Sunteți pe pagina 1din 29

Geodezia elipsoidală studiază metodele

de rezolvare a problemelor geodezice


pe suprafaţa elipsoidului de referinţă

CAPITOLUL III
NOŢIUNI DE GEODEZIE ELIPSOIDALĂ

În capitolul 2 s-a arătat că figura Pământului este aproximată în mod curent în geodezie printr-
un elipsiod de rotaţie cu turtire mică la poli. Elipsoidul cu trei axe, care ar reprezenta o aproximaţie mai
bună pentru acest scop, a cunoscut pînă în prezent o aplicabilitate restrânsă.
În cadrul geodeziei elipsoidale este cuprinsă şi studierea suprafeţei elipsoidului în general, ca
suprafaţă matematică, pentru a obţine fundamentarea metodelor de rezolvare a problemelor geodezice.
De menţionat, de asemenea, că în mod obişnuit, rezolvările pe elipsoid au în vedere numai
coordonatele geodezice, urmând ca determinarea altitudinilor să fie realizată în mod separat. Această
separare, dintre determinarile de B şi L pe de o parte şi de He pe de altă parte, a fost condiţionată în
special de dificultăţile care caracterizează utilizarea în bloc a unghiurilor zenitale şi respectiv a
unghiurilor (direcţiilor) orizontale, distanţelor ş.a. Cele două categorii de măsurători geodezice sunt
influenţate în mod diferit de fenomenul de refracţie atmosferică şi, ca urmare, au precizii şi domenii de
utilizare diferite.
Numeroase lucrări elaborate în ultimele decenii şi probabil şi încă multe altele din deceniile
care vin, repun şi vor repune în discuţie posibilităţile concrete de elaborare a unor reţele geodezice
tridimensionale, a căror prelucrare să permită elaborarea simultană, în mod unitar, a celor trei
coordonate B, L, He, care descriu poziţia punctelor pe suprafaţa Pământului.
Din considerente de ordin didactic expunerea din manual se va opri pentru început la cazul
curent întâlnit în practica geodezică, de separare a aşa-numitei probleme planimetrice de problema
altitudinii, prin care se determină poziţia punctelor geodezice. Se înţelege că noţiunea de problemă
planimetrică este improprie, deoarece se operează cu coordonatele geodezice B şi L, care se referă la
suprafaţa elipsoidului de referinţă şi nu la un plan oarecare.
Inconsecvenţa poate fi trecută cu vederea dacă se consideră că transcalcularea coordonatelor
B şi L în coordonate plane nu reprezintă dificultăţi deosebite.

60
În mod obişnuit, în cadrul geodeziei elipsoidale sunt studiate şi reducerile observaţiilor
geodezice efectuate pe suprafaţa Pământului la suprafaţa elipsoidului de referinţă. Din considerente
generate de extinderea limitată a cursului, aceste corecţii nu vor fi abordate în manual. În acelaşi sens
se poate menţiona că obiectul geodeziei elipsoidale cuprinde şi alte probleme complexe, cum ar fi de
exemplu calculele de trecere de la un elipsoid de referinţă la altul (aşa-numitele formule diferenţiale) a
căror expunere depăşeste, de asemenea, cadrul acestui manual.
Pentru a oferi legătura cu alte publicaţii, din alte ţări, se menţionează că pentru noţiunea de
geodezie elipsoidală se mai întalnesc: geodezie sferoidală (Zakatov 1976, Bagratuni 1962 etc.),
geodezie matematică (Jordan 1958 etc.), geodezie geometrică (Heiskanen 1969), obiectul de studiu
rămânând, în principiu, acelaşi. În unele dintre publicaţiile menţionate sunt studiate şi teoriile
matematice ale proiecţiilor cartografice. În manualul de faţă aceste aspecte nu vor fi abordate deoarece
ele constituie obiectul de studiu al unei alte discipline din planul de învăţământ şi anume cartografia
matematică. Rezultatele obţinute la această disciplină vor fi utilizate însă în exemplificările numerice
care însoţesc prezentarea metodelor de prelucrare a observaţiilor din reţelele geodezice.

3.1. Parametrii elipsoidului de rotaţie. Legătura între parametri


Atât pentru prezentarea formulelor din acest capitol, cât şi pentru dezvoltările complexe din
partea a doua a manualului este necesară prezentarea parametrilor geometrici prin care se poate defini,
geometric, un elipsoid de rotaţie (Fig. 3.1.):
Z
S
C
He
P3 normala la
elipsoid
S 0'

G
O B P2 B
A
P1 Y
L
S0 Y

X x
D

Fig. 3.1. Sisteme de coordonate convenţionale.

61
a  OA  OB – semiaxa mare (raza ecuatorială); (3.1)
b  OC  OD – semiaxa mică; (3.2)
a  b – turtirea geometrică; (3.3)
f 
a

E  a 2  b 2 – excentricitatea liniară; (3.4)

a 2  b2
e – prima excentricitate (numerică); (3.5)
a2

a 2  b2
e  – a doua excentricitate (numerică); (3.6)
b2
a2
c – raza de curbură polară. (3.7)
b
Elipsoidul de rotaţie poate fi definit prin doi parametri geometrici, dintre care unul să fie liniar
(lungime). Primii trei parametri se mai numesc şi parametri principali. În lucrări mai dezvoltate se
utilizează şi alţi parametri geometrici.
Între parametrii geometrici ai elipsoidului de rotaţie se pot stabili cu uşurinţă următoarele relaţii
principale de legătură:
b  a1  f  ; (3.8)


b2  a 2 1  e2 ;  (3.9)

1
f  1  1  e2  1  ; (3.10)
1  e' 2
e 2
e 2  2f  f 2  ; (3.11)
1  e 2
2f  f 2 e2
e 2   ; (3.12)
1  f 2 1  e 2
c
a
1 f

a

b
1 e 2
 b 1  e 2 ;   (3.13)
1 e 2

E
e ; (3.14)
a
E
e  ; (3.15)
b

62
Prin dezvoltări în serie se obţine de asemenea:
e2 e4 e 2 3e 4
f   ...    ... . (3.16)
2 8 4 8
Elipsoidul de referinţă, este elipsoidul folosit la un moment dat, într-o ţară sau în mai multe ţări,
pentru rezolvarea problemelor geodezice. Acesta este un elipsoid de rotaţie cu turtire mică la poli.
Reamintind că parametrii geometrici ai elipsoidului de rotaţie au fost definiţi anterior, în Tabelul 3.1. se
prezintă valorile numerice ale parametrilor a şi f pentru elipsoizii de referinţă care au fost utilizaţi în
decursul anilor în ţara noastră, precum şi pentru elipsoidul caracteristic Sistemului Mondial de
Referinţă WGS-84 folosit actualmente în geodezia cu sateliţi.
Tabelul 3.1. Elipsoizi de referinţă utilizaţi în România
Denumirea Semiaxa mare Perioada de
Anul Turtirea
elipsoidului de a utilizare în
determinarii numerică f
referinţă [m] Romania
Bessel 1841 6337397,115 1:299,1528 1873 – 1916
Clarke 1880 6378243,000 1:293,5 1916 – 1930
Hayford 1909 6378388,000 1:297,0 1930 – 1951
Krasovski 1940 6378245,000 1:298,3 1951 – prezent
1990 – prezent
WGS-84 1984 6378137,000 1:298,257223563
(neoficial)

Lucrarea nr. 2
Se dau parametrii principali a, f pentru elipsoizii de referinţă Krasovski şi WGS-84. Să se
calculeze ceilalţi parametri: b, e2, e2 , E, c.
Tabelul 3.2. Calculul parametrilor geometrici pentru elipsoizi de referinţă
Parametri Elipsoidul Krasovski Elipsoidul WGS-84
a 6378245,000 m 6378137,000 m
f 0,003352329 0,003352810
b 6356863,019 m 6356752,318 m
e2 0,006693422 0,006694378
e 2 0,006738525 0,006739494
E 521825,641 m 521853,994 m
c 6399698,902 m 6399593,622 m

63
3.2. Sisteme de coordonate utilizate frecvent în geodezia elipsoidală
Pentru reprezentarea punctului St (situat pe suprafaţa fizică a Pământului) în geodezie se
folosesc, în principal, două sisteme de coordonate reprezentate în Fig. 3.2 şi descrise în continuare
detaliat.

Ze  z N
Erro
cercul paralelului r!
P X ,Y , Z
punctului S S  t t te
Book t  B , L, H H Set
S3
mark
S t

 X ,Y , Z
not S e
defin  B , L, H  0
G ed.
S3  S ( 2) St 2 
Ote B Ye
E
S1 S E
St1 L St

S0

x
Xe
P meridianul punctelor St şi S
meridianul origine
(al punctului Greenwich)

Fig. 3.2. Sisteme de coordonate utilizate frecvent în geodezia elipsoidală.

3.2.1. Sistemul cartezian (Xe Ye Ze)


 originea Oe a sistemului se află în centrul elipsoidului de referinţă;
 axa Xe şi axa Ye sunt situate în planul ecuatorului elipsoidului;
 axa Xe este situată în meridianul geodezic al celebrului observator astronomic Greenwich
situat în apropierea Londrei (meridianul zero sau meridianul origine);

Prin punctul St se poate duce o singură normală la elipsoid N , care nu trece prin centrul
elipsoidului decât în următoarele cazuri particulare:
 punctul St se află în P sau P ;
 punctul St se află pe ecuator (deci există o infinitate de puncte).

 normala N intersectează elipsoidul în punctul S.


Observaţii:
În geodezia cu sateliţi se determină coordonatele carteziene Xt Yt Zt ale punctului St de pe
suprafaţa fizică:

64
X t  O eSt1 ; Yt  O eSt2  ; Z t  O eSt3 . (3.17)
În geodezia elipsoidală se operează cu puncte raportate pe elipsoidul de referinţă, de genul
punctului S, ale cărui coordonate carteziene sunt:
X  O eS1 ; Y  O eS2  ; Z  O eS3 . (3.18)
3.2.2. Sistemul de coordonate geodezice B, L. Sistemul de coordonate utilizat este acelaşi
(Xe Ye Ze). Punctele St şi S sunt determinate însă de mărimi diferite:

a) Latitudinea geodezică B – este unghiul format de normala la elipsoid N cu planul ecuatorului


(sensul pozitiv de măsurare a latitudinii B este de la ecuator spre normală). Rezultă că există
latitudini nordice şi respectiv latitudini sudice.
b) Longitudinea geodezică L – este unghiul diedru format de meridianul punctului St considerat şi
meridianul origine.
Meridianul unui punct reprezintă secţiunea determinată prin elipsoid de către un plan care trece
prin punctul considerat şi prin axa polilor PP .
Ca meridian origine este acceptat unanim meridianul geodezic al observatorului astronomic
Greenwich. Acest observator este utilizat şi în astronomie (îndeplineşte rolul de origine pentru
longitudinile astronomice şi respectiv pentru timp – aşa numitul timp universal notat TU).
Atenţie. Coordonatele geodezice B, L nu definesc poziţia în spaţiu a punctului S t ci doar a

normalei N la elipsoid. Pentru definirea în spaţiu a punctului St mai este necesară o mărime:
c) Altitudinea geodezică He:
H Se t  SS t . (3.19)

Se pot menţiona următoarele localităţi situate la limite extreme pentru teritoriul ţării noastre:
 limita nordică: comuna Horodiştea B  4815 ;
 limita sudică: Zimnicea B  43 37 ;
 limita de est: Sulina L  29 41 ;

 limita de vest: Beba Veche: L  2015 .


Ca latitudine medie pentru întrega ţară se consideră Bm = 46.

Punctul S, ca proiecţie pe elipsoid a punctului St, în lungul normalei N are aceleaşi coordonate
geodezice B, L cu cele ale punctului St, însă He = 0.

65
3.3. Ecuaţiile parametrice ale elipsei meridiane
Ecuaţia generală a unui elipsoid de rotaţie, exprimată sub formă implicită:
X 2  Y 2 Z2
 2 1  0 (3.20)
a2 b
este puţin folosită în geodezia eliopsoidală. În mod frecvent se operează cu ecuaţiile parametrice, în
funcţie de coordonatele geodezice B şi L, adică:
X  X B, L ;
Y  Y B, L ; (3.21)
Z  Z B .
Pentru deducerea acestora este util să se determine, în prealabil, ecuaţiile parametrice ale elipsei
meridiane: x = x (B), z = z (B), deoarece legătura dintre coordonatele X, Y, Z şi respectiv x, z (Fig. 3.2)
este imediată:
X  x cos L;
Y  y sin L; (3.22)
Z  z.
În formulele de mai sus s-au notat
x  r  OS  ; z  SS  OS3 . (3.23)
Pentru deducerea formulelor de calcul utilizăm o figură ajutătoare:

Zz

S(B)
S(3)
rx
90+B
z
O B x
S

S0

Fig 3.4. Ecuaţiile parametrice ale elipsei meridiane.

Aşa cum este cunoscut, ecuaţia elipsei meridiane sub formă implicită este:

66
x2 z2
f ( x , z)   1  0 . (3.24)
a 2 b2
Dacă se foloseşte un alt parametru geometric în locul semiaxei mici:
b 2  a 2 (1  e 2 ) , (3.9)
rezultă:
z2
x2   a2  0 . (3.25)
1 e 2

Se preferă formulele parametrice ale elipsei în care intervine singurul parametru al punctului S
(latitudinea geodezică B).
Coeficientul unghiular al tangentei la elipsă în punctul S este:
tg (90 + B) = – ctg B. (3.26)
Acest coeficient unghiular poate fi exprimat şi analitic ca fiind egal cu prima derivată a funcţiei
(3.24) de două variabile. Diferenţiala totală a acestei funcţii este:
f f
df  dx  dz  0. (3.27)
x z
Din expresia de mai sus rezultă prima derivată a funcţiei, a cărei semnificaţie este panta
tangentei la curbă:
dz f x
  ctgB . (3.28)
dx f z
Sau sub forma:
f
  x .
dz
(3.29)
dx f
z
Efectuând calculele necesare rezultă:
f f 2z
 2x ;  ; (3.30)
x z 1  e 2
dz 2x x(1  e 2 )
  . (3.31)
dx 2z z
1  e2
Din (3.31) şi (3.28) se obţine o primă relaţie de legătură între coordonatele x şi z:
x (1  e 2 )
 ctgB; (3.32)
z
x(1  e 2 )  zctgB. (3.33)
Înlocuind acest rezultat în ecuaţia (3.25) rezultă:

67
x 2 (1  e 2 ) sin 2 B
x2    a2  0 , (3.34)
1 e2 cos 2 B
şi, în continuare:
x 2 (cos 2 B  sin 2 B  e 2 sin 2 B)  a 2 cos 2 B ; (3.35)

x 2 (1  e 2 sin 2 B)  a 2 cos 2 B , (3.36)


adică:
x(1  e 2 sin 2 B)1/ 2  a cos B . (3.37)
Dacă se introduce notaţia consacrată:
W  (1  e 2 sin 2 B)1/ 2 , (3.38)
se obţine:
a cos B
x . (3.39)
W
Se poate demonstra, după calcule simple:
a c
 , (3.40)
W V
unde funcţia V este, de asemenea, utilizată frecvent:
V  (1  e 2 sin 2 B)1/ 2 . (3.41)
În acest fel coordonata x se poate exprima şi sub forma:
c cos B
x . (3.42)
V
Introducând relaţiile (3.39) şi respectiv (3.42) în formula (3.33) se obţin expresiile de
determinare a coordonatei z în funcţie de latitudinea B:
a cos B 1  e2
z   sin B ; (3.43)
1  e 2 sin 2 B cos B

a (1  e 2 ) a (1  e 2 ) sin B c(1  e 2 ) sin B


z  sin B  z   . (3.44)
1  e 2 sin 2 B W V

În concluzie, ecuaţiile parametrice ale elipsei meridiane sunt:


a cos B c cos B
x  ; (3.45)
W V
a (1  e 2 ) sin B c(1  e 2 ) sin B
z  . (3.46)
W V

68
3.4. Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului de rotaţie
Revenind la observaţiile de la începutul paragrafului anterior şi înlocuind în ecuaţiile (3.22)
rezultatele obţinute cu relaţiile (3.45) şi (3.46) se obţin ecuaţiile parametrice ale elipsoidului de rotaţie:
a cos B cos L c cos B cos L
X  ;
W V
a cos B sin L c cos B sin L
Y  ; (3.47)
W V
a (1  e 2 ) sin B c(1  e 2 ) sin B
Z  .
W V

3.5. Raze de curbură principale

Prin normala N într-un punct oarecare de pe suprafaţa elipsoidului pot trece o infinitate de

plane, denumite plane normale (deoarece conţin N ). Aceste plane intersectează elipsoidul după o
infinitate de secţiuni, denumite secţiuni normale.
Secţiunile care nu trec prin normală (care nu conţin normala) se numesc secţiuni înclinate (ex.:
secţiunea perpendiculară pe axa polilor, care intersectează elipsoidul după cercul paralel al punctului
respectiv).
Dintre secţiunile normale posibile una are raza de curbură maximă şi una are raza de curbură
minimă; acestea se numesc secţiuni normale principale şi au proprietatea de a fi perpendiculare între
ele.
3.5.1. Secţiunea meridiană. Secţiunea meridiană (care, aşa cum se va arăta în continuare are
raza de curbură minimă) este reprezentată de meridianul punctului S.
Secţiunea meridiană are forma unei elipse, fiind obţinută din intersecţia planului meridian cu
elipsoidul de rotaţie. Raza de curbură a acestei elipse se notează cu M:
s ds
M  lim  , (3.48)
B0 B dB
în care ds este elementul de arc de elipsă:
ds2 = dx2 + dz2. (3.49)
Rezultă astfel:
2 2
 dx   dz 
M      . (3.50)
 dB   dB 
Calculul derivatelor necesare în relaţia (3.50) se realizează prin considerarea formulelor (3.39)
şi respectiv (3.46). Astfel, de exemplu, prima derivată din (3.50) este:

69
dx  1
1 
3

 a  sin B(1  e 2 sin 2 B) 2  cos B(1  e 2 sin 2 B) 2  2e 2 sin B cos B , (3.51)
dB  2 
care, după transformări simple, devine:
dx a sin B(1  e 2 )
 . (3.52)
dB W3
Analog, se poate calcula şi cealaltă derivată necesară, rezultând:
dz a (1  e 2 ) cos B
 . (3.53)
dB W3
În acest fel se poate determina expresia razei de curbură a elipsei meridiane:
a (1  e 2 )
M . (3.54)
W3
Prin transformări simple se poate deduce expresia:
W 2  (1  e 2 )V 2 , (3.55)
astfel încât, prin considerarea şi a relaţiei (3.40) rezultă o altă posibilitate de exprimare a razei de
curbură a elipsei meridiane:
c
M . (3.56)
V3
Se observă că raza de curbură a elipsei meridiane creşte odată cu creşterea latitudinii geodezice
B, de la ecuator spre pol.
La ecuator, unde B = 0, rezultă:
W0  1;
(3.57)
M 0  a (1  e 2 )  a.

La pol, unde B = 90, rezultă:


V90  1;
(3.58)
M 90  c  a.

3.5.2. Secţiunea primului vertical este reprezentată de secţiunea normală perpendiculară pe


secţiunea meridiană. Secţiunea primului vertical şi secţiunea înclinată, a paralelului în punctul
considerat, au aceeaşi tangentă. Se obţine astfel legătura dintre raza de curbură a primului vertical
notată cu N şi raza de curbură a paralelului, notată r, legătură care satisface o celebră teoremă, a lui
Meusnier, din geometria suprafeţelor:
r  N cos B . (3.59)
Deoarece r  x (conform cu (3.23)), se obţine în continuare, prin utilizarea relaţiilor (3.45):

70
r a c
N   . (3.60)
cos B W V
Din cele de mai sus rezultă semnificaţia geometrică a razei de curbură a primului vertical
N = SS0 în Fig. 3.2.
Se observă că şi raza de curbură a primului vertical are o variaţie de la ecuator la pol, crescând
în mărime odată cu creşterea argumentului B:
La ecuator, unde B = 0, rezultă:
W0  1;
(3.61)
N 0   a.

La pol, unde B = 90, rezultă:


V90  1;
(3.62)
N 90  c  a.

Numai la pol cele două raze de curbură principale M şi N sunt egale. În celelalte situaţii raportul
dintre razele de curbură ale secţiunilor normale principale va fi:
N
 V 2  1  e 2 cos 2 B  1 . (3.63)
M
Rezultă N  M, motiv pentru care raza de curbură N a primului vertical se mai numeşte şi
marea normală.
Raza de curbură a secţiunii meridiane (M) precum şi raza de curbură a secţiunii primului
vertical (N) se pot calcula în funcţie de parametrii elipsoidului a, e2 şi de latitudinea B a punctului S
(sunt funcţii de poziţia punctului pe un anumit elipsoid dat).

3.6. Raza de curbură a unei secţiuni normale în funcţie de azimut


P N
paralelul punctului S
primul
A (c)
vertical
rrrr
r

S
O
E E
B
S0

meridianul punctului S

P
Fig. 3.3. Razele de curbură a secţiunilor normale.

71
Se consideră un punct S pe elipsoid (situat pe un anumit meridian şi pe un anumit paralel). Prin

acest punct se poate duce normala N la suprafaţă (o unică posibilitate). Prin normală trec o infinitate
de plane normale, care intersectează elipsoidul după secţiuni normale, fiecare având o altă rază de
curbură.
Azimutul A este unghiul format de curba c (directia SS ) cu direcţia nord a meridianului. Se
poate demonstra formula Euler de calcul a razei de curbură a unei secţiuni normale, de azimut A:
MN
RA  . (3.64)
N cos A  sin 2 A
2

Din relaţia de mai sus se observă că raza de curbură a unei secţiuni normale oarecare este
exprimată în funcţie de azimutul său A şi, în cazul elipsoidului de rotaţie, de curburile secţiunii
meridianului (M) şi, respectiv, a primului vertical (N).
1
Aşa cum este cunoscut, valorile extreme ale funcţiei se determină efectuându-se prima
RA
derivată în raport de variabila considerată (A), care se egalează apoi cu zero:

  1 
  
1
 2N cos A sin A  2M sin A cos A  1 sin 2AM  N  0 . (3.65)
A  R A  MN MN

Rezultă că valorile extreme ale funcţiei (3.64) au loc în următoarele două cazuri, (considerând
că MN  ):
Cazul I:
sin 2A = 0, ceea ce se poate realiza în două situaţii: A = 0g şi atunci secţiunea normală avută în vedere
este secţiunea meridiană şi respectiv pentru A = 100g şi atunci secţiunea normală considerată este
secţiunea primului vertical, ceea ce s-a demonstrat în paragraful anterior.
Cazul II:
M = N, situaţie întâlnită la poli, conform celor demonstrate în paragraful anterior, astfel încât se poate
scrie:
a2
M 90  N 90 c , (3.66)
b
motivaţie pentru care c s-a numit raza de curbură polară (3.1).
Observaţie: Din situaţia examinată la cazul I, rezultă că secţiunile normale principale sunt
perpendiculare între ele.

72
3.7. Raza de curbură medie Gauss
Media aritmetică a razelor de curbură ale secţiunilor normale care trec printr-un punct situat pe
elipsoid, atunci când numărul acestor secţiuni tinde către infinit, se numeşte rază medie de curbură sau
rază medie Gauss, notată R:
MN
A  2   A
N cos A  M sin 2 A .

2
R  lim (3.67)
A 0
A 0
2
A
Pentru a realiza media aritmetică din relaţia (3.67) utilizăm următoarea schiţă ajutătoare:

A = 0g
Ai
A

A = 100g
S

Fig. 3.5. Raza medie Gauss.

Privind în lungul normalei N care trece prin punctul S, meridianul (A = 0g) şi primul vertical
(A = 100g) se reprezintă într-un plan tangent la elipsoid, în acest punct, prin linii drepte. Celelalte
secţiuni normale (de azimut oarecare Ai) se reprezintă prin curbe. Intervalul dintre acestea este
considerat finit (mic) A în Fig 3.5.
La limită, când A  0, suma din relaţia (3.67) se poate înlocui cu următoarea integrală:

 M 1 
2 2
2
R 
MN 2 MN N cos 2 A dA .
 0  M
dA  (3.68)
 0 N cos 2 A  M sin 2 A 
2

1   tgA 
 N 
Pentru calculul ultimei integrale, se introduce următoarea schimbare de variabilă:

M M 1
tgA  t  dA  dt , (3.69)
N N cos 2 A
cu corespondenţa dintre limitele celor două variabile A şi respectiv t:
A  0  t  0;
 (3.70)
A  t  .
2
Atunci expresia razei medii Gauss (3.68) devine:
73
2  2  
R MNarctg |  MN  0   MN . (3.71)
 0  2 
Introducând în ultima formulă relaţiile (3.54) şi (3.60), rezultă că în punctul S considerat, raza
medie Gauss este:
1
a (1  e )
2 2
c
R 2
 2. (3.72)
W V
Raza medie Gauss variază, de asemenea, în funcţie de latitudinea geodezică B, înregistrând la
fel cu M şi N, o creştere de la ecuator (B = 0) la pol (B = 90):
a
R0  b  a; R90  1
 c  a. (3.73)
(1  e )2 2

Raza medie Gauss are o aplicabilitate deosebită în geodezie şi în cartografia matematică.

Lucrarea nr. 3
Să se determine razele de curbură M, N, R în punctul S, situat pe elipsoidul de referinţă
Krasovski determinat prin:
B  464737,4375  n 
L  231728,2578  n 
H e  543,785m  (n )m,

precum şi raza de curbură RA pentru o secţiune normală de azimut A  45g17 c 75cc ,753  n cc .
Tabelul 3.3. Calculul razelor de curbură a secţiunilor normale
n=3
B = 4647'40",4375  46,794565972
a = 6378245,000 m
e2 = 0,006693419
e 2 = 0,006738523
W = 0,998220308
c = 6399698,897 m
V = 0,998419580
a(1 – e2) = 6335552,734 m
M = 6369499,491 m
N = 6389616,549 m
R = 6379555,090 m
A = 45g17c78cc,753  45g,1778753
Ncos2A = 3676945,519 m
Msin2A = 2704130,461 m
Ncos2A + Msin2A = 6381075,980 m
MN = 4,069865936 · 1013 m2
RA = 6378024,566 m

74
3.8. Coordonatele punctelor geodezice situate pe suprafaţa terenului şi ale proiecţiilor lor
pe elipsoid
Revenind la Fig. 3.2, cu ajutorul mărimilor determinate mai înainte, se pot determina:
 coordonatele punctului St (Xt Yt Zt) situat pe suprafaţa fizică. Acestea intervin în operaţiile
specifice geodeziei cu sateliţi;
 coordonatele punctului S (X, Y, Z) proiectat pe elipsoidul de referinţă în lungul normalei

N la elipsoid.
Reamintind că semnificaţia geometrică a razei de curbură a primului vertical este N = SS 0,
rezultă cu uşurinţă următoarele relaţii de calcul:
a. Pentru puncte proiectate pe elipsoid (S) rezultă din formulele (3.47) prin utilizarea noilor
notaţii introduse:
X  O eS(1)  N cos B cos L;
Y  O eS( 2)  N cos B sin L; (3.74)
Z  O eS(3)  N(1  e 2 ) sin B.
b. Pentru puncte situate pe suprafaţa fizică (St) rezultă analog:
X t  O eSt1  ( N  H e ) cos B cos L;
Yt  O eSt2   ( N  H e ) cos B sin L; (3.75)
 
Z t  O eSt3  N(1  e 2 )  H e sin B.

Lucrarea nr. 4

Se consideră coordonatele geodezice (B, L) ale punctului S, în raport de elipsoidul Krasovski


de la lucrarea nr. 3.
Să se calculeze coordonatele carteziene (Xt Yt Zt) ale punctului S la nivelul terenului, raportate
la elipsoidul de referinţă Krasovski, precum şi coordonatele carteziene (X, Y, Z) ale proiecţiei sale S
pe elipsoidul Krasovski.
Altitudinea elipsoidală a punctului St este 593,785m+n(m).

75
Tabelul 3.4. Calculul coordonatelor punctului St
(la nivelul terenului) şi respectiv ale proiecţiei
sale S pe elipsoidul Krasovski
n=3
B = 4647'40",4375  46,794565972
L  2317'31",2578 = 23,292016056
a = 6378245,000 m
W = 0,998220308
c = 6399698,897 m
V = 0,998419580
N = 6389616,549 m
cos B = 0,684616239
cos L = 0,918601490
sin L = 0,395417517
X = 4017925,298 m
Y = 1729728.326 m
Z = 4626241.119 m
(1 – e2) = 0,993306581
sin B = 0,728903701
H e  596,785 m
Xt = 4018300,566 m
Yt = 1729889,880 m
Zt = 4626678,118 m

3.9. Arce elementare


Fie punctele S1 şi S2 (situate pe acelasi meridian) şi respectiv S1 şi S3 (situate pe acelaşi paralel),
aşa cum este reprezentat în Fig. 3.6.

P
S2 (B2  B1  B; L1 )
O r1
s1-2
r1 sp S3 (B1; L2  L1  L)
S1 (B1; L1 )
G
Oe B2
E B1 B1 E
S10 L1
L2

P
Fig. 3.6. Arce elemetare (de meridian şi de paralel).

76
Se va presupune că punctele S1, S2 şi S3 sunt finit apropiate, astfel încât arcul de meridian s1-2
(dintre S1 şi S2) şi respectiv arcul de meridian sp (dintre S1 şi S3) sunt considerate finit mici şi denumite
arce elementare.
3.9.1. Elementul de arc de meridian. Deoarece raza de curbură M a elipsei pe care se află
punctele S1 şi S2 a fost definită cu relaţia:
s ds
M  lim  , (3.48)
B0 B dB
lungimea arcului elementar de meridian dintre aceste puncte se determină prin integrarea:
s2 B2

s12   ds   MdB . (3.76)


s1 B1

Dacă se au în vedere formulele:


a (1  e 2 ) c
M 3
 3, (3.77)
W V
rezultă:
B2 3 B2 3

s12  a (1  e )  (1  e sin B) dB  c  (1  e 2 cos 2 B) 2 dB .
2 2 2 2
(3.78)
B1 B1

Pentru calculul integralelor eliptice de mai înainte se efectuează iniţial dezvoltarea în serie a
expresiilor:
3

(1  e 2 sin 2 B) 2 , (3.79)
respectiv:
3

(1  e 2 cos 2 B) 2
(3.80)
după care rezultatul obţinut poate fi integrat termen cu termen. Astfel:
3
 3 15
(1  e sin B)
2 2 2
 1  e 2 sin 2 B  e 4 sin 4 B  ... ; (3.81)
2 8
unde:
1 1
sin 2 B   cos 2B ; (3.82)
2 2
3 1 1
sin 4 B   cos 2B  cos 4B . (3.83)
8 2 8
Prin urmare, se obţine un prim rezultat intermediar:
B2

s12  a (1  e 2 )  α  βcos2B  γcos4B  ...dB , (3.84)


B1

unde:
77
3 45
α  1  e 2  e 4  ...;
4 64
3 15
β  e 2  e 4  ...; (3.85)
4 16
15
γ  e 4  ....
64
Cu aceste noi expresii integrala (3.84) devine:
B2
1 1
s12  a (1  e 2 ) | αB  βcos2B  γcos4B  ... | , (3.86)
2 4 B1

adică:
s12  P(B2  B1 ) 0  Q(sin 2B2  sin 2B1 )  R (sin 4B2  sin 4B1 )  ... , (3.87)
unde:
a (1  e 2 )
P α;
ρ0
a (1  e 2 )
Q β; (3.88)
2
a (1  e 2 )
R γ.
4
Pentru necesităţi care intervin în activitatea practică, dezvoltările în serie menţionate se
realizează până la termeni care conţin e8. Dacă se au în vedere parametrii elipsoidului Krasovski şi
gradaţia sexagesimală se obţin următoarele valori numerice:
P  111134,861083803;
Q  16036,480269;
R  16,828067; (3.89)
S  0,021975;
T  0,000031.
De menţionat că termenii care conţin e2  2f şi similari ca ordin de mărime, sunt consideraţi în
geodezia elipsoidală termeni de ordinul I. Recapitulând, relaţia de calcul a lungimii arcului elementar
de meridian între punctele de latitudini B1 şi B2 este:
s1-2 = 111134,861083803  (B2 – B1) – 16036,480268  (sin 2B2 – sin 2B1) + 16,828067  (sin 4B2 –
sin 4B1) – 0,021975  (sin 6B2 – sin 6B1) [m]. (3.90)
Lungimea arcului de meridian de la ecuator până la punctul considerat S(B) poate fi determinată
cu formula de mai sus, prin particularizările: B1 = 0 şi respectiv B2  B.
Se pot reţine şi următoarele valori:
s1  111 km;

78
s1  1832 m (milă marină);

s1  32 m.
3.9.2. Elementul de arc de paralel. Dacă se au în vedere punctele S1 şi S2 (Fig. 3.6), situate
pe paralelul de raza r1 (latitudinea B1) la longitudinile L1 şi respectiv L2 = L1 +L, lungimea arcului de
paralel sp, dintre cele două puncte va fi:
sp = r1(L2-L1)’arc1’.
(3.91)
Expresia de mai înainte poate fi determinată, deoarece r1 = constant (pentru un paralel dat)
rezultând:

sp= N1cos B1 L 2  L1  / ρ  . (3.92)
De menţionat că ρ  3437,7468 .
3.9.3. Generalităţi privind determinarea geometrică a formei şi dimensiunilor
Pământului. Aşa cum s-a mentionat încă din introducerea la acest capitol, primele încercări de
determinare a formei Pământului făcute de Eratostene au constat din măsurarea unui arc de meridian şi
a unghiului care îl subîntinde.
Această metodă, elaborată principial în urmă cu peste două milenii, a fost perfecţionată în
continuare, fiind cunoscută sub denumirea de metoda geometrică de determinare a formei şi
dimensiunilor Pământului.
Relaţiile (3.87) şi respectiv (3.92) se pot scrie generalizat sub forma:
sm = f (a, e2, B1, B2); (3.93)
sp =  (a, e2, B1, L1, L2). (3.94)
Se presupun cunoscute, din determinări complexe, mărimile: sm, sp, B1, B2, L1, L2 pentru cât mai
multe situaţii, repartizate relativ uniform pe suprafaţa Pământului. Se poate emite doleanţa de
determinare a necunoscutelor din cele două ecuaţii de mai sus (a şi e2) care caracterizează atât forma
cât şi dimensiunile elipsoidului avut în vedere, care la rândul lor constituie o aproximaţie acceptată
curent pentru forma şi dimensiunile Pământului.
Desigur, în anii de început ale unor asemenea încercări, când suprafaţa Pământului era mai
puţin acoperită cu obstacole naturale sau create de oameni, probabil că s-au putut măsura direct arce
elementare de meridian şi paralel.
Realitatea existentă în natură, a impus dezvoltarea unor metode care să permită asemenea
determinări pentru lungimi mari, între puncte situate la distanţe de ordinul sutelor sau chiar miilor de
kilometri, între care desigur nu se putea măsura direct. Metoda iniţială, folosită mai multe secole în
continuare, a fost fondată de oamenii de ştiinta Tycho Brahe (Danemarca, 1589) şi W. Snellius
79
(Olanda, 1617) cunoscută sub denumirea de metoda triangulaţiei. Reţeaua de triangulaţie publicată de
Snellius a avut dimensiuni modeste (latura iniţială – cca. 4100 m; un număr de 30 triungiuri
componente în reţea), dar metoda a căpătat în timp aplicaţii impresionante (reţeaua geodezului rus
V.I. Struve măsurată în perioada 1816 – 1852, din nordul Norvegiei până la gurile Dunării).
Algoritmul de principiu al metodei geometrice poate fi prezentat astfel:
 Se determină pe suprafaţa terestră o reţea geodezică (în care se măsoară unghiuri, distanţe,
mărimi astronomo-geodezice ş.a.) aşa cum se reprezintă schematic în figura de mai jos:
pol

sp

D
C

4
sm
3
sAD
meridianul geodezic
al punctului A
2
1

AAD

B
A

Fig. 3.7. Reprezentarea schematică a metodei geometrice.

În figura de mai sus, punctele A, B, C, D sunt considerate puncte Laplace (în care se fac
determinări de latitudini, longitudini şi azimute astronomice) iar punctele 1…4 sunt
puncte geodezice. Din raţionamente de economie de spaţiu reţeaua geodezică are domenii
restrânse, în realitate dimensiunile sale putând fi de ordinul sutelor sau miilor de kilometri.
 Prin calcule de prelucrare a reţelelor astronomo-geodezice se deduc coordontale geodezice
B, L ale tuturor punctelor componente.
 Utilizând formulele care caracterizează problema geodezică inversă (3.12) se calculează
lungimea liniei geodezice sAD între punctele A şi D precum şi azimutul său geodezic AA-D.
 Din proiectarea acestor mărimi pe meridian şi pe paralel rezultă sm şi respectiv sp.

80
 Rezultă că reţeaua geodezică, redată schematic şi mult simplificat în Fig. 3.7, poate fi
reprezentată în continuare prin arcele elementare sm şi sp, alături de alte rezultate similare,
obţinute din alte reţele geodezice. Desigur, cu cât numărul acestor reţele geodezice este
mai mare şi mai ales cu cât reprezentarea lor pe întregul Pământ este mai corect distribuită,
rezultatele finale vor fi mai credibile, mai convingătoare.
Existând, prin urmare, un număr suficient de mare de determinări, aplicând principiile metodei
celor mai mici pătrate, se pot deduce din ecuaţii de forma (3.93) şi (3.94) cele două necunoscute a şi e2,
prin care se caracterizează forma şi dimensiunile Pământului.
Metoda geometrică a cunoscut o dezvoltare deosebită până la apariţia metodelor geodeziei cu
sateliţi care aduce o contribuţie mult mai semnificativă în acest domeniu.
Spre exemplificare, în Fig. 3.8 se reprezintă Reţeaua de triangulaţie a României Mari (dinaintea
celui de al 2-lea război mondial), formată din lanţuri dezvoltate în lungul meridianelor şi paralelelor şi
care a fost luată în considerare de AIG la determinarea parametrilor a şi e2 ai unor elipsoizi
internaţionali.

81
82
Fig. 3.8. Reţeaua de triangulaţie a României Mari
3.10. Excesul sferic al unui triunghi elipsoidic mic
Pentru situaţiile curent întâlnite în practica geodezică, unde distanţele dintre puncte s < 60 km,
triunghiurile geodezice (denumite triunghiuri elipsoidice mici) sunt rezolvate ca triunghuri sferice,
considerându-se că acestea sunt amplasate, fiecare, pe sfere medii Gauss proprii, de raze R Bi , unde Bi

sunt latitudinile geodezice ale centrelor de greutate ale triunghiurilor respective.


Chiar şi după introducerea acestor simplificări, în geodezie nu s-au aplicat direct formulele
trigonometriei sferice, ci, aşa cum se va vedea, s-au aplicat metode specifice, care vor fi examinate în
continuare, şi care au dus la importante economii de calcule.
Suma unghiurilor A, B, C dintr-un triunghi geodezic amplasat pe o sferă medie Gauss de rază R
(presupuse ca neafectate de erori de măsurare) este întotdeauna mai mare decât 200g, diferenţa rezultată
fiind denumită exces sferic:
 = A + B + C – 200g. (3.95)
A B
C

C
A B
Fig. 3.9. Excesul sferic.
Iniţial se calculează o latitudine medie provizorie:
B1*  B*2  B*3
B*  , (3.96)
3
cu care se poate calcula raza medie Gauss provizorie (relaţia (3.71)).
Suprafeţele fusurilor sferice pot fi exprimate sub o primă formă:
(AA)  S  ABC;
(BB)  S  ABC; (3.97)
(CC)  S  ABC  S  CAB,
unde, cu S s-a notat suprafaţa (pe sferă) a triunghiului geodezic considerat. Din însumarea celor trei
relaţii rezultă:
(AA)  (BB)  (CC)  3S  2R 2  S  2R 2  2S . (3.98)
De asemenea, suprafeţele fusurilor sferice se pot exprima şi sub forma:

83
Ag
(AA)  4R 2 ;
400 g
Bg
(BB)  g
4R 2 ; (3.99)
400
Cg
(CC)  4R 2 ,
400 g
din a căror însumare se obţine:
2R 2
(AA)  (BB)  (CC)  (A  B  C) . (3.100)
200 g
Din egalarea relaţiilor (3.98) şi (3.100) rezultă:


  

2R 2 A  B  C  200 g  400 g  S , (3.101)

de unde:
400 g S S
ε cc   2  ρ cc 2 . (3.102)
2π R R
Cu cc s-a notat numărul de secunde dintr-un radian, care este cc =2000000cc/  = 636619,7723.
Strict riguros, în relaţia (3.101) de determinare a excesului sferic ar trebui folosită suprafaţa S
pe sferă a triunghiului geodezic. Deoarece mărimea acesteia nu se poate determina în această etapă a
calculelor, precum şi datorită faptului că se au în vedere triunghiuri geodezice mici (cu laturi
s < 60 km) se poate folosi suprafaţa S în plan a triunghiului considerat. Este recomandat ca în
triunghiul plan să se efectueze o prelucrare preliminară, aproximativă, astfel încât suma unghiurilor să
fie 200g.

A

c* b*
S'

B C
a*

Fig. 3.10. Triunghiul plan ajutător la calculul excesului sferic.

În aceste condiţii, rezultă:


a * b* sin C* a * b* sin B* b*c* sin A*
S    , (3.103)
2 2 2
iar excesul sferic se va calcula cu relaţia:

84
S
ε cc  ρ cc . (3.104)
R2
Relaţia de mai sus se poate aplica şi pentru situaţii mai rar întâlnite (60 km < s <90 km).

Lucrarea nr. 5

Se consideră următorul triunghi geodezic elipsoidic mic:

meridianul
2
punctului 1
A12

3
în care se cunosc:
 coordonatele punctului geodezic P1 (de la lucrarea nr. 3);
 azimutul geodezic al laturii 1-2: A12  45g17 c 75cc ,753  n cc ;
 lungimea liniei geodezice: s12  23745,143m  (n) m;
 unghiurile măsurate şi reduse pe suprafaţa elipsoidului:

1  68 g 75 c18 cc ,123  0,1n cc ;

2  52 g17 c 76 cc ,817  0,1n cc ;

3  79 g 07 c 06 cc ,982  0,2n cc .
Se cere:
Determinarea excesului sferic.
O primă etapă de calcul constă în rezolvarea aproximativă a triunghiului plan ajutător.
Tabelul 3.5. Rezolvarea (aproximativă) în plan a triunghiului 1 23
Lungimea
Denumirea Unghi Corecţie Unghi corectat Denumirea
Schiţa triunghiului aproximativa a
unghiului aproximativ aproximativă aproximativ laturii
laturii
1̂' 68g75c18cc,423 - 0,841 68,7517582 22129,4 2  3
2' g c cc
2̂' 52 17 76 ,517 - 0,840 52,1775677 18339,1 1  3
g c cc
1' 3̂' 79 07 07 ,582 - 0,841 79,0706741 23748,1 1  2

g c cc
3' 200 00 02 ,522 200,0000 Modul = 25091,9473
F
i 85
g
u
r
Deoarece:
s12 = 23748,143 m,
se poate calcula modulul în triunghiul plan ajutător:
1  2
mod ul    25091,9473 m.
sin 3
Calculul suprafeţei triunghiului plan ajutător:
1  1  1 
S  2  3  1  3 sin 3  2  3  1  2 sin 2  1  2  1  3 sin 1;
2 2 2
S   192049984,98m  192049987,69m  192049986,62m 2 ;
2 2

În calcule s-a folosit o valoare medie a rezultatelor anterioare: S   192049986,43m 2 .


Pentru calculul latitudinilor punctelor geodezice s-a folosit latitudinea dată pentru punctul P1 şi
un proces de interpretare grafică, folosind în acest scop valorile aproximative indicate la sfârşitul
paragrafului 3.9.1.
Cu latitudinea medie aproximativă determinată cu relaţia (3.96) şi prin utilizarea formulei (3.71)
de determinare a razei medii Gauss s-a obţinut:
R = 6379580,485 m; R2  4,0699047  1013 m2.
Excesul sferic cc se poate determina cu mărimile calculate până acum:
S
ε cc  ρ cc  2
 3cc ,004
R

3.11. Rezolvarea triunghiurilor geodezice mici


3.11.1. Metoda Legendre. Una din metodele cele mai folosite pentru rezolvarea
triunghiurilor geodezice mici se bazează pe utilizarea teoremei Legendre, publicată de acesta în anul
1787: Un triunghi sferic mic se poate rezolva prin intermediul unui triunghi plan ajutător, în care se
pastrează egalitatea laturilor celor două triunghiuri, iar unghiurile triunghiului plan se obţin prin
micşorarea fiecărui unghi sferic cu câte o treime din excesul sferic.
Date:
 unghiurile A, B, C şi latura a măsurate cu mare precizie şi reduse pe suprafaţa elipsoidului;
 latitudinile aproximative B1* , B*2 , B*3 ale punctelor geodezice care formează triunghiul
elipsoidic mic;
Se cer:
 calculul celorlalte laturi b, c ale triunghiului elipsoidic mic.

86
Algoritmul de calcul:
 calculul excesului sferic cc, aşa cum s-a descris în 3.10, pentru triunghiul elipsodic mic,
ale cărui vârfuri sunt notate A, B, C.
 prelucrarea empirică a unghiurilor în triunghiul sferic corespondent aplicând principiul
influenţelor egale ale erorilor de măsurare asupra celor trei unghiuri:
A  B  C  200g  ε cc  ω , (3.105)
unde cu  s-a notat eroarea totală de măsurare a celor trei unghiuri:
ω  A   B  C  (200g  ε cc ) . (3.106)
În baza principiului enunţat, cele trei corecţii unghiulare vor fi egale între ele:
ω
vA  vB  vC   , (3.107)
3
astfel încât se pot obţine unghiurile prelucrate preliminar în triunghiul sferic:
ω
A  A  ;
3
ω
B  B  ; (3.108)
3
ω
C  C  .
3
Suma acestor unghiuri va fi:
A  B  C  A  B  C  ω  200g  ε . (3.109)

Fig. 3.11. Rezolvarea triunghiurilor elipsoidice mici cu teorema Legendre.

 calculul unghiurilor (prelucrate provizoriu) în triunghiul plan intermediar (ajutător), în


conformitate cu teorema Legendre:

87
ε cc
A  A  ;
3
ε cc
B  B  ; (3.110)
3
ε cc
C  C  .
3
Suma unghiurilor în triunghiul plan intermediar va fi:
A  B  C  A  B  C  ε cc  200g , (3.111)
 rezolvarea triunghiului plan intermediar, în care suma unghiurilor îndeplineşte condiţia
(3.111) se poate realiza prin cunoscuta teoremă din trigonometria plană:
a b c
  . (3.112)
sin A sin B sin C
Dacă se notează mărimea calculabilă:
a
mod ul  , (3.113)
sin A
rezultă laturile b şi c, identice în triunghiul plan şi în triunghiul elipsoidic mic:
b  mod ul sin B; c  mod ul sin C . (3.114)

Lucrarea nr. 6

Să se rezolve triunghiul elipsoidic mic de la lucrarea nr. 5 cu metoda Legendre.

88