omogene – sunt constituite din biotipuri asemănătoare cu polimorfism nesemnificativ şi
sunt obţinute printr-o selecţie individuală simplă, dintr-un material iniţial uniform cum sunt
populaţiile locale şi soiurile mai vechi. Din punct de vedere genetic prezintă o homozigoţie
perfectă. De regulă, un soi omogen reprezintă descendenţele succesive ale unei singure linii,
fiind considerat o linie pură, cu un grad ridicat de homozigoţie.
b) Soiurile polimorfe – sunt constituite din mai multe biotipuri care se deosebesc semnificativ între
ele sub raportul caracterelor morfologice şi al însuşirilor genetice. Această diferenţiere păstrează
totuşi un echilibru genetic între anumite limite minime şi maxime, ceea ce conferă soiului o
individualitate polimorfă.
Soiurile polimorfe sunt rezultatul activităţii de selecţie individuală repetată în cadrul unui
material iniţial reprezentat de mai multe populaţii sau soiuri ameliorate. Din punct de vedere
genetic, liniile extrase din acest material sunt dominant homozigote, mai ales în generaţiile
avansate, dar se mai găsesc şi genotipuri (biotipuri) heterozigote într -o proporţie nesemnificativă,
datorită aşa-zisei heterozigoţii reziduale ce se menţine în cadrul acestor tipuri de soiuri.
Pe durata producerii şi înmulţirii seminţelor, la soiurile polimorfe se cere păstrarea acestui
echilibru genetic sau proporţia între biotipurile componente, astfel ca soiul iniţial să -şi păstreze
particularităţile morfoproductive specifice.
Alegerea biotipurilor componente ale soiurilor polimorfe se face pe baza unor caractere
16
morfologice asemănătoare (ex. aristate / nearistate; spicul roşu / spicul alb etc.), pentru a
satisface condiţiile impuse unui nou soi – omogenitate, individualitate etc. Din aceste
considerente numărul biotipurilor constituente este redus, fiind egal cu 4 – 6.
c) Soiurile multiliniale – sunt constituite din mai multe linii (obişnuit 8 – 12 linii)
asemănătoare fenotipic dar diferite sub raportul genelor de rezistenţă la stresuri climatice, la boli,
dăunători sau chiar la unele rase fiziologice ale unor boli / dăunători. Aceste linii sunt obţinute tot
pe bază de selecţie individuală repetată, practicată în cadrul unor populaţii hibride, aflate în
generaţiile segregante (F2 – F4). Deosebirea faţă de soiurile polimorfe constă în aceea că, la
soiurile multiliniale, populaţia hibridă rezultă prin încrucişarea şi în majoritatea cazurilor prin
retroîncrucişarea dintre soiurile omogene şi sursele cu rezistenţe la anumite boli sau rase
fiziologice ale unor boli sau cu rezistenţe la stresurile climatice (ger, secetă, arşiţe etc.).
După încrucişare sau după retroîncrucişare, liniile extrase din cadrul generaţiilor
segregante sunt testate pentru rezistenţa la atacul provocat de către agentul fitopatogen respectiv
pe bază de infecţii artificiale şi, numai după ce au demonstrat concret însuşirile specifice ale unei
rezistenţe active, vor fi folosite la constituirea soiului multilinial. De aceea, este foarte important
ca, pe durata procesului de producere şi înmulţire a seminţelor la soiurile multiliniale, să se
păstreze neschimbată proporţia între liniile constitutive la nivelul soiului original. Numai astfel
se vor menţine toate particularităţile individuale specifice soiului nou creat.
Trebuie subliniat faptul că un anumit cultivar (soi) îşi menţine particularităţile individuale
morfoproductive atât timp cât nu intervin factori care să modifice structura genetică iniţială,
specifică.
Există dovezi incontestabile că în condiţii de exploatare agroproductivă, cultivarul (soiul)
original, omologat şi zonat, îşi pierde treptat unele dintre însuşirile sale valoroase sub influenţa
unor factori naturali şi artificiali care acţionează pe direcţia modificării echilibrului genetic
(structurii genetice) iniţial.
După opinia noastră, soiurile multiliniale reprezintă o perspectivă reală de a crea
viitoarele genotipuri artificiale superintensive pentru speciile autogame. Faptul că un soi
multilinial este compus dintr-un număr mai mare de linii transgresive specializate (obţinute prin
selecţie individuală repetată din generaţiile segregante ale hibrizilor) conferă acestora o mare
plasticitate ecologică, o valorificare integrală a diversităţii factorilor ambientali şi, ca o
consecinţă, o stabilitate mare a producţiilor ce se obţin.
În procesul de producere a seminţei autorul multiplică fiecare linie separat în câmpul de
selecţie (CS), apoi constituie amestecul, rezultând sămânţa PREBAZĂ.
În acest context, trebuie să facem precizarea că planta -elită, folosită în sistemul producerii şi
multiplicării seminţelor trebuie să îndeplinească cerinţa de tipicitate pentru biotipul / linia ce
compune cultivarul (soiul) respectiv. Restul cerinţelor legate de starea sanitară, stadiul creşterii şi
dezvoltării etc., sunt identice cu cele ale plantei-elită folosită în procesul de ameliorare şi care
trebuie să corespundă pe deplin obiectivului ameliorării. În fazele de producere şi ameliorare a
seminţei, selecţia artificială practicată este cea în masă, fenotipică şi negativă, cunoscută sub
numele de “purificare biologică”.
Practicarea unei selecţii artificiale greşite (prin alegerea elitelor necorespunzătoare sau
purificări biologice nerealizate etc.), cu întârziere sau neadecvată speciei cu care se lucrează,
poate modifica structura genetică a cultivarului (soiului) respectiv şi, drept consecinţă, scăderea
potenţialului său productiv.
18
Selecţia culturală acţionează asupra cultivarelor (soiurilor) prin: epoca de semănat,
fertilitatea solului, tehnologia de cultivare, epoca de recoltare şi metodele de condiţion are a
seminţelor.
Atunci când aceste măsuri se aplică în mod uniform şi constant de-a lungul mai multor
generaţii, cultivarul (soiul) respectiv îşi menţine constantă structura genetică, mai ales dacă
aceste măsuri corespund pe deplin cerinţelor unor performanţe maxime. Modificarea măsurilor
de mai sus, la intervale mai mari sau mai mici, determină şi modificarea structurii genetice a
cultivarului (soiului) respectiv, cu întregul cortegiu de consecinţe negative cunoscute.
Astfel, epoca de semănat, în cazul speciilor cu forme “de toamnă” şi “de primăvară” (orz,
etc.), prin însămânţarea repetată a celor “de toamnă” primăvara se înregistrează o anumită
dominanţă a formelor “de primăvară” şi o dispariţie treptată a celor “de toamnă”.
Drept consecinţă, în cazul revenirii la semănatul de toamnă, vom constata o distrugere
totală a plantelor pe timpul iernii, întrucât dominanţa formelor "de primăvară" în structura
genetică a cultivarului, în defavoarea celor de toamnă, a eliminat treptat însuşirea de rezistenţă la
iernare. De asemenea, cultivatul an de an în condiţii de fertilitate ridicată şi în regim de irigare, va
favoriza în cadrul unui soi o creştere a frecvenţei liniilor / biotipurilor intensive, cu o mare
capacitate de valorificare a apei şi elementelor fertilizante, în timp ce liniile / biotipurile
extensive (mai slab productive) vor fi în minoritate.
Densitatea plantelor, menţinută în mod constant an de an, modifică structura genetică a
soiului astfel: densitatea mică, favorizează înfrăţirea şi deci liniile/genotipurile cu înfrăţire
puternică; densitatea mare, elimină înfrăţirea şi deci liniile / genotipurile fără înfrăţire vor fi
favorizate.
Epoca de recoltare, practicată în mod constant, an de an, modifică structura genetică a
cultivarului (soiului) astfel: recoltarea prea de timpuriu favorizează liniile / biotipurile precoce, în
timp ce biotipurile tardive nu au ajuns la maturitate, seminţele acestora vor da naştere la plante
cu viabilitate scăzută; recoltarea târzie acţionează invers – plantele precoce vor avea boabele
scuturate, iar liniile / biotipurile precoce vor lipsi din sămânţa viitoare. Trebuie să precizăm că
recoltarea timpurie sau tardivă se foloseşte în procesul de ameliorare pentru obţinerea de linii /
biotipuri precoce sau a celor rezistente la scuturare.
Condiţionarea seminţelor cu aceleaşi maşini, set de site şi reglaje constante an de an,
favorizează liniile/genotipurile care vor forma aceeaşi dimensiune şi greutate a seminţei cu cea
rezultată în urma trecerii prin maşina de condiţionat. Toate liniile/genotipurile care nu formează
sămânţa de mărimea şi greutatea reglajelor constante ale maşinii de condiţionat vor fi
defavorizate şi structura genetică a soiului respectiv va fi modificată.
Segregarea întârziată - poate modifica structura genetică mai ales la soiurile polimorfe
şi multiliniale care au în construcţia lor linii homozigote obţinute prin selecţia individuală
repetată practicată în cadrul soiurilor sau populaţiilor hibride. Se ştie că în generaţiile segregante
avansate ale hibrizilor se mai înregistrează un grad redus de heterozigoţie (reziduală sau
întârziată). Cu cât genitorii folosiţi în obţinerea populaţiei hibride iniţiale au fost mai diferiţi din
punct de vedere genetic, cu atât posibilitatea apariţiei unor segregări întârziate este mai mare.
Efectele negative ale segregării întârziate se pot combate prin purificări biologice,
deoarece plantele heterozigote se manifestă fenotipic printr -o abatere evidentă de la valorile
medii ale majorităţii plantelor homozigote tipice.
19
Driftul genetic (deriva genetică) – reprezintă modificarea întâmplătoare sau orientată a
frecvenţei genotipurilor şi a genelor în cadrul unui cultivar (soi). Driftul genetic se manifestă, în
mod deosebit, în cadrul populaţiilor mici, unde excesul sau deficitul unui genotip poate modifica
radical frecvenţa unei gene, ajungându-se în cazuri extreme până la fixarea definitivă (frecvenţa
= 100%) sau la extincţia definitivă (frecvenţa = 0%) a genei respective.
Se disting două feluri de drift genetic: drift întâmplător – când modificarea frecvenţei
genotipurilor şi genelor din cultivar nu este orientată şi drift orientat – când aceste modificări
sunt orientate. Se menţionează că driftul întâmplător este cel mai răspândit.
În sistemul producerii şi multiplicării seminţelor, modificarea frecvenţei anumitor
linii/genotipuri, în special la populaţiile mici, determină o restrângere a bazei genetice a
cultivarului respectiv şi, drept consecinţă, se modifică particularităţile sale individuale
agroproductive.
Evitarea acestui efect negativ se realizează prin extragerea unui număr suficient de plante
elită, pentru fiecare biotip/linie în parte, din mai multe puncte ale câmpului de alegere şi
distribuite uniform pe întreaga suprafaţă. În principiu, numărul de elite extrase pentru fiecare
biotip/linie în parte se calculează în funcţie de necesarul de sămânţă şi proporţia de participare la
constituirea categoriei biologice Prebază a cultivarului (soiului) respectiv. Sub nici o formă
numărul de elite extrase nu trebuie să fie mai mic de 500, chiar dacă procentul de participare a
liniei sau biotipului respectiv este foarte mic; aceasta pentru a se evita efectul negativ al driftului
genetic.
Migraţia (contaminarea cu gene străine) – la autogame se poate realiza mai mult prin
impurificări mecanice şi mai puţin prin polen, deşi nici această posibilitate nu este exclusă în
totalitate. La toate plantele de cultură considerate autogame, se înregistrează proporţii variabile
de polenizare cu polen străin, denumită “alogamie reziduală”. Această proporţie de “alogamie
reziduală” variază de la o specie la alta, de la un soi la altul, în limite destul de largi, fiind
influenţată în mare măsură de condiţiile de mediu. Astfel, seceta excesivă şi temperaturile
ridicate determină deschiderea florilor la spicele de grâu cu mult timp înaintea maturării
polenului propriu, favorizând polenizarea cu polen străin în proporţii ce pot ajunge până la 45%.
De regulă, transferul de gene are loc între populaţiile aceleiaşi specii şi foarte rar între
populaţiile ce aparţin unor specii diferite. În urma acestui transfer, constelaţia de gene a
populaţiei primitoare se îmbogăţeşte cu noi gene care, prin recombinare cu genele autohtone
(atunci când condiţiile de mediu şi de cultură devin nefavorabile), dau naştere la noi combinaţii
genetice, modificând structura genetică iniţială a cultivarului respectiv.
Efectul migraţiei, în modificarea structurii genetice a cultivarelor autogamelor, mai este
influenţat şi de :
- diferenţierea genetică a celor două populaţii: populaţia donatoare (donoare) de unde are
loc emigraţia şi populaţia receptoare, unde are loc imigraţia;
- dimensiunea populaţiilor receptoare, dar şi a celor donatoare: cu cât populaţiile sunt mai
mici, efectul migraţiei este mai mare.
Migraţia provoacă deci două efecte majore: primul efect se referă la îmbogăţirea /
sărăcirea constelaţiei de gene a populaţiei receptoare / donatoare şi al doilea efect se referă la
tulburarea armoniei dintre genele autohtone şi deci întârzierea întregului proces evolutiv al
populaţiilor respective.
20
Trebuie făcută precizarea că migraţia modifică temporar structura genetică a cultivarelor
autogame deoarece, sub acţiunea selecţiei naturale, după un anumit număr de ani, populaţia
respectivă se poate reface şi poate reveni la structura iniţială. Situaţia aceasta poate fi realizată
doar sub aspect teoretic, deoarece sub raport practic, migraţia, ca de altfel şi ceilalţi factori
negativi, acţionează permanent în direcţia modificării echilibrului genetic al cultivarelor.
Diminuarea sau chiar eliminarea efectelor negative ale migraţiei se poate realiza prin:
- respectarea riguroasă a rotaţiei culturilor;
- realizarea distanţelor de izolare, în special pentru loturile semincere; - evitarea
impurificărilor mecanice; - evitarea impurificărilor biologice.
Mutaţia – la cultivarele autogame modifică într-o măsură mai redusă structura genetică
deoarece eventualele mutante naturale recurente sau nerecurente sunt eliminate anual prin
lucrările de purificare biologică. Totuşi, an de an, pot apare şi mutaţii care sunt determinate de
gene dominante sau recesive ceea ce poate imprima o penetraţie şi expresivitate fenotipică mai
mare sau mai mică, în funcţie de valoarea adaptivă a mutantei (măsura în care o genă mutantă
este menţinută de selecţia naturală). Se apreciază că genele dominante, cu o bună penetraţie şi
expresivitate, pot fi uşor eliminate prin purificări biologice, indiferent dacă au o valoare adaptivă
mai mare sau mai mică.
Abaterile de la panmixie – se întâlnesc şi în cazul cultivarelor autogame, ceea ce trebuie
reţinut este că abaterile de la panmixie la autogame modifică numai frecvenţa genotipurilor, fără
să modifice frecvenţa genelor cultivarului respectiv. Aceasta se realizează astfel: autogamia
repetată menţine în stare permanentă homozigoţia dar, prin posibilitatea de care pot beneficia
anumiţi indivizi de a se poleniza cu polen străin, apare o stare nouă de heterozigoţie pentru o
anumită pereche de gene, modificându-se astfel echilibrul care există între genotipuri, fără însă a
se modifica echilibrul dintre gene.
Toţi aceşti factori care alterează structura genetică a cultivarelor autogame pot acţiona
separat, dar şi în interconexiune. Astfel mutaţiile, migraţia şi segregările întârziate modifică mai
predominant frecvenţa genelor, în timp ce selecţia naturală, driftul genetic, abaterile de la
panmixie modifică mai pregnant frecvenţa genotipurilor.
Oricum, prin acţiune combinată sau individuală, aceşti factori modifică frecvenţa genelor
şi a genotipurilor, modificând deci structura genetică iniţială a cultivarelor, cu importante
repercursiuni negative în procesul ameliorării conservative.
♀ ♂ A a
( p) ( q)
A AA Aa
( p) ( p2) ( pq)
a Aa aa
( q) (pq) (q2)
- în următoarele generaţii, gameţii formaţi for avea aceeaşi frecvenţă a genelor alele “ A”şi
“a”, asfel încât fondul de gene al populaţiei (în absenţa unor factori modificatori) rămâne
neschimbat (în echilibru genetic), având structura p 2 AA + 2pq Aa + q2 aa. În realitate,
condiţiile necesare păstrării acestui echilibru genetic se întrunesc rar (Leonte C., 1996).
Liniile consangvinizate – sunt obţinute prin autopolenizarea forţată a plantelor alogame,
timp de mai multe generaţii (C1...Cn). Se caracterizează prin uniformitate, datorită stării de
homozigoţie accentuată. Aflate în faza minimului de consangvinizare, liniile respective sunt
22
foarte uniforme şi cu homozigoţia egală cu aproape 100%. Mărimea efectului heterozis al
hibrizilor în prima generaţie (F 1) se află în corelaţie directă cu starea de homozigoţie a formelor
parentale
(liniilor consangvinizate), astfel că se doreşte ca liniile consangvinizate să aibă o structură
genetică uniformă, apropiată de valoarea de 100%.
Liniile consangvinizate prezintă un mare interes pentru obţinerea hibrizilor comerciali
(F1) care asigură productivitatea maximă. În acelaşi timp, liniile consangvinizate se obţin şi
pentru fixarea unor caractere şi însuşiri valoroase cu importanţă în ameliorarea plantelor şi în
studiile de genetică.
Hibrizii F1 – folosiţi în activitatea de producţie se caracterizează printr -o structură
genetică uniformă prezintând o stare de heterozigoţie în proporţie de până la 100%. Datorită
acestei stări de heterozigoţie, hibrizii în F1 manifestă un efect maxim al fenomenului de heterozis.
Aceşti hibrizi în F1 se obţin prin încrucişări controlate între două sau mai multe forme
parentale care pot fi: linii consangvinizate, hibrizi simpli, soiuri omogene cu polenizare liberă
etc. Indivizii componenţi ai unei populaţii hibride în prima generaţie (F 1) prezintă aceeaşi
structură genetică, fie că provin prin încrucişarea soiurilor / liniilor plantelor autogame, fie că
provin prin încrucişarea liniilor consangvinizate (hibrizilor simpli) de la plantele alogame.
AA aa
P1 x P2
Aa Generaţia hibridăF 1
AA Aa Aa aa Generaţia hibridă
segregantăF 2
AA AA Aa Aa aa aa Generaţia hibridă
ă F3
segregant
Trebuie făcută precizarea că toţi hibrizii, începând cu a doua generaţie (F 2), precum şi
restul generaţiilor, sunt instabili datorită segregării puternice. Înregistrăm astfel, pe măsura
creşterii generaţiilor segregante (F2; F3;...Fn), o scădere accentuată a heterozigoţiei şi o creştere
corespunzătoare a homozigoţiei (figura 4). Aceasta este şi motivul esenţial pentru care hibrizii în
F1 trebuie realizaţi continuu, an de an.
Soiurile sintetice – sunt formate pe baza interpolenizării mai multor linii sau clone, prin
sistemul de hibridare în masă sau polycross. Structura genetică a soiurilor sintetice este
heterogenă, fiind alcătuită din forme heterozigote şi forme homozigote, într-un echilibru relativ
constant ce se păstrează 2 – 3 generaţii.
Întâlnim aici un efect mare al fenomenului de heterozis (datorat formelor heterozigote şi
capacităţii combinative generale ridicate), dar şi un grad ridicat de adaptabilitate la condiţiile de
mediu.
23
Factorii care alterează structura genetică a cultivarelor alogame sunt aceeaşi care s-au
prezentat la cultivarele autogame, dar semnificaţia şi importanţa lor diferă în funcţie de tipul cultivarului
alogam.
Selecţia – prezintă un efect negativ major în cazul populaţiilor şi soiurilor cu polenizare liberă
(vezi efectul selecţiei la alogame).
În cazul liniilor consangvinizate şi al hibrizilor F1 – selecţia, sub toate formele ei, nu poate
modifica semnificativ structura genetică, întrucât aceste tipuri de cultivare se află permanent în
supravegherea omului. Totuşi, conştient sau inconştient, omul poate modifica structura genetică a
liniilor consangvinizate sau a hibrizilor F1 prin: favorizarea segregării întârziate, folosirea de linii
insuficient consolidate, nerespectarea tehnologiilor de cultură şi a metodologiei producerii
seminţelor pe loturile de hibridare, schimbarea condiţiilor specifice de mediu etc.
Segregarea întârziată - se prezintă cu efecte negative majore numai în cazul liniilor
consangvinizate şi numai atunci când în producerea hibrizilor se folosesc linii consangvinizate
insuficient consolidate. Eliminarea acestui efect negativ se realizează prin folosirea de linii
consangvinizate consolidate, homozigote sau prin folosirea haploizilor în obţinerea hibrizilor.
Driftul genetic – prezintă efecte negative evidente în cazul populaţiilor şi soiurilor cu
polenizare liberă, precum şi în cazul soiurilor sintetice şi a hibrizilor F 1. Prin reducerea
numărului indivizilor la formele cu polenizare liberă, fenomenul de drift genetic poate fi însoţit
de fenomene caracteristice înrudirii consangvine (creşterea homozigoţiei, reducerea
heterozigoţiei, scăderea vitalităţii, desfacerea populaţiei în biotipuri cu depresie consangvină
etc.). În cazul soiurilor
sintetice, efectele negative ale driftului genetic sunt similare populaţiilor şi soiurilor cu
polenizare liberă.
La hibrizii F1 – efectele negative de drift se înregistrează numai atunci când nu se face
castrarea corespunzătoare a formelor materne androfertile.
Migraţia – cu excepţia hibrizilor F1, la restul tipurilor de cultivare alogame migraţia se
prezintă cu efecte negative majore. Consecinţele cele mai nefavorabile se pot înregistra în cazul
liniilor consangvinizate care, în situaţia nerespectării stricte a distanţelor de izolare, se pot
impurifica cu gene străine prin migraţia de polen străin.
Aceleaşi efecte se înregistrează şi în cazul soiurilor sintetice precum şi a soiurilor cu
polenizare liberă. Pe lângă impurificarea cu gene străine prin polen, migraţia mai acţionează, ca
şi la autogame, prin impurificări mecanice, efecte la care pot fi supuşi chiar hibrizii F1.
Mutaţia – se prezintă cu efecte minore în cazul liniilor consangvinizate, a hibrizilor F 1 şi
a soiurilor sintetice. În cazul eventualelor apariţii de mutante există posibilitatea eliminării lor
prin purificări biologice repetate. În schimb, la populaţiile şi soiurile cu polenizare liberă
mutaţiile se pot manifesta major, mai ales în condiţiile contaminărilor cu polen străin prin
migraţie. Eliminarea efectelor negative ale mutaţiei poate fi mai greoaie atunci când mutantele
aparţin genelor recesive.
24
Cultivarele cu înmulţire vegetativă (clonală) se întâlnesc la cartofi, hamei, precum şi
numeroase specii horticole, forestiere şi ornamentale. Aceste cultivare prezintă în descendenţele
obţinute pe cale vegetativă o structură genetică omogenă, în majoritatea cazurilor cu indivizi
heterozigoţi, datorită multiplicării lor pe cale vegetativă.
Existenţa unei variabilităţi genetice foarte reduse pune în evidenţă şi existenţa unei
structuri genetice constante, fără posibilitatea alterării ei de la o generaţie la alta. Doar mutaţia
somatică ce poate determina o variabilitate somaclonală poate să producă o anumită modificare a
structurii genetice a acestor cultivare. Totuşi, în procesul producerii şi înmulţirii materialului de
plantare, infecţia virotică poate modifica sub raport calitativ (biologic) materialul folosit şi, de
aici, o oarecare deteriorare a materialului folosit. Pentru aceasta măsurile stricte cuprinse în
metodologia producerii materialului de plantare vizează eliminarea efectelor negative ale
infecţiilor, în special a celor virotice.
3.4.Mecanisme genetice cu implicaţii directe în producerea de sămânţă
A şi forma tată - B), care au un potenţial de producţie relativ scăzut. De aceea, acolo şi la speciile
pentru care aceste cantităţi de seminţe sunt suficiente (ex. floarea soarelui, sorg etc.), în practică
se utilizează numai sămânţă de hibrizi simpli. Atunci când cerinţele de sămânţă F0 pentru hibrizii
F1 sunt mai mari (ex. porumb etc.) se practică obţinerea hibrizilor triliniari şi dubli. La ambele
categorii de hibrizi (triliniari şi dubli), sămânţa F0 pentru hibrizii F1 se obţine pe o formă mamă
hibrid simplu, la care heterozisul permite obţinerea unei cantităţi mai mari de sămânţă, în condiţii
de eficienţă sporită.
De altfel şi costul seminţei comerciale pentru hibrizii F 1 este mai mare la hibrizii simpli în
comparaţie cu aceeaşi sămânţă la hibrizii triliniari sau dubli. Un alt dezavantaj al seminţei pentru
hibrizii simpli constă şi în aceea că sămânţa este foarte neuniformă, cu o proporţie mare a
boabelor mici şi mari în defavoarea boabelor mijlocii.
Troyer, 1985 (citat de M. Savatti, 2004) propune folosirea unei metode originale de a se
obţine sămânţă F0 la hibrizii simpli cu un randament mult sporit. În principiu, metoda constă în
folosirea unei linii donatoare (donoare) D, care permite donarea sau împrumutarea
complementului său cromozomal ce aparţine fazei somatice, către linia diploidă A, printr -o
hibridare A X B. Acest hibrid, diploid, prezintă efect heterozis şi folosit ca mamă pentru
încrucişarea cu linia tată B, rezultă tot un hibrid simplu A X B, dar mult mai productiv, deoarece
forma mamă A X B prezintă efect heterozis. Complementul cromozomal genetic D nu va fi
inclus în gametofit, neparticipând la segregare, funcţionând exclusiv asemănător complementului
gametic al liniei A. Se crede că donatorul D are complementul cromozomal după tipul “ oenotera”
care include întreg setul cromozomal.
Dar cea mai largă folosire a heterozisului în ameliorare şi producerea seminţelor constă în
îmbinarea acestui fenomen cu androsterilitatea, restaurarea fertilităţii şi cu
autoincompatibilitatea.
În felul acesta, din punct de vedere teoretic, heterozisul poate fi generalizat la toate plantele
cultivate, fie alogame, fie autogame.
În funcţie de grupul de caractere şi însuşiri afectate de heterozis sau funcţie de intensitatea
de manifestare s-au stabilit mai multe tipuri de heterozis:
- heterozisul reproductiv – se manifestă prin sporirea elementelor de reproducere (seminţe, fructe).
Capacitatea de producţie, la toate plantele de cultură, este influenţată dominant de către acest tip
de heterozis şi, pentru aceste considerente, este cel mai folosit în sistemul producerii seminţelor;
- heterozisul somatic – se caracterizează prin acumularea de masă vegetativă, printr-o creştere
accentuată a masei vegetative. Se foloseşte în ameliorarea plantelor furajere, inclusiv a celor
producătoare de tuberculi sau rădăcini;
- heterozisul adaptiv – exprimă gradul şi intensitatea de rezistenţă faţă de factorii nefavorabili de
creştere şi dezvoltare a plantelor. Acest tip de heterozis caracterizează rezistenţa plantelor la boli,
dăunători, ger, secetă şi precocitate;
26
- heterozisul metabolic – se manifestă prin schimbări de natură cantitativă şi calitativă a proceselor
metabolice. Dacă la liniile consangvinizate se constată în general o intensificare a proceselor de
dezasimilaţie (oxidare – respiraţie), la hibrizi domină procesele de asimilaţie.
Experimentările din ţara noastră şi din străinătate evidenţiază o creştere importantă a
producţiei de seminţe ca urmare a efectului heterozis. Astfel sporurile de producţie la seminţe
sunt de 40% la in; 50% la bumbac; 25% la porumb; 30% la grâu etc.
Referitor la importanţa efectului heterozis în agricultură, Haş I (2006) aminteşte o
definiţie interesantă a acestuia, dată de Phillips R.L. în 1999: “Heterozisul este baza unor afaceri
de miliarde de dolari în agricultură; multe din posibilităţile generaţiei noastre de a asigura hrana
omenirii sunt legate de heterozis; în acest moment nu se cunoaşte în totalitate baza genetică a
acestui fenomen biologic, dar avem datoria să-l expoloatăm pentru a asigura necesarul de hrană a
umanităţii.”
În această definiţie sunt sintetizate cele două mari avantaje aduse agriculturii de către
efectul heterozis: sporul semnificativ de producţie din generaţia hibridă F 1 şi câştigurile
impresionante ale firmelor de seminţe ce produc şi comercializează anual sămânţă hibridă F0.
3.4.2. Androsterilitatea şi producerea de sămânţă
Androsterilitatea reprezintă incapacitatea plantelor de a produce antere, polen sau gameţi
masculi funcţionali.
Principalii factori determinanţi ai acestui fenomen sunt: mutaţiile, hibridările îndepărtate
(interspecifice, intergenerice), atacul bolilor, condiţiile nefavorabile de mediu. Duca Maria şi
colab. (2012) realizează o trecere în revistă a principalelor tipuri de androsterilitate. după factorii
determinanţi, există următoarele tipuri de androsterilitate:
a. androsterilitate genică sau nucleară, cauzată de gene nucleare în stare recesivă
msms (msms − male sterile) care se transmit ereditar după modelul mendelian;
b. androsterilitate citoplasmatică, determinată de gene citoplasmatice (S) şi gene
nucleare restauratoare de fertilitate Rf ;
c. androsterilitate modificaţională sau indusă, determinată de factori abiotici şi biotici
ai mediului, indusă prin mutageneză sau prin aplicarea exogenă a giberelinelor;
d. androsterilitate cromozomală, cauzată de diferite tipuri de aberaţii cromozomale
apărute în meioză, ca o consecinţă a hibridărilor îndepărtate.
În sistemul producerii de sămânţă hibridă, această însuşire aduce un enorm avantaj –
evitarea castrării plantelor formei materne -, astfel încât este folosită pe pe scară largă pentru
obţinerea seminţei hibride comerciale la numeroase specii vegetale.
Vinod K.K. (2005) clasifică androsterilitatea în trei mari tipuri, după cum este de obicei
prezentată în majoritatea lucrărilor de specialitate, şi anume:
Androsterilitate nucleară (rfrf) – este determinată, de regulă, de factorii genetici
nucleari recesivi. Acest tip de androsterilitate are inconvenientul că segregă după modelul
mendelian în descendenţă, datorită localizării în nucleu a factorilor genetici. Menţinerea formei
androsterile se face prin încrucişarea acesteia cu forma analoagă fertilă heterozigotă pentru
genele de sterilitate.
27
Astfel că, în descendenţă, vor rezulta 50% forme androsterile şi 50% forme androfertile,
ceea ce impune ca, în timp util, pe rândurile – mamă, înainte de înflorit, să fie eliminate toate
plantele androfertile. Acest lucru este posibil dacă gena de fertilitate este în linkage cu o genă
dominantă, capabilă să determine apariţia unui caracter uşor de evidenţiat pe plantă.
La floarea soarelui, unde cu ani în urmă se folosea acest tip de androsterilitate în
producerea de sămânţă F0 pentru hibrizii F1, “markerul” genetic introdus în nucleu controla
culoarea violaceu– antocianică a plantelor androfertile. Astfel că, pe loturile de hibridare, cu
ocazia lucrărilor de întreţinere şi obligatoriu până la înflorit, se eliminau toate plantele
androfertile, de culoare violacee, de pe rândurile mamă, rămânând astfel doar 50% din plante
(cele androsterile).
Pentru a realiza totuşi o densitate normală de plante androsterile pe unitatea de suprafaţă
era necesară dublarea normei de sămânţă la formele mamă. De asemenea, nu trebuie să omitem
că, uneori, pot să apară şi plante nemarcate, androfertile, datorită existenţei crossing -overului
dintre gena “marker” şi gena de fertilitate. Asemenea plante vor fi eliminate tot înaintea
înfloritului.
Androsterilitatea citoplasmatică (S) – este determinată de factorii ereditari localizaţi în
citoplasmă, care se transmit dominant pe linie maternă, fără segregare, în generaţia F1.
Menţinerea formei androsterile se face prin polenizarea acesteia cu o formă analoagă
androfertilă. Acest tip de androsterilitate se practică în producerea de sămânţă hibridă la sfecla de
zahăr, la cartofi, la ceapă sau alte plante la care producţia ce o obţinem este reprezentată de
rădăcini, tuberculi, bulbi sau alte organe vegetative şi nu din seminţe, deoarece, fiind
androsterile, formele respective nu vor produce seminţe.
Rezultă că reproducerea plantelor, la acest tip de androsterilitate este posibilă numai pe
cale vegetativă. Dacă, totuşi, ne interesează producerea de sămânţă, aşa cum este cazul
porumbului, se impune ca pe asemenea loturi de hibridare, jumătate din rândurile – mamă să fie
însămânţate cu plante androsterile care nu se vor castra, iar restul de rânduri – mamă vor fi
semănate cu forma analoagă androfertilă, care se va castra. La recoltare, sămânţa hibridă F 0 se
amestecă, iar hibrizii F1 vor fi în proporţie de 50% plante androsterile şi 50% plante androfertile
ce vor asigura polenul necesar polenizării şi plantelor androsterile.
Androsterilitatea nucleocitoplasmatică (rfrf – S) – este determinată de factori genetici
localizaţi atât în nucleu cât şi în citoplasmă. La acest tip de androsterilitate transmiterea
însuşirilor ereditare se face dominant, pe linie maternă, fără segregare (deci asemănător
androsterilităţii citoplasmatice). În acelaşi timp însă, factorii ereditari se găsesc sub controlul
unor factori genetici nucleari dominanţi (Rf Rf) care sunt capabili să restaureze fertilitatea
descendenţelor. În această interacţiune dintre factorii ereditari nucleo-citoplasmatici rezultă mai
rf rf); grupa formelor androfertile fixatoare de sterilitate (N / rf rf) şi grupa formelor androfertile
restauratoare de fertilitate (N/Rf rf sau S /Rf Rf). Formele androsterile trebuie să poarte factorii
genetici nucleari în stare recesivă (rf rf).
Menţinerea formei androsterile se face prin polenizarea acesteia cu o formă analoagă
androfertilă nerestauratoare de fertilitate sau fixatoare de sterilitate (N/ rf rf).
28
Cercetările efectuate, mai ales la porumb, au arătat că atât androsterilitatea, cât şi formele
nerestauratoare prezintă o anumită specificitate. Astfel la porumb s-au identificat peste 100 de
tipuri de androsterilitate, dar mai importante sunt: tipul T ms (Texas), tipul S (USDA), tipul C
(Charrua) şi tipul Mms (Moldovenesc).
Obţinerea seminţei F0 pentru hibrizii F1, pe loturile de hibridare cu forme parentale mamă
posesoare de androsterilitate nucleocitoplasmatică, se realizează, fără castrare, cu o condiţie: ca
forma parentală - tată să fie de tip androfertil restauratoare de fertilitate (N/ Rf Rf). Aceasta este
metoda obţinerii seminţei comerciale F0 pentru hibrizii F1 la porumb, la floarea soarelui şi la sorg.
Trebuie menţionat că androsterilitatea nucleocitoplasmatică de tipul T ms realizată în SUA
provoacă o sensibilitate puternică a hibrizilor F 1 la atacul ciupercii Helminthosporium maydis,
motiv pentru care, de mulţi ani s-a renunţat la acest tip, acesta înlocuindu-se cu tipul “C”.
29
consangvinizate”, hibridarea artificială şi apoi înmulţirea vegetativă a hibrizilor F 1), precum şi în
folosirea culturii meristemelor.
31
CAPITOLUL IV. COMPONENTELE ESENŢIALE ALE ACTIVITĂŢII DE
PRODUCERE DE SĂMÂNŢĂ
Acestea urmăresc, în final, conservarea integrităţii genetice a cultivarelor multiplicate.
Principalele căi, abordate complementar, pentru realizarea acestui obiectiv major sunt redate la
subpunctele a – j.
a. Respectarea cadrului legal şi metodologic privind activitatea de producere de
sămânţă
Aspectele esenţiale ale activităţii de producere de sămânţă şi material săditor din
România, la momentul actual, sunt reglementate prin Legea nr. 266/2002 privind producerea,
prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi materialului săditor,
precum şi testarea şi înregistrarea soiurilor de plante, modificată, completată şi republicată în
2011 (http://www.incs.ro).
Câteva dintre multiplele aspecte reglementate de textul acestei legi (tabelul 1):
Tabelul 1
Principalele aspecte reglementate prin Legea nr. 266/2002 republicată (2011)
Aspecte principale reglementate
Precizări conţinute în reglementare
Cine poate desfăşura activitate de producere, - agenţi economici menţinători ai
prelucrare şi comercializare seminţe? soiurilor, specificaţi în Catalogul
oficial al anului respectiv, pentru
categoriile biologice superioare de
sămânţă (prebază şi bază).
- agenţi economici multiplicatori, cu
sediul social în România sau în UE,
înregistraţi şi autorizaţi pentru
înmulţirea categoriilor biologice
inferioare (sămânţa certificată,
comercială)
Cine realizează activităţile de: Instituţii desemnate oficial:
- emitere documente legislative şi - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
normative oficiale; Rurale (MADR);
- controlul calităţii seminţelor - Inspecţia Naţională pentru
- certificarea categoriilor Calitatea
biologice de seminţe; Seminţelor, prin:
- testarea calităţii seminţelor - Laboratorul Central pentru Calitatea
- înregistrarea, autorizarea, Seminţelor şi a Materialului Săditor
monitorizarea şi supravegherea operatorilor (LCCSMS);
economici implicaţi în activităţi de producere - Inspectoratele Teritoriale pentru
de seminţe Calitatea Seminţelor şi Materialului
- autorizarea persoanelor fizice sau Săditor (ITCSMS) ce deţin
juridice pentru activităţile de inspecţii în laboratoare acreditate la nivelul
câmp, prelevare eşantioane de seminţe, fiecărui judeţ.
testare a calităţii seminţelor
32
Care sunt categoriile de sămânţă controlate Pentru toate genurile, speciile şi cultivarele
şi pentru care se emit certificate oficiale de incluse în legislaţia aferentă producerii de
atestare a identităţii şi calităţii? seminţe şi care pot include:
Sămânţa prebază (una sai mai multe
generaţii);
Sămânţa bază (una sau mai multe generaţii);
Sămânţa certificată;
Sămânţa comercială – oleaginoase şi furajere
Sămânţa standard de legume
Materialul standard de viţă de vie
Care sunt condiţiile obligatorii pentru ca un Pentru a putea fi cultivat şi comercializat, un
cultivar (soi) omologat să poată fi multiplicat cultivar (soi) trebuie să fie testat, omologat şi
şi comercializat ? înregistrat (să existe Certificat de înregistrare,
care conferă automat şi dreptul de menţinător)
în:
- Registrul naţional al soiurilor -
Catalogul oficial al soiurilor
- Registrul Naţional al brevetelor pentru
soiuri sau în:
- Catalogul comun al Comunităţii
Europene - Catalogul naţional al unui stat
membru UE Pentru anumite specii, tipuri de
cultivare sau categorii de seminţe, pot exista
permanent sau temporar derogări sau precizări
speciale privind multiplicarea şi
comercializarea acestora
Cine realizează activităţile de testare, Institutul de Stat pentru Testarea şi
înregistrare şi protecţie a noilor soiuri Înregistrarea Soiurilor (ISTIS), ce are în
(cultivare) subordine Centrele de Testare a Soiurilor
(CTS sau reţeaua oficială de testare a
soiurilor))
Pe lângă Legea 266/2002, activităţile din domeniul seminţelor în România sunt
reglementate prin mai multe ordine MADR (http://www.incs.ro). Astfel, pentru:
- înregistrarea agenţilor economici: Ordinul nr. 769/2009 pentru aprobarea
Metodologiei de inregistrare operatorilor economici si eliberare a autorizatiei pentru producerea,
prelucrarea si/sau comercializarea semintelor si materialului saditor Modificat prin Ordinul Nr.
57/2011 (Sursa: http://www.incs.ro);
- reguli şi norme tehnice:
CEREALE - Ordinul nr. 149/2010 privind comercializarea seminţelor de cereale.
PLANTE FURAJERE – Ordinul nr. 155/2010 privind producerea în vederea
comercializării şi comercializarea seminţelor de plante furajere. (http://www.incs.ro).
AMESTEC DE SEMINŢE DE PLANTE FURAJERE DE PROTECŢIE – Ordinul nr.
33
253/2011 privind privind stabilirea anumitor derogări pentru comercializarea amestecurilor de
seminţe de plante furajere destinate a fi utilizate pentru protecţia mediului natural în România.
PLANTE OLEAGINOASE SI PENTRU FIBRE – Ordinul nr. 150/2010 privind
comercializarea semintelor de plante oleaginoase si pentru fibre.
PROCEDURI CEREALE, OLEAGINOASE, FURAJERE - Ordinul nr. 59/2011 pentru
aprobarea procedurilor privind cerinţele specifice pentru producerea, certificarea şi
comercializarea seminţelor de cereale, plante oleaginoase şi pentru fibre şi plante furajere
în
România.
CARTOFUL PENTRU SAMANTA – Ordinul nr. 1266/2005 Ordin pentru aprobarea
Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, certificarea calităţii
şi comercializarea cartofului pentru samânţa.
SFECLA DE ZAHAR, SFECLA FURAJERA - Ordinul nr. 1265/2005 pentru aprobarea
Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul,
certificarea calităţii şi comercializarea seminţelor de sfeclă de zahăr şi sfeclă furajeră, modificat
prin : ordinul
nr. 147/2007 - privind modificarea si completarea anexei nr. 6 la Ordinul nr. 1.265/2005
SEMINŢE DE LEGUME, INCLUSIV FASOLE, MAZĂRE - Ordinul nr. 1366/2005
pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea
comercializării, controlul şi certificarea calităţii şi/sau comercializarea seminţelor de
legume, modificat prin: ordinele nr. 433/2007 şi 109/2010.
UNELE PLANTE SPECIFICE ROMÂNIEI - Ordinul nr. 564/2003 pentru aprobarea
Regulilor şi normelor tehnice interne privind producerea în vederea comercializării, prelucrarea,
controlul şi/sau certificarea calităţii seminţelor şi a materialului săditor din unele specii de plante
produse şi comercializate pe teritoriul României.
- populaţii şi soiuri locale în România:
LEGUME - Ordinul nr. 123/2010 privind stabilirea anumitor derogări pentru acceptarea
populaţiilor locale şi a soiurilor de legume care sunt cultivate în mod tradiţional în
localităţi şi regiuni specifice şi care sunt ameninţate de eroziune genetică şi a soiurilor de
legume de valoare intrinsecă pentru producţia agricolă comercială, dar create pentru a fi
cultivate în condiţii speciale, precum şi pentru comercializarea seminţelor acestor
populaţii locale şi soiuri.
SOIURI IN CONSERVARE - Ordinul nr. 335/2009 privind aprobarea unor derogări
pentru acceptarea populaţiilor locale şi a soiurilor de plante agricole ameninţate de
eroziunea genetică adaptate natural la condiţiile locale şi regionale si pentru
comercializarea semintelor si cartofului pentru sămânţă ale acestor populaţii locale şi
soiuri.
34
b. Identificarea exactă a autenticităţii cultivarului pe baza documentelor de
autenticitate
Autenticitatea cultivarului este conferită de ansamblul caracteristicilor şi însuşirilor
morfologice şi morfofiziologice proprii, conform celor descrise la momentul omologării
cultivarului respectiv ( http://istis.ro/blogs/ro/pages/catalog.aspx, 2012), în procesul de
multiplicare a seminţelor fiind confirmată de:
- documentele de provenienţă ce însoţesc seminţele;
- informaţiile obligatorii de pe etichetele oficiale aplicate pe ambalaje;
- certificatul de puritate biologică
- Documentul oficial de certificare a lotului de sămânţă (culoare ROZ)
Extrasul următor din Catalogul Oficial al plantelor de cultură din România pe anul 2012
(format electronic), privind noul soi de grâu comun de toamnă (Triticum aestivum L.) Miranda
permite evidenţierea principalelor aspecte la care se referă descrierea unui cultivar.
Extras
“Soiul de grâu de toamnă Miranda a fost creat de Institutul Naţional de
CercetareDezvoltare Agricolă Fundulea. Caractere morfologice.
Portul plantelor la înfrăţire este semierect.
Pigmentaţia antocianică a urechiuşelor frunzei steag este medie.
Frecvenţa plantelor cu frunza steag recurbată este medie. Este
un soi semiprecoce.
Cerozitatea tecii frunzei steag este medie şi a limbului frunzei steag este slabă.
Cerozitatea spicului este slabă, iar a gâtului paiului este medie spre puternică.
Plantele au talia medie spre înaltă, iar paiul în secţiune este subţire.
Spicul are forma piramidală, este lax şi prezintă ariste lungi.
Culoarea spicului la maturitate este albă.
Gluma inferioară are umărul de lăţime medie. Forma umărului este teşită în sus.
Ciocul glumei inferioare este de lungime medie şi este uşor curbat.
Întinderea pilozităţii interne a glumei inferioare este slabă.
Bobul este de culoare roşie, iar coloraţia în fenol este închisă spre foarte închisă.
Tipul de dezvoltare este de toamnă.
Însuşiri morfo-fiziologice.
Masa a 1000 de boabe medie este de 42 g., iar masa hectolitrică de 73 kg.
Soiul are rezistenţă bună la iernare, cădere, secetă şi arşiţă.
Este rezistent la făinare, la rugina brună şi la pătarea brună reticulară.
Este mijlociu de sensibil la septorioză.
Capacitate de producţie.
Soiul Miranda are un potenţial de producţie foarte ridicat realizând 11350 kg/ha, iar în
medie în 3 ani de testare a realizat o producţie de 7161kg/ha.
Soiul se încadrează în grupa soiurilor de calitate bună spre foarte bună pentru industria de
panificaţie.
Se poate cultiva în zonele favorabile culturii grâului de toamnă din sudul, sud -estul şi
vestul ţării.”
35
De autenticitatea (identitatea) seminţelor răspund operatorii economici înregistraţi pentru
activităţile de producere, prelucrare şi comercializare a seminţelor, precum şi instituţiile
implicate în activităţile de control şi certificare a loturilor semincere/seminţelor, prin
documentele oficiale de certificare pe care le emit. Regulile generale impuse de reglementările în
vigoare pentru asigurarea autenticităţii constau în:
- obligativitatea amelioratorilor sau menţinătorilor soiurilor de a pune la dispoziţia
agenţilor economici multiplicatori (prin contract) tehnologiile specifice de producere a
seminţelor şi descrierea caracterelor morfologice ale acestora, conform cu metodologia
reglementată de Uniunea Internaţională pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante (UPOV).
- obligativitatea agenţilor economici multiplicatori de a asigura condiţiile stipulate de
legislaţia în vigoare pentru culturile (loturile) semincere, cu referire specială la asigurarea
rotaţiei, a distanţelor de izolare, a tehnologiei specifice de înfiinţare şi întreţinere a
culturilor, a executării corecte a lucrărilor speciale (ex. castrare, purificare biologică etc.).
- obligativitatea operatorilor economici implicaţi de a depozita, manipula, trata, transporta
şi comercializa seminţele pe: specii, soiuri, categorii biologice de seminţe, loturi de
seminţe, în ambalaje specifice, corespunzătoare, cu etichete originale şi însoţite de
documentele originale prevăzute de legislaţia în vigoare (http://incs.ro/incshome.htm ).
Instituţiile/organismele cu abilităţi în activităţile de supervizare a autenticităţii cultivarelor
sunt:
- OCDE (The Organisation for Economic Co-operation and Development – OECD,
http://www.oecd.org/), ce stabileşte proceduri, metode şi tehnici pentru supravegherea
calităţii seminţelort pe parcursul procesului de multiplicare.
- INCS (Inspecţia naţională pentru calitatea seminţelor, incs.ro) – ce asigură cadrul
organizatoric şi legislativ pentru certificarea seminţelor şi materialului de plantat. Prin
intermediul ITCSMS-urilor (Inspectoratelor teritoriale pentru calitatea seminţelor şi
materialului săditor) din fiecare judeţ, se realizează inspecţia în câmp a culturilor
semincere, o dată sau de mai multe ori în timpul perioadei de vegetaţie.
- ISTIS (Institutul de stat pentru testarea şi înregistrarea soiurilor, istis.ro) – realizează teste
în microculturi de precontrol şi postcontrol, pentru verificarea identităţii şi purităţii
varietale a soiurilor multiplicate în vederea comercializării lor, comparativ cu Proba
standard a cultivarului (deţinută de ISTIS în Colecţia oficială de referinţă).
Testele efectuate de către ISTIS se referă la teste de câmp în parcele de control şi teste de
laborator pe seminţe şi plantule, scopurile efectuării acestor teste făcând referire la:
36
• completarea unor elemente ale certificării la unele categorii de seminţe şi material săditor
(ex.:
sfeclă, cartof)
Pre şi postcontrolul se efectuează prin:
c. Respectarea unei rotaţii stricte, astfel încât un lot semincer să nu urmeze după
aceeaşi specie din ciclul anterior de vegetaţie
Culturile premergătoare din câmp trebuie să fie compatibile cu producţia de seminţe din
specia şi soiul culturii, iar câmpul trebuie să fie suficient de liber de plante străine rămase din
culturile anterioare (Ordinul nr. 149/2010, http://www.incs.ro).
În cazul hibrizilor de Brassica napus, cultura se va realiza pe un teren de producţie pe care
nu s-au cultivat plante de Brassicaceae (Cruciferae) în ultimii 5 ani (Ordinul nr. 150/2010,
http://www.incs.ro). Loturile semincere la sfecla pentru zahăr şi furajeră necesită o rotaţie de
minimun 4 ani (ord. 1265/2005.
37
Fig.1. Declaraţia de multiplicare (extras din formularul tipizat)
Izolarea reproductivă se poate realiza prin mai multe metode:
- Izolarea în spaţiu prin asigurarea unor distanţe minime între loturile semincere şi alte loturi
ocupate cu culturi din aceeaşi specie, distanţele minime variind de la câţiva metri la cateva sute
de metri, în funcţie de: modul de polenizare (autogam sau alogam), categoria de sămânţă
(prebază, bază, certificată), prezenţa/absenţa barierelor naturale (perdele de protecţie, păduri) şi
specie/grupa de specii (cereale păioase, porumb, leguminoase, oleaginoase, textile etc.)
- Izolarea în spaţiu prin aplicarea de izolatori din pânză, plastic sau hârtie, care pot izola total sau
parţial florile, plantele, rândurile sau parcelele vizate. Condiţia obligatorie este ca textura
izolatorilor să permită aerisirea florilor/plantelor. Uneori, pentru stimularea polenizării şi
fructificării, este necesar ca sub izolatori să fie introduse insecte polenizatoare.
- Izolarea în timp prin decalarea epocii de semănat/plantat, se realizează în mod diferit la speciile
anuale faţă de cele bienale. La cele anuale, este suficient semănatul/plantatul cultivarelor diferite
din aceeaşi specie, la epoci diferite (la distanţă de două sau mai multe săptămâni). La cele
bienale, izolarea în timp presupune existenţa, într-un anumit sezon de vegetaţie, doar a unui
singur cultivar aflat în anul al doilea (înflorire şi fructificare), celelalte cultivare din aceeaşi
specie putând coexista doar dacă sunt în anul I de cultură (când nu înfloresc).
- Izolarea în timp prin efectuarea de tratamente speciale (Munteanu N., 2000) cu stimulatori sau
inhibitori ai înfloririi (gibereline, antigibereline, retardanţi de creştere).
38
- Izolarea în timp prin protejarea plantelor cu diverse materiale (folii plastic, paie, zăpadă) ce pot
determina grăbirea sau întârzierea pornirii în vegetaţie a plantelor (Leonte C., 2003) , aplicabilă
îndeosebi speciilor multianuale.
- Izolarea în timp prin efectuarea unor operaţiuni speciale asupra plantelor vizate, ca:
o altoirea lăstarilor (ochilor) tineri pe plante adulte; o
altoirea plantelor de zi lungă pe cele de zi
scurtă; o efectuarea de incizii deasupra
lăstarilor sau mugurilor o asigurarea unei
densităţi mai mari a plantelor
o eliminarea lăstarilor laterali
Ultimele două metode pot duce la grăbirea înfloritului, însă prezintă dezavantajul că nu
pot fi aplicate la un număr mare de plante sau la o suprafaţă mai mare a unui lot semincer.
O situaţie sintetică privind distanţele minime de izolare impuse de legislaţia în vigoare din
România se prezintă astfel (tabelele 2, 3, 4):
Tabelul 2
Distanţele minime faţă de sursele învecinate de polen care ar putea să genereze polenizare
externă nedorită
Distanţa
Tipul de Categoria biologică de minimă de
Specia
cultivar sămânţă izolare (m)
0 1 2 3
CEREALE
Sorghum spp. Soiuri Bază, Certificată 300
Phalaris canariensis, Bază 300
Soiuri
Secale cereale Certificată 250
0 1 2 3
Bază:
- formă maternă androsterilă 1000
Secale cereale Hibrizi
- formă maternă androfertilă 600
Certificată 500
Soiuri Bază 50
x Triticosecale autogame Certificată 20
Zea mays 200
Avena nuda, Avena sativa,
Avena strigosa
Hordeum vulgare
Oryza sativa Distanţa minimă dintre
Triticum aestivum Hibrizi componentul femel şi orice alt 25
Triticum durum soi din aceeaşi specie
Triticum spelta
Triticosecale autopolenizante
39
OLEAGINOASE ŞI TEXTILE
Brassica spp., alta decât
Brassica napus
Cannabis sativa, alta decât Bază 400
Cannabis sativa monoică
Carthamus tinctorius
Carum carvi Soiuri
Gossypium spp., altul
decât hibrizii de
Gossypium hirsutum şi/sau Certificată 200
Gossypium
barbadense Sinapis
alba
Soiuri nehibride Bază 200
Certificată 100
Brassica napus
Hibrizi Bază 500
Certificată soiuri hibride 300
Cannabis sativa, Cannabis Bază 5000
sativa monoica Certificată 1000
Bază 1500
Soiuri hibride
Certificată 500
Helianthus annuus
Soiuri nehibride Bază 750
Certificată 500
*CMS – citoplasmic male sterility
La cultura sfeclei pentru zahăr sau furajere sunt necesare următoarele distanţe de izolare
(Ordinul nr. 1265/2005, ordinul nr. 147/2007, http://www.incs.ro) (tabelul 3):
Tabelul 3
Distanţe de izolare în procesul de producere de sămânţă la sfecla pentru zahăr şi furajeră
Cultura Distanta minima
1. Pentru producerea de samanta Baza:
— fata de orice sursa de polen din genul Beta 1 000 m
2. Pentru producerea de samanta Certificata:
(a) la sfecla de zahar:
— fata de orice sursa de polen din genul Beta neinclusa mai jos: 1 000 m
— polenizatorul specificat sau unul din polenizatori fiind diploid, 600 m
in raport cu surse de polen de sfecla de zahar tetraploide
— polenizatorul specificat fiind exclusiv tetraploid, in raport cu 600 m
surse de polen de sfecla de zahar diploide
— fata de orice sursele de polen de sfecla de zahar a caror ploidie 600 m
este necunoscuta
— polenizatorul specificat sau unul dintre polenizatori fiind 300 m
diploid, in raport cu sursele de polen de sfecla de zahar diploida
— polenizatorul specificat fiind exclusiv tetraploid, in raport cu 300 m
sursele de polen de sfecla de zahar tetraploida
40
— intre doua culturi semincere de sfecla de zahar in care 300 m
sterilitatea masculina nu este utilizata
(b) la sfecla furajera:
— fata de orice sursa de polen din genul Beta neinclusa mai jos: 1 000 m
— polenizatorul specificat sau unul din polenizatori fiind diploid, 600 m
in raport cu surse de polen de sfecla furajere tetraploida
— polenizatorul specificat fiind exclusiv tetraploid, in raport cu 600 m
surse de polen de sfecla furajera diploide
— fata de orice sursele de polen de sfecla furajera a caror ploidie 600 m
este necunoscuta
— polenizatorul specificat sau unul dintre polenizatori fiind 300 m
diploid, in raport cu sursele de polen de sfecla furajera diploida
— polenizatorul specificat fiind exclusiv tetraploid, in raport cu 300 m
sursele de polen de sfecla furajera tetraploida
— intre doua culturi semincere de sfecla furajera in care 300 m
sterilitatea masculina nu este utilizata
Distantele de izolare pot fi eliminate sau reduse daca exista o suficienta protectie fata de
orice polenizator strain nedorit. Nu mai este necesara izolarea intre culturi semincere atunci cand
se foloseste acelasi polenizator.
La cartof, loturile de producere de material de plantat trebuie sa fie cultivate intr-un teren
de productie unde cel putin 3 ani nu s-a cultivat cartof şi sa fie izolate de culturi de o categorie
inferioara printr-o distanta adecvata. Satisfacerea acestor cerinte trebuie sa fie verificata prin
inspectie in camp oficiala (Ordinul nr. 1266/2005, http://www.incs.ro).
Tabelul 4
41
f. Purificarea biologică înainte de înflorire (repetată dacă este necesar), pentru
îndepărtarea plantelor netipice şi bolnave.
• Este echivalenta selecţiei în masă negative (îndepărtarea din câmp, înainte de înflorire, a
plantelor netipice cultivarului, cu vigoare redusă şi stare fito-sanitară necorespunzătoare).
• Plantele netipice pot să apară datorită unor impurificări mecanice/biologice sau a
segregării
întârziate.
• Se realizează de către personal bine instruit.
• Se repetă de mai multe ori, în funcţie de specie, categorie biologică şi starea culturii.
• Executarea corectă a purificării biologice se verifică prin inspecţii oficiale sau sub
supraveghere oficială în câmp, conform metodologiei specifice.
• Rezultatele se reflectă în asigurarea identităţii cultivarelor şi a valorilor minime ale
purităţii varietale, regăsindu-se în Documentele oficiale de certificare a seminţelor
(tabelul 5).
Tabelul 5
Puritatea varietală minimă pentru aprobarea în câmp a categoriilor de seminţe
Cultura Categoriabiologică
Prebază Bază Certificată 1 Certificată 2
*Triticum aestivum, T.durum, T. spelta;
*Avena nuda, A. sativa, A. strigosa;
99,9 99,9 99,7 99,0
*Hordeum vulgare;
*Oryza sativa(altele decât hibrizii)
42
*Triticale, soiuri autopolenizante
99,7 99,7 98,0 98,0
(autogame)
**Brassica napus, B. rapa (soiuri pentru
99,9 99,9 99,7 -
ulei)
**Sinapis alba 99,7 99,7 99,0 -
**Glycinemax. 99,5 99,5 99,0
**Helianthus annuus -linii consangvinizate 99,8 99,8 - -
**Helianthus annuus -HS forme parentale - 99,7 - -
**Helianthus annuus -loturi de hibridare - - 99,0
- forma maternă - - 99,0
- forma paternă - -
Zeamays - LC, HS forme parentale,
HS,HD,HT loturi hibridare pt. 99,9 99,8
săm.certificată
*- Ord. 149/2010; ** - Ord. 150/201
Tabelul 6
Valoarea umidităţii standard pentru păstrarea şi comercializarea
seminţei certificate la principalele specii agricole
43
Umiditatea
Temperatura
standard la
Specia/grupul de Umiditatea la optimă în timpul
depozitare şi
specii recoltare(%) uscării
comercializare
(0C)
(%)
Cereale păioase t-nă 14-18 32-42 14
Orez 16-17 32-42 14
Porumb 32-35 până la 40-42 13-14
Soia 12-14 13
Mazăre 14-16 14
Fasole 14-16 14
Floarea soarelui (tratare cu desicanti
10-12 8- 9
la 35-40%)
Rapiţa de toamnă pt.
16-18 9 - 14
ulei
Sfecla pentru zahăr 15-18 max. 14
44
Valoarea biologică a seminţelor este asigurată prin respectarea tuturor etapelor şi
măsurilor specifice procesului de producere de sămânţă din categoriile biologice superioare
(sămânţa de prebază şi bază) şi inferioare (sămânţă certificată).
Valoarea culturală a seminţelor este asigurată prin respectarea unor valori minime
precizate în standardele metodologice naţionale sau internaţionale, referitoare la următorii
parametri:
- Puritatea fizică a seminţelor, redată prin:
o sămânţa pură o
seminţe din alte specii o
materii inerte
Se exprimă în procente din greutate şi trebuie să fie de minimum 99,0% pentru categoriile
biologice superioare (PB, B) şi 98,0% pentru categoriile biologice inferioare (C, C1, C2).
- Germinaţia seminţelor, redată prin:
o germinaţia totală
o germeni normali o germeni anormali o seminţe tari o seminţe proaspete o
seminţe moarte
Se exprimă în procente din numărul seminţelor din proba analizată şi trebuie să respecte
valorile minime specifice diferitelor specii şi categorii de seminţe (tabelele 7, 8, 9). - Umiditatea
seminţelor (%). - Alte teste:
o energia germinativă, dată de viteza de germinare a seminţelor
o viabilitatea seminţelor (ex. testul cu tetrazoliu pentru seminţele aflate în repaus
sau care germinează greu)
o vigoarea seminţelor sau potenţialul acestora de a forma structuri normale în
condiţii de laborator apropiate celor din câmp, apreciată prin diferite teste:
cold-test, ce reflectă valoarea cea mai scăzută a germinaţiei ce ar putea să o
aibă un lot de seminţe în condiţii mai puţin favorabile intervenite în câmp,
după semănat(temperaturi scăzute, umezeală, tratamente cu fungicide
corelate cu condiţiile suboptime menţioante anterior)
testul îmbătrânirii accelerate şi testul deteriorării controlate, ce reflectă
capacitatea de păstrare a seminţelor sau gradul de deteriorare a vigorii
acestora pe perioada păstrării lor;
Valorile rezultate în urma analizelor de laborator în privinţa acestor parametri obligatorii
se înscriu în buletinele de analiză oficială (culoare GALBENĂ pentru cele emise de laboratoare
acreditate din România, culoare portocalie pentru buletinele internaţionale ISTA) şi Documentul
oficial de certificare a seminţelor, aceste formulare oficiale însoţind obligatoriu sămânţa
certificată pe parcursul circulaţiei şi comercializării ei (figurile 2 şi 3).
Tabelul 7
Valorile minime ale parametrilor de calitate la seminţele certificate de cereale
(extras din Ord. MADR 149/2010)
45
Germinaţia minimă (% din Puritatea fizică
Specia seminţe pure) (% din greutate)
Bază Certificată Bază Certificată
Triticum aestivum
T. durum, T.spelta 85 85 99 98
Hordeum vulgare
Hordeum vulgare
cu bob golaş 75 75 99 98
Secale cereale 85 85 98 98
Oryza sativa 80 80 98 98
Sorghum spp. 80 98
X Triticosecale 80 80 98 98
Zea mays 90 98
Tabelul 8
Valorile minime ale parametrilor de calitate la seminţele certificate de
plantele oleaginoase şi textile (extras din Ord. MADR 150/2010)
Germinaţia minimă (% din Puritatea fizică
Specia seminţe pure) (% din greutate)
Bază Certificată Bază Certificată
Brassica spp. 85 85 98 98
Glycine max 80 98
Sinapis alba 85 85 98 98
Helianthus annuus 85 98
Linum
85 99
usitatissimum ulei
Linum
92 99
usitatissimum fibră
Cannabis sativa 75 98
Gossypium spp. 80 98
Tabelul 9
Valorile minime ale parametrilor de calitate la seminţele certificate de sfecla
pentru zahăr (extras din Ord. MADR 1265/2005)
Germinaţia minimă (% din Puritatea fizică
Tipuri de sămânţă seminţe pure) (% din greutate)
Bază Certificată Bază Certificată
Monogermă1 80
1
De precizie 97 75
Plurigermă2 73
1
- Sămânţa cu minimum 90% glomerule germinate ce dau câte o singură plantulă şi
1 – Sămânţa şlefuită cu minimum 70% din glomerule ce dau doar câte o plantulă şi
maximum 5% glomerule germinate ce dau mai mult de trei plantule
2 - Sămânţa cu > de 85% grad de diploidie
46
maximum 5% glomerule germinate ce dau mai mult de trei plantule
47
Fig. 2. Formular Buletin de analiză oficial model ITCSMS, România (copie
după un exemplar original valid pentru un lot de seminţe de rapiţă de toamnă)
48
Fig. 3. Formular Buletin de analiză oficial model ISTA (internaţional) (copie după
un exemplar original valid pentru un lot se seminţe de sfeclă pentru zahăr)
PARTEA a II -a
49
METODOLOGII ŞI TEHNOLOGII SPECIFICE ÎN
PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ
CAPITOLUL 5. METODOLOGIA PRODUCERII DE
SĂMÂNŢĂ LA SPECIILE AUTOGAME
(exemplificare pe cereale păioase)
5.1. Metodologia producerii de sămânţă din categorii biologice superioare
5.2. Metodologia producerii de sămânţă din categorii biologice inferioare
5.3. Aspecte privind tehnologia loturilor semincere la speciile autogame
50
- în cazul în care este necesară o cantitate mai mare de sămânţă, se poate înfiinţa şi un câmp
de prebază 2 (în anul următor), cu benzi late de 2 m şi cărări de 37,5 cm pe urmele roţilor
tractorului;
- distanţa dintre rânduri, în interiorul benzilor (în România), este de 12,5 cm;
- adâncimea de semănat este de 3,5 – 4,5 cm (mai mică pentru cultivarele cu coleoptilul
mai
scurt);
- se asigură o densitate de 450 – 550 b.g./m2 la orz, orzoaică, ovăz şi 500 – 550 b.g./m2 la
grâu, triticale;
- în cazul în care se impune o extindere mai rapidă în cultură a unui nou cultivar, se poate
semăna la distanţe mai mari între rânduri, de 25 cm, caz în care se asigură 125 – 150 b.g./m2.
- toate elementele componente ale tehnologiei de cultură sunt cele caracteristice speciilor
respective şi se aplică la un nivel cât mai corespunzător;
- se respectă distanţele minime de izolare de 1 m între specii şi între soiuri diferite din
aceeaşi specie autogamă (la secară şi triticale aceste distanţe sunt mai mari, datorită polenizării
alogame
caracteristice);
- purificările biologice repetate trebuie să asigure o puritate biologică de minimum 99,9%;
- sămânţa PB se supune unor standarde minime de calitate şi se ambalează în ambalaje
corespunzătoare, etichetate oficial cu ETICHETE ALBE CU DUNGĂ VIOLET .
51
- ca şi în câmpurile anterioare, se execută obligatoriu purificări biologice, care vor trebui
să asigure o puritate varietală de minimum 99,9% la grâu, orz, ovăz şi de minimum
99,7% la
triticale autogame;
- ambalajele cu sămânţa BAZĂ vor fi însoţite de etichete oficiale ALBE (figura 5).
- pentru majoritatea culturilor autogame, , se asigură pe piaţă circa 50% sămânţă C 1 şi 50%
sămânţă C2 (Păcurar I., 2007);
- din totalul categoriilor de sămânţă (PB, B, C), sămânţa certificată reprezintă circa 95%
din producţia anuală;
- tehnologia de cultură în loturile semincere pentru obţinerea seminţei certificate este cea
caracteristică speciei/cultivarului, la care se adaugă unele aspecte specifice (ex. purificări
biologice) sau particulare (în funcţie de specie sau de cerinţele speciale ale unor
cultivaruri);
- semănatul se poate realiza normal sau cu cărări de 37,5 cm pe urmele roţilor tractorului,
uşurând vizibil efectuarea tratamentelor (figura. 6) ;
52
- puritatea varietală minimă ce trebuie asigurată loturilor semincere din categoria biologică
Certificată este de 99,0% la triticale, iar la celelalte specii, de 99,7% pentru C 1 şi 99,0%
pentru C2.
- seminţele certificate sau certificate C1 şi C2 se etichetează cu etichete oficiale de culoare
albastră (Certificată, Certificată C1) sau roşie (Certificată a doua generaţie – C 2) (figura
7).
53
5.3.2. Sortimentul actual la speciile autogame
Sortimentul disponibil activităţii de producere de sămânţă la toate speciile cultivate se
regăseşte în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură elaborat anual de ISTIS, disponibil
pe site-urile oficiale ale ISTIS (istis.ro) şi INCS (incs.ro). Menţinătorii cultivarelor (soiuri,
hibrizi, soiuri tradiţionale) sunt precizaţi prin coduri în coloana a doua şi nominalizaţi în anexa
din partea finală a catalogului; codurile care încep cu cifra 1 indică companii româneşti, iar cele
care încep cu cifra 2, companii străine.
În continuare sunt redate sub formă de extrase din catalog (tabelele 8 - 14), sortimentele
corespunzătoare speciilor autogame (cereale păioase, leguminoase, plante textile) pentru anul
2015. Pentru anul 2016, Catalogul Oficial este accesibil, doar contra cost. De regulă, Cataloagele
Oficiale pentru anul în curs apar pe site-ul ISTIS cel mai devreme în primavara anului următor.
Tabelul 8
Cultivarele de grâu de toamnă înscrise în Catalogul Oficial ISTIS pentru anul
2015
54
Adelina 1015 2012 (8)
Akamar 2111 2015 (8)
Alex 1002 1994 (8)
Alinea 2147 2012 2015 (8)
OS Alka 2126 2014 (8)
Altigo 2147 2013 (8)
Anapurna 2111 2014 (8)
Andelka 2126 2011 (8)
Andino 2111 2011 (8)
Andrada 1005 2012 (8)
Apache 2111 2005 (8)
2015
Aprilio 2111 2015 (8)
Apullum 1005 1992 radiat (8)
Aramis 2111 2014 (8)
Ardeal 1 1001 1999 31.12.2013 (8) Soi în
Arkeos 2111 2015 conservare
Arlequin 2111 2011 radiat (8)
Arieşan 1005 1985 (8)
Ascott 2111 2015 31.12.2012 (8)
Avenue 2147 2013 (8)
Azimut 2111 2009 radiat 31.12.2013 (8)
Balitus 2165 2015 2014 (8)
Bandolero 2126 2011 (8)
BC Anica 2131 2015 30.06.2016 (8)
BC Lidija 2131 2012 (8)
BC Renata 2131 2010 30.06.2015 (8), Ap.1
radiat
Beti PI 1007 2004 (8), Ap.1
31.12.2014 30.06.2016 (8) Soi în
Boema 1 1001 2000
conservare
Ciprian 1002 2003
Codru 1005 2015 (8)
Crina 1001 2001 (8)
2009
Crişana 1021 2005 (8)
2014
Dagmar 2147 2013 (8)
2014 radiat 30.06.2017
Delabrad 2 1001 2002 (8)
Dor F 1001 2002 31.12.2012 (8)
Dropia 1001 1993 (8)
Dumbrava 1005 2003 (8)
Eliana PI 1007 1998 2012 radiat (8)
Esenţial 1003 2001 31.12.2012 (8)
2014 (8) Soi în
Euclide 2011 2013
Faur F 1001 2004
2014 30.06.2015 conservare
2009 radiat (8) Soi în
FDL Miranda 1001 2011 conservare
31.12.2012
Felix 2126 2010 (8)
Flamura 85 1001 2011 2014 30.06.2015 (8)
Gasparom 1003 1998 (8) (8),
Ap.1 (8)
(8) Soi în
2014 30.06.2015 conservare
Tabelul 8 -
continuare
1 2 3 4 5 6
55
GK Bani 2043 2011 radiat 31.12.2014 30.06.2017 (8)
GK Kalász 2043 2003 radiat 31.12.2012 30.06.2015 (8)
GK Miska 2043 2005 radiat 30.06.2015 (8)
GK Petur 2043 2005 31.12.2012 (8)
Glosa 2015
- KG Kunglória 1001 2005 (8)
Gruia 1001 2005 2015 radiat 30.06.2017 (8)
Iaşi 2 1007 2002 31.12.2014 (8)
2126 2009 2012 (8), Ap.1
Ilinca
Izvor 1001 2008 (8)
Jindra 2147 2013 (8)
30.06.2016
Karolinum 2111 2012 (8)
radiat
Katarina 2126 2011 (8)
31.12.2013
Kiskun Serina 2045 2002 (8)
Litera 1001 2010 2012 (8)
Lovrin 34 1002 1981 30.06.2017 (8)
Mihaela 2126 2011 2014 radiat (8)
Mv Kolo 2056 2010 31.12.2014 30.06.2016 (8)
Mv Marsall 2056 2006 30.06.2015 (8)
Mv Pálma 2056 2003 radiat 31.12.2013 30.06.2015 (8)
Mv Regiment 2056 2007 radiat 31.12.2012 30.06.2016 (8)
Mv Toborzó 2056 2007 radiat 31.12.2012 30.06.2016 (8)
2111 2012 radiat 31.12.2013 (8)
Nikol
2011 2013 radiat (8)
Nogal
1001 2013 31.12.2013 (8)
Otilia
Pajura 1001 2014 (8)
Pădureni 1005 1998 (9) Soi în
PG102 1125 2015 conservare
2014
Pitar 1001 2015 (8)
PKB Kristina 2074 2004 (8)
PKB Merkur 2074 2013 (8)
PKB Rodika 2074 2010 (8)
PKB Roxanda 2074 2010 (8)
PKB Vizelika 2074 2010 (8)
Pobeda 2012 2006 (8)
Putna 1003 2004 (8)
Renan 2061 1999 2014 (8)
Renata 2126 2014 2012 (8)
Renesansa 2012 2005 (8)
2015 (8)
Romulus LV 1002 1998
2014 (8) Soi în
Seka 2126 2014
conservare
Sosthene 2129 2014
(8)
Soyard 2129 2014
(8)
Şimnic 30 1015 1987 2014 30.06.2015
(8)
Şimnic 50 1015 2004 2015 (8) Soi în
Trivale 1019 1991 2014 radiat conservare
Turda 2000 1005 2000 31.12.2012 (8)
Urbanus 2165 2015 (8)
Zimbru 1003 1998 2014 (8)
(8)
(8)
Tabelul 9
Cultivarele de grâu durum înscrise în Catalogul Oficial ISTIS pentru anul 2015
56
(Durum wheat)
Denumirea soiului Menţinătorul Anul Anul reînscrierii Comercializare Observaţii
Variety Maintainer înregistrării (radierii) până la Other specific
Denomination Date of listing Date of renewal Marketing till mentions
or of (after deletion)
cancellation
Condurum 1001 1999 radiat 30.06.2017 (8)
Grandur FD 1001 2011 31.12.2014 (8)
Mv Makaróni 2056 2007 30.06.2015 (8)
Nefer 1087 2005 radiat 30.06.2015 (9)
Pandur 1001 1996 31.12.2012 30.06.2015 (8) Soi în
Salsa 1087 2005 radiat 30.06.2015 conservare
Wintergold 2138 2011 31.12.2012 (9)
radiat (8)
31.12.2012
radiat
31.12.2012
Tabelul 10
Cultivarele de mei înscrise în Catalogul Oficial ISTIS pentru anul 2015
57
Tabelul 1
Rotund 2157 2013 radiat 31.12.2014 30.06.2017 Zefir 1001 2003
radiat 31.12.2012 30.06.20152 Cultivarele de orzoaică/orz înscrise în Catalogul
Oficial ISTIS pentru anul 2015
58
Tabelul 1
Ametist 1001 2012 radiat 30.06.2015 (8)
Amical 1001 1993 31.12.2012 (8)
Cardinal FD 1001 2003 2014 radiat 30.06.2017 (8)
Dana 1001 1993 31.12.2014 (8)
Gerlach 2111 2013 (8)
KH Tas 2106 2006 (8)
30.06.2015
Laverda 2103 2012 (8)
radiat 30.06.2015
Mareşal 1001 1996 (8)
Mădălin FD 1001 1994 (8) Soi în
31.12.2012 conservare
Paso 2111 2015 30.06.2015
Simbol 1001 2015 (8)
radiat
Sistem 1001 2000 (8)
Smarald 1001 2013 (9)
31.12.2012
Univers 1001 2004 (8)
radiat (8)
31.12.2012
2014
3 Cultivarele de soia înscrise în Catalogul Oficial ISTIS pentru anul 2015
59
Tabelul 1
SG Anser 2165 2015 00
SG Argus 2165 2013 I
SG Calao 2165 2015 0-I
SG Eider 2165 2012 I SG Havane 2165 2014I
SG Kea 2165 2014 00 SG Nation 2165 2015 00
SG Stern 2165 2015 I SG Triton 2165 2013 I
SGSR Picor 2165 2012 00 Tajfun 2012 2015 00
Triumf 1001 1996 2009 I Venerra 2012 2004 II
Victoria 2012 2015 I Vigo 1078 2011 I
Viorica 2164, 2170 2014
00
4
Cultivarele de fasole înscrise în Catalogul Oficial ISTIS pentru anul 2015
60
Tabelul 1
Fig. 8. Descrierea soiurilor nou intrate în Catalogul oficial al plantelor de cultură din
61
România (ex. soia, soiul Mălina TD creat de SCDA Turda, extras, 2012,
istis.ro)5.3.3. Elemente particulare ale tehnologiei de cultivare a loturilor semincere
63
ORZ/ TRITICALE/
GRÂU
ORZOAICĂ SECARĂ
Leguminoase 60 – 80 60 – 80 50 - 60
Prăşitoare timpurii 80 – 100 80 – 100 60 - 70
Culturi tardive 100 - 120 100 - 120 70 - 80
***- Aplicare bifazială: 2/3 iarna sau primăvara, în mustul zăpezii;1/3 în faza de apariâie a primului
internod al tulpinii; după premergătoare târzii şi pe soluri slab fertile, se aplică 1/3 din doza de azot
toamna, la semănat
66
insectofungicide (ex. Nuprid Max, 0,6 l/tona sămânţă), care protejează plantele şi de atacul
dăunătorilor, ca: viermi sârmă, gândac ghebos, afide.
În cazul în care se manifestă atacul unor dăunători în perioada de vegetaţie la limita
pragului de dăunare, se pot efectua tratamente cu insecticide. De exemplu, pentru combaterea
ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp.) peste pragul de dăunare (maximum 3 larve/m2 sau 5
adulţi
hibernanţi/m2), se poate aplica Actara 25WG (0,07 kg/ha) etc.
Alţi dăunători de care trebuie să se ţină cont la efectuarea tratamentelor de combatere sunt
gândacul ovăzului (Lema melanopa), viermele roşu al paiului (Haplodiplosis marginata),
cărăbuşeii cerealelor ( Anisoplia spp.), musca de Hessa (Mayetiola destructor), musca suedeză
(Oscinella frit), musca galbenă (Chlorops pumilionis). Tratamentele de combatere sunt aceleaşi
ca şi în culturile de producţie.
Orientativ, prezentăm în continuare câteva aspecte privind tehnologiile de protecţie a
culturilor, după materialele de prezentare ale câtorva companii cu importanţă şi pondere
recunoscută pe piaţa produselor fitosanitare (fig. 9, 10, 11).
67
Fig. 9. Tehnologii de protecţie a culturilor (BAYER, 2015)
http://www.bayercropscience.ro
5.3.3.6. Recoltarea
Recoltarea seminţelor la cerealele păioase se realizează mecanizat, cu deosebită atenţie în
privinţa reglajelor combinelor.
Momentul optim este la realizarea maturităţii depline, cu o umiditate a boabelor de 14 –
15%.
Umiditatea seminţelor la recoltare poate fi de circa 18%, caz în care este necesară uscarea
masei de seminţe până la umiditatea optimă de păstrare. Mijloacele de transport trebuie să fie
etanţe şi curaţate, pentru evitarea impurificărilor.
5.3.3.7. Uscarea, procesarea şi păstrarea seminţelor de cereale
Toate aceste operaţiuni vizează aducerea seminţelor la nivelul standardelor mini me de
păstare şi comercializare în vederea însămânţării ulterioare.
Condiţiile tehnice de calitate ce trebuie îndeplinite de seminţele de cereale păioase în
vederea certificării lor sunt (tabelul 22).
Uscarea se va realiza prin lopătare în depozit (hale, magazii, şoproane, în straturi de
maximum 50 – 60 cm) sau cu ajutorul instalaţiilor speciale, caz în care temperatura nu va depăşi
420C.
Procesarea seminţelor (condiţionarea) vizează realizarea parametrilor minimi impuşi
seminţelor, cu ajutorul echipamentelor speciale de condiţionare.
Păstrarea seminţelor de cereale se realizează în ambalaje (saci) de diferite mărimi,
obligatoriu etichetate pentru sămânţa Bază şi Certificată (C1, C2) cu:
- eticheta producătorului/furnizorului/procesatorului (nume şi adresă, specia, soiul, categoria
biologică, anul recoltei, numărul lotului, greutatea brută/netă a seminţelor, data închiderii
ambalajului, menţiunea referitoare la tratamente (netratată/tratată cu...) şi perioada de
valabilitate. Această etichetă poate fi înlocuită cu informaţiile imprimate direct pe ambalaje.
- eticheta oficială, eliberată de INCS, autoadezivă (sămânţă certificată, specia, categoria biologică,
numărul lotului, data la care a fost ridicată proba de analiză, greutatea lotului, ţara de producţie,
69
seria şi numărul de evidenţă eliberate de INCS/ITCSMS) sau care poate fi ataşată de ambalaj
prin coasere sau lipire.
Ulterior, seminţele se lotizează pe specii, soiuri, categorii biologice şi provenienţe,
greutatea maximă a unui lot fiind de 30 tone. Înălţimea stivei de ambalaje şi distanţele faţă de
pereţii depozitului şi faţă de alte loturi trebuie să permită o păst rare intactă a seminţelor şi
circulaţia personalului ce efectuează activităţi de manipulare şi control asupra seminţelor.
Depozitele pentru păstare trebuie să fie sigure în privinţa accesului persoanelor străine, a
dăunătorilor (rozătoare, insecte), a inundaţiilor şi incendiilor.
Tabelul 22
Condiţii tehnice minime de calitate ce trebuie îndeplinite de seminţele cerealelor
păioase*
ALTE Din care
CATEGORIA PURITATE GERMI-
SPECII Alte Alte
BIOLOGICĂ FIZICĂ NAŢIE
Specia PLANTE specii specii
DE (% din MINIMĂ
(total de decât
SĂMÂNŢĂ greutate) (%)
admis) cereale cereale
B 99 85 4 1 3
GRÂU
C1, C2 98 85 10 7 7
B 99 85 4 1 3
ORZ
C1, C2 98 85 10 7 7
B 98 85 4 1 3
SECARĂ
C 98 85 10 7 7
B 98 80 4 1 3
TRITICALE
C1, C2 98 80 10 7 7
Anexa 2, Ord. 149/2010
CAPITOLUL 6. METODOLOGIA PRODUCERII DE
4. SĂMÂNŢĂ HIBRIDĂ LA PORUMB
seminţe (în acord cu anumite unitaţi de suprafaţă: 30 ari, 50 ari, 1 sau 2 hectare), fie a anumită
cantitate de seminţe (ex. 5 kg). De exemplu, compania Monsanto işi ambalează sămânţa de
porumb în saci ce conţin 50.000 seminţe (pentru Uniunea Europeană) sau 80.000 seminţe (ţările
Europei de Est) şi, drept urmare, nu greutatea seminţelor dintr-un ambalaj prezintă relevanţa cea
mai mare
71
(http://www.monsanto.com/global/ro/produse/documents/where-the-seed-comes-from-ro.pdf).
6.2. Termeni specifici activităţii de producere de sămânţă hibridă Haş I. (2006),
nominalizează următorii termeni specifici:
Linie consangvinizată sau linie pură - descendenţe homozigote la plantele alogame,
uniforme genotipic şi fenotipic, obţinute în mod clasic prin selecţie şi autopolenizare forţată timp
de mai multe generaţii sau prin metode neconvenţionale precum haploidia.
Autofecundare sau consangvinizare - unirea a doi gameţi formaţi în cadrul aceleiaşi flori
la plantele cu flori hermafrodite (ex. specii autogame) sau a doi gameţi formaţi în inflorescenţe
diferite (unisexuate) ale aceleiaşi plante (unisexuat monoice, cum este porumbul).
Polenizare SIB - unirea a doi gameţi formaţi pe plante diferite, dar identice genetic
(aparţinând aceleiaşi LC).
Androsterilitate sau sterilitate masculă - incapacitatea plantelor de a forma gameţi
masculi funcţionali şi poate fi cauzată de gene localizate în cromozomi (androsterilitate
nucleară), de gene localizate în citoplasmă (androsterilitate citoplasmatică) sau în cromozomi şi
citoplasmă (androsterilitate nucleo+citoplasmatică).
Restaurator de fertilitate - plantă care posedă în nucleu genele RfRf, restauratoare de
fertilitate a polenului plantelor cu androsterilitate citoplasmatică.
Analog steril - linie androsterilă, ce se poate înmulţi numai cu ajutorul analogului fertil şi
de care se deosebeşte doar prin gena androsterilităţii localizate în citoplasmă.
Analog fertil sau menţinător de androsterilitate sau fixator de androsterilitate - linie
identică fenotipic cu linia androsterilă citoplasmatic şi pentru care serveşte ca polenizator, în
scopul menţinerii androsterilităţii.
Homozigot - organism în genotipul căruia toţi locii sunt ocupaţi de gene în stare homozigotă
(AA sau aa, BB sau bb etc.).
Heterozigot - organism în genotipul căruia un locus sau mai mulţi sunt ocupaţi de gene în
stare heterozigotă (Aa, Bb etc.).
Hibrid - descendenţă heterozigotă provenită din încrucişarea a două forme diferite prin una
sau mai multe perechi de gene.
Hibrid simplu parental - hibrid simplu obţinut prin încrucişarea a două linii
consangvinizate, destinat pentru rolul de formă maternă/paternă pentru un hibrid dublu sau
pentru rolul de formă maternă pentru un hibrid trilineal (triliniar).
Heterozis sau vigoare hibridă - superioritatea hibrizilor faţă de formele lor parentale, în
privinţa productivităţii, vigorii generale a plantelor şi a adaptabilităţii.
6.3. Tipuri de hibrizi la porumb
Hibrizii de porumb se clasifică în funcţie de mai multe criterii (Creţu A şi colab., 2000,
Haş I., 2006):
a) Durata perioadei de vegetaţie duce la clasificarea hibrizilor de porumb în cinci grupe
de maturitate:
- foarte timpurii (extratimpurii): grupa FAO 100-199
- timpurii: grupa FAO 200-299
- semitimpurii: grupa FAO 300-399
72
- semitardivi: grupa FAO 400-499
- tardivi: grupa FAO 500-700
b) Numărul formelor parentale permite gruparea hibrizilor de porumb în trei tipuri:
- simpli (HS)
- dubli (HD)
- triliniari (HT) c) Destinaţie:
- pentru boabe în consum alimentar, furajer şi industrializare, din convarietăţile
dentiformis
şi indurata.
- pentru floricele (pop corn), din convarietatea everta.
- pentru fiert (zaharat), din convarietatea saccharata, cu genele su1, sh2, du (conserve,
refrigeraţi, proaspeţi pentru fiert).
- pentru industrializare (ceros), cu gena waxy (wx), ce controlează un conţinut ridicat de
amilopectină (industria alimentară, coloranţi, ambalaje); cu gena ae – amylose extender,
ce controlează un conţinut ridicat de amiloză (surogate, iaurt, guma de mestecat,
chipsuri, dropsuri, lacuri, vopsele).
d) După prezenţa sau absenţa factorilor ereditari ai androsterilităţii şi restaurării
fertilităţii formelor parentale, hibrizii de porumb se pot obţine după următoarele scheme:
- pe bază de forme parentale androfertile
- pe bază de androsterilitate citoplasmatică şi restaurarea fertilităţii polenului
- pe bază de amestec omogen între două forme materne (androfertilă şi androsterilă) şi
forma paternă nerestauratoare de fertilitate
74
- data răsăritului - vigoarea plantelor
- data apariţiei stigmatelor (mătăsii)
- data deschiderii anterelor
- culoarea stigmatelor şi anterelor
- tipul paniculului şi conţinut în polen
- numărul de frunze
- culoarea şi poziţia frunzelor
- forma ştiuletelui
- numărul de rânduri de boabe
- culoarea boabelor şi a rahisului
- tipul şi forma boabelor
Fig. 13. Izolarea inflorescenţelor la porumb
b. Câmpul de menţinere a purităţii biologice a
liniilor consangvinizate – se însămânţează cu sămânţa provenită de la 10–30 ştiuleţi (frecvent
20-25), reţinuţi din anii anteriori de la plantele autopolenizate consecutiv şi pentru care se
organizează producerea de sămânţă.
În acest câmp, pentru fiecare linie menţinută se folosesc două metode de polenizare în
paralel (figura. 7):
-autopolenizarea, pe un rând format din circa 50 plante, rezultate dintr-o treime din
sămânţă; -polenizarea SIB, pe două rânduri alăturate, fiecare cu circa 50 plante, rezultate din a
doua treime de sămânţă, cele două rânduri provenind din doi ştiuleţi diferiţi ai aceleiaşi
descendenţe (ex.: 20 de ştiuleţi folosiţi în acest câmp se numerotează şi se cuplează pe rânduri
perechi pentru polenizare SIB, 1 cu 11, 2 cu 12 etc.). Concret, ştiuletele plantei 1 de pe rândul 1
se polenizează cu polen de la paniculul plantei 1 de pe rândul 2 şi invers, respectiv ştiuletele
plantei 1 de pe rândul 2 se polenizează cu polen de la paniculul plantei 1 de pe rândul 1 ş.a.m.d.).
Se recoltează ştiuleţii tipici şi sănătoşi, separat de la rândul autopolenizat faţă de rândurile
polenizate SIB şi pe perechi în cadrul ştiuleţilor de pe rândurile SIB (ştiuletele 1 de pe rândul 1
cu ştiuletele 1 de pe rândul pereche 2, ştiuletele 2 de pe rândul 1 cu ştiuletele 2 de pe rândul
pereche 2 etc., cu etichetarea fiecărui ştiulete).
Ştiuleţii rândului autopolenizat se păstrează 3-5 ani în camere frigorifice, reprezentând
materialul de la care se poate relua înmulţirea LC respective. Pentru veriga următoare, se
folosesc ştiuleţii rândurilor polenizate SIB.
c Câmpul de înmulţire sub izolator se însămânţează cu sămânţa ştiuleţilor polenizaţi tip
SIB în anul anterior, după metoda un ştiulete pe rând, fiecare rând cu minimum 50 plante.
Numărul rândurilor pentru fiecare linie consangvinizată este de circa 20–100, în funcţie de
necesarul de sămânţă din linia respectivă (Creţu A., 2000) şi de productivitatea liniei (Haş I.,
2006).
Purificările biologice încep cu fenofaza de 4-5 frunze şi se repetă de câte ori este nevoie,
până la înflorire, când se realizează autopolenizarea fiecărei plante. Această operaţiune
presupune izolarea ştiuleţilor înainte de apariţia stigmatelor (mătăsii) cu pungi, de obicei albe şi
alungite (Figura 14 a), iar când se formează polenul, se izolează paniculele cu pungi de pergament
rezistente la umiditate (Figura 14 b, c). Când polenul este matur, se recoltează prin scuturare pe
75
pereţii interiori ai pungii izolatoare, se presară polenul pe stigmatele aceleiaşi plante, iar punga ce
a fost izolator al paniculului şi colector de polen se fixează pe ştiuletele autopolenizat, prin
prindere cu agrafe sau prin capsare.
Figura 14. Izolatori pentru ştiuleţi, de la stânga la dreapta: a- pentru ştiuleţi; b – pentru
panicule; c – pentru colectare polen
După recoltarea individuală a rândurilor unei linii consangvinizate, se reţin doar ştiuleţii
tipici, sănătoşi şi normal dezvoltaţi, după care sămânţa se amestecă şi se multiplică în următoarea
verigă.
d. Câmpul de înmulţire izolat în spaţiu necesită spaţii izolate de alte culturi de porumb, în
poieni de pădure sau pe locuri împrejmuite de bariere naturale (dealuri, plantaţii, păşuni etc.) caz
în care distanţa de izolare faţă de o cultură de porumb să fie de minimum 500 m.
Suprafaţa acestui câmp depinde de cantitatea de sămânţă – formă parentală – necesară pe ntru
realizarea loturilor de hibridare. Purificările biologice în timpul vegetaţiei sunt obligatorii, iar la
recoltare se realizează o nouă triere a ştiuleţilor, astfel încât puritatea genetică a liniei, în această
verigă, să fie de 100 %.
După ultima triere, ştiuleţii sunt uscaţi, batozaţi, condiţionaţi, iar sămânţa este pusă în saci
speciali, etichetaţi. Sămânţa unei astfel de linii consangvinizate se foloseşte ca formă parentală în
obţinerea hibrizilor simpli comerciali sau formă parentală paternă în obţinerea hibrizilor triliniari
comerciali.
76
Astfel, în cazul hibrizilor simpli comerciali destinaţi culturilor de producţie, aceste loturi
de hibridare simplă se pot organiza de către orice agenţii economici autorizaţi, sămânţa obţinută
din aceste loturi făcând parte din categoria biologică “Certificată”.
Formele parentale din loturile de hibridare pentru obţinerea seminţei certificate
(comerciale) se seamănă în parităţi diferite M:T, în funcţie de capacitatea de polenizare a formei
paterne (T), aspecte clarificate în subcapitolul referitor la tehnica semănatului loturilor de
hibridare.
În cazul hibrizilor dubli sau trilineali, loturile de hibridare simplă pentru obţinerea
hibrizilor simpli forme parentale (mamă şi tată în cazul hibrizilor dubli, mamă în cazul hibrizilor
trilineali) se realizează de către menţinător, sămânţa obţinută făcând parte din categoria biologică
“Bază”. Rezultă că, într-o verigă următoare, această sămânţă ajunge să fie folosită ca forme
parentale în loturi de hibridare dublă sau trilineală, la nivel de agenţi economici autorizaţi.
Avându-se în vedere faptul că subcapitolul de faţă este prezentat cu titlul de exemplu şi
face referire la utilizarea ca forme parentale a unor linii consangvinizate androfertile, rezultă că,
indiferent de tipul de hibrid vizat în final (HS, HD, HT), forma maternă (linie consangvinizată
sau hibrid simplu) va trebui castrată şi, dacă lăstăreşte, se impune obligatoriu eliminarea
copililor.
77
pentru tipul C). În cazul în care o linie paternă androfertilă nu are capacitatea de restaurare a
fertilităţii polenului, se impune crearea unei linii analoage paterne restauratoare de fertilitate.
6.4.2.1. Aspecte teoretice privind obţinerea şi menţinerea liniilor consangvinizate
androsterile şi restauratoare de fertilitate
Pentru exploatarea fenomenului androsterilităţii citoplasmatice în procesul de producere
de sămânţă hibridă pentru hibrizii simpli (HS), se impune existenţa/obţinerea următoarelor tipuri
de linii consangvinizate:
a. Linia androfertilă valoroasă ca potenţial genitor matern, pentru care se doreşte
eliminarea castrării (A)
b. Linia analoagă androsterilă maternă, nerestauratoare de fertilitate (cu androsterilitate
citoplasmatică, A-cms)
c. Linia androfertilă paternă nerestauratoare de fertilitate a polenului (B-Nr)
d. Linia analoagă androfertilă paternă restauratoare de fertilitate a polenului (B-Rf)
Principiul de obţinere a liniei androsterile materne constă în transformarea unei linii
consangvinizate androfertile ce ar trebui să intre ca formă maternă în componenţa unui hibrid,
întro linie analoagă androsterilă, astfel încât să nu mai fie necesară castrarea în loturile de
hibridare.
Această transformare poate fi realizată prin retroîncrucişare (back-cross) între o linie androsterilă
citoplasmatic (formă maternă, donor) existentă în colecţie şi linia consangvinizată androfertilă ce
trebuie transformată, pentru care se vizează obţinerea analogului androsteril (recurent, formă
paternă). Retroîncrucişările se repetă circa 7 generaţii, părintele recurent fiind folosit ca partener
patern.
Drept urmare, o astfel de linie androsterilă nu va putea fi menţinută şi înmulţită prin
autopolenizare, ci doar cu ajutorul liniei analoage androfertile iniţiale, nerestauratoare de
fertilitate (cele două linii analoage diferind doar prin prezenţa/absenţa genelor de androsterilitate
citoplasmatică). Concret, în parcele izolate în spaţiu, se însămânţează liniile androsterilă şi
analoagă androfertilă la diferite parităţi (ex.: 2:1, 4:2, 8:4, 3:1, 6:2, 12:4), în funcţie de abundenţa
în polen a liniei androfertile, se realizează o stimulare a polenizării prin atingerea plantelor liniei
androfertile cu un băţ şi se recoltează separat ştiuleţii celor două linii analoage. Este de la sine
înţeles că, pe tot parcursul vegetaţiei plantelor, se realizează purificări biologice.
Pentru obţinerea liniei consangvinizate paterne androfertile restauratoare de fertilitate a
polenului se urmează unele scheme sofisticate de încrucişări, testări şi autopolenizări, astfel
încât, o asemenea linie va avea citoplasma sterilă, dar dominată de prezenţa în nucleu a genelor
dominante de resturare a fertilităţii polenului (Haş I., 2006).
Metodologia este foarte complexă şi se desfăşoară doar la nivelul unităţilor de ameliorare.
Presupune mai multe verigi, până când aceste linii ajung să fie folosite de către agenţii economici
autorizaţi în producerea de sămânţă ca forme parentale în loturile de hibridare. Aceste verigi
implică:
- câmpul de colecţie şi testări a liniilor androsterile , a liniilor androfertile nerestauratoare
de fertilitate şi a liniilor androfertile restauratoare de fertilitate;
- câmpul de control
- câmpul de înmulţire sub izolator
- câmpul de înmulţire izolat în spaţiu
78
6.4.2.2. Obţinerea seminţei hibride certificate în loturile de hibridare pe bază de
androsterilitate citoplasmatică
În cazul hibrizilor simpli comerciali, sămânţa certificată rezultă dintr-o linie maternă
androsterilă (A-cms) şi o linie paternă androfertilă restauratoare de fertilitate a polenului (B-Rf).
În cazul hibrizilor dubli comerciali, este necesar să se producă mai întâi hibrizii simpli
(sămânţa din categoria biologică “Bază”), ce vor constitui formele parentale ale primilor.
Hibridul simplu matern se obţine prin încrucişarea unei linii materne androsterile care nu
se castrează (A-cms) cu o linie paternă androfertilă nerestauratoare de fertilitate (B-Nr), astfel
încât acest hibrid simplu matern să fie androsteril (să nu necesite castrare). O formulă generală a
unui
HS matern este:
A-cms x B-Nr = HS androsteril
Hibridul simplu patern se obţine prin încrucişarea a două linii consangvinizate
androfertile restauratoare de fertilitate (C-Rf şi D-Rf) în acord cu tipul de androsterilitate inserat
în linia mamă a hibridului simplu matern (A-cms), astfel încât acest hibrid să fie androfertil şi să
aibă capacitatea de restaurare a fertilităţii polenului în generaţia următoare, când se obţine
sămânţa certificată: Drept urmare, linia mamă C-Rf se castrează.
C-Rf x D-Rf = HS androfertil
Din încrucişarea celor doi HS, fără castrarea plantelor HS matern, rezultă:
(A-cms x B-Nr)steril x (C-Rf x D-Rf)fertil = HD 100% fertil
Dacă linia mamă a hibridului simplu patern este androsterilă (de tipul C-cms) şi nu va
necesita castrare, doar 50% din plantele hibridului dublu vor avea abilitatea de restaurare a
fertilităţii polenului, astfel că, în generaţia cultivării hibridului dublu comercial (culturile de
producţie), celelalte 50% din plante vor fi nevoite să poată realiza polenizarea şi pentru celelalte
50% care nu produc polen fertil.
(A-cms x B-Nr)steril x (C-cms x D-Rf)fertil = HD 50% steril + 50% fertil
În cazul hibrizilor trilineali comerciali, un hibrid simplu matern androsteril (ce nu
necesită castrare), se încrucişează cu o linie consangvinizată paternă androfertilă restauratoare de
fertilitate (C-Rf). Această linie trebuie să aibă o înălţime suficientă a plantelor, un panicul bogat
în polen şi o durată mai lungă de eliberare a polenului (Haş I., 2006). Formula de hibridare în
acest caz este:
(A-cms x B-Nr)steril x (C-Rf)fertil = HT 100% fertil
Îngrăşămintele cu fosfor se aplică în doză de 60- 90 Kg P2O5/ ha, iar cele cu potasiu în doză de
40- 80 Kg K2O/ ha.
Îngrăşămintele se vor administra uniform, cele cu fosfor şi potasiu se încorporează sub
arătură iar cele cu azot şi cele complexe se aplică la pregătirea patului germinativ.
În cazul carenţelor determinate de lipsa unuia sau mai multor microelemente, se pot face
tratamente la sol pe vegetaţie cu îngrăşăminte lichide complexe (ex. Folifag, 1,5%, prin 1 -3
stropiri: I – faza de 3-5 frunze; II – la 12-14 zile după primul tratament; III – max. până la
formarea ştiuleţilor).
6.5.4. Lucrările solului. Arătura de toamnă se execută la adâncimea de 20-22 cm pe
soluri uşoare, 22- 25 cm pe soluri mijlocii şi 25 - 30 cm pe soluri grele. La desprimăvărare solul
se prelucrează cu grapa cu colţi reglabili. În preziua semănatului se pregăteşte patul germinativ
cu combinatorul. Se recomandă efectuarea concomitentă a mai multor lucrări (administrare
îngrăşăminte chimice, pesticide).
Trebuie avut în vedere că seminţele liniilor consangvinizate au în general vigoare şi
putere de străbatere mai redusă. De asemenea atât patul germinativ cât şi lucrările de întreţinere
sunt factori determinanţi în realizarea unui lot de hibridare cu o creştere normală şi uniformă a
plantelor. Într-un astfel de lot plantele netipice şi heterozigote se vor identifica uşor înainte de
înflorit, forma maternă se va castra printr -un număr mai redus de treceri, se va asigura
coincidenţa la înflorit între formele parentale iar seminţele se vor matura uniform.
6.5.5. Tratamentul seminţelor pentru combaterea dăunătorilor.
Porumbul este o cultură de primăvară cu cea mai mare pondere în structura culturilor din
România. Este atacat de numeroase boli şi dăunători cu transmitere prin sol sau sămânţă şi care
produc pagube încă din faza de germinare. Numeroase rezultate ale cercetărilor în acest domeniu
indică necesitatea aplicării unui sistem complex de măsuri, o componentă esenţială a acestuia
fiind reprezentataă de tratarea seminţelor cu insecto-fungicide înainte de semănat.
În primele faze de vegetaţie ritmul de creştere al plantelor de porumb este mai scăzut şi ca
urmare trebuie asigurată o protecţie împotriva unor dăunători ai porumbului ca Tanymecus
81
dilaticollis (gărgăriţa sau răţişoara porumbului), Agriotes sp. (viermii sârmă),, Agrotis segetum,
Melolontha melolontha, Anoxia villosa (viermii albi), Opatrum sabulosum (falşii viermi sârmă).
Pentru aceasta seminţele se vor trata cu produse specifice de protecţie şi combatere.
Putrezirea seminţelor (Fusarium sp.) şi putrezirea plantulelor (Pythium spp.) în cursul
germinării şi răsăririi se previn prin tratarea seminţeor cu diverse produse antifungice . Efectuarea
tratamentelor asupra seminţelor şi manipularea lor trebuie să respecte câteva reguli :
- aplicarea tratamentelor la sămânţa diferitelor tipuri de material biologic (forme parentale LC, HS
etc) necesită o testare prealabilă a influenţei produselor asupra germinaţiei;
- tratamentele cu insecticide din grupele I şi II de toxicitate se realizează numai centralizat , de
către unităţi autorizate;
- ambalarea seminţei tratate se face numai în saci din material ţesut (cânepă, iută , rafie), etichetaţi
corespunzător;
- depozitarea sacilor se va face în locuri curate, uscate, bine ventilate şi cu acces restricţionat;
- semănatul seminţelor tratate se va face doar mecanizat, de către personal autorizat.
6.5.6. Semănatul
Epoca semănatului se stabileşte când temperatura solului la 10 cm adâncime la ora 8
dimineaţă, a atins 120 C şi prezintă tendinţa de creştere.
Dacă valoarea cold- test a seminţei este sub 85% se recomandă semănatul la 14 0 C. Se va
asigura astfel o răsărire uniformă cu influenţă pozitivă asupra creşterii şi dezvoltării plantelor şi a
coincidenţei la înflorire a formelor parentale.
Prin semănatul decalat al formelor parentale se urmăreşte obţinerea coincidenţei la înflorit.
Nici o plantă de pe rândurile formei mamă nu trebuie să mătăsească înainte ca plantele de
pe primul tată semănat să-şi scuture polenul.
De asemenea nici o plantă de pe rândurile formei mamă nu trebuie să mai mătăsească
după ce plantele formei tată şi-au scuturat polenul.
Un aspect aparte de menţionat este cel legat de epocile de însămânţare ale celor două
forme parentale, care diferă în funcţie de tipurile de hibrizi existenţi:
- cu însămânţare concomitentă a formelor parentale;
- cu însămânţare decalată, în care forma tată este mai timpurie (cu 4-6 zile), caz în care se
seamănă întâi forma mamă şi½ din forma tată , iar când forma mamă începe să răsară, se
seamănă a doua jumătate a formei tată;
- cu însămânţare decalată, în care forma tată este mai timpurie(cu 8-11 zile), când se
seamănă întâi forma mamă şi după răsărirea acesteia se seamănă forma tată;
- cu însămânţare decalată, cu forma tată mai tardivă cu 8 -11 zile, cănd forma mamă se
seamană după ce 80-90% din plantele formei tată au răsărit.
Desimea de semănat- prezintă valori diferite pentru forma mamă şi forma tată, cu valori
cuprinse între 45 şi 70 mii pl./ha, în funcţie de tipul formelor parentale (LC sau HS forme
parentale), de perioada de vegetaţie a acestora, de aprovizionarea solului cu elemente nutritive şi
cu apă. Ca reguli generale, menţionăm că densitatea este mai mare cu aproximativ 10% pentru:
- LC faţă faţă de HS-forme parentale - forma tată faţă de forma mamă;
- loturile irigate faţă de cele neirigate.
82
Adâncimea de semănat: Valoarea optimă este de 4- 6 cm, în funcţie de textura solului şi
gradul de aprovizionare cu apă în momentul semănatului; aceasta fiind mai mică cu 1 -2 cm dacă
indicele cold- test (germinaţia la rece) al seminţei este scăzut şi mai mare cu 1-2 cm în cazul
formelor parentale HS (pentru obţinerea HT sau HD).
Distanţa între rânduri: este de 70 cm, însă literatura de specialitate mai recentă
menţionează şi valori mai mici ale distanţei dintre rânduri.
Modul de semănat: Schemele de semănat diferă în funcţie de tipul formelor parentale
utilizate, de tipul de androsterilitate al formelor materne, de capacitatea de polenizare a formei
paterne, paritatea între formele parentale putând fi de 2:1, 3:1, 4:2, 6:2, 12:4 (M:T).
Rândurile celor două forme parentale vor fi distincte; nu se admite o intersectare între
rândurile de tată cu cele de mamă (Figura 15).
84
O atentie sporită se acordă eliminării plantelor netipice sau hibride de pe rândurile tată
polenizatoare. Pe aceste rânduri purificatul se va încheia până la începutul apariţiei stigmatelor la
forma mamă.
În cazul utilizării formelor materne androsterile (fără castrare), purificarea biologică
vizează şi eliminarea plantelor androfertile din cadrul acestora, obligatoriu înainte de înflorire.
Copilitul formei materne - se efectuează înaintea înspicatului, prin înlăturarea copililor
de la suprafaţa solului, fenomen ce poate reprezenta o însuşire genetică la unele LC sau poate
apărea în cazul excesului de îngrăşăminte azotate. Lucrarea se efectuează înaintea înspicării
copililor. Pe rândurile formei tată nu se vor înlătura copilii pentru a avea sursa suplimentară de
polen.
Scurtarea pănuşilor unor forme materne - este necesară la acele forme la care pănuşile
Deoarece în condiţii de secetă şi arşiţă plantele formei mamă sunt predispuse la a -şi
declanşa deschiderea anterelor în timpul ieşirii paniculelor din burduf, se recomandă începerea
lucrării de castrare în faza de burduf a porumbului (când paniculele nu au ieşit din teaca
penultimei frunze). Lucrarea trebuie efectuată astfel încât paniculele să fie smulse în întregime şi
cu cel mult
1-2 frunze.
85
Lucrarea de castrare trebuie să fie foarte bine organizată, supervizată şi fără zile de pauză
cauzate de condiţiile meteorologice nefavorabile sau zile nelucrătoare. Operaţiunea se execută,
cel mai frecvent, manual, dar există şi posibilitatea mecanizării (Figura 17).
Plantele sau copilii acestora care au o porţiune de panicul, ax principal sau o ramificaţie
mai lungă de 5 cm care emite sau a emis polen, se consideră necastrate.
Paniculele castrate şi găsite înflorite pe sol fără a fi acoperite cu pământ se consideră ca
panicule înflorite şi necastrate.
Procentajul maxim admis de panicule înflorite şi necastrate, la forma mamă sau copili
trebuie să fie sub 0,5 % la oricare din controale (figura 18 ) iar pe total controale 1% la HS,
începând de la o mătăsire de 5 %.
86
De la apariţia stigmatelor până la uscarea ultimelor stigmate: minimum 3-4 verificări
privind castrarea şi purificările biologice (se determină numărul şi apoi proc entul plantelor
necastrate şi respectiv atipice).
După polenizare - în cazul atacului de tăciune prăfos la peste 5% din plantele tată, acestea
trebuie eliminate din lan imediat după polenizare. În cazul în care atacul apare la forma mamă
certificarea se face numai dacă recoltarea se efectuează manual, cu pănuşi şi depănuşarea se
execută în afara lanului.
6.5.10. Recoltarea- poate începe când boabele formei mamă au ajuns la maturitatea
fiziologică. Totuşi declanşarea recoltării depinde şi de modul de recoltare. Când se face manual,
umiditatea boabelor poate fi mai mare (30-35%). Când recoltarea se face mecanic, umiditatea
boabelor trebuie să fie mai redusă (20- 25%).
De regulă, forma tată se recoltează prima, manual, sub formă de ştiuleţi sau mecanizat
sub formă de ştiuleţi sau boabe şi se scoate din lan (producţia merge către consum). Forma mamă
se recoltează numai sub formă de ştiuleţi, manual sau mecanizat, cu deosebită atenţie şi
supraveghere, respectiv reglaje şi curăţare corespunzătoare a combinelor.
Ştiuleţii nu se vor depozita în grămezi pentru a nu se contamina întreaga cantitate cu
Fusarium sp. şi alţi patogeni. Ca urmare ştiuleţii se vor trimite imediat la complexele de uscare şi
condiţionare.
Tabelul 24
Condiţii de aprobare în câmp a loturilor semincere de porumb
Condiţii minime de aprobare în câmp Sămânţă de bază Sămânţă certificată
a loturilor semincere LC HS-f.p. HS HT HD
Rotaţia după aceeaşi specie (ani) 2 2 2 2 2
Distanţa minimă de izolare (m) 200 200 200 200 200
Ştiuleţi netipici (% max.) 0,1 0,1 0,2 0,2 0,2
Ştiuleţi cu >20% boabe atacate de 5 5 5 5 5
Fusarium ssp.
Ştiuleţi cu atac de tăciune prăfos (% 5 5 5 5 5
max.)
Ştiuleţi cu peste 5% boabe fisurate (% 5 5 5 5 5
max.)
Puritatea varietală (% min.) 99,9 99,9 99,8 99,8 99,8
6.5.11. Sortarea- constă în eliminarea, atât în câmp cât şi la staţiile de prelucrare, a
pănuşilor şi mătăsii uscate, a ştiuleţilor netipici, nematuri şi a celor atacaţi de boli şi dăunători.
Astfel se înlătură ştiuleţii atacaţi de tăciune (Ustilago maydis), putregai uscat (Nygrospora
oryzae), putregai roşu (Fusarium graminearum) şi înflorire parazitară a boabelor (Gibberella
fujikuroi).
Ştiuleţii la care numai câteva boabe sunt atacate de Fusarium nu se vor elimina în întregime, ci
numai boabele bolnave. Ştiuleţii tipici dar incomplet fecundaţi nu se vor elimina.
6.5.12. Uscarea, condiţionarea şi păstrarea seminţelor
87
Când umiditatea boabelor este mai mare de 35- 38%, uscarea se va face în două etape,
prima la temperatura de 32- 350C până ce umiditatea în boabe coboară la 25- 28% şi a doua etapă
la temperatura de maxim 400C până ce umiditatea în boabe atinge 12- 13%.
În timpul manipulării seminţei (sub formă de ştiuleţi sau boabe) se va reduce la minimum
posibil impactul seminţelor cu corpurile tari, orice vătamare diminuând substanţial viabilitatea,
germinaţia şi vigoarea seminţelor.
După uscare şi batozare, sămânţa hibridă se condiţionează şi se calibrează. Calibrarea se
poate face pe 4-6 dimensiuni (mare lat – LL, mare rotund – LR, mediu lat – ML, mediu rotund –
MR, mic lat – SL, mic rotund – SR) sau doar pe 2 dimensiuni (lung şi rotund).
Sămânţa se tratează cu fungicide, se ambalează în saci de material textil sau hârtie de 40
Kg netto şi se etichetează (în interior şi exterior) după ce are loc certificarea oficială a acestora,
pe baza determinării indicilor de calitate (tabelul 25) şi a stării fitosanitare, cu:
- eticheta sau înscisul direct pe ambalaj al producătorului (nume producător, adresa,
specia, soiul, categoria biologică, nr. lot, greutate brută sau netă, perioada de
valabilitate, tratamentul, unele indicaţii speciale pentru cultivator)
- eticheta oficială sau vigneta oficială, de culori diferite şi cu înscrisuri de culoare neagră,
în funcţie de categoria biologică a seminţelor,. Sunt prinse prin coas ere sau lipire, apoi se
sigilează (plombează) oficial sau sub supraveghere oficială cu bandă autoadezivă cu
încrisul I.N.C.S.
Tabelul 25
Condiţiile tehnice de calitate ale seminţelor de porumb
(LC, HS, HD, HT)
Indici de calitate Valoare minimă
Puritate fizică (%) 98
Germinaţia minimă (%) 90
Conţinut maxim în număr de seminţe din alte specii de plante în 0
proba de analiză
Seminţele se păstrează în saci aşezaţi pe loturi (greutatea maximă a unui lot = 40 tone) cu
înălţime nu prea mare pentru evitarea distrugerii prin presare, cu spaţii pentru acces în scopul
prelevării de probe şi uşurării manipulării, în magazii aerisite şi ferite de umezeală, dăunători şi
rozătoare.
Culoarea etichetelor oficiale:
- albă – sămânţa bază;
- albastră – sămânţa certificată şi certificată prima generaţie (C1)
- roşie – sămânţa certificată a doua generaţie (C2)
- verde – mixtura de seminţe
- maron - sămânţă comercială sau din soiuri neincluse în Catalogul Oficial
- gri - sămâţă necertificată final, într-un alt stat membru CE
Dimensiunile minime ale etichetei oficiale: 110 mm x 67 mm.
Bibliografie
1. Bîlteanu Gh. 2003 – Fitotehnie, vol. I şi II, Ed. Ceres, Bucureşti, ISBN 973-40-0618-5.
88
2. Creţu A., Simioniuc D.P., Creţu L., 2000 – Ameliorarea plantelor, producerea şi multiplicarea
seminţelor şi materialului săditor, Ed. Ion Ionescu de la Brad Iaşi.
3. Cordea Mirela, 2008 - Producerea de sămânţă şi material săditor horticol, Ed. AcademicPres,
Cluj-Napoca.
4. Fengyi Wang, 2008, - The importance of quality potato seed in increasing potato production
in Asia and the Pacific region, Workshop to commemorate the international year of potato -
2008 Bangkok, Thailand, http://www.fao.org/docrep/010/i0200e/I0200E10.htm
5. Gulie Irina, 2010 - Organizarea producerii, controlului şi comercializării seminţelor în
contextul integrării româniei în U.E.şi alinierea la normele internaţionale, Teză de doctorat,
USAMV Bucureşti, 2010, http://www.usamv.ro/fisiere/file/documente-deinvatamant/Gulie
%20Irina/2009-2010/lucrare%20irina%20pdf.pdf, accesat 6 iunie 2012.
6. Haş I., 2006 - Producerea seminţelor la plantele agricole, Ed. Academic Pres Cluj- Napoca.
7. Leonte C., 2003 – Ameliorarea plantelor, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
8. Merca I. Guş P., Rusu T, 2011 - Alternative agrotehnice şi economice pentru dezvoltarea
durabilă în zona Huedin, în Soil minimum tillage systems, 6th international symposium,
Cluj-
Napoca, http://www.usamvcluj.ro/SMDT/Volum%20simpozion).
9. Muntean L.S., S. Cernea, G. Morar, M.M. Duda, D.I. Vârban, S. Muntean 2011 - Fitotehnie,
Ed. Risoprint, Cluj- Napoca, ISBN 978-973-53-0506-2, 718 p.
10. Munteanu N., 2000 – Ameliorarea plantelor ornamentale, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
11. Păcurar I., Oprea Gr., Sălăgean Diana, 2007 - Cercetări privind producerea de seminţe la
cerealele păioase, Analele. I.N.C.D.A. Fundulea, Vol. LXXV, volum jubiliar,
http://www.incda-fundulea.ro/anale/75/75.13.pdf.
12. Păcurar I., 2007 – Producerea seminţelor de cereale, leguminoase pentru boabe şi plante
tehnice, Ed. Phoenix, Braşov.
13. Roman Gh.V., G. Morar, T. Robu, M. Ştefan, V. Tabără, M. Axinte, I. Borcean, S. Cernea,
2012 - Fitotehnie, Vol. 2. Plante tehnice, medicinale şi aromatice. Ed.Universitară, Bucureşti.
ISBN 978-606-591-567-1, 466 p.
14. Verzea M., 2007, Realizări şi perspective în domeniul cerealelor, plantelor tehnice şi furajere,
http://www.incda-fundulea.ro/anale/75/75.002.pdf.
15. Vinod K.K., 2005 - Cytoplasmic genetic male sterility in plants – A molecular perspective.
In:
Proceedings of the training programme on “Advances and Accomplishments in Heterosis
Breeding”, Coimbatore, India. Downloaded from http://kkvinod.webs.com.pp.147-162.
16. Vrânceanu A.V., 2000 – Floarea soarelui hibridă, ed. Ceres, Bucureşti.
17. *** http://seedbiology.osu.edu, 2012, Contreras S., Fundamentals of seed production I:
Genetics, breeding and seed production. 18. *** http://istis.ro/blogs/ro/pages/catalog.aspx,
2012 - Catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2012.
19. *** http://incs.ro/incshome.htm, 2012 - LEGEA Nr. 266/2002 republicată privind
producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a
materialului săditor, precum şi testarea şi înregistrarea soiurilor de plante.
89
20. *** http://incs.ro/incshome.htm, 2012 - ORDIN nr. 59/2011 pentru aprobarea procedurilor
privind cerinţele specifice pentru producerea, certificarea şi comercializarea seminţelor de
cereale, plante oleaginoase şi pentru fibre şi plante furajere în România.
21. *** http://incs.ro/incshome.htm, 2012 - ORDIN nr. 149/2010 privind comercializarea
seminţelor de cereale.
22. *** http://incs.ro/incshome.htm, 2012 - ORDIN nr. 150/2010 privind comercializarea
seminţelor de plante oleaginoase şi pentru fibre.
23. *** http://incs.ro/incshome.htm, 2012 - ORDIN nr. 155/2010 privind producerea în vederea
comercializării şi comercializarea seminţelor de plante furajere.
24. http://www.urtp.ro/library/evenimnte1/Prezentari23Nov/Culturi-agricole-energetice.pdf,
accesat 6 iunie 2012
25. http://www.asas.ro/strategii.html, accesat 6 iunie 2012
26. http://www.revista-ferma.ro/articole-horticultura/barabula-e-mai-pretuita-decat-
mirabilasamanta.html, accesata 6 iunie 2012
27. https://aloe.anfdf.ro/. – Produsele de uz fitosanitar în România.
28. http://www.monsanto.com/global/ro/produse/documents/where-the-seed-comes-from-ro.pdf.
29. http://files.meetup.com/2104181/A%20How%20To%20Guide%20on%20Shoot%20Bagging
%20and%20self%20polinating%20corn.pdf.
30. http://www.garden.org/subchannels/care/seeds?q=show&id=293.
31. http://www.landrethseeds.com/history.html, accesat 18 febr.2015.
32. http://www.gmwatch.org/gm-firms/10558-the-worlds-top-ten-seed-companies-who-
ownsnature, accesat 18 febr.2015.
33. http://www.bayercropscience.ro - Tehnologii de protecţie a culturilor, 2015, accesat martie
2015.
34. http://www.agro.basf.ro - Tehnologii de protecţie a culturilor, 2015, accesat martie 2015.
35. http://sumi-agro.ro/uploads/Catalog_2015.pdf - Tehnologii de protecţie a culturilor, 2015,
accesat martie 2015.
36. https://www.for.gov.bc.ca/hti/publications/misc/seed_handling_guidebook_hi.pdf, febr 2017
37. https://europa.eu/european-union/eu-law/legal-acts_ro
38. http://www.oecd.org/tad/code/oecd-seed-schemes.pdf
39. http://www.seedtest.org/en/international-rules-_content---1--1083.html
40. http://www.upov.int/edocs/infdocs/en/upov_inf_exn.pdf
41. http://www.ishs.org/scripta-horticulturae/international-code-nomenclature-cultivated-
plantsninth-edition
90