Sfatul zeilor hotăreşte că Odiseu (Ulise) se poate întoarce acasă.

Mesagerul zeilor, Hermes, îi

porunceşte aceasta nimfei Calipso care, după şapte ani, îl lasă pe Odiseu să părăsească insula.
Între timp zeiţa Atena, preschimbată în Mentor, un prieten de-al lui Ulise, îl sfătuieşte pe
Telemah să pornească în căutarea tatălui său dispărut.

În versurile următoare, pe o plută construită de el, eroul principal părăseşte insula nimfei
Calipso. Duşmanul său Poseidon, zeul mărilor, distruge printr-o furtună pluta lui Odiseu, care
ajunge pe insula Scheria, unde este primit cu prietenie de Nausicaa, fiica regelui feacilor;
ajuns aici, el îşi povesteşte păţaniile.

Căutările fiului său, Telemah, sunt zadarnice, şi confruntarea mamei sale, Penelopa, cu
peţitorii devine tot mai acută. Zeiţa Atena îl preschimbă pe Odiseu într-un cerşetor, pentru a-l
proteja de duşmănia peţitorilor soţiei sale. După douazeci de ani, deghizat în cerşetor, acesta
va fi recunoscut numai de câinele său bătrân, Argos. Odiseu se pregăteşte în taină pentru
întrecerea peţitorilor cu arcul, trofeul învingătorului urmând să fie Penelopa, soţia lui Odiseu.
Cu ajutorul lui Telemah şi al păstorului Eumaios, Odiseu reuşeşte să pedepsească peţitorii.

Peripeţiile lui Odiseu încep după ce părăseşte, cu 12 corăbii, ruinele oraşului Troia, jefuindu-i
pe tracii kikoni, aliaţii Troiei, de care vor fi ulterior alungaţi. Ajunşi pe insula Lotofagilor, unii
din însoţitorii lui mănâncă din fructele lor, uitându-şi patria, Itaca. Cei rămaşi ajung, împreună
cu Odiseu, pe insula ciclopilor, uriaşi cu un singur ochi, în frunte. Ciclopul Polifem, pentru a
împiedica fuga grecilor, barează ieşirea din peştera sa. Fiind în pericol de a fi mâncaţi de
uriaş, Odiseu reuşeşte, printr-un şiretlic, să-l îmbete cu vin pe uriaş, scoţându-i ochiul, ceea ce
atrage asupra sa duşmănia lui Poseidon, tatăl ciclopului. Fuga lor este îngreunată de valurile
mari, produse de stâncile aruncate în mare de ciclopul orb.

De la Eol, zeul vântului, Odiseu primeşte în dar un sac cu vânturi. Ajunşi aproape de casă,
însoţitorii săi, curioşi, deschid sacul: se porneşte o furtună care-i mână din nou departe de
casă. Astfel ajung pe insula vrăjitoarei Circe, care îi preschimbă pe însoţitorii lui Odiseu în
porci, iar pe acesta îl reţine prin farmecele sale. Va fi dezlegat de acestea prin intervenţia lui
Hermes, mesagerul zeilor, care între timp i-au iertat distrugerea Troiei.

Întoarcerea acasă este îngreunată şi de sirenele ale căror glasuri fermecate duc corăbierii la
pieire, ademenindu-i să îşi zdrobească de stânci corăbiile. Curios să afle cum sună cântecul
sirenelor, Odiseu le cere marinarilor săi să îşi astupe urechile cu ceară de albine, iar pe el să îl
lege de catarg, precizând că nu trebuie să fie dezlegat cu nici un preţ. Astfel reuşeşte să asculte
cântecul sirenelor, evintând însă pericolul scufundării corăbiei. Împreună cu echipajul său,
Odiseu izbuteşte să traverseze cu bine şi strâmtoarea dintre cei doi monştri, Scilla şi Caribda.

Înfometaţi, ajung pe insula lui Helios, zeul soarelui, unde însoţitorii lui Odiseu fură din vitele
sacre ale zeului, pentru a îşi potoli foamea. Drept pedeapsă pentru acest sacrilegiu, aceştia
imor ulterior într-o furtună pe mare, din care numai Odiseu, care nu mâncase, reuşeşte să
scape. El ajunge pe insula nimfei Calipso, unde aceasta îl reţine timp de şapte ani. Reuşeşte să
părăsească insula lui Calipso cu o plută, însă furtuna produsă de Poseidon distruge pluta, iar
Odiseu naufragiază pe o insulă unde este primit cu prietenie de Nausicaa, fiica regelui
feacilor. Timp de două seri, Odiseu îi povesteşte regelui feacilor, Alcinous, păţaniile sale. De
aici, încărcat cu daruri, se reîntoarce acasă, pe insula Itaca.

HÝBRIS s.n. (Lit.) Mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere a forţelor şi libertăţii
sale în confruntarea cu destinul (considerate ca surse ale tragicului în teatrul antic). [Pr.:
hübris] – Cuv. gr. ( DEX ‘98 ). (Lit.) Termen denumind excesul, violenţa, considerate în
literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului şi
prăbuşirii eroului unei tragedii”