JOCUL MATEMATIC ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
ROMÂNESC
CUPRINS
ARGUMENT ................................................................................................................................................... 3
CAPITOLUL I- Joc .......................................................................................................................................... 5
1.1. Ce este jocul? ................................................................................................................................ 5
1.2. Teorii ale jocului ................................................................................................................................. 7
1.3. Funcţii ale jocurilor .......................................................................................................................... 10
CAPITOLUL II- Jocul didactic matematic în învățământul preșcolar ........................................................... 12
2.1. Tipuri de jocuri didactice matematice ............................................................................................. 12
2.2. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea metodică a jocului didactic matematic ......................... 16
CAPITOLUL III- Rolul jocului matematic în activitățile din grădiniță ........................................................... 18
3.1. Motivația cercetării .......................................................................................................................... 18
3.2. Scopul și obiectivele cercetării ......................................................................................................... 19
3.3 COORDONATELE MAJORE ALE CERCETĂRII ..................................................................................... 20
3.4. Ipotezele cercetării .......................................................................................................................... 24
3.5. Desfășurarea cercetării .................................................................................................................... 25
3.6. Etapele cercetării ............................................................................................................................. 26
3.7. Analiza și interpretarea rezultatelor ................................................................................................ 62
Concluzii ...................................................................................................................................................... 67
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................. 68

2
 ARGUMENT

„Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi în

consecinţă poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce
este copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale.”
Eduard Claparède

Jocul reprezintă o îndeletnicire caracteristică umană, prin care omul îşi satisface imediat ,
după posibiliăţi, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară ce şi-o creează
singur.
Cu cât cоріlul еѕtе maі ѕоlіcіtat dе factоrіі ехcіtatоrі cоgnіtіvі, рѕіhоmоtоrі, afеctіvі cu о
іntеnѕіtatе орtіmă, cu altеrnanţă tоnіcă, cu atât acumulărіlе aѕіmіlatоrіі ѕроrеѕc, ѕе fоrmеază
ѕtructurіlе іntеlеctualе şі, рrіn cоnѕum еnеrgеtіc, ѕроrеѕc funcţііlе ѕеgmеntеlоr рѕіhіcе rеcерtоarе
dе іnfоrmaţіі şі alе caрacіtăţіlоr іntеlеctualе dе еѕеnţіalіzarе, cоnехіunе, ѕіntеzе şі rеѕtructurarе
dіnamіcă a cоmреtеnţеі crеatіvе şі adaрtatіvе.
Se mai spune despre joc că reprezintă munca depusă de copil, deoarece cea mai mare parte
activităților desfășurate de un copil presupune activitatea de joc. Astfel, prin intermediul jocului,
copiii își îmbunătățesc experiența cognitivă, învață să manifeste o anumită atitudine – pozitivă
sau – negativă – față de ceea ce întâlnesc, își educă voința și, pe această bază formativă, își
conturează profilul personalității. În instituțiile de învățământ, jocul este folosit ca mijloc de
instruire și educare, de unde și denumirea de joc didactic, pe care acesta o primește în literatura
pedagogică se specialitate. Prin intermediul jocurilor desfășurate în grădiniță, preșcolarul își

3
formează deprinderea de ordine , curățenie, igienă personală , într-un cuvânt de autoservire
și independență.

Jocul copilului răspunde în primul rând unei necesități biologice, dar și nevoii de socializare
și relaționare cu ceilalți. Prin joc, el descoperă sensuri și utilități ale obiectelor, ale jucăriilor care
îl înconjoară. Jocul este de asemenea un act de creație, de dezvoltare a imaginației și creativității.
După cum spunea Emile Planchard în lucrarea Introducere în pedagogie, “ jocul copilului nu
este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare…, ci poate fi utilizat și ca auxiliar
educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare în școlile preelementare și
elementare”. De aceea jocul trebuie să fie înțeles de educatoare, să poată evita în practica
educațională formele neplăcute direct contradictorii spiritului jocului, ca tonul didacticist pe care
îl ia uneori îndrumarea jocului sau folosirea întâmplătoare a elementului de joc în alte forme de
activitate, în special în cele de învățare sistematică.

Am ales această temă, deoarece jocul didactic matematic are o valoare aparte faţă de
celelalte forme de activitate utilizate în activităţile de învăţare; el constituie un mijloc valoros de
instruire şi educare a copiilor , rezolvând într-o formă adecvată vârstei sarcini instructiv-
educative.
Copilul de vârstă mica de joacă foarte bine cu alți copii atâta timp cât ceilalți se supun
propiilor sale reguli. Dar odată ce crește începe să renunțe la acest principiu și îl face fericit
faptul că are parteneri de joacă, faptul că alții copii acceptă compania lui.
Pe la vârsta de 5 ani jocul devine unul calitativ, apare jocul de roluri și creează situații în
care el îndeplinește un rol inspirit din viața de zi cu zi. Prin intermediul acestui tip de joc îl ajută
să socializeze mai mult și învață anumite comportamente benefice lui mai târziu.

4
 CAPITOLUL I- Joc

1.1. Ce este jocul?

Vîgoţki (1967) consideră jocul, ca fiind „ manifestare primară a atitudinii creative a

copiilor faţă de ceea ce îi încojoară. Jocul trezeşte imaginaţia, creează buna dispoziţie, activează
gândirea” (apud Ioan Cerghit , Vîgoţki, 1967). Sau, “Jocul este munca, este binele, este datoria,
este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în
consecinţă, poate să acţioneze” (Claparede, 1926). “Copilul râde: înţelepciunea şi iuberea mea e
jocul”. Tânărul cântă: “Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea”. Bătrânul tace: “Iubirea şi jocul meu
e înţelepciunea” (L. Blaga, “Trei feţe”).
Jocul este una dintre activităţile umane fundamentale, dominantă în copilărie, prin care
copilul îşi satisface imediat, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară pe
care şi-o creează singur. Dar o educaţie care s-ar limita la joc l-ar tăia deci pe om de viaţă, l-ar
face să trăiască într-o lume iluzorie. Aşadar, jocul reprezintă o modalitate de educaţie care ajută
copilul să se dezvolte psihic, mintal.
Pentru adulţii jocul este un fapt banal, este o activitate neserioasă, însă în viaţa copilului
jocul este o activitate deosebit de importantă şi serioasă. Prin intermediul jocului adultul
pareseşte această lume a nevoilor şi tehnicilor, refugiindu-se în arta, ştiinţă, religie pentru a se
relaxa, sau pentru a-şi găsi o ocupaţie. Pentru a deveni un om matur care ştie să gândească,
copilul trebuie să ştie să se joace. Jocul în viaţa copilului şi adultului are o importanţă esenţială în
evoluţia sa. Jocul are deci la copil rolul pe care munca îl are la adult. Viaţa omului reprezintă o
combinaţie de trei factori: iubirea, jocul şi înţelepciunea
Jocul este centrul copilăriei, reprezentând pentru acesta o formă de divertisment şi de
recreere, dar în acelaşi timp îi ajută să construiască lumea, să o apropie, să o analizeze şi caută să
o înţeleagă. Astfel, apar o mulţime de jocuri uşoare şi simple, cu mai puţine reguli, ca de
exemplu: jocul “de-a vânătoarea”, jocul “de-a facutul caselor”, jocul “de-a îngrijitul copiilor”,

5
jocul “de-a medicul”, diferite jocuri competiţionale. Prin astfel de jocuri, scopul copilului este de
a cunoaşte lumea, de a-şi lărgi orizontul de cunoştinţe, de consolidare a diferitelor informaţii, de
formare a anumitor deprinderi.
Ideea de bază pe care o surprind este aceea că în joc copilul învaţă, antrenează
creativitatea şi depunde efortul unei activităţi similar cu munca.
În urma a numeroase cercetări în acest domeniu s-a demonstrat că jocul copilului este
esenţial pentru dezvoltarea personalităţii lui, formându-i o atitudine realistă faţă de tot ce-l
înconjoară şi îi dezvoltă capacităţile şi competenţele de bază. Izvorât din alegerea, decizia şi din
iniţiativa copilului, în urma contactului său cu lumea înconjurătoare, jocul este “spontaneitate
original”. Jocul spontan sau cele din ariile de stimulare ale copilului, generează acestuia o stare
de distracţie şi de reconfortare, de sentimente de plăcere şi de bucurie.
J. Piaget a studiat foarte amănunţit jocul. El consideră jocul “ca un pol al exerciţiilor
funcţionale în sensul dezvoltării individului” (apud. Piaget, 1970, p. 50), atunci când un copil se
joacă , el pune în mişcare toată capacitatea sa de a stăpâni realitatea.
E. Erikson este de părere că jocul la copiii este un instrument ce scoate la lumină
sentimente şi idei interiorizate. Plăcerea sau experienţele traumatice trăite de copiii, pot fi aflate
şi astfel se pote interveni în rezolvarea lor, acolo unde este cazul.
Jocul este un proces ce derivă din interiorul nostru, fiind ales din propria noastră voinţă
pentru că ne este plăcut. Deşi unele jocuri necesita depunerea unei cantităţi mai mare de energie
decât munca, ne simţim în final foarte relaxaţi. Munca pe unii ne oboseşte, nu oferă aceeaşi
relaxare ca jocul, pentru că realizarea dorinţei prin muncă este subordonată exigenţelor realităţii
obiective (aşteptare, înlănţuire de intervenţii), care nu totdeauna sunt plăcute.
Jocul nu este un proces dirijat sau impus, copiii îşi exprimă toate sentimentele fie ele de
bucurie sau de tristeţe prin joc. Toate aceste sentimente ce se află în sufletul unui copil, copilul
nu ştie să le ascundă, el le exprimă liber în vorbire sau prin joc. Jocul liber a copilului este iniţiat
chiar de el, în acest joc el hotărăşte ce se joacă, cu ce se joacă şi cu cine se joacă. Jocul poate fi
definit, în acest caz, ca un comportament motivant intrinsic, liber ales, plăcut pentru copil.
Unele animalele, în cautarea hranei sau în explorarea unui mediu manifesta un
comportament numit „joc”, aceasta este neconcludentă, de aici rezultă faptul că jocul este o
activitate specific umană.

6
Copii prin joc învaţă cel mai bine şi mai uşor, astfel îi ajută să interacţioneze mai uşor cu ceilalţi,
să exploreze mediul, să îşi exprime emoţiile, să achiziţioneze cunoştinţe şi abilităţi care îi va fi
necesare pentru adaptarea la cerinţele şcolii.
În joc, copiii, sunt absorbiţi cu totul de lumea imaginară pe care şi-o creează, pierd
noţiunea timpului, ei trăiesc jocul ca ceva interesant, atractiv şi în acelaşi timp frumos. Ei îşi
imaginează diferite jocuri preluate din realitate, de exemplu: “De-a magazinul”, “De-a şoferii”,
“De-a bucătarul”, “De-a animalele din pădure” toate acestea devin mult mai interesante decât
activităţile matematice, pictură, decupaj, de scris. Jocul are funcţia de a adapta copilul la
realitate.
Jocul are ca scop satisfacerea dorinţelor sau a aspiraţiilor jucătorului, făcând astfel
posibilă stabilitatea echilibrului vieţii psihice.
Dacă am putea da o definiţie jocului aceasta ar fi: “Jocul este o activitate specific umană,
dominant în copilărie, prin care omul îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe,
acţionând conştient şi liber în lumea imaginară ce şi-o creează singur.” (Doina Schipor, curs)

1.2. Teorii ale jocului

Au existat diferite cercetări în acest domeniu toate acestea au dus la formularea unor
teorii despre joc, ce-au contribuit la înţelegerea evoluţiei jocului, de-a lungul timpului, a
concepţiei despre joc a oamenilor de ştiinţă.
În literatura de specialitate, jocul este definit şi explicat în diferite moduri, cele mai
frecvent enunţate teorii despre joc sunt: teoria recreării, teoria surplusului de energie, teoria
exerciţiului pregătitor, teoria jocului ca stimulent al creşterii, teoria exerciţiului complementer şi
teoria lui J. Piaget.
 Teoria recreării (odihnei)
Schaller (1861) şi Lazarus (1883) prin această teorie afirmă faptul că, jocul, ne alungă
acea stare de moleşeală şi plictiseală şi astfel ne alimentăm energia prin joc. Deşi uneori este
practicat cu mai multă intensitate decât munca, jocul oferă organismului o stare de relaxare, de
recreere, odihneşte organismul,de aceea copilul îl practică atât de des.

7
 Impresia aceasta de relaxare prin joc a fost criticată pe motiv că este o afirmaţie
insuficientă. Oboseala nu poate îndemna la joc, când singurul lucru de care are nevoie fiinţa
umană atunci, este de un pic de repaus.
 Teoria surplusului de energie
Autorii, Schiller (1795) şi Spencer, consideră că orice copil are un surplus de energie,
forţele acesteia neputând fi consumate prin ocupaţii serioase şi acumulându-se treptat. Excesul
de energie se descarcă în mişcări fără utilitate imediată şi care se constituie în joc.

Criticii acestei teorii consieră că dacă este posibil ca surplusul de energie acumulat de
copil să favorizeze jocul, nu poate fi o argumentaţie suficientă. Această teori contrazice teoria
recreeri, cum că jocul apare atunci când copilul are nevoie de odihnă, iar cea de a doua afirmă că
jocul apare atunci când copilul acumulează un surplus de energie.

 Teoria exerciţiului pregătitor

Psihologul, Karl Gross (1896), a abordat pentru prima dată jocul dintr-o perspectivă
biologică, formaţia sa profesională fiind aceea de biolog. Jocul a fost studiat de către Gross atât
la om cât şi la animale, încercând a descifra nu numai determinismul imediat ci şi semnificaţia
funcţională a jocului, rolul lui în conservarea vieţii. Jocul ca activitate ludică diferă de la un
animal la altul, când este la o vârstă fragedă animalul manifestă anumite activităţi de joc care se
vor evidenţia şi la vârsta adultă. „Cu alte cuvinte, există aproape tot atâtea tipuri de jocuri câte
instincte sunt- jocuri de luptă, jocuri de vânătoare, de întrecere, jocuri erotice etc. ....Puiul de
pisică, de pildă, se năpusteşte pe „frunza uscată stârnită de vânt, cum se va năpusti mai târziu pe
un şoarece sau pe o pasăre(...) Ajungem, deci, să considerăm jocul ca pe un exerciţiu pregătitor
pentru viaţa serioasă” (Claparede, E). Claparede este de acord cu afirmaţia lui Gross, cum că
animalul nu se joacă fiindcă este tânăr ci pentru că simte nevoia să se joace.
Criticii teoriei, în special şcoala Stanley Hall, care nu poate accepta ca jocul să fie o
pregătire pentru viitor întrucât aceasta contrazice ideea sa potrivit căreia copilăria este dominată
de rămăşiţe ale trecutului. Un alt critic, Patrick, sunsţine faptul că singurul joc care se aseamănă
cu activităţile de la vârsta adultă este cel de imitaţie. Rabick, consideră că învăţarea are ca
funcţie dobândirea unor anumite deprinderi, pe când Gross face o mare confuzie între joc şi
învăţare atunci când afirmă că jocul are ca funcţie dobândirea anumitor deprinderi.
 Teoria jocului ca stimulent al creşterii
8
 Autorul H. Carr, la începutul secolului al XX-lea consideră la fel ca Gross, că jocul este
un exerciţiu, dar care nu se referă la dezvoltarea şi perfecţionarea instinctelor ci la întreţinerea
instinctelor deja existente. La fel ca teoria exerciţiului pregătitor, această teorie a jocului ca
stimulent al creşterii prezintă ideea biologică sugerată de evoluţionişti, ideea prezentă în
formularea cunoscută „funcţia creează organul”.
În urma acestei teorii au apărut diferite comentarii critice. Wundt a fost unul care a
criticat această teorie spunând că finalismul nu poate ţine loc cauză. Edouard Claparede
consideră că jocul reproduce ceea ce îl impresionează pe copil, ceea ce determină asimilarea
realităţii, integrarea ei ca act de trăire. Claparede oferă ca drept exemplu, la afirmarea lui, jocul
cu păpuşa în care el consideră că nu se exercită la copii instinctul matern, acesta fiind doar un
exerciţiu pregătitor pentru viaţa de adult.

 Teoria exerciţiului complementar

Această teorie a exerciţiului complementar este o altă variantă a teoriilor care văd jocul
ca pe un exerciţiu, continuând astfel ideile lui Gros şi ale lui Cart. Autorul Konrad Lange pe la
început de secol, prezintă varianta sa legată de jocul ca exerciţiu complementar. Acestă teorie a
exerciţiului complementar priveşte jocul ca o activitate ce facilitează şi suplimenteză întregul
proces al creşterii. Dar în special facilitează şi suplimenteză consolidarea somatică prin exerciţiul
muscular.
Teoria lui Konrad Lange evidenţiază jocul ca fiind o activitate de proiectare şi de
compensare a funcţiilor şi a trebuinţelor din viaţa curentă, dar şi de acelea pe care viaţa le
solicită în măsură inegală, şi în concluzie jocul serveşte la adaptarea copilului la mediu. În cadrul
acestei teorii se remarcă mai multe variante, una este cea a lui Carr care evidenţiază aspectul
negativ al jocului la copil, ca de exemplu instinctele neoportune sau chiar periculoase (tendinţele
războinice: instincul de pândă) în raport cu stiul de viaţă mai evoluat al omului modern.
Dezavantajul pe care criticii îl văd la această teorie este că, aceasta nu este decât un adaos
la teoriile anterioare păstrând limitele imposibilităţii de a explica complexitatea jocului la copil.

 Teoria lui J. Piaget

9
 J. Piaget cosideră jocul ca fiind un proces de asimilare cu două dimensiuni: prima este
aceea de repetiţie activă şi consolidare- asimilarea funcţională sau reproductivă, a doua este una
de factură mentală şi constă în „digestia mentală” - modul în care vede autorul rolul jocului în
evoluţia copilului. Deci jocul este o activitate de asimilare ce se complică treptat.
Jocul simbolic este pentru psihologul elveţian Jean Piaget forma extremă a asimilării
realului, el este pentru inteligenţă ceea ce este jocul de mişcare pentru planul senzorio-motor.
Jocul simbolic este transformarea realului de către copil în imitaţii interiorizate. Astfel în jocul
simbolic al copilului un băţ poate deveni cal, spadă, lopată.
În consecinţă, obiectele folosite în jocul simbolic au rol de substituire sau de evocare a
altor obiecte şi acţiuni determinate de acestea. Jocul simbolic are un rol foarte importat în
dezvoltarea echilibrului dintre asimilare şi acomodare. Dar cu timpul ficţiunea de joc va fi
eliminată şi astfel va trebui să se supună unor reguli.
Au existat şi numeroase comentarii critice la această teorie a lui J. Piaget, deşi este una
din cele mai importante contribuţii în domeniu.

1.3. Funcţii ale jocurilor

Sub influenţa jocului se formează, se dezvoltă o funcţie principală ce pune în evidenţă

realizarea eului de către individ, manifestarea personalităţii, atunci când acesta nu o poate face
prin activităţi seioase. Modul serios şi pasiunea cu care se joacă copiii ne arată, de fapt, cât de
mare este sfera sa de cunoaştere. Claparede consideră jocul ca fiind un înlocuitor al activităţii
serioase. Astfel un individ se joacă doar din faptul că este incapabil să presteze o activitate
serioasă din cauza dezvoltării insuficiente, sau din pricina unor împrejurări care se opun
îndeplinirii unei activităţi serioase care să satisfacă dorinţa respectivă.
Prin joc individul se simte liber deoarece el îşi poate satisface orice dorinţă de realizare,
pe care realitatea nu-i oferă.
Funcţii secundre ale jocului sunt:
1. Rolul de divertisment. Jocul determnină o stare de veselie, de bună dispoziţie, cu efecte
benefice pe planul dezvoltării. Funcţia jocului cu rol de diverisment este de a introduce elemente
pe care mediul nu le oferă.

10
 2. Jocul-element odihnitor. Prin joc ne eliberăm de stresul acumulat şi astfel devine un
factor odihnitor, ce ne relaxează.
3. Jocul- agent de manifestare socială. Conform acestei funcţii, jocul exercită l copil
tendinţe sociale, dar fără posibilitatea de a le şi menţine.
4. Jocul- agent de transmitere a ideilor, a obiceiurilor de la o generaţie la alta. Este bine
cunoscut că din cele mai vechi timpuri jocul a fost folosit ca mijloc de educaţie populară.
Edouard Claparede în teoria sa despre joc, împarte jocul în două categorii, după cum ele
exersează funcţii generale sau numai funcţii speciale. Astfel prima categorie cuprinde: jocurile
senzoriale, jocurile motrice şi jocurile psihice. Din a doua categorie fac parte jocurile de luptă, de
vânătoare, sociale, familiale şi de imitaţie.
Jocurile senzoriale se întâlnesc mai dragă la copii mici de 0-2 ani şi se desfăşoară în
scopul adapării la mediu, gustă substanţele cele mai diverse, produc sunete cu diferite jucării,
examinează culorile.
Jocurile motrice se întâlnesc tot la copiii de 0-2 ani şi constă în coordonarea mişcărilor,
dezvoltarea forţei şi a vorbirii.
Jocurile intelectuale se bazează pe comparaţie şi recunoaştere, prin raţionament şi
imaginaţie creatoare. Copilul posedă o deosebită imaginaţie creatoare, el deseori face atribuiri
din realitate unor obiecte neînsemnate, astfel un simplu băţ poate deveni pentru el un cal. Aceste
asocieri sunt simple curiozităţi ale copilului şi apar din dorinţa de cunoaştere, de pătrundere în
realitate.
Jocurile afective sunt de fapt jocuri ce provoacă emoţii negative (ex: durerea provocată în
joc amuză dacă este acceptată de bunăvoie şi nu depăşeşte anumite limite).
A doua categorie de jocuri sunt:
Jocurile de luptă au menirea de a exersa forţa fizică şi îndemânarea;
Jocurile de vânătoare se întâlnesc la copilul mic sub formă de urmărire, de exemplu „De-
a v-aţi ascunselea”;
Jocurile sociale constituie o tehnică atractivă de explorare a mediului, prin organizarea de
tabere, plimbări, raporturi collective, dezvoltându-şi astfel instinctele sociale.
Jocurile familiale se bazează pe caracteristicele comportamentului de familie sau matern.
Jocurile din această categorie sunt: jocul cu păpuşa, “de-a mama şi de-a tata” etc.

11
 Jocurile de imitaţie reprezintă tendinţa copilului de a repeat o mişcare până ce ea devine
conform cu modelul. Copilul nu imită totul, el îşi alege un model ce depinde foarte mult de
vârsta pe care o are. Claparede este de părere că, copilul mic imită pentru a învăţa să imite sau
imită pentru dobândi alte cunoştinţe cu ajutorul imitaţiei.
Jocul are un caracter spontan, el devine modalitate de învăţare şi de muncă.

CAPITOLUL II- Jocul didactic matematic în învățământul preșcolar

2.1. Tipuri de jocuri didactice matematice

Varietatea şi diversitatea formelor de joc la vârsta preşcolară face oportună preocuparea

specialiştilor în teoria jocului de a se ocupa mai atent de clasificarea lui.
În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe încercări de clasificare a jocurilor.
Prima încercare este a psihologului J. Piaget, care defineşte jocul drept o activitate prin care
copilul de dezvoltă în conformitate cu etapele formării sale intelectuale. Aceste etape sunt
marcate prin trei tipuri succesive de structuri mintale:
 scheme senzorio-motrice;
 scheme simbolice;
 forme noţionale de socializare a gândirii.
La baza clasificării, psihologul pune trei structuri genetice în funcţie de evoluţia jocului:
exerciţiul, simbolul şi regula. Astfel, jocurile pot fi clasificate după mai multe criterii:
 după formă,
 după conţinut,
 după sarcina didactică prioritară.
Cele mai autorizate clasificări, aşa cum demonstrează practica, se pot obţine atunci când
primează operaţiile şi criteriile logice.
Jocurile practicate de copii de vârstă de 3-6 / 7 ani se divid în două mari categorii:
-jocuri simbolice
-jocuri cu reguli.

12
 În funcţie de evoluţia comportamentului ludic al copiilor, jocurile simbolice pot fi:
-jocuri simbolice primare-jocurile de manipulare
-jocurile imitative
- jocuri simbolice evoluate.
Jocurile de manipulare sunt primele jocuri cu care preşcolarul vine în contact la sosirea
în grădiniţă. Aceste tipuri de jocuri poartă numele jucăriilor sau a altor obiecte cu care copilul se
joacă (bile, castane, ghindă, beţişoare, figuri geometrice, păpuşi). Prin aceste jocuri preşcolarul
îşi activează analizatorii cu care el îşi analizează jucăriile, îşi dezvoltă motricitatea prin acţiunile
pe care le întreprinde cu ele (le adună, le împarte, le suprapune, le alătură, construieşte jucării).
Experienţa senzorialăşi implicit cea cognitivă a copilului se îmbogăţeşte prin joc, deoarece acum
el învaţă culorile jucăriilor, formele acestora, dimensiunile, denumirea segmentelor componente
ale jucăriilor.
Jocurile imitative oferă copiilor posibilitatea de a imita acţiuni specifice omului,
animalelor sau alte acţiuni care le-au făcut plăcere deosebită. Astfel de jocuri sunt: „Hrănim
păpuşa”, „Păpuşa doarme”, „Azorel aleargă prin casă”, „Maşina merge”, „Facem injecţii”,
care la vârste mai mari se îmbogăţesc conform cu evoluţia copiilor. Aceste jocuri pun în evidenţă
elementele psihologice, capacitatea copilului de a transfigura realul în imaginar, de a opera cu
simboluri accesibile (beţişorul poate deveni linguriţa, biberon, ac de seringă) şi capacitatea
copilului de a acţiona în spirit creativ.
Jocurile simbolice evoluate se divid în: jocuri cu subiecte din basme şi poveşti şi jocuri
cu subiecte din viaţa cotidiană. La rândul lor, jocurile cu subiecte din viaţa cotidiană pot fi jocuri
de convieţuire socialăşi jocuri de construcţii. Jocurile de convieţuire socială cele mai des întâlnite
în grădiniţă sunt: „De-a grădiniţa”, „De-a doctorul”, „De-a mama”, „De-a şoferii”, „De-a
coafezele”, „De-a şcoala,” şi alte teme care reflectă domenii de activitate cunoscute de copii cu
ocazia unor vizite, observări, sau ca fiind meserii ale părinţilor.
Prin vizite la diferite instituţii şi activităţi de observări se lărgeşte sfera de cunoştinţe a
copiilor referitoare la activitatea adulţilor şi în acelaşi timp se îmbogăţeşte contul jocurilor. În
sprijinul desfăşurării jocurilor de convieţuire socială de către copii, se realizează împărţirea sălii
pe arii de stimulare în care copilul să găsească jucării cu ajutorul cărora să se transpună în situaţii
de joc. Prin acest tip de joc se realizează socializarea copilului, se conştientizează respectarea

13
normelor etice şi morale, se realizează activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc
acţiuni, se exersează vorbirea dialogată, se perfecţionează mimica şi gestica.
Jocurile de construcţii sunt acelea prin care varietatea materialelor (truse de construcţii,
materiale din natură) şi a proprietăţilor acestora dau copilului posibilitatea de a compara, de a
descoperi prin exerciţii noi tehnici de îmbinare, pentru a construi lucrări originale. Prin jocurile
de construcţii se dezvoltă la copii gândirea şi spiritul de observaţie, creativitatea, ingeniozitatea,
iar sub aspectul motricităţii se dezvoltă musculatura mâinilor, îndemânarea, pregătindu-i pentru
activitatea de scriere.
Din categoria jocurilor cu subiecte din basme şi poveşti fac parte jocurile – dramatizări şi
dramatizările. Impresiile pe care le produc poveştile şi personajele din poveşti determină
conţinutul jocurilor – dramatizări, astfel că ele se numesc: „De-a ridichea uriaşă”, „De-a căsuţa
din oală”, „De-a Scufiţa Roşie”, „De-a Capra cu trei iezi”, „De-a Harry Potter”.
Desfăşurarea jocurilor-dramatizări se sprijină pe cunoaşterea conţinutului poveştilor,
copiii redând însuşirile personajelor, dialoguri, respectând firul narativ al poveştii. Ca rod al
imaginaţiei creatoare, copiii schimbă uneori trăsăturile morale ale personajelor, deviază de la
subiect şi gândesc alt final povestirii, care le place mai mult. Jocurile-dramatizări îşi aduc aportul
la dezvoltarea intelectuală a copilului, prin dezvoltarea limbajului, a capacităţii de exprimare a
ideilor; tot acest tip de joc contribuie la socializarea copiilor, la educarea lor morală, estetică,
dezvoltă imaginaţia creatoare şi reproductivă, dezvoltarea gândirii logice. Dramatizările sunt
sugerate de educatoare şi au la bază scenarii elaborate de specialişti sau de educatoare (Capra cu
trei iezi, dramatizare după Ion Creangă). Multe poveşti şi basme pot fi dramatizate.
În funcţie de natura obiectivelor operaţionale, jocurile cu reguli se împart în jocuri
didactice şi jocuri distractive. Având în vedere domeniul dezvoltării, jocurile didactice se împart
în jocuri de mişcare (jocuri motrice) şi jocuri psihice (jocuri pentru dezvoltarea intelectuală).
Importanţa jocurilor motrice constă în exersarea unor deprinderi motrice însuşite în
cadrul activităţilor comune de educaţie fizică, contribuind la dezvoltarea motricităţii generale, la
călirea organismului şi la dezvoltarea fizică armonioasă Jocurile motrice simple se desfăşoară cu
sau fără jucării şi materiale, ele fiind reprezentate de alergări, căţărări, mersul pe trotinete,
triciclete, săritul corzii, acestea desfăşurându-se în cadrul activităţilor complementare şi pot avea
uneori caracter competitiv.

14
 Din categoria jocurilor didactice, alături de jocurile de mişcare, mai fac parte şi jocurile
pentru dezvoltarea psihică a copiilor. Aceste tipuri de jocuri se divid în jocuri senzoriale şi jocuri
intelectuale. Jocurile senzoriale au ca obiectiv perfecţionarea analizatorilor: vizual, auditiv,
olfactiv, gustativ, pentru educarea simţului echilibrului, orientării. Aceste jocuri sunt apreciate de
copii deoarece se desfăşoară sub formă de surpriză, copiii fiind solicitaţi să descopere calităţi ale
obiectelor prin intermediul analizatorilor; de exemplu jocurile: „Spune ce ai gustat?”, „Al cui
halat este?” (determinarea meseriei pe baza mirosului îmbrăcămintei).
Jocurile intelectuale, după cum sugereazăşi denumirea lor, se referă în special la
dezvoltarea intelectuală a preşcolarilor. Aceste jocuri se desfăşoară în cadrul activităţilor de
învăţare dirijatăşi sunt grupate în funcţie de domeniul în care operează cu informaţia: de educaţia
limbajului, de educaţie pentru ştiinţă (cunoaşterea mediului şi activităţi matematice), de educaţie
estetică (activităţi artistico-plastice, activităţi practice şi activităţi muzicale).
Rolul acestor jocuri este nu numai de a realiza transmiterea de noi cunoştinţe, ci şi
consolidarea şi evaluarea acestora, contribuind la formarea deprinderilor de muncă intelectuală.
Reuşita acestor jocuri depinde de îndrumarea competentă a educatoarei, astfel ca jocul să se
bucure şi să satisfacă pe copii, să aibă un caracter activ, să mobilizeze iniţiativa şi forţele lor
creatoare.
Jocurile didactice se pot grupa în patru categorii după conţinutul lor şi obiectivele pe
care le urmăresc cu precădere astfel sunt jocurile didactice pentru cunoaşterea mediului, jocurile
didactice pentru educarea limbajului, jocurile didactice pentru însuşirea normelor
comportamentale, jocurile didactice matematice. O clasificare mai recentă completează această
listă cu jocurile de mişcare cu reguli şi jocurile muzicale. Este important ca strategiile didactice
folosite să contribuie la intensificarea procesului de adaptare a copilului la viaţa de grup, la
lărgirea relaţiilor dintre ei prin sarcini în echipă care să-i determine spre colaborare în rezolvarea
cu succes a acestora.
De regulă, jocurile didactice se desfăşoară în cadrul activităţilor frontale, respective lecţii,
dar multe pot fi aplicate cu succes şi în cadrul activităţilor pe arii de stimulare sau a etapei
complementare, iar la şcoală se pot desfăşura în programul liber. În cazul primelor, acestea vor
pregăti prin conţinutul lor activitatea frontală, în timp ce jocurile din etapa complementară se vor
desfăşura cu scop distractiv, nicidecum în premieră.

15
2.2. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea metodică a jocului didactic matematic

Jocul didactic se diferenţiază de celelalte jocuri prin: conţinut, sarcină didactica, reguli,
acţiune de joc – acestea fiind repere importante de urmărit, de către educatoare, în organizarea şi
desfăşurarea jocului didactic.
Conținutul jocurilor didactice este dependent de sfera cunoştinţelor şi de particularităţile
învăţării la vârsta preşcolară. El poate fi în legătură cu activităţile matematice, cu însuşirea
corectă a limbii române, ori cu elemente ale mediului înconjurător, etc. De asemenea, fiecare joc
didactic se constituie după cerinţele instructiv-educative curente: însuşirea unor cunoştinţe noi,
consolidarea lor, verificarea celor anterioare într-un context nou şi evaluarea lor.
Sarcina didactică se obiectivează pentru copii sub forma unor probleme pe care ei trebuie să le
rezolve în mod independent sau pe echipe: să recunoască, să denumească, să compare, să descrie,
să reconstituie, să ghicească. Problemele trebuie să fie însă accesibile copiilor şi în acelaşi timp
să le solicite eforturi şi investigaţii noi, să le deştepte şi să le menţină viu interesul. Sarcina
didactică trebuie să fie astfel concepută încât să reactiveze nu atât memoria reproductivă, cât mai
ales gândirea cu operaţiile ei, capacitatea de asociere, flexibilitatea, fluiditatea ei.
Regulile jocului didactic reglementează conduita si acţiunile copiilor, având un caracter
prestabilit şi obligatoriu pentru participanţi. Ele arată copilului cum trebuie să joace şi cum
trebuie să rezolve problema pusă în joc, să arate succesiunea acţiunilor în joc. Determinarea
acestor reguli are loc în funcţie de structura particulară a jocului didactic întreprins. In general,
ele indică modul de participare a copiilor în joc şi de apreciere a rezultatelor lor.
Acțiunea de joc este reprezentată prin elemente specifice: descoperirea, ghicirea,
simularea, aşteptarea, întrecerea, etc. Într-un joc didactic pot fi prezente unul sau mai multe
elemente ludice. Numărul mai mare sau varietatea acestora nu conduc însa în mod neapărat la
reuşită. Important este să se realizeze o bună convertire, modelare a lor, după sarcinile didactice.
Acţiunea de joc şi cea instructivă sunt corelate după o formulă originală: învăţarea prin
intermediul jocului, pe căi specifice lui. De aceea prin jocul didactic nu trebuie să înţelegem
simpla alăturare a unor acţiuni ludice cu acţiuni instructive, sau desfăşurarea lor prin alternare, ci
o formă de joc închegată, unitară, în care aceste elemente sunt structurate organic, motivele
jocului conducând la rezolvarea sarcinilor didactice, pe baza unor reguli determinate riguros. De

16
asemenea, elementele de joc sunt cele care fac ca sarcina să fie mai plăcutăşi mai interesantă. Ele
pot fi sub formă de surpriză, de felicitare, de întrecere, elemente care deosebesc jocul didactic de
celelalte jocuri şi activităţi.
Jocul didactic are valenţe formative pronunţate. El deschide copiilor perspective
însemnate de învăţare prin mobilizarea eforturilor proprii în căutarea şi descoperirea unor
rezolvări de situaţii. Problemele în rezolvarea cărora se angajează (descrieri, reconstituiri, serieri,
clasificări după anumite criterii, asocieri şi disocieri diferite, operaţii cu mulţimi etc.) îl solicită
pe copilul preşcolar să caute şi să descopere progresiv legături noi între obiecte, între însuşirile
acestora, între acţiuni, între idei. Sunt acţiuni mintale care conduc prin reorganizări pe plan
mintal, la asimilarea de noi cunoştinţe. Tot prin joc didactic se educă, capacitatea de concentrare
(întreţinută de acţiunea de joc), acuitatea spiritului de observaţie (atât de des solicitat), atenţia
distributivă, independenţa, spontaneitatea şi în anumite limite, flexibilitatea şi fluenţa în gândire.
Jocurile didactice sunt forme specifice ce permit realizarea cu eficienţă a instruirii, având
funcţii diferite pe nivele de vârstăşi pe conţinuturi tematice.
La primul nivel rolul său este de a exersa capacităţile de identificare şi satisface cel mai
bine tendinţa spre acţiune specifică vârstei. El asigură efectuarea în mod independent a unor
acţiuni cu obiectele, stimulând descoperirea prin efort direct a unor proprietăţi obiectuale, care
valorificate şi îmbogăţite vor conduce treptat spre însuşirea unor noi cunoştinţe.
La cel de-al doilea nivel preşcolar, jocul didactic dobândeşte o nouă funcţie, cea de
consolidare şi verificare a cunoştinţelor dobândite, a deprinderilor şi priceperilor formate,
constituind un mijloc de evaluare pentru educatoare.
Jocul didactic îmbină în mod plăcut elementele de învăţare cu cele de joc, în cazul
ultimelor fiind evidentă importanţa psihologică.
Faţă de alte jocuri, jocurile didactice trebuie bine pregătite de educatoare, prin studierea
temeinică a conţinuturilor, fixarea clară a scopurilor, metodelor, procedeelor şi mijloacelor alese
a fi utilizate, astfel că participarea efectivă si afectivă a ei şi a copiilor să confere reuşită deplină
jocului. De o importanţă deosebită sunt elementele de joc, mobiluri ce stârnesc interesul,
curiozitatea copiilor, declanșând “mecanismul” de asimilare de cunoştinţe (surpriza) sau care
antrenează procesele psihice (ghicirea), sau altele menţin trează curiozitatea, stimulând voinţa şi
spiritul colectiv (întrecerea), iar altele satisfac nevoia de mişcare a copilului plin de energie.
Orice joc didactic trebuie sa conţină aceste elemente de joc în cadrul fiecărei secvenţe didactice.

17
 CAPITOLUL III- Rolul jocului matematic în activitățile din grădiniță

3.1. Motivația cercetării

Având în vedere stadiul actual în care se află învățământul românesc și dorința de
modernizare al acestuia, am desfășurat prezenta cercetare pentru a demonstra faptul că jocul
didactic matematic nu mai reprezintă doar o simplă metodă de învățământ.
În ultimii ani, jocul didactic matematic a devenit o metodă complementară în creșterea
motivației pentru învățare a preșcolarilor.
Motivația pentru învățare ocupă un rol definitoriu în procesul dezvoltării copilului.
„Motivația învățării se subordonează sensului general al concetului de motivație și se
definește ca totalitatea mobilurilor care susțin energetic, activează și direcționează desfășurarea
activităților de învățare. Ea conferă sens și coerență actelor de învățare și se trăiește subiecti ca
strae de tensiune rezultând din confruntarea trebuințelor celui ce învață cu modul cum își
reprezintă el dificultatea conținutului, cerințele, situațiile și rezultatele activității de învățare.” (E.
Fulger, 2011, pag. 7)
Trebuința principală copilului este jocul. Această trebuință reprezintă ceva esențial naturii
sale. Așa cum afirma și pedagogul Eduard Claparede, în lucrarea „ Psihologia copilului și
pedagogia experimentală”, în ceece rpivește teoriile jocului, „Trebuința de a se juca este tocmai
ceea ce ne va permite să îmbrăcăm școala cu viață, să procurăm acele mobiluri de acțiune care se
consideră de negăsit în sala de clasă.”. Grădinița reprezintă factorul actival progresului, care
utilizează modalități diverse și eficiente, care să asigure și totodată, să stimuleze creșterea
ritmului de asimilare a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor, având în vedere exigențele și
evoluția societății contemporane.
Potrivit curriculum-ului integrat, pe lăngă metodele clasice, care sunt încă indispensabile
procesului de predare-învățare-evaluare, se pune accent din ce în ce mai mult pe utilizarea
18
metodelor activ-participative. Prin abordarea cuiculumu-ului integrat, educatorul are posibilitatea
îmbinării metodelor moderne cu cele clasice, în funcție de nivelul și de particularitățile
colectivului de elevi. Metodele moderne vin în completarea celor tradiționale și îi determină pe
elevi să coopereze, dezvoltând astfel capatăți multiple, de comunicare, de ascultare reciprocă, de
colaborare cu ceilalți în scopul găsirii unor soluții. Cadrul didactic deține un rol foarte important
în creșterea motivației pentru învățare a preșcolarului, deoarece el este cel care găsește și
integrează eficient metodele și mijloacele de învățare moderne și atractive pentru copiii săi.

Metoda jocului didactic este singura metodă didactică în care predomină activitatea
operațională și care stimulează participarea directă a preșcolarilor în cadrul activității, în diferite
și multiple ipostaze și roluri, specifice fiecărei trepte de vârstă și discipline de învățământ.
Metoda jocului dinamizează activitatea didactică prin intermediul motivației ludice, subordonată
fiind ascopurilor activității de predare-învățare-evlaure.
În cercetarea de față, am decis să demostrez faptul că metodele de activizare, în cazul de
față metoda jocului didactic matematic, îi ajută pe preșcolari să învețe cu plăcere, fiind implicați
în mod direct și activ în procesul de învățare. Prin joc se declanșează interesul față de activitatea
desfășurată și de asemenea, jocul ajută la încurajarea celor timizi și emotivi, spre a fi mai
încrezători în forțele proprii.
Totodată, am ales această temă de cercetare pentru a arata că învățarea preșcolarilor poate
„îmbrăca” un aspect ludic, prin care activitățile să fie mai plăcute și cunoștințele mai ușor de
înțeles. Pe lângă toate aceste aspecte, jocul deține un rol esențial în creșterea motivațiie pentru
învățare a preșcolarilor. Cu cât activitățile sunt mai plăcute, atmosfera mai destinsă, iar învățarea
se realizează în mod distractiv și atractiv, cu atât copiii sunt mai motivați și mai curioși să învețe
și în activitățile viitoare, de fiecare dată.

3.2. Scopul și obiectivele cercetării

Așa cum am prezentat în capitolele anterioare, jocul reprezintă activitatea fundamentală

a copilului, la orice vârstă. Studiind vârsta școlară mică, observăm că jocul nu reprezintă numai o
activitate, ci o modalitate de învățare a noilor cunoștine. Modalitate prin care copiii asimilează și
interiorizează cunoștințe în mod plăcut, destins, într-un cadru formal.

19
 Scopul principal al cercetării îl constituie evidențierea eficienței jocului ca metodă
complementară în creșterea motivației pentru învățare la preșcolar. Prezentarea rolului jocului
didactic în stimularea motivației și activizarea învățării la preșcolari. Evidențierea celor mai
eficiente strategii didactice de valorificare a valențelor instructiv-formative ale jocului didactic.
În activitatea desfășurată la catedră, am pornit de la o afirmație foarte bine punctată,
aparținând Mariei Montessori, aceea că: „Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de astăzi.
Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea
lor. Atunci, să-i învățăm cum să se adapteze .”.
Așa cum și procesul instructiv-educativ actual se bazează pe principiul potrivit căruia
preșcolarii nu trebuie doar „să știe”, ci „să știe să facă ceva”, să aplice cele învățate în viața de zi
cu zi, să găsească soluții problemelor, să descopere și să coopereze pentru rezolvarea unor
dificultăți. Toate acestea se dezvoltă la preșcolari prin intermediul jocului, deoarece este o
metodă flexibilă de abordare a activității, ce permite cadrului didactic să utilizeze strategii
multiple care să-l pună pe copil în diferite situații, pe care el trebuie să le rezolve singur. Prin
acțiunile jocului, copilul dezvoltă priceperi și deprinderi foarte importante, poate uneori
involuntar, fiind prinși în lumea distractivă creată prin joc.

Cercetarea a fost axată pe câteva obiective specifice:

O.1. Idetificarea locului și rolului jocului didactic matematic în stimularea învățării, la
preșcolar;
O.2. Prezentarea rolului jocului didactic matematic ca formă de activitate și ca metodă
complementară de predare-învățare-evaluare la vârsta preșcolară;
O.3. Determinarea importanței corelării jocului didactic matematic cu recompensă în
activitatea de învățare, în scopul creșterii motivației pentru învățare;
O.4. Înregistrarea și valorificarea rezultatelor cercetării în vederea eficientizării
demersului didactic ulterior.

3.3 COORDONATELE MAJORE ALE CERCETĂRII

20
Perioada de cercetare – noiembrie 2017 – mai 2018;

Locul de desfăşurare al cercetării – Grădiniţa cu Program Prelungit nr.2

Eșantion de subiecți-Grupa Mare alcătuită dintr-un număr de 25 de preșcolari cu vârste cuprinse

între 5-6 ani.

În scopul cunoașterii lotului de subiecți și a caracteristicilor principale ale acestora, au

fost colectate informații privind anumite aspecte din viața lor, pentru a se putea face eșantionarea
după criteriul sex, vârsta, tipul familiei de apartenență, de nivelul de studii al părinților.

Sex

48%
52%
fete
baieti

Fig.1. Reprezentarea grafică a preșcolarilor după sex

21
 Vârstă

5 ani
28%

6 ani
72%

Fig.2. Reprezentarea grafică a repartiției copiilor după vârstă

Monoparentală
4%
Tipul familiei Locuiesc cu bunicii
0%

Biparentală
96%

Fig.3. Reprezentarea grafică a repartiției copiilor după tipul familiei de apartenență

22
 Studii
Medii Superioare

40%

60%

Fig. 4: Reprezentare grafică a repartiției copiilor după nivelul de studii al părinților

Grupa Mare cuprinde un efectiv de 25 de preșcolari, dintre care 12 fete şi 13 băieţi.

Copiii provin din familii organizate, unii dintre aceştia având câte un frate sau o sora. Sunt bine
dezvoltaţi din punct de vedere fizic şi intelectual, corespunzător nivelului de vârstă. Dispun de
multă energie, posibilităţi intelectuale şi practice, logică, curiozitate, receptivitate, memorie
bună, capacitate de asimilare şi păstrare a informaţiei.

Vorbirea este în general corectă sub aspectul pronunţiei. Majoritatea sunt capabili să
formuleze propoziţii cel puţin simple, toţi reuşind să se facă înţeleşi. Au formate deprinderi de
muncă intelectuală, de a observa şi de a întreba. Sunt familiarizaţi cu elemente plastice, au
deprinderi tehnice de mânuire a materialelor. De asemenea cunosc schema corporală şi reuşesc
să aibă o coordonare oculo-motorie corectă.

23
3.4. Ipotezele cercetării

Așa cum am prezentat în prima parte a lucrării, motivația se dezvoltă treptat pe

parcursul evoluției omului.
Un copil, pentru a reuși să aibe performanțe la grădiniță, trebuie să beneficieze atât de o
motivație internă, înnăscută, cât și de o motivașie externă, dobândită.
 Condițiile interne constau din fondul ereditar al copilului; dacă acesta a moștenit
de la părinții săi dorința de cunoaștere sau abilități de învățare, acestea vor
influența întregul proces al educației.
 La acest fond ereditar, care la unii indivizi există mai mult și la alții mai puțin, se
adaugă alte elemente, obținute spontan sau pe calea educației școlare, cele mai
importante fiind: deprinderile, priceperile, capacitățile și abilitățile.
Acești două ramuri ale motivației influențează direct dezvoltarea copilului. Este foarte
important pentru un cadru didactic să cunoască motivele pentru care preșcolarii învață. Motivele
reprezintă transpuneri în plan subiectiv a stărilor de necesitate. De asemenea, atunci când acestea
nu există, educatorul are datoria de a căuta metodele și strategile potrivite, prin care să-l
determine pe copil să dorească să învețe, să-l motiveze spre cunoaștere.
La preșcolari, motivele învățării sunt numeroase. Acesta trebui să aibă propriile
motive pentru care să învețe. Cunoașterea acestor motive conduce la adoptarea celor mai bune și
eficiente măsuri și atitudini față de procesul de învățare. Educarea acestor motive reprezintă
cheia succesului în procesul instructiv-educativ.
Cadrul didactic trebuie să fie conștient de faptul că motivația preșcolarui pentru
învățare crește în momentul în care acesta este interesat să cunoască, este curios să descopere
lucruri noi. Motivația pentru învățare crește în momentul în care toată atenția copilului este
îndreptată și captivată de procesul învățării. Din punctul meu de vedere, toate aceste aspecte se
pot realiza doar prin corelarea învățării, care este un proces complex cu finalități bine structurate,
cu jocul, o metodă distractivă, fundamentală pentru întreaga activitate a copilului.
Prin această corelare, învățarea devine o activitate plăcută, care satisface copilului nevoi
specifice, cum a fi: curiozitatea, cunoșterea; funcție preluată din structura jocului.
Ca și premisă psihopedagogiă pe baza căreia s-a întemeiat întreaga cercetare de tip
consultativ se identificată: ca proces, învățarea la preșcolar este mai eficientă dacă se realizează

24
în strânsă legătură cu jocul didactic și recompensa școlară. De asemenea, ca și ipoteză a
cercetării se extrage următoarea afirmație: Gradul de implicare a copiilor în activitățile de
învățare este corelat pozitiv cu frecvența folosirii jocurilor didactice.

3.5. Desfășurarea cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în perioada anului școlar 2017-2018. A implicat un număr de

25 de preșcolari.
Preșcolarii vizați sunt cuprinși în învățământul de masă, provin din familii alcătuite din
ambii părinții, dar și monoparentale, cu situații materiale dintre cele mai eterogene. Provin atât
din mediul urban, cât și din mediul rural. Conform fișei de caracterizare a grupei, este un colectiv
închegat, autonom. În cadrul grupului există relații de colaborare, de sprijin reciproc; în cazul
lucrului în grupuri, preșcolarii își însușesc diverse sarcini și le duc la bun sfărșit. De asemenea,
colegii noi sunt acceptați cu ușurință în cadrul colectivului. Mediile familiale au un nivel
economic și cultural asemănător; sunt relativ apropiate din punct de vedere al vârstei copiilor și
al nivelului de dezvoltare psiho-fizică.
Cercetarea a constat în desfășurarea la Gupa mare a unor activități care au avut la bază
jocul didactic matematic.
A fost alcătuită din mai mult etape:
 în prima etapă s-au desfășurat câteva jocuri-exerciții de creație și s-a aplicat un
chestionar educatoarelor;
 în a doua etapă s-au desfășurat jocuri didactice la disciplinele: matematică și
științe,
 iar în a treia etapă a fost aplicat un scurt chestionar copiilor implicați în cercetare.
Am ales această abordare a cercetării din cauza vârstei mici a preșcolarilor. Astfel dorind
să demonstrez că jocul didactic matematic reprezintă o metodă eficientă și practică de învățare la
preșcolari, care stimulează și motivația.
Jocurile s-au desfășurat la domenii experiențiale diferite, câte 3 jocuri pe săptămână în
zile diferite (luni, miercuri și vineri), realizând astfel o paralelă între zilele în care lecțiile s-au
desfășurat în mod normal și zilele în care jocul a fost integrat în actiivtate de învățare. În cadrul
cercetării, activitățile au fost gândite total diferit, în sensul că au fost organizate integral sub

25
formă de joc. Prin aceste activități, am căutat să ofer copiilor o puternică motivație, să-i antrenez
total în timpul orelor, fără ca ei să simtă învățarea ca pe o greutate. Am încercat să le trezesc
dorința și bucuria de a lua parte, de fapt, la propria lor formare.
Cunoscând bine caracteristicile muncii cu preșcolarii, am căutat modalități cât mai
variate de organizare a jocurilor didactice matematice, întrucât să reușesc a le capta atenția
preșcolarilor.
Scopurile jocurilor au fost diferite, în funcție de conținutul și de tipul lecției. Obiectivele
urmărite au fost stabilite în funcție de particularitățile de vârstă ale preșcolarilor și de rezultatele
obținute anterior de către copii. Ținând cont de dezvoltarea psihică a copiilor și de corelarea cât
mai strânsă a conținutului lecției predate și sarcina propusă, am formulat sarcinile didactice
pentru fiecare joc.
Este cunoscut faptul că jocul didactic are un caracter specific, având în structura sa
reguli ce trebue respectate în momentul în care preșcolarii încep să se lupte pentru a câștiga
jocul. Regulile jocului didactic se fixează în funcție de conținutul și sarcina didactică a fiecărui
joc și dețin un rol foarte important în desfășurarea eficientă a jocului. Ele cuprind indicații în
legătură cu desfășurarea corectă a jocului, cu modul de rezolvare a sarcinii, fie indicații legate de
comportarea copiilor în timpul jocului, ceea ce au voie și ceea ce nu au voie să facă în timpul
activității. Aceste reguli impun jocului un caracter disciplinar. Pe lângă regulile bine stabilite,
elementele de joc au fost alese după criterii precise, fiind atractive și variate. Am folosit surpriza,
aplauzele,întrecerea, ghicirea, personaje surpriză.
Pentru ca jocurile să producă bucurie și să satisfacă nevoia de cunoaștere a copiilor,
întotdeauna am adăugat elemente noi, am complicat sarcina didactică, am introdus noi reguli,
care să stimuleze dorința de câștig. Temele jocurilor au fost alese în funcție de cunoștințele
preșcolarilor la disciplina aleasă și de tipul activității urma a fi predată. Am propus preșcolarilor
prin joc să învingă greutățile printr-un efort de voința, memorie și gândire, fapt ce a condus la
creșterea motivației pentru învățare.

3.6. Etapele cercetării

26
 În această etapă am aplicat un chestionar educatoarelor din județ.
Răspunsurile la chestionar sunt prezentate pentru fiecare întrebare. Pentru unele
întrebări, procentul răspunsurilor este reprezentat prin diagrame.

Item 1: În ce măsură folosiţi jocul didactic matematic?

Rezultatele obţinute oferă informaţii despre cât de folosit este jocul didactic matematic în
activitate.
În măsură potrivită : 10%, în mare măsură : 37% şi în foarte mare măsură 53%.

Rezultatele obţinute în urma evaluării

oferă informaţii despre cât de folosit este jocul didactic matematic :
TOTAL
SUBIECŢI În foarte În măsură În mare măsură În foarte mare
mică măsură potrivită măsură
0 3 11 16
30
0% 10% 37% 53%

in foarte mica masura

0%
in masura
potrivita
10%

in foarte mare masura

53% in mare masura
37%

27
Item 2:Se angajează copiii dumneavoastră în învăţare prin jocul didactic matematic?

Rezultatele obţinute oferă informaţii despre angajarea copiilor în învăţare prin jocul
didactic matematic. În foarte mică măsură: 7%, în măsură potrivită : 13 %, în mare măsură :23
% şi în foarte mare măsură : 57 %.

Rezultatele obţinute în urma evaluării

oferă informaţii despre cât de folosit este jocul didactic matematic de copii :
TOTAL
SUBIECŢI
În foarte mică În măsură În mare măsură În foarte mare
măsură potrivită măsură
2 4 7 17
30
7% 13% 23% 57%

in foarte mica masura

7%
in masura potrivita
13%

in foarte mare
masura
57% in mare masura
23%

28
Item 3:În ce măsură stimulează dezvoltarea gândirii jocul didactic matematic ?

Rezultatele obţinute în urma evaluării

oferă informaţii despre în ce măsură stimulează jocul didactic matematic
TOTAL dezvoltarea gândirii :
SUBIECŢI
În foarte În măsură În mare măsură În foarte mare
mică măsură potrivită măsură
0 3 9 18
30
0% 10% 30% 60%

in foarte mica
masura
0%
in masura
potrivita
10%

in mare masura
30%
in forte mare
masura
60%

29
 Item 4:Utilizaţi jocul în toate etapele lecţiei?

Rezultatele obţinute oferă informaţii despre utilitatea jocului în toate etapele lecţiei. În
foarte mică măsură: în măsură potrivită : 10%, în mare măsură : 37% şi în foarte mare măsură
53%.

Rezultatele obţinute în urma evaluării

oferă informaţii despre cât de folosit este jocul didactic :
TOTAL
SUBIECŢI În foarte mică În măsură În mare măsură În foarte mare
măsură potrivită măsură
2 4 11 15
30
7% 13% 30% 50%

in foarte mic masura in masura potrivita in mare masura in foarte mare masura

7%
13%

50%

30%

30
Item 5:În ce măsură participă copiii timizi la lecţie când folosiţi jocul didactic matematic?

Rezultatele obţinute în urma evaluării

oferă informaţii despre participarea copiilor timizi la lecţie când sunt folosite
TOTAL jocurile didactice :
SUBIECŢI

În foarte În măsură În mare măsură În foarte mare

mică măsură potrivită măsură
0 5 9 16
30
0% 17% 30% 53%

in foarte mica masura in masura potrivita in mare masura in foarte mare masura

0%

17%

53%

30%

31
Item 6: Care sunt cele mai utlizate jocuri didactice matematice?

a. Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunii de multime si operatii cu

multimi.
b . Jocuri didactice matematice pentru insusirea numerelor naturale si calcului matematic.
c. Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunilor de geometrie

Rezultatele obţinute oferă informaţii despre cele mai utilizate jocuri : jocuri – conţinut
fonetic: 33%, jocuri cu conţinut gramatical: 40%, jocuri pentru dezvoltarea vocabularului: 27%.

Rezultatele obţinute în urma evaluării

oferă informaţii despreprocentul de utilizare a ficărei categorii de
TOTAL SUBIECŢI jocuri:
Jocuri didactice Jocuri didactice Jocuri didactice
matematice pentru matematice pentru matematice pentru
insusirea notiunii de insusirea numerelor insusirea notiunilor
multime si operatii naturale si calcului de geometrie
cu multimi. matematic
10 8 12
30 33% 27% 40%

Item 7:În ce măsură se asigură progresul folosind jocul didactic matematic?

32 joc - fonetic vocabular

joc lexical
 Rezultatele obţinute în urma evaluării
oferă informaţii despre progresul al copiilor când sunt folosite jocurile
TOTAL didactice matematic :
SUBIECŢI

În foarte mică În măsură În mare măsură În foarte mare

măsură potrivită măsură
0 3 7 20
30
0% 10% 23% 67%

in foarte mica
masura, 0%

in masura
potrivita,
300%

in mare masura ,
700%

in foarte mare
masura, 2000%

33
Item 8:Bifaţi perioadele în care jocul didactic matematic ar fi mai eficient:
a. învăţământ preşcolar;
b. învăţământ primar;
c. învăţământ gimnazial.
Rezultatele obţinute pun în lumină perioadele mai eficiente pentru utilizarea jocului didactic
matematic.
Învăţământ preșcolar: 83%, învăţământ primar: 10%, învăţământ gimnazial:7%.

Rezultatele obţinute în urma evaluării

oferă informaţii despre perioadele mai eficiente pentru utilizarea
jocului didactic matematic

Învăţământ Învăţământ primar Învăţământ

preşcolar gimnazial
15 13 2
30
50% 43,3% 6,7%

34
 învățământ preșcolar
învățământ primar
învățământ gimnazial

Item 9 Consideraţi că rezultatele obţinute în urma evaluării oferă informaţii despre:

a. activitatea de învăţare a copiilor;

b. activitatea didactică a educatoarului;
c. ambele.
Rezultatele obţinute în urma evaluării oferă informaţii atât despre activitatea de învăţare a
copiilor, cât şi despre activitatea didactică a educatorului (acest răspuns a fost în proporţie de
90%).
10 % dintre educatori consideră că evaluarea oferă informaţii despre activitatea de
învăţare a copiilor..

Rezultatele obţinute în urma evaluării

oferă informaţii despre :

35
TOTAL SUBIECŢI Activitatea de Activitatea Ambele
învăţare a copiilor didactică a
învățătorului

3 0 27
30
10% 0% 90%

36
 activitatea de învăţare a elevului

0%
10%
activitatea didactică a
învăţătorului
90%

ambele

Item 10: Aţi participat la cursuri de formare cu tema ,, Jocul didactic matematic,,?

DA NU

Rezultatele obţinute în urma evaluării

oferă informaţii despre cadrele didactice care au partcipat la
TOTAL SUBIECŢI cursuri de formare pe tema cercetată :
DA NU
11 19
30 37% 63%

37
 0% 0%

da
37%

nu
63%
III.6 Interpretarea rezultatelor

Analizând reprezentările grafice ale rezultatelor obţinute în urma chestionarelor aplicate, în

pre-test şi post-test, se constată o îmbunătăţire a capacităţilor de exprimare a copiilor, în urma
implicării jocurilor didactice matematice ca modalitate de învăţare.
Aplicând diferite jocuri didactice matematice, doamnele educatoare au constatat că s-a
produs o schimbare evidentă a experienţelor cognitive ale preșcolarilor, puse în valoare de
rezultatele obţinute în final.

Prima etapă a cercetării a constat în desfășurarea unor exerciții/ jocuri de creație în

cadrul activităților de Dezvoltare personală, în diferite zile, unul pe săptămână. Exercițiile au fost
realizate frontal, cu întrega grupa de copii. Acestea reprezentau situații reale din viața preșcolară,
pe care pre;colarii nu le-au observat, dar a căror interpretare poate dezvălui aspecte noi,
necunoscute până acum despre activitate de învățare de până acum. Rolul cadrului didactic în
desfășurarea acestor exerciții a fost acela de organizator și îndrumător al jocurilor-execiții.
Exercițiile de imaginație fac referire la nivelul motivației întâlnite la vârstă preșcolară.
Scopul acestora este să-i facă pe copiii să înțeleagă rolul important pe care-l ocupă motivația în

38
cadrul activității de învățare. Înainte de desfășurarea acetor jocuri-exerciții, voi lămuri împreună
cu preșcolarii semnificația termenilor de „motivat” și „demotivat”. Prin aceste exerciții,
preșcolarii vor identifica diferențele dintre un copil motivat și unul demotivat, trăsăturile și
comportamentul acestora în cadrul colectivului și în timpul activității. De asemenea, vor
descoperii propriile motive pentru care învață, făcând o comparație cu preșcolarii implicați în
execițiile propuse. Exercițiile vor fi explicate de către educatoare copiilor, și tot acesta va adresa
întrebări ajutătoare, dacă este nevoie, pentru a face cât mai bine înțeles mesajul transmis prin
desfășurarea acestor exerciții de imaginație.
Primul exercițiu
Învățătoarea propune copiilor să închidă ochii și să-și imagineze un băiat/ o fată, de
aceeași vârstă cu ei, care este chiar în aceeași grupă. Se află la o activitate de matematică.
Respectivul preșcolar obține numai stimulente negative la matematică și nu-i place deloc. În
timpul activității, preșcolarul oftează, stă cu capul pe masă, nu ascultă, iar educatoarea îi atrage
mereu atenția. Preșcolarul are impresia că ceilalți îl resping; este agresiv și agitat.
După explicarea sarcinii, educatoarea adresează câteva întrebări:
- „Ce puteți spune despre atitudinea acestui copil?”,
- „Este o atitudine corectă?”,
- „Este un elev motivat să învețe? ”.
Răspunsurile elevilor:
- „Este un copil cu un comportament greșit.”,
- „Chiar dacă nu-i place matematica, ar trebui să stea cuminte și să asculte.”,
- „Preșcolarul nu are o atitudine corectă. ”,
- „Eu cred că ar trebui să-și schimbe atitudinea. ”
Cadrul didactic completează răspunsurile copiilor, spunând:
 „Elevul din situația pezentată este un elev demotivat, adică un elev care nu-și dorește să
învețe pentru că nu șție de ce să învețe. Este descurajat și lipsit de încredere pentru că el
nu cunoaște motivele pentru care vine la grădiniță. Ce credeți că ar trebui să facem ca să-l
ajutăm? ”
Răspunsurile elevilor:
- „Eu cred că ar trebui să-i spunem că la grădiniță este foarte frumos și că aici învățăm
lucruri noi.”,

39
 - „Trebuie să-l încurajăm și să fim prieteni cu el.”,
Acum este momentul în care preșcolarii se vor gândi la propria persoană și își vor da
seama de ce vin la grădiniță, care sunt motivele personale pentru care învață.
Răspunsurile elevilor:
- „Eu vin la grădiniță pentru că învăț lucruri noi.”,
- „Eu învăț pentru că vreau să mă fac medic.”,
- „Mie îmi place la grădiniță pentru că am mulți prieteni.”,
- „Mie îmi place să învăț pentru că primesc buline vesele.”

Al doilea exercițiu
Învățătoare le prezintă copiilor o situație întâlnită în viața reală, a unui preșcolar de
aceeași vârstă cu ei. Copiii trebuie să-și imagineze un preșcolar care participă la ora de
matematică. Îi place foarte mult și la această materie obține mereu buline vesele. Este atent la
toate explicațiile educatoarei; ridică mână pentru a răspunde; este zâmbitor; pune întrebări pentru
a afla ât mai multe lucruri noi.
După ce elevii au ascultat cu atenție situația prezentată, educatoarea adresează câteva
întrebări:
- „După ce indicii îți dai seama că acest preșcolar este motivat?”,
- „După ce ne dăm seama că preșcolarul își dorește să învețe și să afle cât mai multe?”.
Răspunsurile elevilor:
- „Eu cred că este motivat pentru că este foarte atent.”,
- „Elevul ridică mereu mână să răspundă.”,
- „Zâmbește pentru că îi place mult matematica.”,
- „Este motivat pentru că îi place să învețe la această materie.”

Al treilea exercițiu

40
 Educatoarea propune preșcolarilor să-și imagineze că ei sunt grădiniță și că nu sunt
deloc motivați. Nu sunt atenți la activități, își găsesc alte ocupații în timpul lecțiilor, iar
educatoarea îi atenționează pe tot parcursul zilei.
După explicarea cerințelor, educatoarea adresează câteva întrebări copiilor:
- „Ce aume te deranjează?”,
- „Care sunt motivele pentru care nu te interesează ceea ce faci la grădiniță?”,
- „De ce te simți plictisit?”.
Răspunsurile elevilor:
- „Sunt plictisit pentru că nu-mi place ceea ce fac la școală.”,
- „Activitățile mi se par prea grele.”,
- „Mă deranjează trebuie să învățăm mult.”,
- „Mă simt supărat pentru că nu mai am timp să mă joc.”
Cadrul didactic completează afirmațiile elevilor: „. Acesta se simte plictisit pentru că nu
este atras de activități. Nicio activitate nu i se pare interesantă. Informațiile sunt greoaie și nu le
poate reține dacă sunt prezentate într-un mod tradițional. Are nevoie de puțină susținere și de o
nouă abordare a activităților, din partea educatoarei. Aceasta trebuie să găsească soluțiile pentru
a-i atrage pe copii spre a învăța.”
Al patrulea exercițiu

Educatoarea propune preșcolarilor să-și amintească două situații care nu au

legătură cu grădinița, în care s-au simțit foarte bine și au avut succes. Sitauțiile pot fi legate de:
sport, jocuri cu prietenii, jocuri în parc, cu părinții, bunicii, frații, plimbări cu colegii, etc. din
aceste situații, cu siguranță ai învățat câte ceva, poate fără să vrei.
După prezentarea exercițiului, cadrul didactic adresează elevilor câteva întrebări:

 „Cum te-ai simțit în activitățile respective?”,

 „Ai vrea să te simți la fel și la grădiniță?”,
 „Ce ai învățat din situațiile respective?”,
 „De ce ai avut succes?”.
Răspunsurile elevilor:
 „M-am simțit foarte bine!”,

41
  „M-am distrat alături de prietenii mei și am învățat să dăm de mâncare peștișorilor din
lacul aflat în parc.”,
 „Eu aș vrea să ne jucăm mai mult și la grădiniță
 „Eu am avut suces când echipa mea a câștigat la fotbal.”,
 „Mi-aș dori să ne distrăm împreună cu colegii și la grădiniță”.
Acum este momentul în care se realizează diferența dintre activitățile ce au la
bază jocul, și cele clasice; care activități sunt mai îndrăgite de copii și în cadrul cărora se simt
mai bine, nu încorsetați. Acum copiii conștientizează că și prin joc se poate învăța.

A doua etapă a cercetării a constat în desfășurarea unor jocuri didactice, câte un joc pe
săptămână, Domeniul Științe. Jocurile au fost desfășurate in zilele de miercuri respectând
programa în vigoare de la grupa Mare, tipul și tema lecției din ziua respetivă. Ca orice joc
didactic, acestea vor fi prezentate respectând structura acestui tip de joc și cu explicații
suplimentare.

DOMENIUL ȘTIINȚE: Matematică

Titlu jocului didactic:„Tabloul”
Scopul :
o Consolidarea reprezentărilor copiilor despre formele geometrice;
o Dezvoltarea atenției și a memoriei vizuale;
o Dezvoltarea capacității de selectare și orientare spațială.

Sarcina jocului: Preșcolarii trebuie:

 să identifice și să denumească formele geometrice puse la dispoziție;
 să asocieze figurile și culorile acestora cu obiecte din realitate;
 să așeze figurile corespunzător, astfel încât să rezulte imaginea schematică a acelui
obiect.

42
Regulile jocului:
Colectivul este organizat în 4 echipe. Fiecare echipă primește câte 1-2 plicuri, în care se
găsesc diferite figuri geometrice. Copiii se orientează în selectarea și așezarea elementelor din
plicuri spre obținerea imaginii unui obiect sau a mai multor obiecte din realitate. Liderul va veni
la panou și va așeza tabloul rezultat, verbalizând acțiunile pe care le a făcut.

Elemente de joc: surpriza, recompensa, aplauze, plicurile colorate

Materialul didactic: coli A3 (suportul pentru realizarea tabloului), figuri geometrice în diferite
culori: pătrate, cercuri, ovale, dreptunghiuri, triunghiuri și de diferite dimensiuni, confecționate
din carton, panou, magenți, lipici.
Desfășurarea jocului: Colectivul este organizat în 4 grupe, a câte 5 preșcolari. Educatoarea
distribuie fiecărei grupe câte două plicuri colorate, în care se găsesc diferite figuri geometrice, de
diferite culori și dimensiuni.
Preșcolarii deschid plicurile, observă fiecare figură geometrică, analizând atât
dimensiunea ei, cât și culoare acesteia, astfel încât să asocieze aceste figuri cu obiecte din viața
reală. Prin asamblarea acestor forme geometrice trebuie să construiască pe rând, câte un obiect.
Cu toate obiectele realizate, preșcolarii trebuie să construiască un tablou.
Copiii trebuie să coopereze în grup și să se orienteze foarte bine în selectarea și așezarea
elementelor din plicuri, astfel încât să redea imaginea corectă a obiectului. Unul dintre membrii
echipei, liderul, după ce au realizat tabloul, trebuie să-l afișeze pe tablă, să prezinte toate
acțiunile făcute și să explice ce semnifică tabloul respectiv. Fiecare tablou va fi aplaudat și
recompensat cu o insignă pentru cel mai oiginal tablou realizat din figuri geometrice. Jocul
continuă până când toate echipele își afișează tabloul pe tablă. Se va desfășura mai întâi un joc de
probă, după care se trece la desfășurarea jocului propriu-zis.
Exemplu: Într-un plic se află un oval de culoare verde; un dreptunghi de culoare maro; un pătrat
de culoare galbenă; un triunghi de culoare portocalie; un dreptunghi mai mic de culoare neagră;
un dreptunghi mai mare de culoare roșie; mai multe cercuri albastre și un cerc mai mare de
culoare galbenă. Copiii se sfătuiesc și realizează un tablou cu rmătoarele elemente: un copac, o
căsuță, norii și soarele. La sfârșit, liderul verbalizează acțiunile: „Noi am descoperit în plic un

43
oval de culoare verde și un dreptunghide culoare maro, din care am realizat un copac. Copacul l-
am așezat în partea dreaptă a paginii. În plic am mai descoperit....”

DOMENIUL ȘTIINȚE: Matematică

Titlul jocului didactic: „Rezolvăm rapid și corect!”
Scopul:
o Consolidarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una şi două unităţi
în limitele 1-10;
o Dezvoltarea spiritului de echipă
Sarcina didactică: Preșcolarii trebuie să efectueze operatii de anuare și scădere.
Regulile e joc:Copilul chemat prin atingerea de către magician cu bagheta magică va rezolva
sarcinile date de acesta. Dacă copilul greşeşte este ajutat de coechipieri. Răspunsurile corecte
sunt recompensate cu aplauze şi baghete magice. La final echipa care va avea cele mai multe
baghete va câştiga.
Elementele de joc:prezenţa Magicianului, aplauze, mânuirea materialului, recompensa
Materialul didactic:planşe cu probleme ilustrate, jetoane cu cifre, jetoane cu imagini, un panou
pentru afişarea punctelor (baghetelor magice) fiecărei echipe.
Desfășurarea jocului: Educatoare îl va prezenta copiilor pe magician, care a venit se va juca
împreună cu copiii dându-le diferite sarcini. Grupa este împărţită în două echipe. La început,
Magicianul formulează pe baza materialului ilustrativ probleme pentru fiecare echipă, apoi
problemele vor fi formulate de către copii. Rezolvarea problemelor se realizează de către un
reprezentant al fiecărei echipe care este ales prin rostirea de către Magician a formulei magice:
Ini mini hopşi-aşa / Ieşi la tablă dumneata. Copilul ales să rezolve problema este ajutat de
colegii din echipa lui. Cu ajutorul jetoanelor cu cifre conducătorul echipei scrie exerciţiul
problemei.Se va desfășura mai întâi un joc de probă, după care se trece la desfășurarea jocului
propriu-zis.
Exemplu: Cinci fetiţe se joacă cu mingea. O fetiţă pleacă acasă. Căte fetiţe se vor juca în
continuare cu mingea?
5 – 1= 4.
Magicianul citeşte pentru fiecare grupă probleme-ghicitori.

44
„Într-o curte-s cinci căţei
Pe portiţă pleacă unul
Câţi au mai rămas din ei?”
(3 – 1= 2)
„Şase rate sunt pe lac
Încă una-i sub copac
Dacă le numeri pe toate
Câte fac, ghiceşti nepoate?
(6+1=7)
„Cinci căţei cu botul mic
Jucau fotbal între ei
Doi se iau după pisic
Şi-au rămas acuma……”
(5- 2=3)
„Gâsca mea cea gălbioară
Şi-a scos puii-n ulicioară
Cinci sunt mici şi unul mare
Socotiţi câţi pui ea are?”
(5+ 1=6)
”Sunt opt porumbei pe casă
Şi stau bucuroşi la masă
Doi zboară jos îin drum
” Căţi au mai rămas acum?”
(8-2=6)
”Am pus pentru Nicuşor
Şapte mere la cuptor
Şi mai pun unul la copt
Sunt acum de toate...”
(7+ 1=8)

DOMENIUL: MATEMATICĂ ȘI EXPLORAREA MEDIULUI: Matematică

Titlul jocului didactic: „Rămas bun, dragă grădiniță! Hai la școală!”
Scopul:
o Recunoaşterea şi folosirea simbolurilor „+ ”, „ – ” și „ = ” ;
o Sistematizarea cunoştinţelor privind rezolvarea unor pobleme simple în
concentrul 1-10;
o Dezvoltarea operațiilor gândirii (comparaţia, analiza, sinteza, generalizarea);
Sarcina didactică: Elevii trebuie: să compună și să rezolve probleme care propun operații de
adunare și de scădere cu una sau cu două unități; să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la
număr;să identifice numărul vecin mai mare sau mai mic cu o unitate.
Regulile jocului: Jocul se desfățoară pe două echipe. Fiecare copil tebuie să rezolve sarcinile
date. Fiecare răspuns este aplaudat și recompensat cu câte o față zâmbitoare. Câștigă echipa care
a acumulat cele mai multe fețe zâmbitoare.
Elementele de joc:surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea şi deschiderea
ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoţelului

45
Materialul didactic:ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete reprezentând
rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoţel, diplome
Desfășurarea jocului: La sunetul clopoţelului, câte un copil de la fiecare echipă va veni în faţă şi
va alege din ghiozdan o siluetă pe care va fi scrisă sarcina. Dacă aceasta este rezolvată corect,
echipa sa va primi o faţă zâmbitoare. Clopoţelul va suna de fiecare dată de un anumit număr de
ori şi va veni în faţă acel copil care are în piept cifra corespunzătoare.În final se vor rezolva
probleme pe baza unor versuri.La sfârşitul activităţii toţi copii vor primi diplome.Se va desfășura
mai întâi un joc de probă, după care se trece la desfășurarea jocului propriu-zis.
Exemple de sarcini:
1) Încercuieşte cifra care ne arată câte silabe are obiectul din imagine. (se vor folosi două
imagini: o carte, un stilou.)
2) Alege cifra care corespunde numărului de feţite prezente în sala de grupă. Copilul din cealaltă
echipă va denumi vecinii acestei cifre.
3) Aşează cifrele în ordine crescătoare (descrescătoare).(Pe un panou sunt aşezate mai multe
cifre în dezordine. Ex: 3, 7, 8, 5, 6. Copiii aşează 3, 5, 6, 7, 8.)
4) Aşează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul;
- pune deoparte atâtea cercuri câte anopimpuri sunt cu zăpadă;

5) Aşează atâtea pătrate galbene câte degete ai la ambele mâini;

- pune deoparte atâtea pătrate câte degete arătătoare ai la ambele mâini.

DOMENIUL ȘTIINȚE: Matematică

Titlul jocului didactic:„Cu cifrele în lumea basmelor”
Scopul:
o Efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere folosind corect simbolurile matematice: „+”,
„-”, „=”;

Sarcina didactică: Elevii trebuie:

 să efectueze operații de adunare și de scădere cu un element;
 să raporteze corect cantitatea la număr și numărul la cantitate

46
Regulile jocului:Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate şi va aşeza
cifra corespunzătoare. La cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu tot atâtea elemente câte
elementeare cea indicată. Dacă nu rezolvă corect sarcina, alt copil va veni să corecteze greşeala.
Elementele de joc:surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.
Materialul didactic:tablouri cu imagini din poveşti, siluetele personajelor, cifre, grupe diverse
legate de personajele din poveştile cunoscute.
Desfășurarea jocului: Educatoarea afişează un tablou dintr-o poveste, îl intuieşte cu ajutorul
copiilor, apoi ei vor rezolva sarcinile cu conţinut matematic. Se pot afişa patru-cinci tablouri din
poveştile cunoscute.Altă variantă a jocului ar fi : se vor afişa imagini cu scene din poveştile sau
basmele cunoscute. Spre deosebire de prima parte a jocului, grupele, cifrele şi exerciţiile
matematice vor fi intenţionat aşezate greşit. Copiii vor trebui să sesizeze greşelile şi să le
corecteze.Se va desfășura mai întâi un joc de probă, după care se trece la desfășurarea jocului
propriu-zis.

Exemplu:
Tabloul afişat prezintă o secvenţă din basmul Albă-ca-Zăpada.
1. Câţi pitici sunt în imagine ?
2. Aşezaţi cifra corespunzătoare numărului de pitici.
3. Formaţi o grupă de pătuţuri în care să fie tot atâtea câţi pitici sunt.
4. Formaţi o grupă de scăunele în care să fie cu unul mai multe decât pătuţurile.
5. Un pitic pleacă la plimbare. Câţi au rămas ?
Această sarcină implică rezolvarea şi afişarea exerciţiului matematic : 7 – 1 = 6.
6. Câte personaje sunt ? (piticii şi Albă-ca-Zăpada) : 7 + 1= 8.

Proiect didactic

Nivelul: Grupa mare

Tema proiectului: “Din lumea celor care nu cuvanta”

Tema subproiectului: “La fermă”

47
Tema activităţii: “Ferma hazlie”

Forma de realizare: Activitate integrată ALA 1 + A.D.E

Tipul activităţii: verificare şi consolidare de cunoştinţe

Scopul activităţii: Formarea şi consolidarea cunoştinţelor copiilor despre animale domestice

întâlnite la fermă;

Elemente componente ale activitatii integrate:

ADP:” Bună dimineaţa , fermierule…(nume)! Bine ai venit la gradiniţă!”
Rutine: “ Singur mă descurc” (deprindere de autoservire)
Tranziţii: “Graiul animalelor” joc cu text şi cant;
“Şirul fermierilor”-exerciţii de mers în coloană
ALA 1:
 Artă: “Animale de la femă”-aplicaţie cu diferite materiale din natură;
 Joc de rol: “Micii fermirei”;
 Bibliotecă: “Cartea poştală cu animale domestice”

ADE: DS şi DEC (activitate integrată)- „Ferma hazlie” (joc didactic matematic şi pictură)
ALA 2: “ Ferma muzicală” (joc de mişcare)

Obiective operaţionale:

O1- să raporteze numărul la cantitate şi invers;

O2- să numere crescător şi descrescător în limitele 1-5;
O3- să realizeze lucrări plastice perfecţionându-şi deprinderea de a picta;
O4- să lipească pe suprafaţa propusă elementele corespunzătoare, în vederea realizării unei
lucrări estetice şi originale;
O5- să imite acţiuni simple de îngrijire a animalelor domestice;
O6-să respecte regulile jocului.

48
Regulile jocului: Copiii sunt aşezaţi în semicerc. Cu ajutorul versurilor: „Căţeluşul Azorel îl
alege doar pe el!” şi al unui căţel-mascotă, educatoarea alege un copil care vine şi extrage un plic
în care se află un os pe care este scrisă sarcina de lucru: copilul rezolvă sarcina. Se procedează
astfel pană se epuizează toate oasele.
La complicarea jocului, căţeluşul Azorel, cel care păzeşte ferma, alege doi copii, care la
randul lor îţi aleg coechipierii, formand astfel două grupe de lucru. Fiecare grup de copii are de
realizat un poster cu tema zilei „Ferma hazlie”, respectand cerinţele transmise de educatoare.

Sarcina didactică: Numărul în limita 1-5 cu expunerea acţiunii în limbaj matematic

corespunzător; Asocierea cantităţii la număr respectiv la cifră şi invers; Obţinerea unor efecte
plastice prin tehnici specifice picturii (tehnica şabloanelor aplicate).

Elemente de joc: surpriza, căţeluşul-mascotă, versurile cu rimă, mânuirea materialelor,

aplauzele.

Resurse procedurale:
- Metode şi procedee didactice: jocul, conversaţia, instructajul-verbal, exerciţiul,
demonstraţia,”Turul galeriei”, lucrul în echipă.
- Mijloace de învăţământ: scrisoare, plicurile primite prin poştă, plicuri, căţeluş-mascotă,
bileţele os cu sarcini de lucru, machetă-suport „Ferma hazlie, adăposturi pentru animale
(grajd, coteţ), siluetele unor animale domestice, carioci, panză albă, tempera, şabloane-
animale de la fermă, pensule, palete pentru culori, şerveţele umede, postere cu imaginea
unei ferme, jetoane cu animale domestice, diplome-„ Cel mai harnic fermier”, stimulente.
- Forme de organizare: frontal, pe grupuri.
- Metode de evaluare: verificare orală, observarea curentă a comportamentului copilului,
aprecieri stimulative, analiza răspunsurilor şi a produselor activităţii, corectarea imediată
a răspunsurilor.
Resurse bibliografice:
- Laurenţia Culea – „Aplicarea noului curriculum pentru educaţie timpurie – O
provocare?”, Editura Diana, Piteşti, 2009;
- „Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor între 3 – 6/7 ani”, MECT, 2008;

49
 - „Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3 – 6/7 ani”, MECT,
2008.
Durata: 1 zi.

Evenimentul Conţinut ştiinţific Metode şi Mijloace Form

didactic procedee de organ
didactice învăţăma
nt
1. Moment Asigurarea unui climat educaţional favorabil -pregatirea -calculator Frontală;
organizator prin: aerisirea sălii de grupă; aranjarea materialelor
ic mobilierului; pregătirea materialului didactic necesare pe
necesar. parcursul
Întalnirea de dimineaţă: activităţii;
1. Salutul: porneşte de la educatoare şi apoi la -aerisirea sălii de
întreaga grupă: “Bună dimineaţa, grupă.
fermierule…(nume)! Bine ai venit la grădiniţă!”
Prezenţa: Se va verifica dacă fotografiile
tuturor copiilor prezenţi sunt întoarse.
Calendarul naturii: Se completează la panou:
-Ce zi a săptămanii este astăzi?
-Cum este vremea?
-În ce anotimp suntem?

50
 2. Activitatea de grup/Împărtăşirea cu
ceilalţi:
-Se cere copiilor să îşi exprime preferinţa pentru
un animal domestic de la fermă, să îl identifice
pe panoul expus şi să îl arate colegilor. Copilul
trebuie să motiveze de ce îi place acest animal.
Exemplu: “Mie îmi place văcuţa pentru că ne dă
mult lapte”.

2. Captarea Se descoperă primul colet primit de la prietenii Surpria Plic Frontal

atenţiei lor, de la o altă grădiniţă, care conţine biletele cu
sarcini de lucru. Conversaţia Scrisoare

3. Anunţarea “Astăzi, noi, în calitate de fermieri, vom petrece Conversatia Scrisoare Frontal
temei şi a o zi din viaţa noastră la fermă, unde vom afla o
obiectivelor mulţime de lucruri despre animale domestice, Plicuri
despre activitatea fermierului şi despre modul în colorate
care acesta îngrijeşte fiecare animal în parte,
oferindu-i iubire şi protejandu-l de orice
pericol.” Prietenii lor le mai propun desfăşurarea
unui joc, numit “Ferma hazlie”, în care va trebui
să se joace cu obiecte şi siluete înfăţişand
animale de la fermă, pe care le vor grupa,
număra şi picta, respectand fiecare sarcină din
plicurile trimise.

4. Reactualizarea Se cere copiilor să-şi reamintească care sunt Conversaţia Imagini cu frontal
cunoştinţelor animalele de la fermă pe care le cunosc, găsind animale
răspunsul corect la ghicitorile propuse de Ghicitorile de la
educatoare. fermă

51
5. Dirijarea Prin intermediul tranziţiei “Graiul animalelor”, Animăluţe Frontal
învăţării copiii ajung în ritmul muzicii la centrele de de pluş
interes deschise.
Se vor intui materialele puse la dispoziţie pentru Explicaţia Mulaje de
fiecare centru. animale

Observaţia Recipient
La central Joc de rol, copiii vor interpreta rolul cu
unui fermier purtand la gat o eşarfă colorată. mancare
Aceştia sunt solicitaţi să denumească materialele pentru
puse la dispoziţie (animale de pluş, mulaje de Conversaţia animale
animale domestice, recipient pentru mancare, (grau,
perie de animale, lopăţică, foarfecă de jucărie porumb,
pentru tuns lana oilor, găletuşă, adăposturi fan, iarbă-
pentru animale). “Micuţii fermieri” vor imita din hartie Individual
acţiuni simple de îngrijire a animalelor (hrănire, creponată)
periaj, tuns).
Perie de
animale

La central Artă, copiii vor primi siluetele unor Lopăţică

animale domestice, din carton alb, pe care va Greblă
trebui să aplice diferite materiale din natură (fir
de lană roz, alb, negru, maro, vată), respectand Foarfecă
culoarea fiecărui animal ales. de jucărie

Adăpostur
i pentru
animale
Joc didactic de la

52
 fermă
La central Bibliotecă, copiii vor avea de realizat
o carte poştală cu animale domestice, cu scopul Machetă-
de a fi trimisă prin poştă unor prieteni de la altă suport
grădiniţă din oraş. Vor aplica pe cartonul colorat,
prin lipire, siluetele unor animale. Vor purta un Siluete ale
scurt dialog despre animalul domestic animalelor
ales.Cărţile poştale realizate vor fi introduce în domestice
plicuri pregătite anterior de educatoare, cu Exerciţiul
numele expeditorului-sigla grupei “Fluturasii”, Fir de
al destinatarului- sigla grupei “Ursuleţii” şi lana de
timbre pentru a fi preluate de poştă. diferite
culori
Vată

Pensule In perechi

Lipici

Tranziţie: “Hai să ne plimbăm din nou la Carton

fermă”. alb, poze
cu
animale
de la
fermă

a) Explicarea şi demonstrarea jocului Creioane

Se explică copiilor regulile jocului şi modul de colorate
desfăşurare al acestuia. Se formează două grupe:
grupa pisicutelor si grupa oitelor. Copilul numit Lipici
de educatoare cu ajutorul versurilor “Căţeluşul

53
Azorel îl alege doar pe el!” şi al unui căţeluş- Plicuri
mascotă, extrage un plic, în interiorul căruia se
află un os cu sarcina de lucru. Copilul rezolvă Timpre
sarcina, procedandu-se astfel pană se epuizează
toate bileţelele. Se execută apoi jocul Cutie
demonstrativ, răspunsurile corecte fiind poştală
aplaudate.

b) Jocul de probă
Cu ajutorul educatoarei se desfăşoară un joc de
probă de către 1-2 copii.

c) Jocul propriu zis

În timpul executării jocului, educatoarea
urmăreşte realizarea obiectivelor propuse,
coordonează buna desfăşurare a acestuia şi Machete
sprijină pas cu pas derularea lui, respectand “Ferma
regulile stabilite. hazlie”
Grupa 1 Sarcina 1: Numără pisicile de pe Plicuri
machetă! colorate
Sarcina 2: Numără căţeii de pe machetă! Oase cu
Grupa 2 Sarcina 1: Alege de pe machetă 4 sarcini de
porci şi aşează-i în coteţ. lucru
Sarcina 2: Lipeşte pe adăpostul porcilor cifra
care corespunde numărului lor. Siluete cu
Grupa 1 Sarcina 3: Mergi la machetă şi alege animale
tot atatea oi cat îţi indică cifra şi aşează-le la de la Pe grupuri
adăpostul lor. fermă
Sarcina 4: Alege de pe machetă tot atatea vaci Jetoane cu
cat îţi indică cifra şi aşează-le la adăpostul lor. animale

54
 Sarcina 5: Alege un prieten şi mergeţi împreună domestice
la panou şi lipiţi 4 porci. Alege din coşuleţ cifra Jetoane
care corespunde numărului 4. cifre
Grupa 2 Sarcina 3: Numără animalele din Panou
grajd şi alege din coşuleţ cifra corespunzătoare
numărului lor.
Srcina 4: Alege un prieten şi mergeţi împreună
la panou şi lipiţi 3 oi. Alege din coşuleţ cifra
care corespunde numărului 3.
Sarcina 5: Alege un prieten şi mergeţi
împreună la panou şi lipiţi 2 porci. Alege din
coşuleţ cifra care corespunde numărului 2.

Complicarea jocului Planşă

6. Obţinerea Sarcina 6: Fiecare copil pictează folosind Exerciţiul model
performanţei materialele puse la dispoziţie, tot atatea animale Panze albe
cat indică cifra de pe pana albă. Munca în grup Palete Pe grupuri
Se descoperă cel de-al doilea colet primit de Conversaţia pentru
la prietenii lor, de la o altă grădiniţă, în care se culori
află materialele necesare desfăşurării acestei Şabloane
sarcini. Şerveţele
umede

Se prezintă copiilor modelul executat de

prietenii lor şi se solicita analiza acestuia: “Ce au
pictat copiii pe această panză?” “Caţi cai au
pictat copiii?”, “Caţi porci au pictat copiii?”,
“Cate oi au pictat copiii?”.
Se recunosc şi se denumesc materialele puse
la dispoziţie: două panze albe, şabloane ale unor
animale domestice, pensule, tempera, şerveţele

55
 umede.

Se explică şi se demonstrează modul de lucru

pentru îndeplinirea sarcinii:
-Fiecare echipă se aşează la masa de lucru
-Fiecare copil îşi alege un şablon al unui animal
de la fermă
-Se aşează şablonul pe panza albă
-Cu ajutorul pensulei, întindem uniform culoarea
pe şablonul ales
-Îndepărtăm cu atenţie şablonul, fără să întindem
culoarea
-Nu folosim multă apă
-Folosim şerveţele umede pentru a ne şterge
manuţele

 Exerciţii de încălzire a muşchilor mici

ai mainilor
Se execută cu copiii cateva exerciţii de încălzire
a muşchilor mainii: “Ne jucăm, ne jucăm/Cu
palmele noi ne jucăm”şi se urează “Spor la
lucru!”.
 Realizarea propriu-zisă a lucrării
În timpul executării lucrării educatoarea îi
urmăreşte, îi îndrumă, îi încurajează sau îi
sprijină, acolo unde e cazul.

7. Asigurarea Sala de grupă va fi amenajată corespunzător Jocul Frontal

retenţiei şi a desfăşurării jocului de mişcare. Măsuţele de Scăunele
transferului lucru vor fi amplasate cat mai departe de spaţiul Instructajul verbal pentru

56
 în care se va desfăşura jocul. Se face un cerc din fiecare
atatea scăunele cat numărul participanţilor, mai jucător
puţin unul.
Se anunţă tema şi se expune conţinutul la nivelul Eşarfe de
de înţelegere al copilului, menţinandu-se fermier
principalele reguli. Fermierii dansează în jurul
scaunelor pe muzică pană cand aceasta este
oprită. În momentul în care muzica se opreşte
fiecare fermier trebuie să-şi găsească un scaun.
Cel care rămane fara loc, va dansa în mijlocul
cercului sau în alt loc amenajat pentru asta dar
aproape de cercul dansatorilor.
La fiecare sfarsit de rundă se scoate cate un
scaun din joc. Dansul continuă pana cand
ramane un singur scaun, caştigător fiind copilul
care reuşeşte să se aşeze primul pe ultimul
scaun.

8. Evaluarea Lucările realizate de copii se expun în sala de Metoda “Turul Sfoară Frontal
activităţii grupă şi se solicită copiilor şă le analizeze. Se galeriei”
insistă ca fiecare să argumenteze aprecierile
făcute, raportandu-le la cerinţele de lucru
stabilite la începutul activităţii.

9. Încheierea Se fac aprecieri asupra participării copiilor la Conversaţia Diplome Frontal

activităţii activităţi şi privind contribuţia lor la reuşita
echipei de lucru. Toţi copiii sunt premiaţi cu cate
o diplomă “Cel mai harnic fermier”.

57
 PROIECT DIDACTIC

GRUPA: MARE

DENUMIREA ACTIVITATII : Activitate matematica

TEMA : "Numeratia în concentrul 1-10"

TIPUL DE ACTIVITATE : consolidare - verificare

SUBIECTUL ACTIVITATII : "Ghici, ghici"

MIJLOC DE REALIZARE : joc didactic

SCOPUL ACTIVITĂŢII: Evaluarea capacitatii de a numara constient în limitele 1-

10

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

La sfârsitul activitatii copiii vor fi capabili sa:

O1 - sa numere crescator si descrescator în limitele 1-10;

O2 - sa stabileasca vecinii unui numar:

O3 - sa raporteze numarul la cantitate si invers;

O4 - sa formeze multimea ceruta de cifra;

O5 - sa sesizeze schimbarea intervenita în multimea de pasari;

58
O6 - sa recunoasca cifrele în limitele 1-10;

O7 - sa mânuiasca paletele cu cifre corespunzator cerintelor.

SARCINA DIDACTICA :

sa formeze multimi de pasari de curte dupa diferite criterii;

sa identifice si sa selecteze paletele cu cifre corespunzatoare numarului

pasarilor de curte din multime;

sa observe diferite schimbari în multimile formate.

REGULI DE JOC: grupa e împartita în trei echipe; copilul solicitat formeaza

multimea de pasari ceruta de mine; un reprezentant din a doua echipa numara

elemntele multimii; un reprezentant al celei de-a treia echipe alege paleta cu cifra

corespunzatoare; raspunsurile corecte sunt apreciate cu aplauze si buline.

ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauzele, întrecerea, miscarea.

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII :

sala de grupa va fi aerisita;

-intrarea copiilor în sala de grupa se va face organizat;

-materialul didactic fi pregatit pe o mesuta;

-se va pregati un panou pentru marcarea scorului;

- scaunele vor fi asezate pe trei echipe în forma de careu.

STRATEGII DIDACTICE:

59
 a) metode si procedee: jocul, observatia, conversatia, explicatia, mânuirea
materialului, problematizarea, surpriza, aplauzele.

b) Mijloace didactice: siluetele pasarilor de curte, palete cu cifre de la l la 10, panou,

buline.

c) material bibliografic :

1. "Programa activitatilor instructiv - educative în gradinita de copii", Bucuresti

2000 ;

2. "Activitati matematice în gradinita", G.Beraru, M.Neagu, Edituta Polirom, Iasi

l997;

DURATA : 30 minute
DESFĂSURAREA ACTIVITĂŢII

Etapele activitatii Continutul stiintific Strategii Evaluare

didactice
1.Moment organizatoric Se pregateste sala de grupa pentru
desfasurarea activitatii în conditii
optime.
2.Captarea atentiei Intuirea materialului didactic : Observatia Aprecieri
"Ghici, cine se ascunde în casuta?" Conversatia verbale
(siluetele pasarilor de curte) Surpriza
3.Anuntarea temei si a Astazi vom numara câte pasari sunt
obiectivelor în curte. Ne vom aminti sa
numaram crescator si descrescator,
vom vedea care sunt vecinii
numerelor, vom forma multimi de

60
 pasari.
4.Reactualizarea Se va cere copiilor sa numere Conversatia Frontala
cunostintelor crescator si descrescator în limitele Exercitiul
1-10.
Un copil este îndemnat sa
numeasca cifra de pe paleta.Un alt
copil va indica vecinul din stânga,
alt copil va indica vecinul din
dreapta.

5.Prezentarea Se împart copiii în trei echipe. Explicatia

continutului si dirijarea Copilul numit din prima echipa Demonstratia Frontala
învatarii vine la mesuta si formeaza Exercitiul Frontala
multimea puilor. Apoi, un copil din Aplauze Individuala
echipa a doua vine, numara si Buline la
spune câte elemente are multimea. panou
Alt copil, din cea de-a treia echipa, Exercitiul
vine si arata paleta cu cifra Problematizarea
corespunzatoare multimii formate
de copilul din prima echipa.
Toate raspunsurile corecte sunt
rasplatite cu aplauze si buline la
panou.
Se continua jocul pâna se formeaza
toate multimile pasarilor de curte.
Copiii sunt rugati sa închida ochii.
Educatoarea mai pune în multimea
gainilor înca o gaina.
- Ghici, ce s-a întâmplat în
multimea gainilor? - Un copil va
veni si va numara gainile, alegând

61
 paleta cu cifra corespunzatoare.
6.Obtinerea performantei Copiii sunt rugati sa fie atenti la Ghicitori Frontala
si asigurarea ghicitorile educatoarei (câte una Problematizarea
feed-back-ului pentru fiecare echipa). Exercitiul
sase rate sunt pe lac
Înca una-i sub copac
Daca le numeri pe toate
Câte sunt, ghicesti nepoate?
Sunt cinci gâste laolalta,
Una pleaca înspre balta.
Câte sunt acum de toate?
Closca striga dupa pui:
Puii mamei, pui-pui-pui!
Noua-s galbeni, aurii,
Iara altu-i gri.
Câti pui are closca, dragi copii?
Copilul care ghiceste despre ce
cifra este vorba vine si o cauta
printre cifrele aflate pe mesuta
educatoarei.
7.Evaluarea activitatii Se stabileste echipa câstigatoare. Individuala
Frontala
8.Încheierea activitatii Se fac aprecieri asupra modului de Conversatia Aprecierea
participare a copiilor la activitate. Explicatia verbala
Observatia

3.7. Analiza și interpretarea rezultatelor

62
 În procesul de analiză și interpretare a datelor cercetării s-au utilizat procedee
diversificate spre a contura cât mai multe caracteristici definitorii ale jocului didactic matematic
și eficiența acestuia în creșterea motivației pentru învățare la preșcolari. În procesul de analiză a
rezultatelor cercetării au fost luate în considerare mai multe variabile. Acestea au fost stabilite în
concordanță cu particularitățile de vârstă ale preșcolarilor și cu modul lor de gândire. Variabilele
urmărite în demersul cercetării au fost următoarele:
 Dorința de cunoaștere a copiilor. Preșcolarul este un adevărat „burete” care absoarbe toate
informațiile, acest fap fiind datorat dezvoltării rapide a capacităților intelectuale ale acestora.
O accentuată dorință de cunoștere poate conduce la o motivare intrinsecă cu consecințe
sigure auspra eficienței școlare de mai tâziu.
 Modul cum reacționează preșcolarii la însușirea noilor cunoștințe. Acestea pot genera
anumite trăiri la preșcolar care conduc spre reacții de satisfacție sau insatifacție cu efecte
pozitive sau negative în cadrul acțiunilor viitoare.
 Modul cum reacționează preșcolarii la gradul de dificultate al cerințelor de învățare.
Preșcolarii sunt cei care își pot regla eficient resursele spre rezolvarea sarcinii primite, în
funcție de gradul ei de dificultate.
Începând cu prima parte a cercetării, în urma desfășurării jocurilor-exerciții de
imaginație, se observă faptul că motivația preșcolarilor este puțin deficitară. Răspunsurile
copiilor ne arată faptul că noi, oamenii, stăpânim foarte bine arta de a ne demotiva singuri, pe noi
înșine, dar și pe cei din jurul nostru. Dar trebuie să înțelegem că așa cum există demotivare,
există și motivare. În urma răspunsurilor preșcolarilor am constatat faptul că aceștia au nevoie de
sprijin în identificarea resurselor ce conduc spre motivare. Copiii trebuie să fie apreciați și
sprijiniți în tot ceea ce fac. Prin aceste tipuri de exerciții, am ajutat copiii să-și găsească cât mai
multe resurse, cum ar fi: inteligența, perseverența, curiozitatea, curajul, optimismul, încrederea,
care să-i ajute în realizarea sarcinilor din grădiniță. Aceștia au conștientizat faptul că, dacă
apelează la acestea la fiecare lecție, drumul spre succes este mai ușor de parcurs. Conștientizarea
acestor resurse îi va ajuta pe copii să reușească în orice încercare. Resursele personale ale
fiecărui preșcolar trebuie îmbinate și exploatate în cadrul fiecărei leții, astfel motivația pentru
învățare va cunoaște drumul evoluției, ci nu pe cel al degradării.
Jocurile-exerciții de imaginație au creat pentru copii diferite situații din viața reală a
preșcolarilor; situații care cu adevărat se întâmplă și în colectivul lor. În timpul desfășurării

63
acestora, fiecare elev s-a pus în situația prezentată și a încercat să răspundă la întrebările
adresate, în funcție de propria conștiință și de propriile trăiri. Odată cu accesarea resurselor
personale se produce demersul personal, ținând cont de caracterul unic al fiecăruia, de valorile și
convingerile proprii și de trecutul fiecăruia. Conștintizarea și accesarea resurselor conduc spre o
motivație mai ușor de realizat, pentru a acționa în vederea atingerii obiectivelor propuse. Dacă
preșcolarii sunt conștienți de ceea ce ne motivează, și de asemenea de ceea ce îi poate demotiva,
preșcolarii vor căuta împrejurimile favorabile, prin care motivația crește, și vor evita pe cât
posibil situațiile care îi pot demotiva.
În a doua parte a cercetării, în cadrul căreia jocurile didactice și-au pus amprenta,
analiza și interpretarea rezultatelor s-au realizat prin intermediul observării directe a
preșcolarilor. Jocurile didactice utilizate au fost alese în legătură cu temele din săptămânile
respective și au respectat particularitățile de vârstă și individuale ale fiecărui preșcolar, dar și ale
colectivului, ca întreg. Scopurile jocurilor didactice desfășurate pe parcursul cercetării au cuprins
arii vaste de dezvoltare, la domeniul științe-matematică.
Jocurile didactice matematice s-au desfășurat în sala de grupă, fiecare joc a presupus
amenajarea spațiului educațional în funcție de cerințele jocului. Forma de organizare a jocurilor
didactice matematicea fost diversă: frontală, pe grupe, în echipe, în perechi; dar s-a bazat mai
mult pe lucrul în echipă, fapt ce i-a bucurat și le-a captat atenția preșcolarilor.
Gradul de implicare a copiilor în activitățile de învățare a fost tocmai influențat de
materialele utilizate pe parcursul jocuilor.
Materialele didactice utilizate au dintre cele mai diverse:
jetoane, imagini viu colorate, jucării ale copiilor, diferite obiecte, fișe de lucru,
cuburi colorate cu litere, litere, carte cu ghicitori, tablă, personaj surpriză, coli
colorate, markere, o minge colorată, coli A3 (suportul pentru realizarea
tabloului),
figuri geometrice în diferite culori: pătrate, cercuri, ovale, dreptunghiuri,
triunghiuri și de diferite dimensiuni, confecționate din carton, tablă, magenți,
lipici,
tablouri cu imagini din poveşti, siluetele personajelor, cifre, grupe diverse legate
de personajele din poveştile cunoscute,cântece despre animale, medalioane
reprezentând „mame” și „pui” ai diferitelor animale cunoscute copiilor, fie

64
 domestice, fie sălbatice,15-20 de jetoane de aceeați dimensiune ce redau
imaginea unei viețuitoare cunoscute de copii, cu părți ale altei viețuitoare;
jetoane reprezentând imaginea corectă a acelorași animale, plicuri colorate,
panou.
Elementele de joc, una dintre cele mai importante componente din structura jocului
didactic, am încercat să fie cât mai atractive, și totodată distractive pentru copii. Pe parcursul
jocurilor didactice am utilizat : aplauze, surpriza, concurs, mânuirea materialelor, deplasarea,
lucrul cu fișa , mânuirea jetoanelor, întrecerea, corectarea greșelilor, jetoane, onomatopee,
prezenţa Magicianului, aplauze, mânuirea materialului, recompensa, întrecerea, recompensele,
închiderea şi deschiderea ochilor, deplasarea, sunetul clopoţelului.
Sarcinile didactice au fost stabilite ținând cont de particularitățile de vârstă și
inidividulae ale copiilor participanți și au fost prezentate într-un limbaj accesibil tuturor elevilor.
Sarcinile didactice au fost explicate clar, concis și direct de către cadrul didactic coordonator.
Regulile jocului, de asemenea au fost prezentate clar și repetate pe parcurusl jocurilor, atunci
când era cazul. Desfășurarea jocurilor a cuprins două etape pentru fecare joc: în prima etapă a
fost desfășurat jocul de probă, pentru a mă asigura că toți copiii au înțeles sarcina și regulile
jocului, iar în a doua etapă a fost desfășurat jocul propriu-zis, care s-a sfârșit de fiecare dată cu
un câștigător și cu o recompensă pentru fiecare participant. Unele dintre jocurile didactice
pregătite au avut mai multe variante de desfășurare care au fost prezentate, dar numai prima
variantă a fost aplicată în cadrul cercetării.
Am utilizat această metodă, de a desfășura lecțiile sub forma jocurilor didactice,
deoarece consider că este cea mai bună metodă de a demonstra faptul că motivația pentru
învățare a școlarilor mici crește prin jocurile didactice. Sunt de părere că în urma desfășurării
lecțiilor sub metoda jocului deja s-a vaăzut un rezultat. Copiii au fost foarte încântați de jocurile
pregătite, iar atenția lor a fost atrasă pe tot parcursul celor 45 de minute. Atmosefra creată prin
joc a fost una distractivă, destinsă, de bună dispoziție. Copiii au dat frâu liber imaginației, s-au
concentrat spre reolvarea sarcinilor jocurilor, au colaborat, s-au ajutat reciproc unii pe alții, au
lucrat cu plăcere, nefiind constrânși de structura clasică a lecțiilor anterioare. După finalizarea
fiecărui joc, elevii au fost întrebați cum s-au simțit, fapt ce a determiat creșterea încrederii de
sine și conștientizarea faptului că și părerea lor contează. În urma desfășurării acestei serii de

65
jocuri didactice, școlarii au conștientizat faptul că învățarea se poate realiza și în mod distractiv,
prin joc.
Consider că învățarea, la vârsta preșcolară, nu trebuie să se realzeze cantitativ, ci
calitativ. Metoda jocului didactic matematic are câteva avantaje foarte importante pentru
creșterea calității procesului de învățare, printre care:
o Stimulează inițiativa tuturor copiilor să se implice activ în sacina didactică, exersând atfel
capacitățile de analiză și e luare a deciziilor corecte;
o Exersează capacitățile si priceperile copiilor în context și situații variate;
o Asigură punerea în practică a cunoștințelor;
o Asigură un parcurs interactive al actului de predare-învățare-evaluare;
o Se adaptează nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev;
o Valorifică și stimulează potențialul unic și creativ al elevilor;
o Dărâmă speculațiile potrivit cărora preșcolarii învață doar pentru un califiativ;
o Asigură o mai bună interiorizare a cunoștințelor;
o Reprezintă o activitate plină de răspundere, atât din partea preșcolarilor, cât și din partea
cadrului didactic coordonator.
Având în vedere atât avantajele pe care le deține utilizarea metodei jocului didactic
matematic în procesul de învățare, cât și modul de desfășurare a activităților, este clară eficiența
jocului didactic matematic în creșterea motivației pentru învățare la preșcolar.
Pe parcursul cercetării, la activitățile desfășurate sub forma jocului didactic matematic,
preșcolarii au fost mult mai activi, mai interesați, mai curioși să afle informații noi. S-au implicat
direct în rezolvarea sarcinilor date, au răspuns din propria inițiativă, dând dovadă că sunt
motivați, tocmai de atmosfera și de modul de desfășurare a activității, date fiind de caracterul
ludic al jocului.

66
 Concluzii

În urma cercetării desfășurate am desprins mai multe concluzii. Obiectivele cercetării

au fost atinse cu succes, iar ipoteza a fost pe deplin confirmată. În primul rând, în condițiile
preșcolarizării începând cu vârsta de 5 ani, tendințele de suprasolicitare trebuie evitate cât mai
mult posibil, atât pe latura muncii fizice, cât și pe cea a muncii intelectuale. Astfel, activitățile
libere și jocurile didactice se impun cu necesitate în planul de învățământ. Am constatat faptul că
nicăieri ca în joc, copiii nu găsesc loc mai potrivit pentru a-și pune în evidență și a descoperi
calitățile psihice și fizice cu care sunt inzestrați. De asemenea, pentru cei timizi jocul vine ca un
ajutor prin care își înving timiditatea și își dezvoltă stăpânirea și încredeea de sine.
Potrivit cercetării, acțiunile jocului didactic matematic creează pentru preșcolari diferite
situații pe care trebuie să le rezolve singuri sau prin colaborare cu ceilalți colegi de echipă. În
desfășurarea jocurilor didactice matematice alese pentru cercetare am oferit posibilitatea
preșcolarilor să se joace, să se bucure de reușita jocului, să comunice, să coopereze, să descopere
și să găsească soluțiile cele mai bune pentru rezolvarea sarcinilor, în cadrul tuturor jocurilor alese
pentru cercetare.
Utilizând această metodă am reușit să adaug activității ludice și elemente de lucru, astfel
încât să-i determin pe preșcolari să fie motivați să învețe. Am observat că activitățile didactice
care includ jocul au un caracter mai viu, mai atrăgător; creează, de asemena, o stare de bună
dispoziție, de bucurie și chiar de divertisment. Activitățile nu au fost deloc obositoare sau
monotone, dimpotrivă, consider că acestea au restabilit un echilibru în viața preșcolarilor și au
reîmprostăpat motivația pentru învățare a acestora. În cadrul activităților, am îmbinat diferite
forme de organizare (indiviuală, frontală sau pe grupe), elevii participând activ și dozându-și
corect energiile. Astfel, a apărut și motivația secundară, stimulativă.
În urma cercetării, preșcolarul a înțeles faptul că jocul nu presupune numai mișcare și
bucurie, ci presupune un efort al gândirii; o sursă prin care el poate descoperi și învăța lucruri
noi, într-un mod plăcut care să-i capteze atenția, interesul și să-i stimuleze motivația pentru
învățare. Jocul reprezintă o bună modalitate de a cunoaște copilul sub diferite înfățișări. Prin joc,
preșcolarul își prezintă în mod spontan, calitățile fizice și înclinațiile sufletești; dobândește
cunoștințe variate din domeniul cunoașterii mediului înconjurător, dar și din domeniul
matematicii și comunicării (limba română).

67
 BIBLIOGRAFIE

1. ,,Didactica activitatilor instructiv–educative pentru invatamantul preprimar ’’ Ed. Didactica

Nova, Craiova, 2009 ;

2. ,,Jocuri Minunate. Activitati amuzante si instructive pentru 6-10ani ’’ Ed. Teora, Bucuresti,
2007 ;

3. ,,Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice ’’ Ed. Polirom,

Bucuresti, 2005 ;

4. Ioan Cerghit - ,, Curs de pedagogie , Bucureşti 1984 ’’;

5. Ion T.Radu, Liliana Ezechil ,,Pedagogie-Fundamente Teoretice’’,Ed.Integral,

Bucuresti 2002 ;

6. Jinga I., Istrate Elena, - „Manual de pedagogie”, Ed. All, Bucureşti, 2006;

7. Lisievici Petru, - „Evaluarea în învăţământ, Teorie practică, instrumente”, Ed. Aramis, 2002;

8. Meyer G., - „De ce şi cum evaluăm”, Ed. Polirom, Iaşi, 2000 Mihaela Neagu; 9. Georgeta
Beraru - ,, Activităţi matematice în grădiniţă, Editura AS’S 1995 ’’;

10. Momanu Mariana, - „Introducere în teoria educaţiei”,Ed. Polirom, Bucureşti, 2002;

11. Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii – Bucureşti, 2000;

12. Radu I. T., - „Evaluarea în procesul didactic”, Colecţia Idei pedagogice contemporane,
E.D.P., Bucureşti, 2000;

13. Radu I. T., - „Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului”, E.D.P., Bucureşti;

14. Revista Învăţământul Preşcolar 1-2/2006;

15. Revista Invatamantul Preşcolar 1-2/2008;

68
16. Revista Învăţământul Preşcolar 2/2007;

17. Revista Învăţământul Preşcolar 4/2007;

8. Robert Dattrens, Mialaret Gaston, Rast Edmond, Ray Michel – “ A educa si a instrui”, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag.33.

19. Claparede Eduard – “ Psychologie de l’enfand, pedagogie experimentale”, 1946, pag.165

20. Paisi-Lazarescu Mihaela-,, Laborator prescolar.Ghid metodologic’’

21. Dinuta Neculae - ,,Metodica predarii matemticii in gimnaziu si liceu’’

69