Propoziția predicativă

Propoziția subordonată predicativă constituie în frază o realizare propoziţională a numelui predicativ.

Elevul pare inteligent. → Elevul pare 1/ să fie inteligent. 2/

Expansiunea constă în transformarea unei părţi de propoziţie în propoziţie subordonată corespunzătoare cu

păstrarea intactă a sensului. Propoziţia predicativă apare pe lângă un verb copulativ la:

– un mod personal: El a rămas 1/ cum l-am cunoscut. 1/

– un mod nepersonal: Rămânând 1/ cum l-am cunoscut, 2/ pare foarte tânăr. 1/

Predicatul nominal incomplet este exprimat printr-un verb copulativ de care depinde o propoziţie subordonată
predicativă corespunzătoare unui nume predicativ:

S-a făcut 1/ ceea ce l-au sfătuit profesorii. 2/

Propoziția subiectivă

Propoziţia subordonată subiectivă constituie în frază o realizare propoziţională a subiectului.

Învingătorul a primit trofeul. → Cine a învins 1/ a primit trofeul. 2/

Contragerea constă în transformarea unei propoziţii în partea de propoziţie corespunzătoare cu păstrarea intactă
a sensului. Se opune expansiunii.

Propoziția atributivă

Propoziţia subordonată atributivă constituie în frază o realizare propoziţională a atributului.

Atributiva determină:

– un substantiv: Bradul e semnul 1/ care confirmă participarea la sărbătoare. 2/

– un pronume: Toți 1/ câți intră cu sufletul curat în sărbătoare 2/ ies cu el întărit 1/.

– un numeral cu valoare substantivală: Al doilea 1/ care cântă 2/ e vărul meu 1/.

Propoziția completivă directă

Propoziţia subordonată completivă directă constituie în frază o realizare propozițională a complementului

direct.

Completiva directă determină:

– un verb: Am aflat 1/ că m-ai căutat. 2/

– o locuțiune verbală: A băgat de seamă 1/ că rămăsese singur. 2/

– o interjecție: Iată 1/ ce ie am de la bunica. 2/

Propoziţia completivă indirectă

Propoziţia subordonată completivă indirectă constituie în frază o realizare propoziţională a complementului

indirect.

Propoziţia subordonată completivă indirectă corespunde unui complement indirect exprimat prin substantiv sau
substitut al acestuia în cazul:

– dativ

Dau merituosului. → Dau 1/ cui merită. 2/

– acuzativ cu prepoziție

Mă bucur de păstrarea tradițiilor. → Mă bucur 1/ că păstrați tradițiile. 2/

– genitiv cu prepoziție

A acționat contra prietenului. → A acționat 1/ contra cui îi este prieten. 2/

Completiva indirectă determină:

– un verb – Mă tem 1/ că întârzie. 2/

– o locuțiune verbală – Nu mi-am dat seama 1/ că am greșit. 2/

– un adjectiv – Mihai era capabil 1/ să facă un efort mare. 2/

– un adverb – E bine 1/ de cine muncește. 2/

– o interjecție – E vai 1/ de cine nu învață. 2/