Sunteți pe pagina 1din 2

PROFILAREA PE TREI NIVELE DE DIFICULTATE – METODĂ PRACTICĂ DE

(AUTO)EDUCARE

Lucrarea realizată de Drd. Ing. Mircea Băduț prezintă o nouă abordare didactica într-o
formă inedită, constând într-o continuă structurare și profilare a conținuturilor și proceselor
educaționale pe trei nivele de dificultatate, precum și aspecte ale aplicării efective a acestei
metodologii în autoeducare și în educare continuuă.
Acestă abordare a fost practicată de însuși autorul articolului în activitatea sa de
predare a unor cursuri de informatică în cadrul unui program de formare continuuă a adulților
și ulterior în scrierea a două cărți pe aceeași temă (informatică).
Mai exact, metoda are în vedere stratificarea informației pe trei nivele de dificultate în
funcție de cunoștințele prealabile ale cursanților: începător, mediu, avansat. Nivelele se
diferențiază atat ca formă cât și în ceea ce priveșe conținutul lor. Esența acestei abordări
constă în organizarea proceselor de instruire (predare, învățare, evaluare) pe trei nivele
distincte de accesibilitate, respectiv în crearea, monitorizarea (cvasi)simultană a trei profile de
student/elev.
Autorul oferă și un exemplu de profilare a materialului didactic pe trei nivele:
Camerele video digitale – începând cu nivelul 1 în care sunt descrise aceste aparate,
coninuând cu nivelul 2 în care informația este mai complexă și terminând cu nivelul 3 unde
datele devin foarte specializate. Structurând astfel informația cititorul manualului respectiv
are posibilitatea alegerii parcurgerii materialuli situat pe nivelul său de înțelegere.
La fiecare nivel de accesibilitate metoda didactică a fost adaptată: expunerea orală,
metodele algoritmice, metoda conversației euristice, demonstrația practică și modelarea
didactică, metoda problematizării, studiul de caz. În plus, a apelat la resursele psihopedagocie
ale studenților (creativitate, spirit de observație, competitivitate, atitudine pozitivă, experiența
anterioară, aptitudini).
Elementul cheie al activării cursanților a fost metoda stratificării afinității pentru
formele de educare intelectuală: cognitivă, motivațională, afectivă. Autorul a observat că nu a
funcționat la unele unități de învățare, cum ar fi limbajul de programare care sunt esențiale și
nu pot fi prezentate în forme diminuate sau alternative. Așadar, o bună aplicabilitate ar trebui
să țină cont de aceste aspecte, întrucât contează foarte mult ce anume se învață.
Când contextul educațional permite această stratificare poate fi determinată și de
afinitățile cursanților, astfel reducând nemulțumirea celor care deja au niște cunoștințe și în
același timp dându-le celor intimidați de programare șansa să asimileze elementele de bază.
În ceea ce privește aplicabilitatea metodei, autorul articolului propune câteva arii:
activitatea practică în laborator, favorizând gruparea studenților, în educarea continuuă și
autoeducație (lectura permite să se aleagă nivelul). Mai concret, în activitatea de predare se
poate alege un manual formatat pe trei nivele sau acceptare simultană a trei manuale
alternative.
Aceste delimitări au atât avantaje cât și dezavantaje. Alegerea trebuie să țină cont de
contextul real, astfel un aspect pozitiv ar fi că le oferă studenților posibilitatea migrării de la
un nivel la altul. O limită ar fi că fovorizează discriminarea sau condiționarea acestora.
În concluzie autorul este de părere că această diferențiere pe nivele de dificultate
trebuie să fie foarte atent aplicată, existând neajunsuri în utilizarea în învățarea de masă și
considerând-o mult mai potrivită pentru învățarea postuniversitară și educarea formală.
De asemenea, acestă sugerează realizarea unor studii viitoare în vederea clarificării
acestor aspecte ce țin de validarea generală și irevocabilă sau specializarea, ținându-se cont de
această societate în continuă schimbare care își exercită influența în toate domeniile de
activitate, respectiv educație și care are capacitatea de a direcționa și diversifica formele
acesteia.
Articolul este bine structurat, pe capitole specifice, având un stil academic care în
același timp ar putea fi accesibil și persoanelor interesate de acest subiect și nu fac parte din
acest mediu.
În ceea ce privește metodologia cercetării, autorul prezintă contextul și participanții,
însă lipsește un cadru teoretic care ar putea clarifica unele concepte. În ceea ce privește
sursele bibliografice sunt puține, referințe mai multe și diverse ar fi necesare pentru detalierea
anumitor concepte.
Totuși, onsider că articolul este unul interesant, acesta ar putea ajuta viitorii cercetători
în demersul lor de înțelegere și eficientizare a proceselor de învățare. Această abordare
diferențiată care pune accent pe individ luat ca personalitate unică, rezonează cu timpurile
actuale în care sursele de colectare a informației sunt foarte diverse, dând individului
posibilitatea de alegere a informației și personalizare a acesteia astfel încât să se plieze cât mai
bine pe nevoile lui specifice, facilitând dezvoltarea continuuă a acestuia și realizarea
potențialului său maxim.