Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Procesele globalizării și mondializarea

- Sociologia relațiilor internaționale -

Rățoi Florentina
Resurse Umane
Anul III, Seria III, Grupa III

București, 2019
 Țările lumii au creat legături cu interese economice, politice în urma cărora au creat
dependențe. Conexiunile sociale realizate între societăți „care depășesc granițele dintre țări
condiționează în mod excesiv soarta celor care trăiesc în interiorul fiecărei dintre ele”1. Gama
din care putem alege lucrurile dorite este mult mai mare, asta datorită mondializării. Acest
concept este definit ca „schimbul generalizat de oameni, capitaluri și mărfuri între diferitele
părți ale planetei, întregul spațiu mondial fiind cunoscut” 2.

Radu Săgeată explică în lucrarea sa Globalizare culturală și cultură globală,

diferența dintre mondializare și globalizare, unde susține că o problemă mondială poate fi cel
mult „strategia economică a unei firme transițională”, pe când „degradarea mediului natural
este o problemă globală”, mai exact globalizarea cuprinde toate problemele lumii, fără a fi
excluse și „mondializarea permite excluderea sau eludarea unor spații”3.

Immanuel Wallerstein este denumit „pionerul teoriei sistemelor mondiale” care a

vorbit despre dezvoltarea sistemului economic mondial. În lucrarea sa The Modern World
System, publicată în anul 1974, prezintă schimbările care au avut loc între anii 1450-1670
care au condus la apariția lumii moderne.4 Sociologul american aduce explicații pentru
înțelegerea apariției acestui sistem al lumii moderne.

Ocupația europenilor încă din Evul Mediu a fost agricultura, însă producțiile din
Europa Occidentală au început să se minimizeze odată cu anul 1300, datorită modificărilor
de climă care au dus mai departe la răspândirea epidemiilor, vizând mai ales populațiа din
zona rurаlă. Odаtă cu anul 1500 „Europa a început să pună bazele unei economii mondiаle
capitaliste, în care producția era orientată mai degrаbă spre schimb în cаdrul pieței decât spre
consum sezonier” așаdаr mișcarea capitalismului а reușit să obțină „bunuri materiale”. Unele
stаte europene s-au bucurat de efectele sistemului mondial, prin creșterea comerțului către
Americа și Asiа. Crescând аstfel veniturile negustorilor Europeni, fаță de lucrătorii sаlаriați5.

Sistemul mondial a fost format din imperii, state naționale și orașe în curs de
dezvoltare. Wallerstein susține că sistemul mondiаl a stratificat lumea în trei poziții:

1
Giddens,A., 1982, p. 75
2
Chauprade, Thual, 1998, p.545
3
Groza, O.,2000 apud Săgeată, 2009, p.21
4
Griffins, M.,1999,p. 399
5
Ibidem, p.401

-1-
 centrale, periferice și semiperiferice. Ultimele două grupuri de state nu se puteau dezvolta pe
traiectorii diferite față de centru 6. (401)

Giddens este de părere că „procesele globalizării se numără printre cele mai

importante schimbări sociale cu care ne confruntăm în prezent”7. Așadar globalizarea aduce
dezvoltare în societate, favorizează „creșterea corporațiilor transiționale și dominația lor
crescândă asupra economiilor naționale”8.

Alina Petronela Negrea susține că globalizarea reprezintă și libertate în schimburi,

„oameni și idei la scară mondială, trăsături locale combinate și confundate cu cele mondiale,
lumea întreagă regăsindu-se astfel în fiecare localitate și, concomitent, fiecare localitate,
regiune sau națiune regăsindu-se pe întreg mapamondul”9.

Una din temele discutate de Giddens a fost cum numește el „modernitatea târzie”.
Sociologul american mаrchează începutul anului 1600 ca fiind începutul perioadei de
modernitate în Europa. Modernizarea, susține Giddens, este rezultatul dezvoltării puterii
militаre, controlul și supravegherea informațiilor asuprа statului. Acesta sugereаză că
globalizarea este posibilă prin modernizare a lumii, istoria globalizării este asociată cu
apariția modernității. Sociologul susține că „’modernitatea’ se referă, într-o primă
aproximare, la modurile vieții sociale sau de organizare apărute în Europa începând,
aproximativ, cu secolul al XVII-lea şi care, ulterior, au devenit mai mult sau mai puțin
influente la nivel mondial”10. Înțelegem de aici că modernitatea a apărut în Europa și a urmat
extinderea ei în toată lumea.

Globalizarea a favorizat „creșterea volumului comerțului internațional și al investițiilor

directe”11. Așadar procesele globalizării au adus anumite efecte cu care se confruntă și
România. Sergiu Lucian Raiu prezintă în lucrarea sa cinci dimensiuni ale globalizării:

- dimensiunea economică „limitată în general, la nordul SUA, Europa, sud-estul

Asiei (Japonia)”12. Această dimensiune aduce mișcare, favorizează comerțul și circularea de

6
Griffins, M. 1999, p.401
7
Giddens, A., ibidem
8
Soros, G., 2002, p. 23
9
Negrea, A., 2012, p.70
10
Giddens, A., 1990, p.1
11
ibidem
12
Raiu, S.,2011, p.374

-2-
 informații odată cu transportul. Identitatea culturală este afectată, statul devine un agent „al
lumii globalizate”13.

- dimensiunea mediului ambiant care face referire la incălzirea globală produsă de

„adâncirea conflictului dintre civilizația industrială și mediul ambiant”14. Poluarea a devenit
o problemă globală care continuă să se agraveze fără urme de remediere. Această problemă
se datorează și defrișării pădurilor, neplantând la loc copacii, industriile au început să se
dezvolte, mașinile să fie tot mai folosite, astfel favorizând încălzirea globală și afectarea
stratului de ozon.

- dimensiunea socială reprezintă totalitatea rețelelor de socializare, mai precis

„extinderea rețelelor de comunicare la mare distanță (chat, e-mail).

- dimensiunea culturală se referă la „americanizarea” culturilor „riscând să pună în

pericol culturile regionale și locale”15. Globalizarea a adus schimbări societăților, aceste
relații internaționale au modificat culturile prin apariția fast-food-urilor, filmelor produse în
SUA, a muzicii și videoclipelor, astfel societatea a împrumutat din obiceiuri și sărbători cum
ar fi Valentine’s Day, Halloween etc.

- dimensiunea politică se referă la faptul că problemele actuale care există „pot fi

rezolvate numai la nivel internațional, respectiv global, și de aceea integrarea europeană este
văzută ca un răspuns la provocările globalizării”16.

Din perspectivele economice și politice ale statului, globalizarea este motivul unor
dezbateri cu privire la schimbările și implicațiile pe care le generează. Grupurile anti-
globalizare continuă să își susțină contraargumentele în cadrul dezbaterilor în care cheia
rezolvărilor este văzută de susținători, ca fiind chiar globalizarea.

Globalizarea este văzută ca o „nouă ordine mondială”, acest lucru a fost anunțat
după sfârșitul Războiului din Golf de președintele din acel timp al S.U.A George H. W. Bush.
Această ordine constă în extinderea după anul 1989 „a ordinii liberale existente anterior în
spațiul democrațiilor occidentale dincolo de Berlinului (prăbușirea acestuia fiind, de altfel,

13
Negrea, A., 2012, p.71
14
Raiu, S., 2011, p.374
15
Raiu, S., p.375
16
ibidem

-3-
 simbolul noii ordini, al lumii ’fără frontiere’ de astăzi)”17. Așadar, această ordine
internațională merge pe ideile sistemului politic american.

Legăturile de interdependență economice și culturale formate au atât efecte negative

cât și efecte pozitive. Anthony Giddens susține că lumea a devenit un „sistem social unic” și
acest lucru afectează acum toată lumea. Inegalitățile de putere și de bogăție s-au mărit și nu
există soluții pentru acestea18. Viața cotidiană este amenințată de schimbare, indiferent de
stilul de trai al individului. S-au creat diviziunile sociale care au determinat conflicte
„globalizarea nu a produs o lume unitară”19.

Uniunea Europeană poate fi considerată o „replică”, din perspectiva lui Giddens, a

globalizării. Formarea Uniunii Europene a avut scop eliberarea statelor de războaie și
minimizarea șanselor de izbucnire a acestora. Sociologul susține că „raționamentul lor a fost
acela că țările care sunt integrate economic și legate politic nu vor porni război împotriva
alteia”20. Acest sistem este foarte asemănător cu globalizarea, dar pot menționa că nu are
același rezultat.

Joseph E. Stiglitz identifică în lucrarea sa, Mecanismele globalizării, câteva dintre

așteptările asociate globalizării, în prim plan autorul menționează creșterea din punct de
vedere economic al statelor din întreaga lume. Se aștepta la o deschidere a piețelor unde să
vină investitorii străini pentru a cumpăra produse din țările sărace la prețuri mai mici, astfel
beneficiul să fie comun. 21

Problemele globale economice au apărut în urma globalizării. Integrarea țărilor

sărace în ceea ce înseamnă globalizare avea scopul de a le ajuta să se dezvolte rapid, dar „în
realitate până în prezent globalizarea a adus mai curând la marginalizarea țărilor sărace.
Participarea lor la comerțul mondial a rămas limitată, accesul la piața financiară
internațională este practic inexistent, iar partea ce le revine din totalul investițiilor
internaționale se diminuează”22.

Globalizarea a venit și cu o serie de avantaje pe plan internațional, favorizarea

comerțului este una dintre ele. Acest lucru a dus la dezvoltarea numeroaselor țări, prin

17
Huzum, L., a.n., 507
18
Giddens, A., 1982, p. 75
19
Ibidem, p.76
20
Ibidem, p.383
21
Stiglitz, J.,2008, p.19
22
Negrea, A., 2012, p. 79

-4-
 schimbul internațional de bunuri. Asia Orientală este una dintre acele teritorii care s-au
bucurat de șansa de a face comerț, ajutând astfel traiul milioanelor de locuitori. Un alt avantaj
al globalizării este permiterea locuitorilor statelor la informațiile internaționale, știri, meteo,
informații, educație, reducând „sentimentul de izolare”23.

Omogenizarea culturilor este văzută ca o problemă apărută în urma globalizării, dar

acest lucru prezintă și beneficii. Culturile pierdute au început să se bucure de un interes
crescut pentru tradițiile lor și în continuare acestea sunt explorate de cei care nu au apucat să
le cunoască.

Există teze care se bazează pe „creșterea dominației Statelor Unite în arena econmică
și culturală internațională”, care explică dispariția tradițiilor culturilor după „invazia unor
bunuri și servicii de proveniență occidentală”24. Așadar una din problemele principale ale
globalizării este omogenizarea culturilor, indivizii abordează același stil de viață.
Mentalitățile încep să se asemene intre indivizii care cândva erau total diferiți.

Avem libertatea de a călători pe toate continentele lumii, de a trăi și de a ne

perfecționa în orice domeniu dorim din orice colț al Pământului. Acest lucru nu are doar
avantaje, și dezavantajele sunt numeroase, românii se dezrădăcinează de țara lor. Traiul
înafara granițelor este un factor care duce la deposedarea de proprietate din țara maternă,
continuând să trăiască într-un stat străin care nu îl va integra niciodată pe deplin.

Concluzionând, pot menționa că globalizarea, motivul dezvoltării unor state, a dus

la migrație în masă în țările slab dezvoltate. Cei care și-au părăsit țările au fost atrași de ceea
ce nu au găsit la ei, neparticipând în continuare la economia statului lor, s-a dezvoltat o
graniță mare între țările sărace și cele bogate.

BIBLIOGRAFIE

23
Ibidem, p.82
24
Bălășoiu,R., 2005, p.3

-5-
 Alina Petronela Negrea, Globalizarea și dilema identitară, Economie teoretică
și aplicată, Volumul XIX (2012), No. 9(574).

 Anthony Giddens, Sociologie, Editura ALL.ro, 1982.

 Anthony Giddens, Consecinţe ale modernitatii. Cambridge: Polity (editor),

1990.

 Anthony Giddens,Modernitate şi auto-identitate. De sine şi societate în epoca

modernă tarziu, Cambridge: Polity (editor), 1991.
 George Soros, Despre globalizare, București, 2002.

 Griffiths Martin, Fifty Key Thinkers in International Relations, London and New
York, Routledge 1999. Coordonator Ionel Nicu Sava, Relații internaționale. Școli,
curente, gânditori .

 Joseph E. Stiglitz, Mecanismele globalizării, Polirom București, 2008.

 Loredana Huzum, Globalizarea și efectele sale. Studiu Critic, a.n.

 Radu Săgeată, Globalizare culturală şi cultură globală, Editura Universitară,

București, 2009.

 Raluca Bălășoiu, McDonald-izare și globalizare, 2005.

 Sergiu Lucian Raiu, Procesul globalizării în România, Revista Română de

Sociologie, serie nouă, anul XXII, nr. 3–4, p. 373–380, București, 2011.

-6-