REGIMURI POLITICE DICTATORIALE

Termenul de dictatura provine de la latinescul "dictatura",

derivat din "dictare- a firma", însemnând dominatia nelimitata a unui

grup social, a unei persoane.

Dictatorul (lat. "dictator") , este persoana care exercita

conducerea fara nici un control al statului, având puteri discretionare.

În Roma antica, dictatura însemna puterea absoluta a unui despot

(autocrat,tiran). Notiunea era atribuita magistratilor superiori investiti
cu puteri nelimitate în împrejurari exceptionale- razboaie,
rascoale populare - pentru o perioada în principiu , de
919f56j 51;ase luni. Exprimând, initial, o
putere legal constituita, la sfârsitul republicii romane prin dictatura se
întelegea puterea celui care a acaparat-o prin mijloace ilegale.

În politologie, termenul de dictatura esteidentificat cu cel de

totalitarism,despotism, autocratie.

Cu privire la trasaturile definitorii ale dictaturii exista o

diversitate de pareri, dintre care mentionam:

2 caracterul absolut al autoritatii supreme;

3 absenta unor norme de succesiune;

4 lipsa unor legi sau cutume în virtutea carora dictatorii sa

raspunda pentru faptele lor;

5 concentrarea puterii în mâna unei singure persoane.

De-a lungul istoriei, au existat mai multe regimuri dictatoriale,

îndeosebi în epocilesclavagista si feudala, sub forma monarhiilor
absolutiste. Odata cu epoca moderna, regimurile absolutiste au
primit puternice lovituri, prin aparitia regimurilor democratice. Cu
toate acestea, istoria moderna si, în mod deosebit,
ceacontemporana, au înregistrat si regimuri politice dictatoriale.
Mare amploare au avut dictaturile de tip fascist ( Moussolini,
Hitler, Horty etc) si comunist (Stalin, Mao-Tzedun etc). În afara de
aceste regimuri dictatoriale de mare amploare se cunosc si alte
regimuri dictatoriale militare, personale etc.
 Dictaturile totalitare sunt regimuri politice fundamentate pe
ideologia si partidul politic de extrema dreapta sau de extrema
stânga, ale caror mijloace si practici au atins formele cele mai
arbitrare ale puterii absolute discretionare, exercitate prin teroare,
propaganda si asasinat.Regimurile totalitare au unele trasaturi
comune, la baza aparitiei si mentinerii lor stând:

6 existenta unui singur partid, fapt ce a determinat înlaturarea

statului de drept;

7 ideologii singulare, absolutiste, cu caracter mesianic, care

la fascism s-a manifestat în exterminarea popoarelor si indivizilor
apartinând altor comunitati,rase, sau conceptii, iar ideologia
comunista, prin misiunea "istorica" a clasei muncitoare si a tezei
"luptei de clasa" care a distrus drepturile si libertatile natiunilor, ale
indivizilor, ale tuturor comunitatilor sociale care s-au aflat sub
comunism:

8 mitul dominatiei charismatice, mitologia sefului predestinat

sa conduca creându-se cultul sefului (personalitatii) întretinut
prin mijloacele propagandei si ideologiei partidului, impuse pâna la
dimensiunile unei isterii colective.

Regimurile totalitare comuniste au aparut în

timpul primului razboi mondial ( în fostul imperiu tarist) si dupa al
doilea tazboi mondial în unele tari din centrul si estul Europei, în
Asia si America Latina si au disparut, în buna parte, ca urmare a
revolutiilor anticomuniste din anii 1989-1990. Regimurile
totalitare fasciste auaparut dupa primul razboi momdial, si au
fost înlaturate dupa al doilea razboi mondial, ca urmare a victoriei
Natiunilor Unite.

Dupa primul razboi mondial, îndelungat si pustiitor, comunitatea

europeana s-a aflat în fata unei profunde framântari social -
politice. Criza sociala puternica, razboiul, saracia maselor au
produs perimarea idealurilor si valorilor umaniste afectate profund
de mizerie si agresiune.

În cadrul procesului de eliberare nationala, s-a produs

destramarea si prabusirea marilor imperii, realizându-se o noua
configuratie national-statala în Europa.
 Fascismul si comunismul - dictaturi - au aparut, mai ales, în
unele state foste ,imperiale, continând si dezvoltând pe alte
planuri traditiile de dominatie antidemocratica.

În fostul imperiu tarist, în Ungaria, si în parte în Germania,

s-au produs revolutii politice comuniste (bolsevice).

Dupa prabusirea marilor imperii, la scurt timp, se observa ca

s-a trecut de la tarism la comunism, de la austro-ungarism si
imperiul militarist german lacomunismul stângii extremiste,
ca, în final, sa se instaureze, în Ungaria si Germania, regimurile
de extrema dreapta. Acest fapt a demonstrat disponibilitatea
acestor societati - mostenitoare ale fostilor structuri imperiale
agresoare- pentru asezarea regimurilor totalitare. Italia, dupa
primul razboi mondial, prezenta un imperialism sarac, neîmplinit în
tendintele sale de expansiune economica si teritoriala, unde "criza
sociala interna a declansat mari actiuni revendicative. Gruparile
de extrema stânga, puternice în centrul industrial din norul tarii, se
orienteaza spre modelul sovietelor" ca modalitate a declansarii
revolutiei comuniste.

Miscarea politico-fascista, condusa de B.Mussolini (fost director

al ziarului socialist "Avanti", el însusi socialist în prima parte a
vietii), reuseste, datorita slabiciunii si fricii fortelor politice liberale,
amenintate de valul revendicarilor sociale si de o posibila revolutie
bolsevica, sa impuna dictatura grupurilor fasciste, venita si ea din
miscarea agresiva si violenta a strazii, ca alternativa în solutionarea
crizei de autoritate politica si obtinerea echilibrului social.

Revolutia democratica din Rusia, din februarie 1917, ar fi

putut permite dezvoltarea unei societati democratice pluraliste,
proces oprit însa prin lovitura de stat a bolsevicilor din luna
octombrie 1917.

O societate rusa, democratica, nu s-a putut dezvolta si

maturiza în câteva luni, când, din punct de vedere economic si
social , se afla în stadiul unui imperialism feudal primitiv si
autocratic, ale carei traditii absolutiste si represive au fost

perfectionate de noul tarism al partidului bolsevic.

 Pendularea sistemului politic între extremismul de dreapta si cel
de stânga (si invers) este specific societatilor tributare structurilor
autoritare si de dominatie (exceptând în parte statele supuse
fortei, din afara dictatului si dictaturii), în care procesele dezvoltarii
în general si ale echilibrului social intern s-au desfasurat în absenta
sau palida manifestare a valorilor si normelor democratice (lipsa
libertatii nationale, sociale, a pluralismului, parlamentarismului,
votului universal etc.)

România, datorita unor împrejurari istorice, a cunoscut, în epoca

contemporana, mai multe regimuri dictatoriale.

Primul regim dictatorial, instaurat în România a fost cel instituit

de Carol al II-lea, în perioada februarie 1938-septembrie 1940,
intrat în istorie sub denumirea de dictatura regala. În acest regim
politic facilitat si de conjunctura internationala, s-a caracterizat si
prin suprimarea, în buna parte, a drepturilor si libertatilor
democratice, abrogarea Constitutiei din 1923 si înlocuirea ei cu alta
Constitutie prin care principalele prerogative ale puterii erau
concentrate în mâinile monarhului. Prin noua Constitutie se
interzicea activitatea partidelor politice si se constituia un singur
partid proregalist- "Frontul Renasterii Nationale", denumit apoi
"Partidul Natiunii" etc.

Cea mai grava situatie pentru tara, care a avut loc în acesta
perioada, a constituit-o sfârtecarea teritoriului românesc, în fata
presiunilor extreeeme a celor doua mari puteri, Germania hitlerista
si Rusia comunista, care, în urma pactului Ribbentrop-Molotov, din
august 1939, si-au împartit sferele de influenta, România fiind
supusa, din partea ambelor puteri, unor grave amputari teritoriale.

Conditiile devenind si mai nefavorabile pentru România, s-

a netezit drumul instaurarii unui alt regim dictatorial având
consecinte, de asemenea, grave pentrutara. La începutul lunii
septembrie 1940, dictatura regala a fost înlocuita cu dictatura
generalului Ion Antonescu si ca urmare a interventiei directe a
guvernului hitlerist. Prezenta la guvernare, alaturi de Ion
Antonescu, a legionarilor, pentru o scurta perioada (septembrie
1940-ianuarie 1941), a imprimat regimului din acest interval un
caracter fascist, extrem de sângeros.
 În urma actului de la 23 august 1944, regimul politic antonescian
a fost înlaturat, dar, datorita împrejurarilor istorice (întelegerilor
dintre marile puteri) din acea vreme, s-a deschis drumul instaurarii
unui alt regim dictatorial, a celui comunist, atât în România cât si
restul statelor cuprinse în sfera de influenta sovietica.

În scurt timp, sunt înlaturate din viata politica a tarilor

respective partidele si organizatiile politice, instituindu-se sistemul
partid unic de guvernamânt. Are loc anularea principiilor separarii
puterilor în stat, drepturilor si libertatilor cetatenesti sunt lipsite de
garantii legale. Întreaga presa scrisa si vorbita, mijloacele de
comunicare sunt subordonate partidului conducator, valorile
autentice ale democratiei sunt negate, se produce o ruptura totala
între vorbe si fapte. Prin actiuni concrete, dictatura unui grup
restrâns, cu sprijinul organelor represive, distruge societatea civila,
toate organizatiile disidente. Puterea dictatoriala din aceste tari,
inclusiv Uniunea Sovietica, prin voluntarism si autoritarism, frâna
sau chiar bloca eficienta economica, dezvoltarea stiintei si culturii.
Astfel, societatile est europene evoluau inevitabil pe un
drum înfundat, fara perspectiva.

Toate au generat mai ales, în tari ca Ungaria, Polonia si

Cehoslovacia stari conflictuale sau chiar explozive. Din pacate,
încercarile de destalinizare a regimurilor respective, de îndepartare
de formele sale represive, brutale, de punere în discutie a
modelului însuti din aceste tari, au esuat pentru o vreme.

În ceea ce priveste regimul politic comunist din România ,

trebuie mentionat ca, în pofida uriasului efort propagandistic,
sustinut metodic înca de la începutul anilor 1960, de a prezenta
modelul românesc ca fiind diferit de celelalte societati central si
este europene, nu a fost decât un caz particular al modelului
stalinist.

Spre deosebire de alte tari, în România, nucleul conducator al

partidului comunist a înasprit si mai mult represiunea în partid si în
societate, organizând - prin cultivarea cultului personalitatii - o
manipulare de proportii. Drept urmare, cultul personalitatii
ceausiste se substituie democratizarii, constituind paravanul
politicii de "liberalizare"cosmetica din anii 1960. Stalinismul a
ramas o formula convenabila pentru echipa conducatorului din
România, chiar dupa disparitia fizica a dictatorului de la Kremlin.

Revolutia din decembrie 1989 a pus capat celei mai îndelungate

si apasatoare dintre regimurile totalitare din taranoastra- dictatura
comunista-deschizând calea unor profunde transformari
economice, social-politice si culturale.