Alte organe de simt

Pielea
Functii : - organ de simt
- aparare ( împiedică pătrunderea unor microorganisme, a apei și a unor
radiații )
- termoreglare ( se refera la mentinerea unei temperaturii constante a
corpului: pentru evitarea supraîncălzirii reduce temperatura prin evaporarea apei prin
transpiratie, iar pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, la o temperatură
scăzută, firele de par se ridica , tegumentul avand aspect de „piele de gaina” )
- excretie (eliminarea toxinelor)
Structura pielii: - 3 straturi : -EPIDERM
- DERM
- HIPODERM
EPIDERMUL-tesut epitelial
-pluristratificat
-keratinizat
-avascular ( nu contine vase de sange )
DERMUL - tesut conjunctiv dens dar flexibil
- contine vase de sange si vase limfatice , terminatii nervoase si anexe
cutanate (foliculi pilosi, glande sebacee si glande sudoripare)
- comunica strans cu epidermul prin intermediul unor elemente fibroase
care impiedica patrunderea microorganismelor
HIPODERMUL = tesut subcutanat
= format din tesut conjunctiv lax, bogat in grasime
= aici se gasesc bulbii firelor de par, glomerulii glandelor sudoripare

Pielea contine numerosi receptori tactili , termoreceptori si receptori pentru durere.

Limba
Limba este un organ digestiv anex al cavitatii bucale care are doua mari functii :
= mecanica : prin muschii ce actioneaza pentru formarea bolului alimentar si
ulterior inghitirea acestuia
 = rol de organ de simt :- partea superioara si partile laterale ale limbii sunt
acoperite cu papile
- papilele contin muguri gustativi, receptori pentru simtul
gustului
- in ceea ce priveste gustul exista 4 senzatii gustative
primare : acru, amar, dulce, sarat

Simtul gustului este un simt chimic. Gustul permite alegerea hranei, evitarea
unor substante daunatoare din hrana si declansarea unor reflexe digestive .
Mucoasa limbii mai contine receptori tactili, termici si pentru durere.
Mucoasa olfactiva
Simțul olfactiv (mirosul) aparține, împreună cu gustul, simțurilor chimice.
Amândouă sunt stimulate de molecule care dizolvate, interacționează cu celulele
receptoare.
Cavitatile nazale sunt captusite cu mucoasa respiratorie cu rol in conditionarea
aerului si cu mucoasa olfactiva – receptorul mirosului. Aceasta este situata in partea
superioara a cavitatilor nazale. Cuprinde celule chemosensibile- care sunt chiar
neuroni – inconjurate de celule de sustinere. Mirosul permite detectarea diferitelor
substante a caror prezenta are o semnificatie: hrana , pericol,etc. Pot avea miros
numai substantele care sunt volatile si solubile in apa (in mucus).