FĂLTICENI

Astăzi vă invit să călătorim în ţinutul Fălticeni-ului din judeţul Suceava. Ne aflăm la o intersecţie
de drumuri pe şoseaua europeană 85 – în partea stângă şoseaua care duce spre Gura-Humorului, în partea
dreaptă şoseaua care ajunge în municipiul de la Nada Florilor.
În această zonă din timpurile cele mai vechi s-au încrucişat drumuri comerciale - unele uneau
Suceava cu Iaşi-ul, altele veneau dinspre Transilvania spre Moldova şi Basarabia.
Oraşul Fălticeni este situat în podişul Sucevei pe partea dreaptă a râului Şomuzul Mare. De la
Bucureşti la Fălticeni sunt 425 de kilometri, iar până la Suceava 26 de kilometri. Se poate ajunge aici şi
cu avionul prin aeroportul Suceava sau cu trenul pe calea ferată Fălticeni-Dolhasca.
O cunună de dealuri se înlănţuiesc în jurul aşezărilor, înălţimea lor fiind de circa 400 de metri. La
adăpostul acestora microclimatul este blând, temperatura medie multianuală apropiindu-se de 8°C şi
favorizând dezvoltarea pomiculturii.
Locul în care ne-am oprit noi astăzi este foarte important pentru cultura naţională. Multe
personalităţi s-au format şi au creat aici. Ştiaţi că Fălticeni-ul este al treilea oraş din România după
numărul de scriitori? Fălticeni-ul poate fi considerat o adevărată florenţă a culturii noatre naţionale.
Numeroase şi importante personalităţi s-au născut, au trăit şi au creat o vreme mai îndelungată la
Fălticeni sau în împrejurimi.
Municipiul Fălticeni s-a format pe amplasamentul mai multor sate medievale. Unul dntre acestea
a fost atestat documentar la 1384. Numele l-a căpătat de la cel numit Fălticeni, deşi uneori a fost
menţionat ca Târg al Şomuzului sau chiar Şoldăneşti.
Actul oficial de naştere al oraşului datează din 8 august 1780 când domnitorul Constantin
Moruzzi dă un hrisov pentru înfiinţarea unui târg nou în ţinutul Sucevei. În 1803 oraşul avea 400 de
locuitori, dar în 1859 ca urmare a amploarei care o luaseră afacerile populaţia ajungea la peste 12.000
locuitori. Compoziţia etnică era eterogenă: români, evrei, austrieci, lipoveni, bulgari.
Fălticeni-ul păstrează şi astăzi parfumul vieţii patriarhale tihnite de odinioară, chiar dacă semnele
mileniului III sunt prezente în unele părţi ale oraşului. Găsim aici o stradă dar şi o Galerie a oamenilor de
seamă. Spaţiul expoziţional în care vizitatorul îşi poate forma o imagine amplă asupra valorilor care au
contribuit la dezvolatea culturii noastre naţionale se află pe strada Sucevei în zona centrală a oraşului.
Creată în 1972, Galeria cuprinde documente referitoare la circa 50 de personalităţi care au creat faima
locurilor fiind adăpostită în casa unde a copilărit dramaturgul Horia Lovinescu. Este ilustrată activitatea
scriitorilor Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Vasile Lovinescu, Anton Holban, Eugen Lovinescu, Nicolae
Labiş, Cezar Petrescu, Ion Dragoslav, Nicolae Bălticeanu, Nicu Gane. Călătorul află aici proiectul de
constituţie şi prima revistă de folclor care a apărut în România – ambele aparţinând lui Artur Gorovei. Un
loc important în Galerie îl ocupă oamenii de teatru şi film. Actorii Matei Millo, Jurca Zapan, Grigore
Vasiliu Birlic, regizorul Paul Călinescu. Matei Millo este creatorul rolurilor Chiriţei, iar Jurca Zapan şi
Grigore Vasiliu Birlic au debutat în arta dramatică în echipa de teatru a liceului Nicu Gane din Fălticeni.
Descoperim aici că prima femeie neurochirurg din ţară Sofia Ionescu-Ogrezeanu şi prima femeie
comandant de navă din România Angela Lefterescu sunt „fiice” ale oraşului de la Nada Florilor. Sunt
expuse de asemenea picturi şi lucrări de grafică aparţinând artiştilor plastici Aurel Băieşu şi Ştefan
Şoldănescu.
Părăsim Galeria a oamenilor de seamă şi urcăm pe uliţa care în alte părţi ar cunoşte o forfotă
continuă a turiştilor. Pe strada Ion Creangă la nr. 30 se află casa în care marele povestitor a locuit atunci
când a fost elev la şcoala de catiherţi din Fălticeni.
În capătul străzii pe deal (la nr. 68) se află casa memorială Mihail Sadoveanu. Cele peste 800 de
fotografii dintr-un patrimoniu de 3000 existente recompun viaţa marelui prozator: familia, activitatea
literară, pasiunile sale. Sunt prezentate cărţile lui Sadoveanu şi ale membrilor familiei. Aici a locuit
scriitorul timp de 9 ani şi a scris „Povestiri de seară”, „Bordeienii”, „Neamul şoimăreştilor” şi multe
altele. În muzeu se găseşte o piuă care era împrumutată de Mihail Sadoveanu de la familia Victoria şi
Vasile Ştefănescu în perioada sărbătorilor de iarnă pentru a zdrobi sămânţa de cânepă. Cu sămânţa de
cânepă, marele scriitor făcea turte de juflă. Piua are o vechime de circa 200 de ani şi a fost donată
muzeului de profesorul Radu Orac din Fălticeni.
Aceasta este a doua aşezare a lui Sadoveanu în Fălticeni. A cumpărat locul acesta de la prietenul
lui Nicuşor Bălticeanu. Aici fusese o proprietate a unor farmacişti din familia Borel şi foarte interesant de
ştiut că această casă este într-adevăr făcută după gândirea lui Mihail Sadoveanu. Locul acesta era în afara
târgului la vremea respectivă. Toată ambianţa acesta era stimulativă – peste drum acum sunt case nu se
mai vede era Buciul-Buciumenilor unde el şi-a plasat-o pe Lizuca – este vorba de povestea din Dumbrava
minunată. Se vedea în partea cealaltă (în spatele casei) spre Nada Florilor, spre Iazul Călugărului – Nada
Florilor cum l-a numit el în vestita lui carte de memorii în care o parte importantă este consemnată
Fălticenilor. Deci aici el se încărca, pentru că Sadoveanu se ştie nu elabora greu, adică în două săptămâni
scria o carte. Se simţea ca un împărat că-i avea pe toţi sub protecţie.
Au păşit pragul casei lui Sadoveanu la Fălticeni Garabet Ibrăileanu, Ionel Teodoreanu, Al. O.
Teodoreanu, Demostene Botez.
Această uliţă a Rădăşenilor ca şi cea a Sucevei concentrează în mare măsură tezaurul acesta de
simţire românească pe care l-a dat plămadă acestui oraş. Nu era cea mai importantă dar era o stradă
pitorească tihnită, cu gospodării frumos întemeiate, cu o ambianţă care era respirabilă pentru reflecţiune,
pentru taifasuri, pentru prietenii şi oamenii s-au strâns pe această uliţă – sigur e şi jocul întâmplării.
Sadoveanu a rămas în continuare mereu legat, cu nostalgie după locul acesta şi este foarte semnificativ că
în anul morţii sale (pentru că el vieţuia, îşi petrecea vacanţele la mănăstirea Neamţ, la casa de la Vânători
şi prin octombrie cu puţin timp înainte de a muri sau la sfârşitul lui septembrie 1961) a bătut un drum
până aici. A cerut în mod special (era bolnav – se ştie că avusese o pareză care nu-i mai îngăduia nici să
vorbească şi prin limbajul cu care reuşea să se înţeleagă cu cei apropiaţi) să vină aici. A fost o
reântoarcere în timp şi o pregătire pentru drumul cel veşnic.
Pe strada Nicolae Beldiceanu la numărul 8 o clădire cu o arhitectură impunătoare ne atrage
atenţia. Aflăm că aceasta adăposteşte Muzeul Apelor Mihai Băcescu – un nume de rezonanţă în ştiinţa
românească. Muzeul Apelor a fost deschis la Fălticeni în anul 1982 şi prezintă o foarte interesantă
colecţie de floră şi faună din Marea Neagră şi din oceanele lumii datorată generoasei donaţii a
academicianului. Trăsurica – exponat de mare valoare a fost realizată de Leon Comingno timp de 35 de
ani doar din briceag. A fost dusă şi la Paris în 1937. Aici la muzeul puteţi călătorii pe toate continentele,
pe toate mările şi pe toate oceanele globului datorită unui glob pământesc la scara 1:8100000 (1cm= 2000
metri) lucrat timp de aproape 5 ani (1982-1987). Dimensiunile acestui glob sunt într-adevăr foarte mari –
diametrul fiind de 1,60 metri. Flora şi fauna apelor din zona Fălticeni-ului dar şi de pretutindeni sunt
prezentate în diorame şi acvarii. Printre „vedetele” muzeului se află exponate ca: foca de Marea Neagră,
un morun de 3 metri, stele şi arici de mare sau scoici producătoare de perle.
La Fălticeni fiecare stradă, fiecare casă are o semnificaţie – fiecare loc este legat de una sau mai
multe dintre personalităţile urbei.
Suntem pe Strada Mare a Fălticeni-lor chiar lângă una dintre cele mai vechi case ale oraşului –
este vorba de casa Nicu Gane-Artur Gorovei. Aici a fost şi sediul revistei Şezătoarea. Era un loc unde se
adunau ca într-un stup de albine mulţi dintre cărturarii acestui oraş. Venea aici Eugen Lovinescu care-şi
petrecea vacanţele la Fălticeni - îşi petrecea vacanţele în mod activ, adică lucrând la Fălticeni Aici a scris
multe din cărţile sale; romane ca „Bâizu” de pildă sunt inspirate din fauna locului. Manuscrisele acestor
romane ale lui Eugen Lovinescu au fost donate muzeului Fălticenilor care se află la câţiva paşi de aici –
acum e bibliotecă. A fost unul din primele muzee din România. S-a înfiinţat în 1914, ctitorul lui fiind un
cunoscut cărturar şi profesor din Fălticeni de la liceul Nicu Gane – este vorba de profesorul Vasile
Ciurea. Strada Mare de asemenea este strada unde este primăria oraşului, locul unde au susţinut recitaluri
Agatha Bârsescu, locuri unde de asemenea aveau în mod frecvent loc concerte ale fălticenilor pentru că
oraşul Fălticeni era un oraş al pianelor. Existau în oraş câteva sute de piane. Exista cu alte cuvinte aici o
ambianţă intelectuală de elevaţie. Acesta era Fălticeni-ul, un oraş relativ tânăr (are 200 şi ceva de ani),
un oraş care a devenit şi un centru radiant pentru că Fălticeni după Bucureşti şi Iaşi este al treilea oraş al
României din punct de vede al valorilor care le-a putut da un anumit topos românesc.
În apropierea centrului oraşului, pe strada purtând numele luceafărului poeziei româneşti, se află
Muzeul de artă Ion Irimescu. Într-o clădire alăturată şi-a trăit viaţa apropiindu-se de un secol însuşi
maestrul. Sculptorul Ion Irimescu – falnicul stejar al culturii române – continuă tradiţia spirituală de
excepţie a Fălticeni-ului. Muzeul s-a constituit pe baza valoroaselor donaţii făcute de maestru într-o
splendidă reântoarcere la rădăcini pentru dialogul cu eternitatea. În cei 25 de ani de existenţă acest lăcaş
de cultură a acumulat un patrimoniu de peste 300 de sculpturi, peste 1000 de desene precum şi un valoros
fond de carte de artă de 1500 de volume. Marile teme în jurul cărora se ţese universul sculpturii lui
Irimescu sunt bogat ilustrate în cadrul muzeului conturând un temperament artistic ce îmbină echilibrul,
raţiunea şi sensibilitatea, maternitatea, mitologia, muzica, studiu corpului uman.
Chiar dacă dealurile nu sunt foarte înalte în această zonă, locurile de popas în mijlocul naturii
generează o plăcută stare de relaxare. Bogăţia apelor dă valoare peisagistică, dar călătorul este atras şi de
posibilitatea de a se delecta la o partidă de pescuit. Cine trece prin Fălticeni sigur remarcă faptul că
municipiul este înconjurat aproape de apă, o salbă de lacuri. În momentul de faţă există o zonă de
agrement, o zonă a oraşului mai puţin cunoscută în afara judeţului. Iazurile Roşia, Rădăşeni, Şomuz 1 şi
Şomuz 2 se înlănţuiesc pe o distanţă de circa 40 de kimometri acoperind o suprafaţă amenajată de 150 ha.
Apele de aici sunt populate în special cu crap. Apa este una mai mult bună pentru piscicultură, sursa de
alimentare nu are nici un fel de agent poluant şi asta se remarcă şi în calitatea cărnii peştelui (peştele de
Fălticeni are în general un gust plăcut, dulce deci fără gustul de mâl pe care câteodată peştele îl are). Cele
mai mari exemplare pescuite aici au atins 20 până la 40 kg. Şi dumneavoastră vă puteţi încerca norocul.
Dacă ajungeţi la Fălticeni este bine să ştiţi că aici s-au născut şi doi mari sportivi ai României:
gimnasta Maria Olaru (campionă mondială şi campionă olimpică) şi boxer-ul Vasile Nistor campion
european şi medaliat cu bronz ca campionatele mondiale. Numele lor au făcut în ultimul deceniu
înconjurul lumii, recent fiind declaraţi şi cetăţeni de onoare ai oraşului.
De la Fălticeni putem pleca mai departe spre alte locuri frumoase printre care: Râşca, Baia,
Mălini, Slatina, Voroneţ, Mănăstirea Humorului, Stupca, Suceava, Probota, Târgu-Neamţ dar putem şi să
ne îndreptăm spre o localitate foarte veche în care în evul mediu a fost de fapt prima capitală a Moldovei
– sub domnia lui Dragoş şi probabil şi în vremea lui Bogdan I – se numea atunci Moldavia iar capiala era
la Baia. Într-un document din 1339 târgul era menţionat drept cel mai mare oraş din zonă. Aici se închieie
călătoria noastră în ţinutul Fălticeni-ului, meleaguri pline de istorie şi cultură, un spaţiu turistic plin de
generozitate.
Cu bine, pe săptămâna viitoare!