UNIVERSITATEA DANUBIUS GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Profesor coordonator,
Conf.univ.dr.ec. CARMEN CREŢU

Absolvent,

2
 CONTABILITATEA
SALARIILOR LA O
INSTITUŢIE PUBLICĂ

STUDIU DE CAZ -
ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE STURDZA »
TECUCI

3
 CUPRINS

CAPITOLUL I - ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII

INSTITUŢIILOR PUBLICE.....................................................................................................6

1.1. Sfera de aplicare .Regulile şi principiile de bază folosite la organizarea

contabilităţii instituţiilor publice după 1 ianuarie 2006..................................................... ....6
1.1.1 Conceptele de bază privind contabilitatea instituţiilor publice.........................15
1.1.2 Precizări şi explicaţii suplimentare cu privire la unele concepte de bază privind
contabilitatea instituţiilor publice...........................................................................................19

CAPITOLUL II - PREZENTARE GENERALĂ A INSTITUŢIEI PUBLICE DE

ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR ŞCOALA NR.10 » DIMITRIE STURDZA »
TECUCI……….................................................................................................................…..24

2.1. Elemente de identificare a unităţii şcolare……………………………………..24

2.2. Importanţa unităţii şcolare şi programul de dezvoltare instituţională……..…25
2.3. Organizare internă a ŞCOLII NR.10 “ DIMITRIE STURDZA TECUCI”…...29
2.4. Funcţionalitate…………………………………………………………………..31
2.5. Structura de personal ..........................................................................................40
2.6. Relaţii cu exteriorul ...........................................................................................41

CAPITOLUL III - FUNDAMENTAREA CHELTUIELILOR DE PESONAL LA

ŞCOALA NR.10 » DIMITRIE STURDZA » TECUCI……………………………..……...43

3.1. Fundamentarea cheltuielilor de personal pentru învăţământul preuniversitar

de stat........................................................................................................................................43
3.2. Cheltuieli cu salariile în bani…………………………………………….…..47

4
 3.3. Prevederile legale privind normarea, încadrarea şi salarizarea personalului
didactic, didactic auxiliar şi de administraţie……………………………………………..…48
3.3.1. STABILIREA SALARIULUI DE ÎNCADRARE ……………………...……51
3.3.2. SALARIUL DE BAZĂ………………………………………………………...54
3.3.3. ALTE SPORURURI ADAOSURI ŞI
INDEMNIZAŢII..................................58
3.3.4. PREMII LUNARE,PREMII ANUALE………………………………….
…...61
3.3.5. PLATA CU ORA…………………………………………………………....…62
3.3.6. CUMULUL DE FUNCŢII……………………………………………….........66
3.3.7. CONCEDIILE DE ODIHNĂ…………………………………………..……..67
3.3.8. CONCEDIILE FĂRĂ PLATĂ…………………………………………..…....70
3.3.9. CONCEDIILE MEDICALE…………………………………………….
……71

3.4. CONTRIBUŢII ANGAJATOR……………………………………….….…….85

3.4.1. Contribuţii de asigurări sociale de stat.............................................................85
3.4.2.Contribuţii de asigurări de şomaj......................................................................86
3.4.3.Contribuţii fond sănătate....................................................................................87
3.4.4.Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale……................…..88
3.4.5.Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii.........................................................89

3.5. CONTRIBUŢII ANGAJAŢI………………………………………...…........…...91

3.6. Surse de finanţare a cheltuielior de personal………………………….........……93

3.7.Utilizarea efectivă a creditelor bugetare şi a fondurilor alocate.
Plăţi pentru cheltuieli................................................................................................94

CAPITOLUL IV - CONTURILE ŞI ÎNREGISTRĂRILE CONTABILE FLOSITE PENTRU

CONTABILIZAREA CHELTUIELILOR DE PERSONAL....................... ..........................97
4.1. Conturile contabile folosite în contabilitatea unităţilor şcolare cu personalul
salariat. Sistematizare conturi pentru retribuirea personalului……………………........….97
4.2.Înregistrările contabile folosite pentru contabilizarea cheltuielilor de personal în luna
martie 2009 la ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI……....…............….106

CONCLUZII ŞI PROPUNERI……………..............................………......………..............110
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………......….119

5
 CAPITOLUL I

ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII

INSTITUŢIILOR PUBLICE

1.1. Sfera de aplicare.Regulile şi principiile de bază folosite la organizarea

contabilităţii instituţiilor pubice după 1 ianuarie 2006.

Prin introducerea noului plan de conturi la instituţiile publice se urmăreşte alinierea

acestuia la planul general de conturi aprobat prin OMFP nr.306/2002 privind Reglementările
contabile simplificate, armonizate cu standardele internationale de contabilitate.

Contabilitatea , ca activitate specializată în măsurarea , evaluarea , cunoaşterea ,

gestionarea şi controlul activelor , datoriilor , capitalurilor proprii precum şi al rezultatelor
obţinute din activitate,trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică , prelucrarea ,
publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară,performanţa financiară şi
fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţe interne , cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi
potenţiali,creditorii financiari şi comerciali , clienţii,instituţiile publice şi alţi utilizatori ai
informaţiei contabile.
Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la
execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli,patrimoniul aflat în administrare,precum şi pentru
întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat,a contului anual de execuţie a

6
bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale,precum şi a conturilor anuale de
excecuţie ale bugetelor locale.
Contabilitatea publică constituie contabilitatea care asigură evidenţierea tuturor
operaţiunilor de încasări şi plăţi referitoare la fondurile publice. Ea evaluează obligaţiile
contribuabililor, evidenţiază încasările din aceste obligaţii şi determină diferenţele din obligaţiile
neonorate, precum şi responsabilitatea ordonatorilor de credite privind efectuarea plăţilor din
fondurile publice. Organizarea acesteia este obligatorie pentru toate autorităţile publice,
comunităţile teritoriale, instituţiile publice naţionale şi locale.
Insuficienţele acestor definiţii constau în faptul că cea uzuală se referă numai la veniturile
de stat şi nu are în vedere un fundament juridic, cea tehnică este prea limitată, iar cea
administrativă nu se referă la ordonatorii de credite. În final, autorii la care ne-am referit, propun
pentru contabilitatea publică următoarea definiţie care ar exprima, după părerea noastră, cel mai
corect funcţiile sale, şi anume: “Regulile contabilităţii publice au ca obiect determinarea
obligaţiilor şi responsabilităţilor ordonatorilor de credite publice, ale ordonatorilor de venituri
publice şi contabililor publici.” Această definiţie dă regulilor contabilităţii publice un contur
juridic, tehnic şi cuprinde în cadrul său obligaţiile şi responsabilităţile, atât ale contabililor
publici, cât şi ale ordonatorilor.
Deşi contabilitatea sectorului public se organizează pe baza unor planuri de conturi
distincte, cu particularităţi, atât în ceea ce priveşte structura conturilor, cât şi funcţionarea
acestora, la baza contabilităţii publice stau reguli şi norme comune cu cele ale contabilităţii
generale, şi anume:

 folosirea unor modele de registre contabile şi formulare comune privind activitatea

financiară şi contabilă;
 modelele bilanţurilor contabile, ca şi planul de conturi general pentru instituţiile publice,
sunt stabilite de acelaşi organ, respectiv de Ministerul Finanţelor Publice; în această
privinţă existând o concepţie unitară în materie (plan de conturi, bilanţ şi alte formulare
specifice);
 funcţionarea acesteia este obligatoriu a se face după aceleaşi reguli şi metode astfel:
 contabilitatea se conduce în partidă dublă; unele excepţii permise pentru
anumite instituţii publice care au dreptul să organizeze contabilităţi în partidă simplă (consiliile
locale comunale) nu infirmă regula;
 înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate a tuturor operaţiunilor
de încasări şi plăţi în mod simultan, în debitul unor conturi şi creditul altora;
7
  stabilirea totalului sumelor debitoare şi sumelor creditoare, precum şi a
soldului final al fiecărui cont;
 întocmirea, cel puţin lunar, a balanţei de verificare, care reflectă egalitatea
între totalul sumelor debitoare şi creditoare, şi totalul soldurilor debitoare şi creditoare ale
conturilor;
 prezentarea execuţiei finale lunar, trimestrial, anual, a veniturilor încasate şi
plăţilor efectuate, precum şi excedentului sau deficitului, comparativ cu contul de profit şi
pierderi, în cazul contabilităţii financiare.
Unele asemănări şi paralelisme între contabilitatea publică şi cea generală (financiară)
sunt şi în ceea ce priveşte bilanţul contabil. Dacă în cazul unităţilor patrimoniale bilanţul contabil
se compune din bilanţ, cont de profit şi pierdere, şi ca anexă raportul de gestiune, în cazul
instituţiilor publice acesta se compune din: bilanţ, cu adaptările de rigoare, contul de execuţie, şi
în locul contului de profit şi pierdere, iar ca anexă un raport explicativ. Referitor la bilanţ, care nu
este supus verificării şi certificării de către cenzori, experţi contabili etc., sau în cazul unităţilor
patrimoniale contul de execuţie privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi
bugetele locale, este necesar să fie aprobat de aceleaşi organe care au aprobat bugetele
respective, iar în cazul instituţiilor publice să fie auditat.

Desigur că, între modul de organizare şi ţinere a contabilităţii instituţiilor publice şi cel al
contabilităţii financiare există asemănări, dar şi însemnate deosebiri, şi anume: planul de conturi
al instituţiilor publice conţine conturi specifice acestor unităţi, dar există unele conturi, atât ca
denumire cât şi ca conţinut, care se aseamănă cu conturile din planul de conturi general. De
exemplu, contul “Casa” din planul de conturi al instituţiilor publice cu contul “Casa” din planul
general de conturi.

Distingem unele asemănări după conţinut şi funcţie mai ales între conturile din planul de
conturi general şi cel al instituţiilor publice, cum ar fi: clasa a 2-a, 21 “Imobilizări corporale” din
planul de conturi general, cu conturile din clasa 0, 01 “Mijloace fixe” din planul de conturi
pentru instituţiile publice; contul 51 “Conturi la bănci” din planul de conturi general, cu contul
10, contul 11 “Mijloace băneşti”, “Disponibilul din mijloace cu destinaţie specială” din planul de
conturi a instituţiilor bugetare; clasa a 6-a “Conturile de cheltuieli” din planul de conturi general,
cu clasa a 4-a, contul 41 “Cheltuielile instituţiilor” din planul de conturi al instituţiilor publice,
care prin debitul sau creditul lor înregistrează aceleaşi fenomene economice, iar soldurile lor
exprimă acelaşi conţinut.

8
 Deşi planul de conturi al instituţiilor publice este comun tuturor instituţiilor publice
prezentate prin componentele bugetului general consolidat, între conturile care reflectă sistemul
de finanţare a instituţiilor publice, finanţate pe de o parte din bugetul de stat şi bugetele locale pe
de altă parte, există importante deosebiri, mai ales în ceea ce priveşte evidenţierea constituirii
resurselor publice prin intermediul cărora sunt finanţate, precum şi a condiţiilor care trebuiesc
îndeplinite în ceea ce priveşte plafonul până la care se pot efectua plăţi de casă.

De asemenea, există deosebiri esenţiale între modul de închidere a conturilor de cheltuieli

la instituţiile publice finanţate din fonduri bugetare şi cele finanţate din mijloace extrabugetare.
Dacă la primele, conturile de cheltuieli se închid prin conturile de finanţări, în cazul instituţiilor
finanţate din mijloacele extrabugetare (autofinanţate) închiderea acestora se face prin intermediul
unor conturi de rezultate, prin care, de altfel, se închid şi conturile de venituri, sistem mai
apropiat de cel al contabilităţii financiare.

O deosebire esenţială în cazul contabilităţii instituţiilor publice faţă de contabilitatea

financiară a agenţilor economici este faptul că contravaloarea fondurilor fixe şi a obiectelor de
inventar, în cazul instituţiilor publice, se înregistrează direct pe cheltuieli la procurarea acestora.
În cazul instituţiilor publice nu întâlnim noţiunile de uzură şi amortizarea fondurilor fixe sau a
obiectelor de inventar, ca în cazul contabilităţii agenţilor economici.

De aceea cheltuielile efective în cazul instituţiilor publice, în majoritatea cazurilor, nu

reflectă corect efortul societăţii în legătură cu întreţinerea sau funcţionarea unui anume indicator
social-public, elev, student, pat de spital, militar etc..

De asemenea, datorită specificului privind finanţarea instituţiilor publice în cadrul

contabilităţii acestora, pe lângă noţiunile de cheltuieli efective – ca în cazul agenţilor economici
– întâlnim şi noţiunile de plăţi de casă şi plăţi nete de casă, al căror nivel este determinat de
conturile de finanţare, care numai întâmplător coincid la sfârşitul exerciţiului bugetar cu
conturile de cheltuieli efective.

În acelaşi timp, între conturile de cheltuieli menţionate în planul de conturi al instituţiilor

publice, pe de o parte, şi conturile de cheltuieli din planul de conturi general şi al Trezoreriei
Statului, pe de altă parte, există diferenţe în sensul că conturile de cheltuieli din contabilitatea
Trezoreriei Statului reflectă plăţile nete de casă, şi nu cheltuielile efective, pe câtă vreme,
conturile de cheltuieli ale agenţilor economici şi instituţiilor publice reflectă întotdeauna numai
consumurile efective (plăţi de salarii, consumuri efective de materiale etc.).

9
 În concluzie, contabilitatea publică, şi în primul rând cea a instituţiilor publice, se
aseamănă în multe privinţe cu contabilitatea generală, asemănare determinată mai ales de
regulile şi principiile contabilităţii în general, dar are multe şi esenţiale deosebiri determinate de
specificul funcţionării conturilor instituţiilor publice în ceea ce priveşte modul cum acestea
evidenţiază constituirea veniturilor publice şi efectuării cheltuielilor, dar mai ales a modului lor
de închidere la sfârşitul exerciţiului financiar-bugetar.

După ce Legea bugetului a stabilit volumul şi structura resurselor publice care trebuiesc
mobilizate, o componentă majoră a procesului formării lor este aceea a mijloacelor şi metodelor
care să asigure colectarea, dar mai ales gestionarea eficientă a acestora.

În acest context, un rol important îl au instituţiile publice prin intermediul cărora se

derulează atât procesul de constituire, cât şi cel de utilizare a principalelor resurse publice ale
statului.
În procesul de constituire a resurselor publice, instituţiile publice de primă importanţă, ca
autorităţi speciale ale statului, o reprezintă Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale, şi organele lor teritoriale.
În procesul de constituire a resurselor publice un rol însemnat îl au de altfel şi alte
ministere şi organe centrale, precum şi organele lor teritoriale, mai ales în ceea ce priveşte
constituirea resurselor financiare din mijloace extrabugetare.
Dacă în procesul de constituire a resurselor publice sunt două instituţii publice care joacă
un rol major în acest proces, respectiv Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale şi organele lor teritoriale, însă, procesul de utilizare a fondurilor publice se
derulează deopotrivă prin intermediul tuturor instituţiilor publice centrale şi locale, ceea ce face
ca rolul şi importanţa lor, şi în primul rând răspunderea acestora, în ceea ce priveşte utilizarea lor
eficientă mare. În exercitarea atribuţiilor privind gestionarea fondurilor publice, menţinerea unui
echilibru permanent între intrările şi ieşirile de resurse reprezintă cheia de boltă a atributului
instituţiilor publice abilitate ale statului, Ministerul Finanţelor Publice, în primul rând, în
constituirea şi administrarea fondurilor publice.
Odată realizat acest “transfer de putere de cumpărare” de la persoanele fizice şi juridice
către autorităţile statului, prin intermediul prelevărilor obligatorii din impozite, taxe etc.,a doua
componentă de bază, şi tot atât de importantă a funcţiei statului, este dirijarea, alocarea acestor
uriaşe resurse financiare spre diverşi beneficiari – instituţii publice, întreptinderi, populaţie
(direct şi indirect) .

10
 De modul în care, în fiecare etapă a dezvoltării sale, statul reuşeşte să ierarhizeze
priorităţile, să trieze nevoile sociale şi economice, depinde dezvoltarea, pe mai departe, a
economiei, şi pe această bază a unei protecţii sociale eficiente.
Resursele financiare centralizate la dispoziţia statului, prin componentele bugetului
general consolidat, au ca principală destinaţie finanţarea “sectorului public”, care, potrivit opiniei
prof. Gheorghe Manolescu este definit astfel: “În acest sens, se poate admite că sectorul public
sau statul (în calitate de agent economic) cuprinde ansamblul de activităţi, instituţii şi organisme
caracterizate prin procese de decizie colectivă sau politică, în cadrul cărora procedurile de
alegere se realizează prin mecanismul votului”.
Principalul “consumator” al acestor fonduri publice este, deci, sectorul public prin
instituţiile sale.
Instituţiile publice – categorie în care se include Parlamentul, Preşedinţia României,
Guvernul, ministerele, autoritatea judecătorească şi celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale şi locale, îşi asigură resursele băneşti, necesare finanţării
cheltuielilor, privind întreţinerea şi funcţionarea lor, în cea mai mare parte, pe seama bugetului de
stat şi bugetelor locale. În acest context, acestea au obligaţia ca toate operaţiunile de plăţi şi
încasări să le efectueze numai prin Trezoreria Statului, a cărei activitate se desfăşoară sub
garanţia statului.
Instituţiile publice reprezintă deci unităţile publice prin intermediul cărora statul îşi
exercită şi îndeplineşte funcţiile şi serviciile sale în domeniul economic, social-cultural, de
apărare, ordine publică, administrativ etc. Ele pot fi de importanţă centrală, ca de exemplu:
Parlamentul, Preşedinţia României, Guvernul, ministerele şi alte instituţii ale administraţiei
centrale autonome şi locale. Instituţiile publice locale cuprinzând autorităţile unităţilor
administrativ-teritoriale, consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, instituţiile
publice şi serviciile publice cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii
acestora.
Ca sistem de finanţare, instituţiile publice pot fi:
 finanţate integral din venituri bugetare, situaţie în care veniturile pe care le
realizează au obligaţia să le verse, în totalitate, la bugetul din care sunt finanţate;
 finanţate din mijloace extrabugetare (venituri proprii), cu completare din fonduri
bugetare, sub forma subvenţiilor sau transferurilor bugetare (bugetul de stat sau bugetele locale).
În această situaţie, veniturile proprii pe care le realizează instituţiile în cauză se reţin pentru
autofinanţare, iar cele nefolosite la sfârşitul anului se repartizează pentru anul următor..

11
  finanţate integral din mijloace extrabugetare, situaţie în care de asemenea soldul
acestora de la sfârşitul perioadei se reportează pentru exerciţiul financiar următor;
 finanţate integral din fonduri speciale. Soldul acestora de la sfârşitul perioadei se
reportează, de asemenea, pentru exerciţiul financiar următor;
În acest context, instituţiile publice au caracteristici prin care se deosebesc de persoanele
juridice patrimoniale, şi mai ales de agenţii economici astfel:

a) Sunt organisme prin intermediul cărora statul îşi exercită rolul, atribuţiile şi funcţiile
sale în domeniul administrativ, social-cultural, apărare, ordine publică, siguranţă naţională,
justiţie, asistenţă socială şi economic;
b) Sunt organisme care în general nu desfăşoară activităţi productive, prin care să
realizeze bunuri materiale, ele produc utilităţi sociale, administrative, justiţie, ordine publică,
apărare. Numai întâmplător, subunităţi ale acestora pot realiza şi produce utilităţi şi servicii de
natură economică, situaţie în care însă acestea se supun regulilor şi principiilor după care
funcţionează finanţele private privind finanţarea, şi a corelaţiei bugetul de stat a agenţilor
economici.
c) În funcţie de modul lor de finanţare – integral din resurse bugetare sau parţial, integral
din mijloace bugetare sau fonduri speciale – veniturile proprii ale acestora se varsă integral la
bugetul din care sunt finanţate sau se reportează pentru anul următor.
d) În general nu au indicatori de rentabilitate şi eficienţă economică, dar li se pot calcula
indicatori de eficienţă socială, educaţională, de cultură etc. Întrucât, însă contravaloarea
mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar se trece pe cheltuieli la procurarea acestora,
indicatorii de eficienţă care se calculează sunt deformaţi în mare măsură.
e) Instituţiile publice nu calculează şi înregistrează uzura obiectelor de inventar sau
amortizarea mijloacelor fixe în mod treptat, ci o singură dată, la procurarea lor.
f) Îşi finanţează activitatea pe baza bugetelor de venituri şi cheltuieli sau numai pe baza
bugetelor de cheltuieli.
După importanţa activităţii şi subordonarea acestora, instituţiile publice sunt grupate în:
1) instituţii ale administraţiei publice centrale;
2) instituţii ale administraţiei publice locale.
1) Instituţiile administraţiei publice centrale cuprind: Preşedinţia României, Parlamentul,
Guvernul, ministerele şi celelalte autorităţi centrale de specialitate ale administraţiei publice
centrale şi instituţiile teritoriale din subordonarea lor.

12
 2) Instituţiile administraţiei publice locale cuprind: instituţiile administraţiei publice
locale, formate din unităţile administrativ teritoriale, şi cuprind comunele, oraşele şi judeţele,
precum şi unităţile publice subordonate acestora.
Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi
în oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii.
Serviciile publice descentralizate ale ministerelor la nivel judeţean cuprind, ca de
exemplu:
- Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice;
- Inspectoratele Şcolare Judeţene şi al municipiului Bucureşti;
- Direcţiile Judeţene de Muncă şi Solidaritate Socială;
- Direcţiile Judeţene Sanitare;
- Consiliul Judeţean de Cultură etc.
Conducătorii instituţiilor publice, centrale şi locale, în funcţie de drepturile conferite de
lege în legătură cu aprobarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare, poartă denumirea de
ordonatori de credite. Materialele de specialitate şi reglementările româneşti definesc ordonatorul
de credite ca fiind: “conducător al unei instituţii bugetare, centrală sau locală, care are dreptul să
dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri şi cheltuieli al instituţiei”. Aceleaşi
drepturi şi obligaţii, reieşite din definiţia dată de Dicţionarul Explicativ, rezultă şi din materialele
de specialitate şi reglementările româneşti1 în materie, care precizează că “ordonatorii principali
de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor
speciale sunt conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducătorii celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale”. În cazul autorităţilor administraţiei publice
locale, ordonatorii de credite principali sunt primarii consiliilor locale, primarul general al
municipiului Bucureşti şi preşedinţii consiliilor judeţene.
În conformitate cu reglementările româneşti, instituţiile publice se împart în:
1) instituţii ierarhic superioare, ai căror conducători au calitatea de ordonatori
principali de credite;
2) instituţii subordonate, ai căror conducători au calitatea de ordonatori
secundari şi terţiari de credite.

1
Legea Finanţelor Publice 500/2002, art.33

13
 Ordonatorii principali de credite primesc resursele de finanţare direct de la buget, pentru
nevoile lor proprii, precum şi pentru cele ale instituţiilor subordonate, pe care apoi le repartizează
acestora.
Sunt şi situaţii când unele instituţii publice, ai căror conducători au calitatea de ordonatori
secundari de credite, se găsesc în raport de subordonare faţă de ordonatorii principali de credite
şi ierarhic superior faţă de ordonatorii terţiari de credite. Aceşti ordonatori nu au relaţie directă cu
bugetul de stat, dar din creditele primite de la ordonatorii principali repartizează mijloace
bugetare şi ordonatorilor terţiari de credite aflaţi în subordinea lor.
Comparativ cu modul în care legislaţia românească a reglementat statutul ordonatorilor
de credite, mai ales în ceea ce priveşte responsabilităţile şi drepturile acestora, în literatura
franceză de specialitate constatăm atribuţii şi drepturi sporite pentru ordonatorii din Franţa, în
materie de încasare a creanţelor bugetare. Printre atribuţiile acestora în problema încasărilor
menţionăm: “dispun execuţia încasărilor, constată drepturile organismelor, lichidează încasările,
emit ordine de încasări destinate să asigure încasarea, notifică aceste ordine contabililor
însărcinaţi cu încasarea”. Faţă de care responsabilităţi, pe linia încasării veniturilor a
ordonatorilor publici francezi, în ţara noastră aceştia au stabilite sarcini şi responsabilităţi pe
această linie, mai puţin precise, reglementările în domeniu subliniind, mai ales, drepturile şi
obligaţiile acestora în ceea ce priveşte angajarea şi efectuarea de cheltuieli. Astfel , atribuţiile
sunt următoarele: “utilizarea creditelor bugetare; realizarea veniturilor; folosirea cu eficienţă şi
eficacitate a sumelor primite de la buget (stat, asigurări sociale de stat, fonduri speciale, locale);
integritatea bunurilor încredinţate unităţii pe care o conduce; organizarea şi ţinerea la zi a
contabilităţii”. Cu toate că legea prevede pentru ordonatorul de credite principal şi obligaţii cu
privire la realizarea veniturilor, în practică această sarcină este preluată de organele fiscale.
Instituţiile publice centrale şi locale sunt finanţate de la buget sau din fondurile speciale
ori din mijloacele extrabugetare, pe baza bugetelor de venituri şi cheltuieli întocmite şi aprobate
în fiecare an potrivit normelor legale în vigoare. În cazul bugetelor locale, fondurile speciale şi
extrabugetare cuprind, pe de o parte, veniturile, iar, pe de altă parte, creditele bugetare aprobate
pe an, trimestre, cu defalcare pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, în limita cărora ordonatorii
de credite pot efectua plăţi. În situaţia instituţiilor publice centrale, bugetele lor cuprind numai
prevederile de la partea de cheltuieli, respectiv creditele bugetare.
Din punct de vedere al statului juridic instituţiile publice se pot clasifica în:
1) instituţii publice cu personalitate juridică;
2 2) instituţii publice fără personalitate juridică.

14
 1) Instituţiile publice cu personalitate juridică sunt acelea ai căror conducători au calitatea
de ordonatori de credite, calitate în care au drept de decizie în angajarea şi efectuarea de
cheltuieli.
2) Instituţiile publice fără personalitate juridică sunt acelea ai căror conducători nu au
calitatea de ordonatori de credite, calitate în care aceştia pot efectua cheltuieli numai în limita
sumelor efectiv virate de ordonatorul său de credite în subconturi deschise pe numele lor, şi care
reprezintă de obicei plăţi de salarii şi alte cheltuieli asimilate acestora, precum şi un volum
restrâns de alte cheltuieli, cum sunt cele legate dse întreţinerea şi funcţionarea instituţiei în cauză.
1.1.1 Conceptele de bază privind contabilitatea instituţiilor publice
1. Finanţele publice exprimă relaţii economice care se formează în procesul de constituire
şi repartizare a fondurilor publice în scopul satisfacerii nevoilor de interes general ale societăţii.
Ele sunt asociate cu statul, cu unităţile administrativ-teritoriale şi alte servicii şi instituţii de drept
public implicate în procesul de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor publice.
2. Bugetul este un document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile
şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile.
3. Procesul bugetar este constituit din etape consecutive de elaborare, aprobare, executare
şi control ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a acestuia.
4. Legea bugetară anuală este legea care prevede şi autorizează, pentru fiecare an,
veniturile şi cheltuielile cuprinse în bugetul de stat, şi bugetele fondurilor speciale, anexe la
acesta, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj,
anexă la acesta.
5. Legea de rectificare este legea care modifică în cursul anului bugetar legea bugetară
anuală.
6. Anul bugetar este anul financiar pentru care se aprobă bugetul. Altfel spus, acesta este
anul calendaristic care începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.
7. Buna gestiune financiară o constituie asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii,
eficacităţii şi eficienţei în angajarea şi utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului
public.
8. Cadrul multianual este o perioadă de timp care include proiecţiile indicatorilor
macroeconomici ale veniturilor şi cheltuielilor publice pe termen mediu, în general 3 ani.
9. Clasificaţia bugetară este gruparea, într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare,
precis determinate, a veniturilor şi cheltuililor cuprinse în bugetele instituţiilor şi serviciilor
publice şi bugetele activităţilor finanţate din venituri extrabugetare; se utilizează atât în faza de

15
elaborare şi aprobare a bugetelor respective, cât şi în execuţia acestora, servind la înscrierea în
bugete a veniturilor în funcţie de natura şi provenienţa lor şi a cheltuielilor în raport cu obiectivul
sau cu acţiunea căreia îi sunt destinate aceste cheltuieli, precum şi cu caracterul economic al
operaţiunilor în care acestea se concretizează.
10. Clasificaţia economică este clasificarea cheltuielilor după caracterul lor pentru a
evalua natura şi efectul economic al operaţiunilor respective.
11. Clasificaţia funcţională este clasificaţia cheltuielilor după obiectul lor pentru a evalua
alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective; ea arată domeniul spre care se îndreaptă
acele cheltuieli.
12. Articolul bugetar reprezintă o subdiviziune a clasificaţiei cheltuielilor bugetare în
funcţie de caracterul economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează şi care
desemnează natura unei cheltuieli, indiferent de acţiunea sau domeniul la care se referă.
13. Creditul bugetar reprezintă suma aprobată în bugetele instituţiilor şi serviciilor
publice şi în bugetele activităţilor finanţate integral din venituri extrabugetare, şi reprezintă suma
limită maximă până la care se pot angaja şi efectua plăţi de casă şi cheltuieli efective.
Creditul bugetar mai este definit ca fiind suma aprobată prin buget, suma maximă până la
care se pot efectua plăţi în contul creditelor de angajament, contractate în cursul exerciţiului
bugetar şi/sau din exerciţiile anterioare pentru acţiuni multianuale.
14. Fondul de rezervă bugetară este fondul prevăzut la partea de cheltuieli a bugetelor.
Cuantumul acestui fond se stabileşte odată cu elaborarea şi adoptarea bugetului respectiv, fiind
destinat finanţării unor acţiuni sau sarcini intervenite în cursul anului, precum şi înlăturării
efectelor unor calamităţi naturale.
15. Fondul de rulment este partea din excedentul anual bugetar definitiv al bugetului
local, care se constituie la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale şi se utilizează potrivit
prevederilor prezentei legi.
16. Deschiderea de credite bugetare înseamnă aprobarea comunicată ordonatorului
principal de credite de către Trezoreria Statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în
limita căreia se pot efectua repartizări de credite bugetare şi /sau efectua plăţi de casă.
17. Alocarea reprezintă autorizarea ordonatorilor de credite de a angaja şi/sau efectua
plăţi pe destinaţiile aprobate într-o perioadă, dată de limita creditelor bugetare deschise sau a
creditelor bugetare repartizate, după caz.

16
 18. Alocaţiile bugetare reprezintă fluxurile financiare rezultate din fondurile publice
aprobate prin bugetul de stat, repartizate pe trimestre, destinate finanţării unor acţiuni sau
obiective precis stabilite prin legea bugetului.
19. Angajamentul bugetar reprezintă orice act prin care o autoritate publică competentă
potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare
aprobate.
20. Angajamentul legal reprezintă orice act cu efecte juridice din care rezultă sau ar putea
rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice.
21.Creditele destinate unor acţiuni multianuale sunt sumele alocate unor programe,
proiecte, subproiecte, obiective şi alte asemenea, care se desfăşoară pe o perioadă mai mare de
un an şi determină credite de angajament şi credite bugetare.
22. Creditul de angajament este costul total al obligaţiilor juridice contractate, în timpul
exerciţiului bugetar şi în limitele aprobate, pentru acţiunile multianule.
23. Virarea de credite bugetare este diminuarea creditului bugetar de la o subdiviziune a
clasificaţiei bugetare care prezintă disponibilităţi de credite şi majorarea corespunzătoare a unei
alte subdiviziuni la care creditele sunt insuficiente, cu respectarea dispoziţiilor legale privind
efectuarea operaţiunilor respective.
24. Lichidarea cheltuielilor este faza în procesul de execuţie bugetară în care se verifică
existenţa angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea şi suma datorată, se verifică
condiţiile de exigibilitate ale angajamentului.
25. Ordonanţarea cheltuielilor este faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirmă
că livrările de bunuri şi serviciii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata
poate fi efectuată.
26. Plata cheltuielilor este actul final prin care instituţia publică achită obligaţiile sale faţă
de terţi.
27. Execuţia de casă a bugetului reprezintă un complex de operaţiuni care se referă la
încasarea, păstrarea şi eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor publice. La
baza execuţiei de casă a bugetului stau următoarele principii: delimitarea atribuţiilor persoanelor
care dispun de utilizarea resurselor financiare de atribuţiile celor care execută încasarea acestora.
Unitatea de casă, potrivit căreia veniturile fiecărui buget sunt concentrate în întregime în cont, de
unde se eliberează resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor, fiind interzisă efectuarea de
plăţi direct din veniturile bugetare încasate. Execuţia bugetară mai este definită ca fiind
activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a cheltuielilor aprobate prin buget.

17
 28. Trezorerie - totalitatea operaţiunilor băneşti, financiare şi bugetare, efectuate de către
autorităţile executive, pentru mobilizarea mijloacelor băneşti necesare îndeplinirii sarcinilor şi
funcţiilor acestora.
29. Trezoreria Statului este o instituţie financiară prin intermediul căreia se derulează
constituirea şi utilizarea fondurilor publice sub un strict control fiscal şi financiar preventiv.
Gestionează datoria publică, inclusiv serviciul acesteia, efectuează plasamente financiare, atrage
disponibilităţi băneşti din economie în vederea acoperirii temporare a deficitelor bugetare şi
efectuează operaţiuni care ţin de intervenţia statului în economie.
30. Vărsământul reprezintă plata unei sume, efectuată de un agent economic sau de o
instituţie publică ori financiară, în vederea stingerii unei obligaţii legale către buget.
31. Veniturile bugetare sunt resursele băneşti care se cuvin componentelor bugetului
general consolidat din mijloace bugetare şi extrabugetare (o anumită cotă din soldul de la
sfârşitul anului în baza unor prevederi legale), formate din impozite, taxe, contribuţii şi alte
vărsăminte.
32. Fondurile speciale sunt venituri publice constituite prin legi specifice, legi prin care
se stabilesc şi destinaţiile acestora.
33. Sumele defalcate reprezintă părţi din unele venituri ale bugetului de stat, care se alocă
unităţilor administrativ-teritoriale în vederea echilibrării bugetelor proprii ale acestora.
34. Donaţia reprezintă încasarea nerambursabilă, pentru care nu se datorează nimic în
schimb.
35. Mijloacele de echilibrare reprezintă fluxuri financiare derulate dinspre bugetul de stat
sau bugetele ierarhice superioare spre bugetele locale sau bugetele ierarhic inferioare pentru
acoperirea diferenţei (deficitului) dintre veniturile proprii mai mici şi cheltuielile, mai mari,
prevăzute prin bugetele respective. La noi în ţară ele se manifestă sub forma cotelor defalcate sau
sumelor defalcate din impozitul pe venit şi taxa pe valoarea adăugată.
36. Co-finanţarea reprezintă finanţarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv şi alte
asemenea, parţial prin credite bugetare, parţial prin finanţarea provenită din surse externe.
37. Transferurile sunt fluxuri financiare nerambursabile, care se creează, de obicei, prin
bugetul de stat, şi sunt destinate finanţării unor obiective şi acţiuni precis stabilite, cuprinse într-
un buget ierarhic inferior.
38. Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli aprobate şi efectuate prin componentele bugetului
general consolidat, în limitele şi cu destinaţiile stabilite prin bugetele respective.

18
 39. Plăţile de casă reprezintă operaţiunile de plăţi prin decontări fără numerar şi în
numerar, efectuate de către instituţiile publice prin conturile lor deschise la Trezoreria Statului
sau prin casieriile lor proprii, pentru plăţi de salarii, aprovizionări de bunuri materiale sau servicii
de la terţe persoane juridice sau fizice.
40. Plăţile nete de casă reprezintă diferenţa dintre plăţile de casă efectuate în contextul
punctului 39 şi eventualele operaţiuni de restituiri de fonduri care au diminuat cuantumul plăţilor
iniţiale. Operaţiunea se mai numeşte şi “reântregire de credite bugetare”, dacă restituirea de sume
priveşte finanţarea anului curent, iar dacă restituirea de sume (din vânzări de materiale etc.)
priveşte finanţarea anilor precedenţi, atunci acele restituiri se fac venit la bugetul din care s-au
efectuat plăţile iniţiale. În acest ultim caz nu mai are loc operaţiunea de “reântregire de credite
bugetare”.
41. Excedentul bugetar este partea veniturilor bugetare care depăşeşte nivelul cheltuielile
bugetare într-un an bugetar anume.
42. Deficitul bugetar este partea cheltuielilor ce nu poate fi acoperită din veniturile
proprii bugetare pe anul respectiv.
43. Echilibrul bugetar reprezintă egalitatea dintre veniturile bugetare în cadrul unui
exerciţiu bugetar.
44. Buna gestiune financiară o constituie asigurarea legalităţii, regularităţii,
economicităţii, eficacităţii şi oportunităţii, în angajarea şi utilizarea fondurilor publice şi
administrarea patrimoniului public.

1.1.2 Precizări şi explicaţii suplimentare cu privire la unele concepte de bază privind

contabilitatea instituţiilor publice

Din punct de vedere conceptual creditul bugetar reprezintă limita maximă până la care se
poate efectua o plată de casă. Dicţionarul enciclopedic Român defineşte creditul bugetar ca fiind
“suma limită, aprobată prin bugetul de stat, până la care se poate efectua o anumită categorie de
cheltuieli din buget”. Legea Finanţelor Publice nu defineşte, într-un fel anume, noţiunea de
credit bugetar, dar Legea Finanţelor Publice Locale, art.1, pct.5, îi dă acestuia o definiţie, în
înţelegerea bugetelor locale, ca fiind “suma aprobată în bugetele locale, în bugetele instituţiilor şi
serviciilor publice de interes local şi în bugetele activităţilor finanţate integral din venituri
extrabugetare, reprezentând limita maximă până la care se pot angaja şi efectua cheltuieli”.
Deşi, noţiunea de “credit bugetar” ar trebui să aibă aceeaşi semnificaţie, importanţă şi
valoarea practică, atât pentru ordonatorii de credite finanţaţi din bugetul de stat, bugetul
19
asigurărilor sociale de stat, cât şi pentru cei finanţaţi din bugetele locale, acest lucru în fapt nu
este aşa. Aceasta deoarece, pentru instituţiile publice finanţate prin bugetul de stat şi bugetul
asigurărilor sociale de stat pentru ca o cheltuială să poată fi finanţată sunt suficiente creditele
bugetare aprobate şi deschise, pe câtă vreme pentru instituţiile publice finanţate prin bugetele
locale, pe lângă creditele bugetare aprobate sunt necesare şi lichidităţi efective în cont. Altfel
spus, în cazul serviciilor publice finanţate prin bugetele locale, în practică, se pot efectua
cheltuieli chiar dacă nu există credite bugetare, în condiţiile în care există lichidităţi băneşti.
De altfel, finanţarea instituţiilor publice locale funcţionează după aceeaşi regulă “de fier”
ca şi a instituţiilor finanţate din fondurile speciale sau a mijloacelor extrabugetare, care pot
efectua plăţi numai dacă au asigurate resurse financiare colectate în cont.
În consecinţă, pentru a efectua plăţi, ridicări de numerar din cont, ordonatoriilor de
credite finanţaţi din bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat le este suficient să aibă
credite bugetare aprobate şi deschise pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, pe câtă vreme, în
cazul bugetelor locale şi fondurilor din mijloace extrabugetare şi speciale trebuie să aibă
asigurate şi lichidităţi, respectiv disponibilităţi băneşti în cont.
De asemenea, atunci când, în cursul exerciţiului bugetar intervin acţiuni noi, sarcini
suplimentare, iar creditele la anumite subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare nu sunt suficiente, iar
la altele există disponibilităţi, începând cu o anumită perioadă a anului se pot efectua virări de
credite bugetare. Virarea presupune o diminuare a creditelor bugetare la o anume categorie de
cheltuieli, unde s-au constatat disponibilităţi şi majorarea acestora la o altă subdiviziune a
clasificaţiei bugetare, unde acestea nu sunt insuficiente. Virările de credite sunt admise numai în
anumite condiţii şi numai pentru anumite categorii de cheltuieli, iar această metodă de a corecta
bugetul odată aprobat trebuie să reprezinte o excepţie şi nu o regulă, întrucât dacă solicitările de
virări nu sunt generate de motive obiective, denotă o programare defectuoasă a creditelor
bugetare, urmare a unei fundamentări necorespunzătoare a întregului buget.
Orice cheltuială din sume alocate de la buget se poate efectua de ordonatorul de credite
numai după ce documentele au fost în prealabil vizate de compartimentul financiar-contabil sau
de alte persoane împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv.
Ordonatorii de credite, în baza creditelor bugetare deschise (principali) sau repartizate
(secundari şi terţiari), pentru a-şi achita drepturile de salarii, serviciile prestate, procurăriile de
materiale etc., sunt în drept se efectueze plăţi din cont sau să ridice numerar din cont pentru
achitarea acestora. Aceste operaţiuni de plăţi efectuate de instituţiile publice finanţate din fonduri

20
bugetare sau extrabugetare prin conturile lor deschise la Trezoreriile operative, poartă denumirea
de plăţi de casă.
Considerăm că noţiunea “plăţilor de casă” nu este suficient explicitată prin literatura de
specialitate în domeniu, deoarece nu se face o demarcaţie clară între noţiunea “plăţilor de casă”
în accepţiunea Trezoreriei Statului şi în cea a instituţiilor publice. Astfel, o eliberare de numerar
de către Trezoreria Statului pentru o instituţie publică, din punct de vedere al Trezoreriei
reprezintă o “plată de casă”, pe câtă vreme, până în acest moment, pentru instituţia publică în
cauză nu se poate vorbi încă de aşa ceva, deoarece numerarul ridicat este, deocamdată, în
gestiunea instituţiei. Despre o “plată de casă”, în accepţiunea instituţiei publice se va putea vorbi
numai după ce acest numerar a fost consumat prin plăţi de salarii sau plăţi pentru servicii,
materiale etc.. Deci, există o diferenţă în timp pentru cele două instituţii în ceea ce priveşte
momentul în care instituţia publică în cauză a înregistrat o “plată de casă”.
Astfel, toate ieşirile de disponibilităţi băneşti din cont, prin plăţi fără numerar sau cu
numerar reprezintă “plăţi de casă”, care determină un consum efectiv de resurse publice din
bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat, chiar dacă partea de cheltuieli a bugetului
instituţiei în cauză nu are o legătură directă cu partea de venituri, cu modul în care s-au
constituit, adunat aceste resurse, ca în cazul bugetelor locale, în cazul instituţiilor finanţate din
bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat în realitate are loc un consum efectiv de
resurse. Acest consum efectiv de resurse este sesizat mai bine la finalul exerciţiului bugetar,
atunci când au loc înregistrările de închidere a conturilor de cheltuieli şi venituri prin cele de
excedent sau deficit la nivelul Trezoreriei Centrale. Aici numai se “simte” la zi acest consum
efectiv de resurse prin compararea totalului de intrări de resurse cu totalul plăţilor efectuate din
aceste resurse.
Sunt frecvente situaţii când, după ce s-a efectuat o “plată de casă”, se efectuează o
încasare din lichidarea unor debitori sau din vânzarea unor materiale, ipostază în care instituţia în
cauză, fie că îşi diminuează plăţile de casă efectuate, fie că le varsă pe acestea ca venit la bugetul
de unde se efectuase iniţial finanţarea achitării materialelor valorificate. În cazul instituţiilor
publice finanţate din fondurile speciale sau extrabugetare asemenea operaţiuni diminuează, pe de
o parte, plăţile de casă, dar în acelaşi timp determină şi o reântregire a disponibilităţilor în cont.
Plăţile de casă rezultate după asemenea operaţiuni sunt denumite plăţi nete de casă, adică
ceea ce a rămas definitiv decontat ca şi cheltuială sau posibilă cheltuială dintr-un buget în cadrul
exerciţiului financiar respectiv.

21
 În desfăşurarea activităţii lor instituţiile publice evidenţiază în contabilitatea lor
indicatorul cheltuielilor efective. Această noţiune în contabilitatea instituţiilor publice este
echivalentă cu consumurile efective de materiale, combustibili, alimente, medicamente, plăţile
pentru serviciile şi lucrările executate, plata salariilor, burselor elevilor şi studenţilor etc.. Tot aici
se evidenţiază şi preţul de înregistrare al obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată
a mijloacelor fixe, care se trec pe cheltuieli la procurarea lor. Ca un specific al contabilităţii
instituţiilor publice este faptul că în contul cheltuielilor efective nu se reflectă consumul
mijloacelor fixe treptat, prin înregistrarea uzurii acestora, ci integral, la procurarea lor.
În consecinţă, prin înregistrarea pe cheltuieli apriori a costului obiectelor de inventar de
mică valoare şi scurtă durată şi neevidenţierii consumului mijloacelor fixe prin uzura acestora,
contul cheltuielilor efective ale instituţiilor publice nu reflectă corect efortul pe care-l face
societatea pentru finanţarea unei acţiuni sau unui indicator (elev, student etc.). Această
inadvertenţă capătă amploare pe măsură ce, urmare a progresului tehnic, instituţiile publice
beneficiază de o dotare tehnico-materială tot mai complexă şi valoroasă tehnic şi ca preţ, fapt ce
determină ca ruptura cu realitatea a cheltuielilor efective să fie şi mai mare. De aceea apreciem
că mai corect ar fi ca şi în cazul instituţiilor publice să se evidenţieze la cheltuieli efective numai
consumul fondurilor fixe, sub forma amortizărilor, iar în cazul obiectelor de inventar de mică
valoare şi scurtă durată evidenţierea pe costuri a acestora să se facă eşalonat, eventual 50% din
contravaloarea acestora la darea lor în folosinţă şi 50% la scoaterea lor din uz, aşa cum se mai
practică această metodă în economie.
Identitatea plăţilor de casă, nu cea a cheltuielilor efective, se realizează numai atunci când
o plată de casă reprezintă în acelaşi timp şi o cheltuială efectivă, cum ar fi de exemplu plata
prestărilor de servicii etc., şi există o diferenţă în timp, când “plata” precede “cheltuiala”; în
cazul aprovizionărilor cu materiale acestea nefiind date în consum, sau “cheltuiala” efectivă
precede “plata”, la înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor cu salariile, bursele, contribuţiile
pentru asigurările siciale de stat etc., plata efectivă a acestora efectuându-se în luna următoare.
Atunci când plăţile de casă sunt mai mari decât cheltuielile efective instituţia în cauză
înregistrează o sporire a stocurilor de materiale sau a posturilor de debitori, în timp ce, dacă
cheltuielile efective depăşesc plăţile de casă, acest lucru denotă o reducere a stocurilor sau o
sporire a unor posturi de creditori.
Menţionăm că, atât nivelul plăţilor de casă, cât şi cel al cheltuielilor efective nu pot
depăşi creditele bugetare aprobate atât pe total cât şi în structura clasificaţiei bugetare.

22
 În activitatea instituţiilor bugetare sunt cazuri când cheltuielile efective nu se pot
evidenţia în momentul efectuării lor pe locuri de consum din motive care ţin de faptul că
cheltuielile respective privesc, în acelaşi timp, fonduri bugetare, mijloace extrabugetare, finanţări
speciale sau reprezintă servicii şi lucrări executate de furnizori pentru mai multe acţiuni sau
obiective şi care pot fi precizate corect pe destinaţii numai la sfârşitul lunii sau trimestrului, pe
baza unor investigaţii suplimentare. Aceste categorii de cheltuieli în cursul perioadei, lunii,
trimestrului se evidenţiază la un cont “Cheltuieli de repartizat”, prin creditul contului “Furnizori”
sau a unui “Cont de materiale”, urmând ca la sfârşitul perioadei cheltuielile respective să fie
reflectate în contul “Chltuielilor efective” căruia îi aparţin.
Potrivit art.2(2) din Legea Contabilităţii nr.82/1991,republicată în 2005
(M.O.nr.48/2005),contabilitatea publică cuprinde :
a) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor şi
plata cheltuielilor aferente exercitiului bugetar;
b) contabilitatea trezoreriei statului;
c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor si obligaţiilor ,care să
reflecte evoluţia situaţiei financiare si patrimoniale, precum si a excedentului sau deficitului
patrimonial;
d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.

23
 CAPITOLUL II

PREZENTARE GENERALĂ A INSTITUŢIEI PUBLICE DE

ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
ŞCOALA NR.10 » DIMITRIE STURDZA » TECUCI

2.1. Elemente de identificare a unităţii şcolare

Situată în aproximativ centrul oraşului Tecuci , vizavi de Policlinică, Şcoala Gimnaziala

« Dimitrie Sturdza »( Nr. 10 ) este una dintre cele mai bune şcoli din oraş , având in fiecare an
solicitări de înscriere la clasa I din partea locuitorilor din toate zonele oraşului dar şi din
comunele învecinate.Acest lucru se explică prin dotarea modernă a şcolii ( clase cu mobilier
modular , laboratoare , amfiteatru,materiale şi mijloace didactice moderne , sală şi teren de sport)
dar şi prin încadrarea unor dascăli de exceptie , bine pregătiţi profesional, care modelează an de
an , cu măiestrie didactică, personalitatea a sute de copii. Când spui Şcoala « Dimitrie Sturdza »
Tecuci , te gândesti la : seriozitate , disciplină , corectitudine , muncă , devotament , abnegatie =
REZULTATE
În această şcoală au funcţionat : Gimnaziul de Băieţi ( 1889- 1910 ) ;Gimnaziul "D. A.
Sturdza" ( 1910- 1921 ) ; Liceul " D.A. Sturdza" ( 1921- 1948) ; Liceul de Băieţi , Şcoala Medie
Mixtă Nr. 2 ; Liceul Real Umanist ( 1948- 1968 ).
Calitatea activităţii desfăşurate la nivelul clasei şi al cercurilor pe discipline de
învăţământ a fost confirmata de-a lungul anilor de premiile şi menţiunile obţinute la concursurile
şi olimpiadele şcolare, la concursurile pe meserii şi la sesiunile de comunicări ale elevilor.

24
 Mulţi dintre absolvenţi au urmat şi filiera academică devenind specialişti în cele mai
diverse domenii.

2.2. Importanţa unităţii şcolare şi programul de dezvoltare instituţională

ŞCOALA NR.10 DIMITRIE STURDZA TECUCI are ca obiect fundamental prestarea
de servicii educaţionale către elevii înscrişi în învăţământul preşcolar ,primar,secundar inferior şi
profesional. Aceasta presupune: formarea elevului şi asigurarea accesului la o gama largă de
informaţii, asigurarea calităţii şi finalităţii procesului educativ.
Ca parte a sistemului de ansamblu al societăţii, şcoala este produsul societăţii şi în
aceeaşi măsura, unul din factorii esenţiali ai schimbării şi dezvoltării acesteia.Schimbările
produse în sensul şi intensitatea dezvoltării societaţii cer modificări şi în sistemul de invăţămant,
adică în conţinutul şi modul lui de organizare şi conducere, în politicile şi formele concrete de
susţinere materiala şi economico-financiara. Necesitatea schimbărilor, a dezvoltării şi
modernizării invăţămantului sunt determinate ca ritm şi amploare de dinamica schimbărilor din
societate.
Şcoala trebuie să pledeze pentru armonie şi echilibru, pentru curaj şi unitatea virtuţilor,
educaţia morală urmărind în cele din urmă să formeze dorinţele ordonate în cel mai corect mod
posibil, adică să înveţe oamenii să dorească ceea ce este bun pentru ei în mod veritabil. Elevii
trebuie educaţi pentru a fi apţi de a intra în relaţii de cooperare, de încredere cu oameni care sunt
străini. Şcoala, echipele sportive, artistice, organizaţiile de tineret, media şcolară etc.constituie un
adevărat “POD CĂTRE INTEGRITATEA PROFESIONALĂ ”. Şcoala în sec al XXI-lea trebuie
să fie : mai deschisă , mai puţin ierarhică, cu mai mult respect pentru toţi participanţii la actul
educaţional.
Un brand, o “şcoală prietenoasă” - este în responsabilitatea şcolii de a reacţiona şi “a lua
cuvântul”, comunicând în mod adecvat şi asigurând confortul elevilor, restaurându-le încrederea.
SUCCESUL DEPINDE DE TĂRIA ANGAJAMETULUI!
POT → definirea scopului, incluzând valori, viziune, misiune, ţinte(PERSPECTIVA INTERNĂ)
CERCETEZ → studii, chestionare, discuţii etc pentru a ne ajuta să înţelegem , să cunoaştem
elevii şi toţi factorii care contribuie la actul educaţiei
ANALIZEZ → ce mă individualizează ca şcoală, luând in calcul punctele slabe şi
oportunităţile
ÎMPLEMENTEZ → punerea în acţiune a ofertei educaţionale, a rezultatelor cu strategia
adoptată
25
STRATEGIZEZ → (înainte de implementare) – dezvoltarea obiectivelor, a unui nou traseu (rută
de educaţie )
EVALUEZ → măsurarea corectă a rezultatelor şi a reacţiilor elevilor.
Şcoala trebuie să poată face diferenţa între ceea ce este bun şi ce este rău pentru elevi. Se
poate învăţa mult din nemulţumirile diferite ale elevilor.
Şcoala înseamnă interacţiune socială şi culturală şi de aceea impactul valorilor culturale
şi morale asupra satisfacţiei elevului este important.
CODUL DE CONDUITĂ este un contract moral între şcoală şi elevii pe care îi serveşte
sau doreşte să-i servească; el reflectă sistemul de valori din şcoală, direcţionează
comportamentele umane individuale şi de grup formulează, în scris: devize,
principiile,motto,normele,idealurile. Codul este un instrument de management extrem de util şi
eficient, cu condiţia să fie operabil,uşor de utilizat şi aplicarea lui să fie vizibilă în rezultate
palpabile.
În acest cadru, nimeni nu poate spune dacă s-a încălcat sau nu ontologia, atâta timp cât nu
există un anumit cod deontologic la care să se raporteze ;
Se rezolvă nevoia (socială)de a sancţiona comportamentele umane considerate
indezirabile; Se încearcă prevenirea unor comportamente care vin în contradicţie cu codul
respectiv ;
Se realizează normarea, prescrierea dezirabilului în cadrul organizaţiei;
Se face apel la o instanţă morală, se dă consistenţă ideii de moralitate.
Astfel, codurile de conduită din şcoală îşi propun, prin conţinutul lor, să promoveze
practicile corecte, cinstite,drepte în relaţiile care iau naştere în interiorul şcolii.
Eforturile depuse de şcoli pentru obţinerea statutului de unitate şcolară etică îşi găsesc
materializarea în : protecţia mediului înconjurător; prevenirea fumatului juvenil ;
sprijinirea dezvoltării artelor, sportului; iniţierea unor acţiuni umanitare; combaterea consumului
de droguri, substanţe interzice în rândul tinerilor; demonstrarea angajamentului faţă de valorile
societăţii şi comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea; adoptarea unei atitudini proactive în
reglarea problemelor umane, sociale, ecologice. În concluzie, parteneriat între şcoală –
comunitate-societate.
Printre principiile eticii se numără:
1. Respectarea confidenţialităţii informaţiilor: de către salariaţi faţă de şcoală; de către
şcoală faţă de elevi.

26
 2. Sensibilitatea faţă de conflictele de interese: detectarea lor şi, dacă este posibil,
evitarea lor; transparenţa; apelarea la arbitrii neutri pentru rezolvarea lor.
3. Respect faţă de regulile de drept.
4. Conştiinţă profesională, profesionalism: exercitarea profesiunii cu conştiinţă şi
prudenţă; cultivarea competenţei profesionale; limitarea deciziilor şi acţiunilor la
competenţa profesională.
5. Loialitate şi bună credinţă: a nu înşela; a-şi ţine cuvântul, a fi echitabil.
6. Simţul responsabilităţii: a avea în vedere consecinţele practice ale deciziilor; asumarea
propriei responsabilităţi.
7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi: libertate în comportament şi de opinie;
evitarea discriminărilor de orice fel.
8. Respectarea fiinţei umane: a nu aduce prejudicii intenţionate celorlalţi (ci, eventual,
doar ca efecte secundare ); a respecta personalitatea umană, cu necesităţile şi exprimările
sale.
Şcoala trebuie să protejeze libertăţile bazice ale individului, adică dreptul de a alege ce să
facă fără însă a interfera cu libertatea altui individ. Libertatea individuală trebuie raportată la
drepturile individului. Discuţia despre drepturile individului este punctată de nume sonore
începând cu John Locke (1632-1704), Thomas Jefferson (1743-1804) şi Jean-Jacques Rousseau
(1712-1778), dar şi de concretizări constituţionale generate la nivelul majorităţii statelor actuale.
Apărarea pieţei libere apare derivată din:
- Dreptul general la libertate care se bazează pe considerarea naturii umane a
individului, acceptându-se, ca subînţeleasă, premisa comportamentului său liber
şi raţional;
- Respectul pentru drepturile individului, care este pus în valoare de acceptarea
unei varietăţi de drepturi ale altor indivizi;
- Dreptul la proprietate privată, care asigură baza materială pentru a genera
protecţia demnităţii umane a individului;
Într-o formă sau alta, cele trei elemente enunţate afirmă şi argumentează ideea privind
modul de acţiune al liderilor.
A ¤ existenţa unui cod de conduită specific;
B ¤ proceduri de monitorizare şi implementare a lui;
C ¤ nivelul de dezvoltare a codului pe trepte şcolare;
D ¤ maniera de sprijinire şi de aderare ;
27
 E ¤ implementarea efectivă a codului.
Codul ≡ un element de contact între şcoală, elevi, comunitatea locală, cetăţean;
≡ provocare - reprezentată de presiunea crescândă a aşteptărilor cu conotaţii etice
ale elevilor;
≡ mod de a comunica în mod adecvat şi a asigura confortul elevilor, restaurându-le
încrederea că şcoala este o instituţie publică ce le oferă servicii educaţionale specifice;
≡ ameliorator al tensiunilor interne;
≡ un mod specific de a defini o unitate şcolară.
Un bun cod de conduită, ar trebui să vizeze atât procesul operaţional, comportamentul
liderilor şi elevilor, dar şi principii ce guvernează şcoala, problema limitării resurselor, a
transparenţei raportării în cadrul situaţiilor financiare anuale, a relaţiilor cu părinţii, comunitatea
şi autorităţile statului.
Codul de conduită etic al unei instituţii trebuie construit în jurul unor obiective clare:
promovarea valorilor, a principiilor etice; crearea unui climat etic adecvat activităţii profesionale,
în acord cu ţelurile instituţiei; prevenirea şi rezolvarea conflictelor etice; descurajarea practicilor
imorale, sancţionarea abaterilor de la valorile instituţiei.
Codul de conduită trebuie să expună atât principii generale, valori morale în mediul
şcolar cât şi o serie de măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei cum ar fi: evitarea creerii
unor situaţii ce favorizează acte de corupţie, neimplicarea în evenimente care generează corupţie,
mediatizarea evenimentelor de corupţie cu exemple concrete.
Necesitatea aplicării unui cod de conduită decurge din interesul şcolii de a proiecta şi de
a avea o viziune pe termen lung, reputaţia ei fiind considerată un plus de valoare pentru entitate,
din dorinţa de a preveni corupţia, frauda şi alte legalităţi sau din dorinţa managerului care are o
responsabilitate ca membru activ al comunităţii.
În principiu, un astfel de cod ar trebui să vizeze:
1. aspecte concrete legate de respectarea legilor şi regulamentelor;
2.anticorupţia;
3.condiţiile de muncă echitabile;
4.conflictele de interese;
5.contabilitatea şi raportarea financiară;
6.confidenţialitatea;
7.preocupările;

28
 8.reclamaţiile;
9.responsabilitatea.
Toate aceste aspecte integrate în cadrul unui cod aparţine managementului de vârf,
formele acestuia variind funcţie de mărimea, domeniul şi preferinţele şcolii. După elaborare,
acesta trebuie comunicat tuturor părţilor interesate atât din interiorul cât şi din afara entităţii.
Concluzii :
1.Fiecare şcoală trebuie să-şi conceapă o filozofie a unui comportament responsabil din
punct de vedere social şi etic;
2.Codurile de conduită nu sunt suficiente pentru a asigura un comportament civilizat,
etic;
3.Etica şi responsabilitatea socială necesită un angajament zilnic şi total din partea şcolii
(lider, profesori, salariaţi, elevi etc);
4.Comportamentul etic trebuie să fie o parte integrantă a organizaţiei, un MOD DE A
TRĂI care trebuie profund înrădăcinat în organismul colectiv al şcolii; trebuie să fie o
modalitate de existenţă a şcolii care este transmisă de la o generaţie la alta, la toate
niveluri organizaţiei.
5.Un rol important în luarea deciziilor etice revine managerului;
6.Promovarea valorilor etice se face prin lucru în echipă şi prin iniţiativă iar rezultatele
apar prin creşterea reputaţiei şi a imaginii şcolii. (Brandul creşte).

2.3. Organizare internă a ŞCOLII NR.10 “ DIMITRIE STURDZA TECUCI”

Unităţile de învăţământ sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei generale şi
speciale, a actelor normative elaborate de Ministerul Educaţiei Nationale, a Regulamentului de
organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, a deciziilor Inspectoratului
Şcolar şi a regulamentului intern al fiecărei unităţi. Din punct de vedere al elementelor
componente, sub aspectul desfăşurării procesului instructiv-educativ, şcoala cuprinde directorul,
directorul adjunct, consiliul profesoral constituit din totalitatea cadrelor didactice ce activeaza în
instituţie, consiliul de administraţie alcătuit din 5-11 membri ( director, director – adjunct,
cadre didactice alese de consiliul profesoral, reprezentanţi ai sindicatelor, reprezentanţi ai
parinţilor), comisii/catedre metodice constituite din cadre didactice de acelaşi profil, consiliul
clasei constituit din toate cadrele didactice ce predau la acea clasa şi prezidat de diriginte.
Sub aspect funcţional cât şi ierarhic situaţia este prezentată în următoarea figură :

29
 CONSILIU
DIRECTOR PROFESORAL

DIRECTOR
ADJUNCT

Consiliul de Cadre Consiliu

Administraţie metodice

Cadre didactice Cadre didactice

Pentru anul şcolar 2012-2013,procesul de învăţământ s-a desfăşurat în următoarea

structură:
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT NUMĂR CLASE/GRUPE TOTAL ELEVI
Învăţământ primar 13 334
Învăţământ secundar inferior 13 310
TOTAL 26 644

Serviciile oferite elevilor

ŞCOALA GIMNAZIALA « DIMITRIE STURDZA « TECUCI pune la dispoziţia
elevilor următoarele tipuri de servicii:
 Folosirea laboratoarelor, a atelierelor, a sălilor de clasă,a sălilor de sport,a
bibliotecii,amfiteatrului.
 Elevii beneficieză de burse sociale, medicale şi burse de orfani
 Să foloseasca internetul numai în legătura cu activitatea de pregătire şi cu alte
probleme ale procesului de invăţămant

SALI TOTAL
CLASE CABINETE LABORATOARE GIMNASTICA

30
 Nr. suprafaţă Nr. suprafaţă Nr. suprafaţă Nr. suprafaţa Nr. suprafaţă
30 1650 5 763 8 956 2 753 4122.38

Nr. volume in bibliotecă 20300

Nr. elevi cu fişe de cititor 956
Modul de incălzire-Racord CET nu
Dacă unitatea are centrală proprie da
Suprafaţa de curăţenie de la unitatea şcolară 4122.38

Număr de Uz Uz Total Internet Adresa email

calculatoare didactic administrativ
50 10 60 da scoala_dsturdza_tecuci@yahoo.com

2.4. Funcţionalitate
Unităţile de învăţământ sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei generale şi
speciale, a actelor normative elaborate de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Ivovării, a
Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, a deciziilor
Inspectoratului Şcolar şi a regulamentului intern al fiecărei unităţi. Activitatea de organizare şi
coordonare a procesului instructiv-educativ al unităţii de învăţământ se desfăşoară pe baza unui
contract de management educaţional încheiat pe o perioadă de 4 ani între directorul unităţii de
învăţământ, pe de o parte, şi inspectorul şcolar general, pe de altă parte.
Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ, în conformitate cu
responsabilităţile şi atribuţiile conferite de lege, cu hotărârile consiliilor locale şi cu hotărârile
consiliului de administraţie al unităţii.
În activitatea de conducere directorul este ajutat, după caz, de directorul adjunct şi se
bazează pe consiliul profesoral .
Legătura între organele de conducere şi departamentele subordonate se poate observa în
următoare figură.

Consiliul profesoral Consiliul de administraţie

31
 plan de dezvoltare, plan annual de venituri şi cheltuieli
raport calitatea educaţiei

DIRECTOR Cabinet medical

Director adjunct
inventar materiale, mobilier
aparatură electronică
Personal didactic:
Cadre de: necesar
- matematică Contabilitate Secretariat Administraţie:
- lb. romană carti - personal
- lb. straine de baza
Biblioteca
- fizică - personal
- chimie muncitor
- istorie - personal
- biologie de
- geografie pază

Directorul este subordonat Inspectoratului Şcolar, reprezentat prin inspectorul şcolar

general. Directorul este numit prin ordinul Ministerului sau prin decizia Inspectoratului General
Şcolar. Tot el reprezintă unitatea de învăţământ în relaţiile cu terţe persoane fizice sau juridice, în
limitele competenţelor prevăzute de lege.
În subordinea directorului se află:
 directorul adjunct;
 compartimentul contabilitate;
 secretariat.
Directorul are drept de îndrumare şi control asupra activităţii întregului personal salariat
al unităţii de învăţământ; el colaborează cu personalul cabinetului medical şi stomatologic. De
asemenea, el este preşedintele Consiliului Profesoral şi al Consiliului de Administraţie, în faţa
cărora prezintă rapoarte semestriale şi anuale.
Directorul de şcoală, în calitate de conducător al unei instituţii publice, are competenţe şi
îşi asumă răspunderile ce revin ordonatorului terţiar de credite.

32
 Ca ordonator terţiar de credite, directorul şcolii este primul responsabil care asigură
demersurile legale, iniţiativele şi acţiunile pentru constituirea şi folosirea resurselor financiare,
pentru administrarea, dezvoltarea şi protejarea patrimoniului unităţii pe care o conduce.
Alte atribuţii ale directorului sunt următoarele:
 coordonează elaborarea proiectului de dezvoltare a şcolii, prin care se stabileşte politica
educaţională a acesteia;
 este direct responsabil de calitatea educaţiei furnizate de unitatea de învăţământ;
 lansează proiecte de parteneriat cu unităţi de învăţământ similare;
 propune inspectoratului şcolar general proiectul planului de şcolarizare;
 numeşte învăţătorii/ diriginţii la clase;
 stabileşte componenţa formaţiunilor de studiu;
 în baza propunerilor primite, numeşte şefii catedrelor;
 verifică şi aprobă orarul;
 vizează fişele posturilor pentru personalul din subordine, conform legii şi contractului
colectiv de muncă;
 monitorizează activitatea de formare continuă a personalului didactic, didactic-auxiliar şi
nedidactic;
Directorul şcolii, în calitate de ordonator de credite bugetare, răspunde de:
 elaborarea proiectului de buget propriu;
 urmărirea modului de încasare a veniturilor;
 necesitatea, oportunitatea şi legalitatea angajării şi utilizării creditelor bugetare, în limita
şi cu destinaţia aprobate prin bugetul propriu;
 buna funcţionare a bunurilor aflate în administrare;
 prezentarea la termen a bilanţurilor contabile şi a conturilor de execuţie bugetară.
Directorul adjunct îşi desfăşoară activitatea în subordinea directorului. El răspunde atât în
faţa directorului, cât şi a Consiliului Profesoral, a Consiliului de Administraţie şi a organelor de
îndrumare, evaluare şi control, pentru activitatea proprie conform fişei postului.
Directorul adjunct răspunde de activitatea educativă şcolară şi extraşcolară din unitatea
de învăţământ şi îndeplineşte atribuţiile delegate de către director pe perioade determinate, şi
preia toate responsabilităţile directorului în lipsa acestuia.
Consiliul Profesoral cuprinde 108 de persoane şi este alcătuit din totalitatea personalului
didactic şi are rol de decizie în domeniul educativ. Personalul didactic auxiliar al şcolii poate

33
participa la şedinţele Consiliului Profesoral atunci când se discută probleme referitoare la
activitatea acestuia.
Participarea la şedinţele Consiliului Profesoral este obligatorie pentru cadrele didactice,
absenţa nemotivată considerându-se abatere disciplinară. Consiliul Profesoral se întruneşte la
începutul şi la sfârşitul fiecărui semestru, sau ori de câte ori este necesar.
Consiliul Profesoral are următoarele atribuţii:
 analizează şi dezbate raportul de evaluare internă privind calitatea educaţiei
şi raportul general privind starea şi calitatea învăţământului din unitatea
şcolară;
 dezbate şi aprobă proiectul planului de dezvoltare pe termen mediu al
unităţii de învăţământ, prezentat de director;
 dezbate şi aprobă rapoartele de activitate, programele semestriale, planul
anual de activitate precum şi eventualele completări sau modificări ale
acestora;
 alege cadrele didactice care fac parte din Consiliul de Administraţie;
 stabileşte sancţiuni disciplinare;
 decide asupra acordării recompenselor pentru elevi şi pentru personalul
salariat al unităţii de învăţământ;
 avizează proiectul planului de şcolarizare;
 dezbate şi avizează regulamentul intern al unităţii de învăţământ.
Şedinţele Consiliului Profesoral se constituie legal în prezenţa a două treimi din numărul
total al membrilor, iar hotărârile se iau prin vot şi sunt obligatorii pentru întregul personal din
învăţământ.
Consiliul de Administraţie are rol de decizie în domeniul organizatoric şi administrativ.
Consiliul de administraţie este format din 9-15 membri, între care:
 directorul unităţii de învăţământ;
 directorul adjunct;
 5 reprezentanţi ai cadrelor didactice, aleşi de consiliul profesoral;
 contabil-şef;
 reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, ai asociaţiei de părinţi, ai
elevilor, ai instituţiilor şi organizaţiilor comunităţii locale.
Consiliului de Administraţie are următoarele atribuţii:

34
  asigură respectarea Legii Învăţământului, a legii privind statutul personalului didactic, a
actelor normative emise de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a deciziilor Inspectoratului
Şcolar General şi a celui Judeţean;
 analizează şi propune spre aprobare Inspectoratului Şcolar Judeţean proiectul planului
anual de venituri şi cheltuieli întocmit de director şi contabilul-şef;
 aprobă acordarea burselor;
 acordă avizul consultativ pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct;
 propune nivelul indemnizaţiei de conducere a directorului;
 aprobă strategia de dezvoltare a resurselor umane la nivelul unităţii şcolare;
 hotărăşte strategia de realizare şi gestionare a resurselor financiare extrabugetare conform
legislaţiei;
 elaborează împreună cu sindicatele fişele şi criteriile de evaluare specifice unităţii de
învăţământ pentru personalul nedidactic;
 elaborează regulamentul de ordine interioară al liceului împreună cu reprezentanţii
organizaţiilor sindicale.
Consiliul de Administraţie se întâlneşte lunar sau ori de câte ori consideră necesar
directorul sau o treime din membrii acestuia şi este legal constituit în prezenţa a cel puţin două
treimi din numărul membrilor săi. Hotărârile Consiliului de Administraţie se iau prin vot deschis,
cu jumătate plus unul din numărul membrilor acestuia.
La sfârşitul fiecărei şedinţe a Consiliului de Administraţie, toţi membrii şi invitaţii, dacă
există, au obligaţia să semneze procesul-verbal încheiat cu această ocazie.
In ceea ce priveste relaţiile dintre componentele şi nivelele ierarhice existente, urmărim
figura :

Director

35
 Director adjunct
Departament Contabil - şef
Financiar –
Secretariat Contabil
Casierie

( 1 ) Rapoarte (2) Plan de dezvoltare

Semestriale al unitătii

Consiliu de administraţie

( 3 ) Plan de invatamant
Consiliul
profesoral
Comisii Consiliul
metodice ( 4 ) Situatii ( 4 ) Situatii clasei

periodice periodice
Evidenţa contabilă a unităţilor de învăţământ este asigurată de contabili/administratori
financiari de patrimoniu încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau
cu contract individual de muncă cu timp parţial, în funcţie de mărimea şi de complexitatea
activităţii.
De la secretariat, serviciul contabilitate primeşte statele de funcţii, date despre orele
efectuate de către profesori, orele suplimentare, date despre mediile elevilor etc. consultate şi
aprobate de către director şi consiliul de administraţie; pe baza cărora efectuează operaţiuni de
casierie cum ar fi plata salariilor personalului unităţii, plata de burse catre elevi etc.
Serviciul contabilitate angajează unitatea şcolară alături de director în orice acţiune
patrimonială.
Relaţiile interne dintre compartimentele principale, generate de specificul activităţii
instituţiei, în elaborarea şi aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli sunt ilustrate în figura
următoare:

36
 Elaboreaza proiectul de buget propriu, propune lista de investitii
COMP.
DIRECTOR FINANCIAR-
Propune planul de venituri şi cheltuieli CONTABIL

Plan de
INSPECTORATUL
CONSILIUL DE Venituri şi cheltuieli ŞCOLAR MECI
ADMINISTRAŢIE JUDEŢEAN

BVC propune spre aprobare proiectul de buget

aprobat

CONSILIUL
LOCAL

Proiectul de buget pentru următorul an financiar se elaborează de directorul unităţii de

învăţămant împreuna cu şeful compartimentului financiar – contabil, se dezbate şi este avizat în
Consiliul de administraţie şi se înaintează Consiliului local, după cum urmează:
- compartimentul financiar – contabil trimite directorului planul de venituri şi
cheltuieli, după care acesta elaboreaza proiectul de buget propriu pentru bugetul republican şi
local şi îl transmite împreună cu listele de învestiţii contabilului şef. După verificarea de către
contabil a proiectului de buget local şi republican, acestea sunt date spre a fi avizate Consiliului
de Administraţie. La rîndul său , consiliul trimite spre aprobare şi verificare proiectul de buget
local către Consiliul Local al Municipiului Tecuci. Aici se găseşte primarul în calitate de
ordonator secundar de credite bugetare.
Proiectul de buget al ŞCOLII NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI avizat de consiliul
de administraţie şi înaintat consiliului local însoţit de:
 nota de fundamentare a necesarului de fonduri pentru finanţarea de bază
 note de fundamentare a necesarului de fonduri aferente finanţării complementare şi
programele de finanţare pe fiecare domeniu/ activitate.
 Nota de fundamentare a necesarului de fonduri aferente finanţării suplimentare însoţită de
programele respective şi devizul fiecărui program

37
 Consiliul local analizează şi corectează, după caz bugetele, ţinând cont de:
 respectarea programului de dezvoltare al şcolii, a cifrei de şcolarizare pe niveluri,
profiluri şi filiere, avizate de consiliul de administraţie şi aprobate de instituţiile
competente;
 aprobările pentru proiectele de dezvoltare şi modernizare a şcolii;
 programele de finanţare complementară şi suplimentară aprobate prin lege sau alte
instituţii competente, inclusiv consiliul local;
 priorităţile de dezvoltare locală.
După aprobarea sa, Consiliul Local va înapoia proiectul de buget, care va fi semnat în
final de Consiliul de Administraţie.
Contabilul şef al unităţii de învăţământ este subordonat directorului, iar din punct de
vedere funcţional şi conducătorului compartimentului financiar - contabil din Inspectoratul
Şcolar Judeţean. Colaborează cu secretarul şef, diriginţii şi administratorul. Are în subordine
casieria şi salariaţii compartimentului contabilitate.
Contabilul şef trebuie să asigure şi să răspundă de buna organizare şi desfăşurare a
activităţii financiare a unităţii, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, având
următoarele atribuţii:
 reprezintă unitatea alături de directorul acesteia în relaţiile cu agenţii economici,
instituţiile publice în cazul încheierii contractelor economice de colaborare, de
sponsorizare;
 întocmeşte planurile de venituri şi cheltuieli bugetare şi extrabugetare la termenele
şi condiţiile stabilite de lege;
 întocmeşte acte justificative şi documente contabile, cu respectarea formulelor şi
regulilor de alcătuire şi completare în vigoare;
 urmăreşte încadrarea strictă în creditele aprobate pe toate coordonatele clasificaţiei
bugetare;
 organizează circuitul documentelor contabile şi înregistrarea lor în mod cronologic
şi sistematic în evidenţa contabilă;
 întocmeşte formule pentru efectuarea încasărilor şi plăţilor în numerar sau prin
conturi bancare;
 organizează inventarierea valorilor materiale şi băneşti;
 instruieşte personalul în vederea efectuării corecte a operaţiunilor de inventariere;

38
  instruieşte şi controlează periodic personalul care gestionează valori materiale;
 întocmeşte şi execută planul de muncă şi salariu al unităţii;
 întocmeşte contul de execuţie bugetară;
 verifică statele de plată, listele de avans chenzinal, indemnizaţiile de concediu de
odihnă, concediu medical;
 verifică legalitatea trecerii pe cheltuieli a unor sume;
 fundamentează necesarul de credite;
 întocmeşte referat şi îl supune aprobării directorului privind componenţa comisiilor
de recepţie atât pentru materiale, cât şi pentru bunuri intrate în unitate, prin dotări
de la buget, din autofinanţare, donaţii;
 întocmeşte lunar balanţe de verificare pe rulaje şi solduri;
 clasează şi păstrează toate actele justificative de cheltuieli, documentele contabile,
fişele, balanţele de verificare şi răspunde de arhiva financiar - contabilă;
 stabileşte obligaţiile către bugetul statului şi asigură vărsarea sumelor respective în
termenele stabilite;
 efectuează demersurile fondurilor necesar plăţii salariilor şi a celorlalte acţiuni
finanţate de la bugetul republican sau local;
 îndeplineşte orice alte sarcini cu caracter financiar - contabil date de conducătorul
unităţii sau stipulate expres în acte normative.
Compartimentul de secretariat este subordonat directorului unităţii de învăţământ:
 secretariatul funcţionează pentru elevi, părinţi, personalul unităţii de învăţământ şi pentru
alte persoane interesate, potrivit unui program de lucru aprobat de director;
 secretariatul asigură permanenţă pe întreaga perioadă de desfăşurare a orelor de curs;
 secretarul aduce condica în cancelarie şi o ia la sfârşitul orelor. Secretarul descuie şi
încuie fişetul, în care se păstrează cataloagele, la începutul/ terminarea orelor, după ce a
verificat, împreună cu profesorul/ învăţătorul de serviciu, existenţa tuturor cataloagelor;
 secretarul completează fişele matricole, cataloagele de corigenţă şi se ocupă de arhivarea
tuturor documentelor şcolare;
 procurarea, deţinerea şi folosirea sigiliilor se fac în conformitate cu reglementările
stabilite prin ordinul Ministrului Educaţiei Cercetării şi Inovării.
Procurarea, completarea, eliberarea şi evidenţa actelor de studii se fac în conformitate cu
prevederile „Regulamentului privind regimul juridic al actelor de studii şi al documentelor de

39
evidenţă şcolară în învăţământul preuniversitar”, aprobat prin ordinul Ministrului Educaţiei
Cercetării.
Evidenţa, selecţionarea, păstrarea şi depunerea documentelor şcolare la Arhivele
Naţionale, după expirarea termenelor de păstrare stabilite prin Indicatorul termenelor de păstrare,
aprobat prin ordinul Ministrului Educaţiei Cercetării şi Inovării, se fac în conformitate cu
prevederile Legii Arhivelor Naţionale nr.16 din 2 aprilie 1996.

2.5 Structura de personal

Personalul de la ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI se împarte în
personal didactic, personal didactic auxiliar, personal administrativ nedidactic, personal de pază,
personal nedidactic. Procesul instructiv-aducativ este asigurat de un număr de 108 cadre
didactice, 11 cadre didactice auxiliare şi personal de îngrijire (nedidactic) .
Personalul didactic are atribuţii în desfăşurarea activităţii de bază, educaţionale, în timp
ce personalul didactic auxiliar îndeplineşte atribuţii care, fără a fi educaţionale, sunt direct legate
de acestea. Din cadrul personalului didactic auxiliar fac parte: trei secretari , doi bibliotecari, un
laborant, un inginer de sistem pentru calculatoare, un contabil şef, un contabil,doi administratori
Personalul nedidactic cuprinde: muncitori, femei de servici,paznici.
Atribuţiile, răspunderile şi competenţele fiecărui angajat al şcolii sunt stabilite prin
Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar elaborat de
către Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării. Fiecare instituţie are obligaţia elaborării
propriului Regulament de ordine interioară, în completarea celui emis de către minister, în care
să se prevadă elementele specificice instituţiei de învăţământ preuniversitar. Consiliul Profesoral
aprobă acest regulament la care participă şi personalul auxiliar şi nedidactic.
Cheltuielile cu salariile personalului ŞCOLII NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI
se efectuează din bugetul local în funcţie de numărul de elevi de la această şcoală în conformitate
cu legislaţia în vigoare.
Ocuparea funcţiilor didactice din unităţile de învăţământ se face în conformitate cu
prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi
completările ulterioare, şi cu dispoziţiile metodologiei privind mişcarea personalului, elaborată
de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative
din învăţământ, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei cercetării şi inovării.

2.6. Relaţii cu exteriorul

40
 Inspectoratul Şcolar Trezoreria Finanţelor
PRIMĂRIA Publice Tecuci
Judeţean GALAŢI
TECUCI

Cerere de Fonduri Operaţiuni de încasări

credite bugetare de la bugetul local şi plăţi prin conturi

ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI

Plată Furnizări Sponsorizări şi

contribuţii diverse donaţii
Alte instituţii financiare Persoane fizice
CJAS; Furnizori şi juridice
CJP;
Administraţie financiară

ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI este o instituţie de învăţământ ce

are calitatea de ordonator terţiar de credite bugetare şi este subordonată Inspectoratului Şcolar
Judeţean Galaţi şi Primăriei Municipiului Tecuci (ordonatori secundari de credite)
Directorul elaborează proiectul bugetului propriu de venituri şi cheltuieli şi îl trimite spre
aprobare Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi şi Primăriei Municipiului Tecuci. În acelaşi timp,
contabilul şef trimite către Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Primărie situaţii contabile şi
financiare: indicatori financiari, dări de seamă trimestriale, bilanţuri.
Instituţia este subordonată Inspectoratului Şcolar Judeţean în ceea ce priveşte aprobarea
numărului de personal, plata salariilor şi acordarea gradaţiilor de merit. Statele de funcţii
întocmite la nivelul şcolii sunt aprobate de Inspectoratul Şcolar Judeţean în conformitate cu
normele legale în vigoare.

41
 În ceea ce priveşte relaţiile cu Primăria Municipiului Tecuci, majoritatea cheltuielilor
materiale şi de personal sunt finanţate din bugetul local al Municipiului Tecuci.
Furnizorii unităţii şcolare sunt reprezentaţi de către:
 utilităţi: TERMSAL (apă),ROMPREST (salubrizare)DISTRIGAZ (gaz metan),
ELECTRICA (energie electrică);
 telecomunicaţii: ROMTELECOM ;VODAFONE ROMANIA
 cărţi, manuale, publicaţii: GRAPHOTEK EXPRES SRL , INFO TRUST SRL etc
Există şi relaţii ce privesc sponsorizările şi donaţiile primite atât de la persoane fizice
(părinţii elevilor), cât şi de la persoane juridice.
Instituţii financiare cu care unitatea şcolară are relaţii sunt:
 Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate – contribuţiile la asigurările sociale de sănătate
ale şcolii şi angajaţilor acesteia;
 Casa Judeţeană de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale – contribuţiile la
asigurările sociale de stat;
 Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă - contribuţiile la bugetul asigurărilor
pentru şomaj;
 Administraţia Financiară.
Cele mai importante relaţii se derulează cu Trezoreria Municipiului Tecuci, deoarece aici
are şcoala deschise conturi pentru fiecare tip de cheltuială, pe surse de finanţare, iar toate
operaţiunile de încasări şi plăţi se derulează prin intermediul acestei trezorerii. Documentele
utilizate în cadrul acestor operaţiuni sunt: ordinul de plată, cecul şi foile de vărsământ.

CAPITOLUL III

42
 FUNDAMENTAREA ŞI FINANŢAREA CHELTUIELILOR
DE PESONAL LA
ŞCOALA NR.10 » DIMITRIE STURDZA » TECUCI

3.1. Fundamentarea cheltuielilor de personal pentru învăţământul

preuniversitar de stat

Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ

preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale în a
căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea , cu excepţia cheltuielilor suportate de la bugetul de
stat.
Organizarea evidenţei contabile sintetice şi analitice şi execuţia bugetară a fiecărei
instituţii de învăţământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică se vor realiza,după caz,
prin compartimentele financiar contabile proprii,compatimentele financiar contabile ale unităţilor
administrative teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea sau prin compartimentele
financiar contabile ale altor instituţii de învăţământ preuniversitar de stat din aceeaşi unitate
administrative teritorială.
Fiecare instituţie de învăţământ preuniversitar de stat are obligaţia să îşi întocmească
bugetul propriu.
Bugetul se întocmeşte în faza de elaborare a bugetului local respectiv a bugetului de
stat,se definitivează după intrarea în vigoare a legii bugetului de stat şi se aprobă odată cu
aprobarea bugetelor locale.Pe parcursul execuţiei bugetare ,în situaţia în care nu au loc rectificări
bugetare,se urmează aceleaşi etape.
Pentru exemplificare considerăm ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI
pentru care finanţarea se asigură integral din bugetul local.
Cheltuielile instituţiei publice,pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare,se prezintă astfel :
Articol Alineat Explicaţii

10 TITLUL I - CHELTUIELI DE PERSONAL

10.01 CHELTUIELI CU SALARIILE ÎN BANI

43
 10.1.1 Salarii de bază
10.1.2 Salarii de merit
10.1.3 Indemnizaţii de conducere
10.1.4 Spor vechime
10.1.5 Sporuri condiţii muncă
10.1.6 Alte sporuri
10.1.7 Ore suplimentare
10.1.8 Fond de premii
10.1.9 Prima de vacanţă
10.1.10 Fond pentru posturi ocupate prin cumul
10.1.11Fond aferent plăţii cu ora
10.1.12 Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii
10.1.13 Indemnizaţii de delegare
10.1.14 Indemnizaţii de detaşare
10.1.15 Alocaţii pentru transportul la şi de la lucul de muncă
10.1.16 Alocaţii pentru locuinţe
10.1.30 Alte drepturi salariale în bani
10.02 CHELTUIELI CU SALARIILE ÎN NATURĂ
10.02.01 Tichete de masă
10.02.02 Norme de hrană
10.02.03 Uniforme şi echipament obligatoriu
10.02.04 Locuinţa de serviciu
10.02.05 Transportul la şi de la locul de muncă
10.02.30 Alte drepturi salariale în natură
10.03 CONTRIBUŢII PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE
10.03.01 Contribuţii de asigurări sociale de stat
10.03.02 Contribuţii de asigurări de şomaj
10.03.03 Contribuţii fond sănătate
10.03.04 Contribuţii pentru asigurări de accidente de muncă
10.03.05 Prime de asig.viaţă plătite de angajator pentru angajaţi
10.03.06 Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii
10.03.07 Contribuţii fond garantare creanţe salariale

20 TITLUL II – BUNURI ŞI SERVICII

20.01 CHELTUIELI MATERIALE ŞI SERVICII
20.1.1 Furnituri de birou
20.1.2 Materiale pentru curăţenie
20.1.3 Încălzit,iluminat,forţă motrică
20.1.4 Apă,canal, salubritate
20.1.5 Carburanţi şi lubrefianţi
20.1.6 Piese de schimb
20.1.7 Transport
20.1.8 Poştă , telecomunicţii
20.1.9 Materiale şi prestări servicii
20.1.30 Alte bunuri
20.02 Reparaţii curente
20.05 Obiecte de inventar
20.05.03 Alte obiecte de inventar
20.06 Deplasări,detaşări,transferări

44
 20.06.01 Deplasări interne,detaşări,transferări
20.06.02 Deplasări în străinătate
20.30 Alte cheltuieli
20.30.30 Alte chelt. autorizate prin disp.legale(bunuri şi servicii)
55 TITLUL IV - ALTE TRANSFERURI
59 TITLUL IX - ALTE CHELTUIELI
59.01 Burse
70 CHELTUIELI DE CAPITAL
71 TITLUL X - ACTIVE NEFINANCIARE
71.01 Active fixe(inclusive reparaţii capitale)
71.01.01 Construcţii
71.01.02 Maşini,echipamente şi mijloace de transport
71.01.03 Mobilier ,aparatură,birotică şi alte active corporale
71.01.30 Alte active fixe (inclusiv reparaţii capitale)
71.02 Stocuri
71.02.01 Rezerve de stat şi de mobilizare
72 TITLUL XI – ACTIVE FINANCIARE
72.01 Active financiare
72.01.01 Participare la capitalul social al societăţilor comerciale
_____________________________________________________________________________
_
Conform clasificaţiei bugetare ,cheltuielile privind finanţarea învăţământului au codul
65(65.02 – Bugetul local).
Proiectul de buget pe anul 2008 şi propunerile pentru anul 2009 privind cheltuielile de
personal la ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI ,înaintate către Primăria
MunicipiuluiTecuci se prezintă astfel:
NR. DENUMIREA COD
CRT INDICATORILOR INDICA- REALIZAT REALIZAT PROGRAM
TOR 2007 2008 2009
1. CHELTUIELI DE PERSONAL 10 2.622.358 3.698.715 4.882.000
2. Cheltuieli cu salariile în bani 10.01 2.047.208 2.904.660 3.933.000
3. Salarii de bază 10.01.01 1.477.952 1.858.097 2.793.000
4. Salarii de merit 10.01.02 59.745 76.344 76.000
5. Indemnizaţii de conducere 10.01.03 20.194 28.576 42.000
6. Spor vechime 10.01.04 243.598 424.104 404.000
7. Spor pentru condiţii de muncă 10.01.05 11.863 34.098 63.000
8. Alte sporuri 10.01.06 0 0 0
9. Ore suplimentare 10.01.07 0 0 0
10. Fond de premii 10.01.08 28.042 164.672 221.000
11. Prima de vacanţă 10.01.09 0 0 0
12. Fonduri ptr.posturi ocupate prin cumul 10.01.10 67.893 115.789 95.000
13. Fond aferent plăţii cu ora 10.01.11 126.505 192.796 213.000
14. Ind.plătite unor pers. din afara unităţii 10.01.12 0 0 0
15. Indemnizaţii de delegare 10.01.13 0 0 0
16. Indemnizaţii de detaşare 10.01.14 0 0 0
Alocaţii pentru transport la şi de la locul de
17.
muncă 10.01.15 0 0 0
18. Alocaţii pentru locuinţe 10.01.16 0 0 0
19. Alte drepturi salariale în bani 10.01.30 11.416 10.184 26.000
20. Cheltuieli cu salariile în natură 10.02 0 0 0
45
21. Tichete de masă 10.02.01 0 0 0
22. Norme de hrană 10.02.02 0 0 0
23. Uniforme şi echipament obligatoriu 10.02.03 0 0 0
24. Locuinţa de serviciu 10.02.04 0 0 0
25. Transportul la şi de la locul de muncă 10.02.05 0 0 0
26. Alte drepturi salariale în natură 10.02.30 0 0 0
27. CONTRIBUŢII 10.03 575.150 794.055 949.000
28. Contribuţii de asigurări sociale de stat 10.03.01 379.045 565.079 715.000
29. Contribuţii de asigurări de şomaj 10.03.02 41.717 30.998 17.000
30. Contribuţii fond sănătate 10.03.03 124.443 160.433 184.000
Contribuţii pentru asigurări de accidente
31.
de muncă 10.03.04 7.890 11.581 6.000
Prime de asig.viaţă plătite de angajator
32.
pentru angajaţi 10.03.05 0 0 0
Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii
33.
10.03.06 17.284 24.639 27.000
Contribuţii fond garantare creanţe
34.
salariale 10.03.07 4.771 1.325 0

Fundamentarea indicatorilor de venituri şi cheltuieli de personal la ŞCOALA NR.10

« DIMITRIE STURDZA » TECUCI are ca susţinere juridică şi punct de plecare Legea
învaţamântului nr. 354/2004 pentru modificarea şi completarea Legii învaţământului nr.84/1995,
Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările ulterioare, normele metodologice
elaborate de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Educaţiei Cercetarii şi Inovării, OUG nr.
8/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului
didactic; şi pentru abrogarea unor dispoziţii din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire
a salariilor de bază în sistemul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii
de demnitate publică; Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor
acorda în anul 2008 personalului din învăţământ.
Una dintre problemele esenţiale ale gestiunii unei instituţii de învăţământ este stabilirea
opţiunilor şi priorităţilor bugetare, respectiv dimensionarea nivelului optim al fondurilor necesare
îndeplinirii în cât mai bune condiţii, cu minim de efort material, uman şi financiar a obiectivelor
în anul plan, concretizate în acţiuni şi sarcini eficient realizate.
Fundamentarea cheltuielilor de cuprins în buget se face pornind de la următoarele noţiuni
generale:
 baza normativă- reprezintă suportul legal ce stă la baza fundamentării cheltuielilor.
Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul de venituri şi cheltuieli sau finanţată
prin acesta dacă nu este reglementată printr-un act normativ;

46
  execuţia preliminată pentru anul de bază constă în execuţia certă pentru o anumită
perioadă de timp şi execuţia probabilă la sfârşitul anului corectată cu anumite
influenţe;
 analiza şi structura comparativă a cheltuielilor, atât pe total, cât şi pe structură şi
dinamică, fiind necesară realizarea de analize şi studii privind evoluţia pe un anumit
interval de timp. Această analiză comparată se face de către organul ierarhic superior
în etapa de analiză a proiectului de buget primit de la instituţia subordonată;
 preţurile şi tarifele diferitelor servicii, care au repercusiuni asupra structurii şi
evoluţiei cheltuielilor, reprezintă factorul cel mai imprevizibil în evoluţia diferitelor
categorii de cheltuieli deoarece îşi pune amprenta caracterul inflaţionist al economiei;
3.2. Cheltuieli cu salariile în bani
Această categorie de cheltuieli deţine ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor
efectuate de şcoală.
Necesarul de fonduri pentru cheltuielile cu salariile dintr-o unitate de învăţământ se
calculează pornindu-se de la:
 numărul de elevi pe fiecare treaptă/formă de învăţământ;
 numărul de clase/formaţiuni de studiu;
 curricula şcolară pentru fiecare treaptă/formă de învăţământ;
 prevederile legale privind normarea, încadrarea şi salarizarea personalului
didactic, didactic auxiliar şi de administraţie.
Indicatorii de luat în calculul fondului de salarii pentru personalul angajat sunt:
 numărul de personal angajat, respectiv numărul de posturi, indicator specific
unităţilor de învăţământ care sunt reflectate în statul de funcţii;
 numărul de beneficiari salarii de merit, indemnizaţii de conducere, spor de
vechime etc.;
 salariul tarifar de încadrare (salariul de bază), indemnizaţia pentru sporul de
vechime, alte sporuri potrivit statului de funcţii.
Indicatorul fizic specific, număr de posturi, se determină ţinând cont de criteriile şi
normele privitoare la normarea personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.
Pentru personalul didactic postul se determină prin raportarea numărului total de ore
dintr-o săptămână la numărul de ore pe catedre dintr-o săptămână.

47
 Pentru un profesor de la ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI norma
didactică de predare este de 18 ore pe săptămână, însă directorul şi directorul adjunct beneficiază
de normă redusă. Astfel pentru director norma de predare se stabileşte astfel:
- 12 – 14 ore la unităţile de învăţământ care funcţionează cu până la 12 clase de elevi;
- 8 – 10 ore pentru unităţile de învăţământ care funcţionează cu 12 – 14 clase de elevi;
- 4 – 6 ore la unităţile de învăţământ care funcţionează cu peste 24 clase de elevi.
La acestă şcoală norma didactică a directorului este de 4,5 ore, iar a directorului adjunct
de 6 ore.

3.3. Prevederile legale privind normarea, încadrarea şi salarizarea

personalului didactic, didactic auxiliar şi de administraţie.
Salariul reprezintă „expresia bănească a valorii forţei de muncă”, „preţul forţei de
muncă”, „plata forţei de muncă”. Mai simplu, salariul este definit ca „plata, de regulă în formă
bănească, a unei activităţi depuse”, „preţul muncii”, „plata muncii”.
Prin legea nr. 53/2003 – Codul Muncii se prevede:
Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului
individual de muncă.Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare
salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorului.”
Din punct de vedere fiscal, salariul reprezintă:
 Pentru angajatori (societate comercială, regie autonomă etc.), o cheltuială, ca orice altă
cheltuială, impusă de necesitatea desfăşurării activităţii. Angajatorul, care face „plata
muncii” sub formă de „salarii”, are obligaţia:
 De a se înregistra pe cheltuieli cu salariile acordate, care reprezintă o „cheltuială
cu salariile”, înregistrată în debitul contului 641 „Cheltuieli cu remuneraţiile
personalului”, care este o cheltuială deductibilă la calcului profitului impozabil
(adică admisă a se scădea din veniturile impozabile în scopul determinării
profitului impozabil);
 De a se înregistra în evidenţa financiar-contabilă cu „salariile plătite”, respectiv cu
„salariile şi alte drepturi cuvenite personalului”, în creditul contului 421 „Personal
– remuneraţii acordate”, şi de a calcula şi reţine, prin stopaj la sursă, obligaţiile
bugetare (contribuţia pentru şomaj, pensie, sănătate şi impozitul). Calculul şi

48
 reţinerea obligaţiilor datorate statului reprezintă o obligaţie a angajatorului (a
celui care face plata salariilor) şi se face prin „stopaj la sursă”, care constă în
faptul că nu se face plata salariilor până nu se „stopează”, până nu se calculează şi
reţin sumele datorate statului;
 Pentru salariat (angajat), un „venit obţinut prin muncă”, un venit acordat de angajator
după ce s-au calculat şi reţinut de angajator toate obligaţiile de plată datorate statului.
Din punct de vedere strict fiscal, sensul şi conţinutul noţiunii de salariu se vor înţelege
corect şi pe deplin numai dacă este privit atât din punct de vedere al celui care îl acordă (al
angajatorului, care este plătitorul de salarii), cât şi din punct de vedere al celui care îl primeşte (al
salariatului, care este beneficiarul veniturilor din salarii).
SALARIATUL este o persoană încadrată cu contract individual de muncă, cu timp
integral sau parţial de muncă, pe o perioadă nedeterminată sau determinată. Atât timp cât nu
există un contract individual de muncă, nu se poate vorbi de salariat sau salariu.. calitatea de
salariat se capătă numai şi numai prin încheierea unui contract individual de muncă, care
generează întocmirea documentului „carte de muncă”, numită mai nou „carnet de muncă”.
Prin Codul Muncii (Lege nr. 53/2003) se prevede:
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică,
denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru el şi sub autoritatea unui angajator,
persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi
sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în
condiţiile expres prevăzute de lege.
În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate,
potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.
Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului
vechime în muncă.
Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcţii, în baza unor contracte
individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute
incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii.

49
 Salariaţii care cumulează mai multe funcţii sunt obligaţi să declare fiecărui angajator
locul unde exercită funcţia pe care o consideră de bază.
Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o durată mai
mare de 18 luni.
Angajatorul poate încadra salariaţii cu program de lucru corespunzător unei fracţiuni de
normă de cel puţin două ore pe zi, prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată
sau pe durată determinată, denumite contracte individuale de muncă cu timp parţial.
Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie numai în formă scrisă.
Durata săptămânală de lucru a unui salariat angajat cu contract individual de muncă cu
timp parţial este inferioară celei a unui salariat cu normă întreagă comparabil, fără a putea fi mai
mică de 10 ore.
Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru îndeplinirea
sarcinilor de muncă.
Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8
ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână.”
Venitul reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrări de bunuri,
executări de lucrări, prestări de servicii, executări de obligaţii legale sau contractuale.
Potrivit Codului fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau
natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract de individual
de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de
denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru
incapacitate de muncă.
Potrivit noii reglementări, sunt asimilate salariilor, pe lângă veniturile prevăzute în
Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001, şi sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial
şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul stabilit pentru
indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în
interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice.
Veniturile salariale obţinute de angajaţi se compun din:
Salariul de bază + Alte drepturi salariale = Venit brut

Sau
Salariul realizat + Adaosurile la salariu = Venitul brut realizat

50
 3.3.1. STABILIREA SALARIULUI DE ÎNCADRARE

Salariile de bază în unităţile de învăţământ se diferenţiază pe funcţii în raport cu nivelul

pregătirii profesionale, experienţa şi răspunderea în muncă, precum şi cu nivelul de complexitate
al activităţii specifice fiecărui post.

În cadrul fiecărei funcţii salariile de bază se diferenţiază pe tranşe de vechime în

învăţământ şi pe un anumit număr de grade sau trepte profesionale, în raport cu nivelul pregătirii
profesionale a fiecărei persoane.

Salariul de bază este compus dintr-o parte fixă si o parte variabilă.Parte fixă a salariului
de bază este SALARIUL DE ÎNCADRARE sau SALARIUL FUNCŢIEI DIDACTICE (salariul
din grilă).Partea variabilă a salariului de bază sunt sporurile,indemnizaţiile si celelalte adaosuri
care în unele cazuri pot dubla salariul de incadrare.
SALARIUL DE INCADRARE este diferenţiat pe :
- funcţii didactice:profesor,institutor,învăţător-educator,maistru instructor
- nivel de studii:superioare de lungă durată,superioare de scurtă durată,medii
- pe grade didactice:debutant,definitivat,gradul II,gradul I
- pe trepte profesionale:debutant,treapta IV,treapta III,treapta II,treapta I,treapta IA
(pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic).
- pe transe de vechime:0-2 ani,2-6 ani,6-10 ani,10-14 ani,14-18 ani,18-22 ani,22-25
ani,25-30 ani,30- 35 ani,35-40 ani,peste 40 ani.
Pentru fiecare funcţie didactică,grad profesional,nivel de studii şi tranşe de vechime,legea
stabileşte un anumit nivel al salariului calculat pe baza unui coeficient de ierarhizare stabilit.
Stabilirea SALARIULUI DE INCADRARE se face prin înmulţirea coeficientului de
ierarhizare a fiecarei funcţii didactice cu nivelul salariului corespunzător coeficientului 1 de
salarizare.
Începînd cu data de 01.10.2004 coeficienţii de ierarhizare au fost majoraţi prin includerea
în salariul de încadrare a sporului de suprasolicitare şi a sporului de stabilitate în învăţământ.
Valoarea coeficienţilor de salarizare 1 se modifică periodic prin
indexare.

EXEMPLU : Conform Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce

se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ (ANEXA 2)
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 ianuarie-martie 2008 = 259,593 lei
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 aprilie-septembrie 2008 = 275,168 lei

51
 Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 octombrie-decembrie 2008 = 299,933 lei

Coeficientii de multiplicare pentru personalul didactic din invatamantul preuniversitar

+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦ ¦ ¦ ¦ Vechimea in invatamant ¦
¦Nr. ¦ FUNCTIA*) ¦ Nivelul +------------------------------------------------------------------------------¦
¦crt.¦ ¦studiilor¦pana la 2-6 6-10 10-14 14-18 18-22 22-25 25-30 30-35 35-40 peste ¦
¦ ¦ ¦ ¦ 2 ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani 40 ani¦
+----+----------------------------+---------+------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 1 ¦Profesor ¦ S ¦ ¦
¦ ¦- cu grad didactic I ¦ ¦ - - 4,722 5,373 5,593 5,718 6,031 6,308 6,620 6,965 7,315 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- cu grad didactic II ¦ ¦ - 3,965 4,043 4,610 4,703 4,891 5,146 5,407 5,601 5,852 6,097 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- definitiv ¦ ¦ - 3,808 3,855 4,374 4,437 4,562 4,912 5,057 5,314 5,553 5,789 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- debutant ¦ ¦ 3,782 - - - - - - - - - - ¦
+----+----------------------------+---------+------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 2 ¦Profesor ¦ SSD ¦ ¦
¦ ¦- cu grad didactic I ¦ ¦ - - 4,043 4,510 4,682 4,808 5,063 5,376 5,595 5,877 6,190 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- cu grad didactic II ¦ ¦ - 3,636 3,709 4,173 4,361 4,456 4,758 4,985 5,238 5,489 5,716 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- definitiv ¦ ¦ - 3,625 3,652 4,017 4,079 4,173 4,298 4,466 4,659 4,857 5,170 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- debutant ¦ ¦ 3,600 - - - - - - - - - - ¦
+----+----------------------------+---------+------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 3 ¦Institutor I ¦ S ¦ ¦
¦ ¦- cu grad didactic I ¦ ¦ - - 3,965 4,431 4,604 4,730 4,985 5,298 5,517 5,799 6,112 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- cu grad didactic II ¦ ¦ - 3,568 3,604 4,064 4,127 4,315 4,502 4,732 4,956 5,207 5,431 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- definitiv ¦ ¦ - 3,401 3,443 3,939 4,001 4,095 4,315 4,387 4,568 4,813 5,063 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- debutant ¦ ¦ 3,338 - - - - - - - - - - ¦
+----+----------------------------+---------+------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 4 ¦Institutor II ¦ SSD ¦ ¦
¦ ¦- cu grad didactic I ¦ ¦ - - 3,840 4,291 4,416 4,578 4,859 5,141 5,424 5,643 5,955 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- cu grad didactic II ¦ ¦ - 3,459 3,526 3,939 4,001 4,127 4,315 4,544 4,732 5,019 5,243 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- definitiv ¦ ¦ - 3,355 3,380 3,876 3,939 4,001 4,220 4,262 4,456 4,654 4,873 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- debutant ¦ ¦ 3,235 - - - - - - - - - - ¦
+----+----------------------------+---------+------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 5 ¦Invatator, educatoare, ¦ M ¦ ¦
¦ ¦educator, maistru-instructor¦ ¦ ¦
¦ ¦- cu grad didactic I ¦ ¦ - - 3,714 4,103 4,291 4,385 4,688 4,954 5,236 5,485 5,705 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- cu grad didactic II ¦ ¦ - 3,396 3,505 3,891 3,939 4,022 4,127 4,382 4,565 4,783 5,055 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- definitiv ¦ ¦ - 3,281 3,307 3,782 3,829 3,923 4,064 4,121 4,287 4,528 4,743 ¦
¦ +----------------------------¦ +------------------------------------------------------------------------------¦
¦ ¦- debutant ¦ ¦ 3,229 - - - - - - - - - - ¦
+----+----------------------------+---------+------------------------------------------------------------------------------¦
¦ 6 ¦Profesor, invatator, ¦ M ¦ 2,242 2,321 2,373 2,817 2,869 2,921 2,973 3,026 3,078 3,182 3,350 ¦
¦ ¦maistru-instructor; cu ¦ ¦ ¦
¦ ¦studii de nivel liceal, fara¦ ¦ ¦
¦ ¦pregatire de specialitate*) ¦ ¦ ¦
+----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

SALARIUL DE ÎNCADRARE al unui profesor cu gradul I şi cu o vechime în învăţămînt

intre 18-22 ani se calculează prin înmulţirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea
coeficientului 1 de la data de 1 octombrie 2008.
SALARIUL DE INCADRARE = 5,718 * 299,933 lei = 1715 lei
Modul de calcul pentru SALARIUL DE ÎNCADRARE al personalului didactic încadrat
pe funcţiile din anexele nr. 1.1, 1.2 si 2 la O rdonanţa Guvernului nr. 15/2008, este următorul:
A. Salariul de bază al funcţiei didactice conform grilei se stabileşte prin
înmulţirea coeficientului 1,000 cu coeficienţii de multiplicare după cum urmează:
- pentru personalul didactic de predare încadrat la tranşele de vechime de
până la 10 ani, coeficienţii de multiplicare din anexele nr. 1.1, 1.2 si 2 la Ordonanţa
Guvernului nr.15/2008, conţin numai sporul pentru suprasolicitare neuropsihică si rămân

52
 neschimbaţi. În cazul în care există situaţii când acest personal didactic are vechime
neîntreruptă în învăţământ de peste 10 ani, va primi si sporul de stabilitate, calculat prin
înmulţire cu 1,15 a coeficienţilor din anexele la ordonanţă, fără a se rotunji după cele trei
zecimale rezultate;
- pentru personalul didactic de predare încadrat la tranşele de vechime de
peste 10 ani, care îndeplineste condiţia de vechime neîntreruptă în învăţământ de peste 10
ani, conform legii, coeficienţii de multiplicare prevăzuţi în anexele nr. 1.1, 1.2 si 2 la
Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, vor rămâne nemodificaţi;
- pentru personalul didactic de predare încadrat la transele de vechime de
peste 10 ani, care nu îndeplineste condiţia de vechime în învăţământ de peste 10 ani
neîntrerupţi, conform legii, coeficienţii de multiplicare prevăzuţi la tranşele de peste 10
ani, din anexele nr. 1.1, 1.2 si 2 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, se vor împărţi la
1,15 fără a se rotunji după cele trei zecimale rezultate.

Sporul de stabilitate în învăţământ se acordă personalului didactic si didactic auxiliar care

are o vechime efectiv neîntreruptă în învăţământ de peste 10 ani,indiferent de perioada în care a
fost acumulată această vechime.
Prin vechime neîntreruptă în învăţământ de peste 10 ani se înţelege activitatea
realizată atât în calitate de personal didactic de predare, personal didactic de conducere,
îndrumare si control, cât si în calitate de personal didactic auxiliar, cu contract de muncă într-o
unitate/instituţie de învăţământ/inspectorat scolar.
Se consideră vechime neîntreruptă si perioadele în care personalul didactic a avut catedră
rezervată în învăţământ.
Sporul de stabilitate nu se acordă pentru vechime recunoscută în învăţământ personalului
didactic care provine din alte sectoare de activitate.
Sporul de stabilitate se acordă personalului didactic de predare, indiferent de
perioada când a fost acumulată vechimea efectivă a celor 10 ani neîntrerupţi în învăţământ,
conform celor de mai sus.
Perioadele în care personalul didactic s-a aflat în concediu fără plată, conform
Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările
ulterioare, nu întrerup vechimea pentru acordarea sporului de stabilitate. Se recunosc ca vechime

53
neîntreruptă în învăţământ pentru plata acestui spor perioada concediului pentru cresterea
copilului în vârstă de până la 2 ani (3 ani) şi perioada în care personalul didactic a efectuat
stagiul militar, după care s-a reîntors la catedră.
EXEMPLU:
Un profesor care are 8 ani vechime neîntreruptă în învătământ, pleacă în concediu
fără plată un an de zile,după ce expiră acest concediu şi revine la post el va avea tot 8 ani
vechime neîntreruptă în învătământ.
Personalul didactic pensionat pentru limită de vârstă , care funcţionează cu contract
individual de muncă în învăţământ (cumul pensie cu salariu pe perioadă determinată) si are
vechime neîntreruptă în sensul celor prevăzute mai sus, beneficiază de sporul de stabilitate
prevăzut de lege.
Sporul prevăzut de art. 50 alin. (11) din Legea nr. 128/1997, cu modificările si
completările ulterioare, se acordă şi profesorilor (ingineri şi subingineri) şi maiştrilor instructori
care au desfăşurat activitate în perioada 1984 - 1990 cu normă întreagă în învăţământul
preuniversitar, dar cu plata salariului din alte sectoare de activitate, şi care au activat după anul
1990 şi în prezent la catedră.

Stabilirea SALARIULUI DE ÎNCADRARE la personalul didactic auxiliar si

nedidactic se face anual prin evaluarea performanţelor profesionale
individuale de către conducerea unităţii conform Legii 154/1998 si
HG749/1998,existind o limită minimă si una maximă a salariului de încadrare
pentru fiecare funcţie.
La personalul didactic auxiliar sporul de stabilitate nu este inclus în
salariul de încadrare, acesta se calculeză separat şi reprezintă 15% din
salariul de bază conform OMEC 4209/08.07.2004.Personalul nedidactic nu
beneficiază de acest spor de stabilitate.

3.3.2. SALARIUL DE BAZĂ

SALARIUL DE BAZĂ este compus din:
o SALARIUL DE INCADRARE
o INDEMNIZAŢIA DE CONDUCERE
o SALARIUL DE MERIT sau GRADAŢIA DE MERIT

54
 o INDEMNIZAŢIA DE DIRIGINTE,ÎNVĂŢĂTOR , EDUCATOR
o INDEMNIZAŢIA PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT SPECIAL
INDEMNIZAŢIA DE CONDUCERE: se acordă în raport cu funcţia de conducere
îndeplinită,mărimea unităţii de învătământ şi compexitatea activităţii.Este o indemnizaţie care
face parte din salariul de bază şi se calculează ca procent la salariul de incadrare.
-pentru directori - maxim 50% din salariul de incadrare
-pentru directori adj. - maxim 40% din salariul de incadrare
-pentru contabili sefi - maxim 40% din salariul de incadrare
-pentru secretari sefi - maxim 20% din salariul de incadrare
Indemnizaţia de conducere se stabileşte la încadrarea în funcţie de către ordonatorul de
credite şi se poate revizui anual, în raport cu rezultatele obţinute de personalul de conducere.
Pentru funcţiile didactice din anexele nr. 1.1 si 1.2 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008,
indemnizaţia de conducere se calculează ca procent la salariul de bază din grilă, al funcţiei
didactice de profesor universitar cu vechime recunoscută în învăţământ de peste 40 ani Şi devine
bază de calcul pentru celelalte sporuri Şi alte drepturi salariale care se calculează la salariul de
bază.
Pentru funcţiile didactice şi didactice auxiliare din anexa nr. 2 respectiv anexa 3 la
Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, indemnizaţia de conducere se calculează ca procent la
salariul de bază al funcţiei didactice din grilă, si devine bază de calcul pentru celelalte sporuri si
alte drepturi salariale care se calculează la salariul de bază.
Pentru personalul didactic de conducere din unităţile de învăţământ-pilot, nominalizate
prin acte legislative, se vor aplica prevederile Legii nr. 349/2004.

SALARIUL DE MERIT

Pentru rezultate deosebite în activitatea desfăşurată, ordonatorul de credite poate acorda

în limita a 15% din numărul total de posturi prevăzute în statul de funcţii la începutul anului
bugetar un salariu de merit de 15% din salariul de bază care face parte din acesta şi care
constituie bază de calcul pentru sporuri şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de
bază. Salariile de merit se vor acorda personalului încadrat pe funcţii de execuţie în proporţie de
cel puţin două treimi din numărul total de posturi stabilit în condiţiile prezentului alineat.
Ordonatorii principali sau secundari de credite, care au în subordine unităţi cu un număr redus de
posturi pot aproba salarii de merit pentru unităţile respective luate împreună, cu încadrarea în
numărul maxim de beneficiari de salariu de merit şi în proporţiile stabilite pentru funcţiile de
55
execuţie. Repartizarea numărului de beneficiari de salarii de merit pe unităţile luate în calcul, în
acest caz, se face de către ordonatorul principal sau secundar de credite. Numărul salariilor de
merit se calculează la totalul posturilor existente la nivelul inspectoratului şcolar, instituţiei de
învăţământ superior şi se distribuie pe unităţile de învăţământ, indiferent de numărul salariaţilor
acestora, cu excepţia judeţelor pilot unde calculul se va face la fiecare unitate.

La repartizarea salariilor de merit pe unităţi/instituţii de învăţământ se va avea în vedere

acordarea pentru personalul nedidactic a unui procent de până la 15% din numărul total al
salariilor de merit.

Personalul care beneficiază de salariu de merit se stabileşte o dată pe an, de Consiliul de

administraţie al inspectoratului şcolar respectiv senatul universităţii, după aprobarea bugetelor
anuale, pe baza rezultatelor obţinute în activitatea desfăşurată în anul precedent, cu consultarea
organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor
salariaţilor, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale. În cazul în care pe parcursul anului
intervin modificări ale funcţiei deţinute, care nu sunt imputabile persoanei beneficiare de salariu
de merit, inclusiv modificarea funcţiei prin promovare, acordarea acestuia se menţine până la
expirarea perioadei pentru care a fost stabilit. În cazul în care pe parcursul anului se întrerup
raporturile de munca ale unor beneficiari de salariu de merit sau beneficiarii renunţă în favoarea
gradaţiei de merit, acestea se pot redistribui pe perioada rămasă, de la data de 1 a lunii următoare,
altor persoane care deţin funcţii din aceeaşi categorie de salarizare, respectiv funcţii de
conducere sau de execuţie.

Pentru personalul contractual nou-angajat, salariul de merit se poate acorda după perioada
de cel puţin 6 luni de la angajare. Personalul salarizat cu indemnizaţie lunară ca unică formă de
remunerare a activităţii nu se cuprinde în numărul total de posturi în vederea determinării
numărului de beneficiari ai salariului de merit.

Salariul de merit se calculează astfel:

a. pentru personalul de execuţie procentul de până la 15% se aplică la suma
salariului de bază al funcţiei didactice din grilă, cu indemnizaţia pentru
învăţământul special pentru personalul care beneficiază de aceasta, devenind bază
de calcul pentru celelalte sporuri si alte drepturi salariale care se calculează la
salariul de bază;

56
 b. pentru personalul de conducere procentul de până la 15% se aplică la suma
salariului de bază al funcţiei didactice din grilă, cu indemnizaţia de conducere si
cu indemnizaţia pentru învăţământul special pentru personalul care beneficiază de
aceasta, devenind bază de calcul pentru celelalte sporuri si alte drepturi salariale
care se calculează la salariul de bază.
Salariile de merit se vor acorda personalului angajat pe funcţii de
execuţie în proporţie de cel putin două treimi şi personalului de conducere de
cel mult o treime din totalul salariilor de merit stabilite.
GRADAŢIA DE MERIT
Se atribuie pe o perioada de 4 ani reprezinta 25% din salariul de incadrare +
indemnizaţia de conducere. Aceasta se acordă numai personalului didactic şi didactic auxiliar din
învăţământ potrivit prevederilor art. 50 alin. (3) şi ale art. 90 alin. (6) din Legea nr.128/1997
privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, face parte din
salariul de bază şi constituie bază de calcul pentru sporuri şi alte drepturi care se acordă în raport
cu salariul de bază.
Un angajat nu poate beneficia în acelaşi timp şi de salariu de merit şi de gradaţie de merit.
În învăţământul preuniversitar, procentul de 25% pentru calcularea gradaţiei
de merit se aplică în conformitate cu prevederile Legii nr. 108/2007.
Ministerul Educaţiei Cercetării si Inovării elaborează anual metodologii şi criterii de
acordare a salariului de merit şi a gradaţiei de merit.
INDEMNIZAŢIA DE DIRIGINTE,ÎNVĂŢĂTOR , EDUCATOR
Indemnizaţia pentru personalul didactic de predare care îndeplineste funcţia de diriginte,
pentru învăţători, institutori şi educatoare, prevăzută de art. 51 alin. (4) din Legea nr. 128/1997,
cu modificările si completările ulterioare, se acordă personalului didactic care îndeplineşte
funcţia de diriginte este învăţător sau educator şi reprezintă 10% din salariul de încadrare+ind. de
conducere+salariul sau gradaţia de merit devenind bază de calcul pentru celelalte sporuri şi alte
drepturi salariale care se calculează la salariul de bază.
Indemnizaţia de dirigenţie se acordă şi pentru cadrele didactice care ocupă funcţia de
diriginte la clasele de la învăţământul seral sau cu frecvenţă redusă, în conformitate cu
prevederile în vigoare.
Pentru activitatea de diriginte efectuată de personalul didactic de predare încadrat cu
minimum 0,5 normă, indemnizaţia aferentă se va calcula la nivelul salariului de bază prevăzut
pentru normă întreagă.

57
 INDEMNIZAŢIA PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT SPECIAL

Indemnizaţia pentru personalul didactic din învăţământul special prevăzută de

art. 49 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările si completările ulterioare, se acorda
personalului didactic titular sau suplinitor care lucrează efectiv în învăţământul special
(case de copii sau şcoli ajutătoare) şi reprezintă 15% salariul de încadrare şi devine bază de
calcul pentru celelalte sporuri si alte drepturi salariale care se calculează la salariul de încadrare.
SALARIUL DE BAZĂ=SALARIUL DE ÎNCADRARE+ INDEMNIZAŢIA DE CONDUCERE+SALARIUL DE MERIT
(pt.personalul didactic) (GRADAŢIA DE MERIT)+INDEMNIZAŢIA DE DIRIGINTE+INDEMNIZAŢIA DE
ÎNV.SPEC

SALARIUL DE BAZĂ=SALARIUL DE ÎNCADRARE+INDEMNIZAŢIA DE CONDUCERE+SALARIUL DE MERIT

(pt.personalul auxiliar) (GRADAŢIA DE MERIT)+SPORUL DE STABILITATE

SALARIUL DE BAZĂ=SALARIUL DE ÎNCADRARE+INDEMNIZAŢIA DE CONDUCERE+ SALARIUL DE MERIT

(pt. personalul nedidactic)

3.3.3. ALTE SPORURURI ADAOSURI ŞI INDEMNIZAŢII

INDEMNIZAŢIA PRACTICĂ PEDAGOGICĂ(art.51 alin 5 din Legea 128/97)-se

acordă personalului didactic desemnat să conducă şi să realizeze practica pedagogică a viitorilor
învăţători, institutori, profesori. Cuantumul indemnizaţiei este de 10-25% din salariul de
încadrare şi se stabileşte în raport cu numărul de elevi şi studenţi practicanţi.-5 studenti=10%, 6-
7 studenţi=15%, 8-9 studenţi=20%, 10-12 studenţi=23%. Profesorul coordonator de practică de
la liceele pedagogice primeşte un spor de 25% din salariul de încadrare pentru un număr de cel
puţin 25 de practicanţi.
SPOR TITLU ŞTIINŢIFIC(DOCTORAT)-(art.50 alin 10 din Legea 128/97)se
acordă personalului didactic care are titlu ştiinţific de doctor şi reprezintă
15% din salariul de bază.
SPOR DE MEDIU RURAL SAU LOCALITĂŢI IZOLATE(art 49 alin 2 din Legea
128/97)-se acordă calificat personalului didactic care işi desfăşoară activitatea în mediul rural sau
în localitati isolate, reprezintă 5-80% din salariul de încadrare se acordă în funcţie de zona
geografică în care lucrează cadrul didactic.Diferenţierea pe zone şi localităţi a fost aprobată prin
HG 167/2002.
SPOR PREDARE SIMULTANĂ (art 8b din HG 281/1993)-se acordă personalului
didactic care asigură predarea simultană la două ,trei sau patru clase de elevi si reprezintă 7%,
10%, 15% din salariul de bază.

58
 SPOR CONDIŢII PERICULOASE SI VĂTĂMĂTOARE(art.8a din HG 281/1993)-se
acordă personalului didactic,didactic auxiliar si nedidactic care îşi desfăşoară activitatea în
condiţii periculoase, vătămătoare,nedorite şi dificile şi este de până la 15% din salariul de bază.
Locurile de muncă,categoriile de personal,mărimea concretă a sporului se stabilesc de către
Ministerul Sănătăţii si Ministerul Muncii si Protecţiei Sociale.
SPOR CONDIŢII GRELE DE MUNCĂ(art 8c din HG 281/1993)-se acordă personalului
didactic,didactic auxiliar şi nedidactic care işi desfăşoară activitatea in condiţii grele de muncă, şi
este de până la 15% din salariul de bază. Locurile de muncă,categoriile de personal,mărimea
concretă a sporului şi condiţiile de acordare se stabilesc de către Ministerul Educaţiei Cercetării
şi Inovării.

Personalul care lucrează cu copii bolnavi de SIDA şi TBC, beneficiază de un spor de

până la 50% din salariul de bază.

SPOR PENTRU CONTROL FINANCIAR PREVENTIV(art.13 alin 7 din Legea

84/2003)-se acordă persoanelor desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu
dintr-o unitate şi este de până la 25% din salariul de bază.La unităţile unde se numesc două sau
mai multe persoane care să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu sporul de
25% se împarte la numărul persoanelor.
SPORUL DE NOAPTE(art 122 din Codul Muncii)- se acordă personalului care potrivit
programului îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii,intre orele 22-6,reprezintă între 15-25%
din salariul de încadrare pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.Salariaţii care efectuează
cel putin 3 ore de muncă de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră faţă de
durata normală a zilei de muncă fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de încadrare, fie de
sporul la salariul de încadrare prezentat mai sus.
SPORUL DE VECHIME
Angajaţii din învăţamânt(personal didactic,didactic auxiliar si
nedidactic)beneficiază la funcţia de bază de un spor de vechime în muncă de
până la 25% diferenţiat în funcţie de vechimea în muncă.(art 7 din
HG.281/1993)
- între 3-5 ani vechime în muncă = 5%
- între 5-10 ani vechime în muncă = 10%

59
 - între 10-15 ani vechime în muncă = 15% din SALARIUL DE
BAZĂ
- între 15-20 ani vechime în muncă = 20%
- peste 20 de ani vechime în muncă = 25%
Pentru acordarea sporului de vechime în muncă ,angajatorul va lua în considerare toate
perioadele lucrate de către salariat indiferent de locurile de muncă.
Sporul corespunzător vechimii în muncă se plăteşte cu începere de la data de 1 a lunii
următoare celei în care s-a implinit vechimea în muncă prevăzută în tranşa respectivă.
Sporul de vechime în muncă se acordă şi personalului pensionat pentru limită de vârstă
corespunzător vechimii în muncă dobândită în întreaga activitate,numai dacă acesta este angajat
în baza unui nou contract de muncă.
Dacă un angajat are două sau mai multe norme în aceeaşi unitate sau în unităţi diferite,
acesta beneficiază de spor de vechime numai o singură dată la unitatea unde are funcţia de bază.
Personalul din învăţământ beneficiază şi de următoarele sporuri şi ajutoare:
- în caz de deces al unui salariat din învăţamânt cei îndreptăţiţi beneficiază de un
ajutor în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate din bugetul asigurărilor
sociale;
- un salariu de bază al persoanei îndreptăţite plătit de unitate la decesul soţului sau
soţiei ori la decesul unei rude de gradul I aflate în întretinerea salariatului.
- un salariu de bază plătit de angajator mamei, pentru naşterea fiecărui copil; dacă
mama nu este salariată, soţul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază.
- salariaţii care se pensionează primesc o singură dată o indemnizaţie de cel putin
două salarii de bază;
- o primă de instalare - potrivit legii personalul didactic de predare angajat prin
concurs,beneficiază de o primă de instalare o singură dată în primii 5 ani de la
absolvirea studiilor. Cuantumul primei de instalare este un salariu de încadrare
corespunzător funcţiei,gradului sau treptei profesionale în care angajatul urmează
să fie încadrat.Prima de instalare se plăteşte numai de către unitatea unde cadrul
didactic este titular,şi reprezintă un salariu de încadrare la data obţinerii
titularizării(data la care urmează să fie încadrat). Conform Codului fiscal aceasta
nu este impozabilă
- prima de concediu, în cuantum de un salariu bază din luna anterioară plecării
în concediu . Prima se acorda odată cu indemnizaţia de concediu.

60
 ORE SUPLIMENTARE
Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă se
considera muncă suplimentară.Munca suplimentară poate fi efectuată de
către personalul didactic auxiliar şi nedidactic numai dacă este dispusă a se
efectua de către conducerea unităţii.
Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului cu excepţia cazurilor
de forţă majoră. Orele prestate peste durata normată a timpului de lucru de către personalul
încadrat în funcţii de execuţie se compensează cu timp liber. Dacă această compensare nu se
poate efectua în următoarele 30 de zile de la efectuarea acestora, orele suplimentare se vor plăti
cu un spor din salariul de bază de 75% din salariul de încadrare pentru primele două ore de
depăşire a duratei normale a zilei de lucru şi cu 100% din salariu pentru orele lucrate în zilele de
repaus săptămânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se
lucrează.
Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată şi sporurile prevăzute
pot fi plătite numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de conducătorul instituţiei
de învăţământ, fără a depăşi 120 ore/an sau 360 ore/an cu aprobarea organului ierarhic superior şi
a conducătorului instituţiei.
Durata maximă legală a orelor suplimentare nu poate depăşi 8 ore pe
săptămână şi 360 de ore pe an,prin excepţie durata timpului de muncă poate
fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână cu condiţia ca media orelor de
muncă calculată pe o lună calendaristică să nu depăşească 48 de ore pe
săptămână.Poate efectua munca suplimentară atât personalul de conducere
cât şi cel de execuţie.

3.3.4. PREMII LUNARE,PREMII ANUALE

PREMIUL LUNAR - 2% -se poate acorda în timpul anului salariaţilor care au realizat
sau au participat direct la obţinerea unor rezultate în activitate,apreciate ca fiind valoroase(art. 13
din HG 281/1993).
Acesta se poate acorda lunar în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente
personalului contractual prevăzut in statul de funcţii,cu încadrarea în fondurile aprobate prin
buget.
În cazul în care se realizează economii prin reducerea cheltuielilor salariale,ordonatorii
principali de credite pot aproba acordarea de premii în cursul anului din economiile realizate în
61
limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual prevăzute in bugetul
aprobat fără a depăşi valoarea economiilor realizate(art 11 din OUG123/2003 , art.10 din
OUG 9/2005).
Angajaţii aflaţi in concediu de odihnă nu beneficiază pe perioada concediului de premiul
de 2%,sumele aferente concediilor de odihnă se acordă angajaţilor care au fost in activitate în
perioadele respective sau se vor utiliza în lunile următoare .
BAZA LUNARĂ DE CALCUL PENTRU PREMIUL LUNAR DE 2%=TOTAL
VENITURI BRUTE LUNARE REALIZATE LA FUNCTIA DE BAZĂ (nu intră plata cu ora şi
orele suplimentare la total venituri brute deoarece aceste drepturi salariale sunt ocazionale şi
pentru acestea nu sunt întocmite contracte de muncă).
PREMIUL ANUAL-SALARIUL 13-Pentru activitatea desfăşurată personalul din
unităţile şcolare beneficiază după caz la sfârşitul anului calendaristic de un premiu anual de până
la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata. Salariul mediu lunar
de bază se determină prin raportarea la 12 luni a sumelor încasate pe întreg anul ca salariu de
bază,precum şi sumele încasate pentru perioada concediului de odihnă.
Nu vor fi luate în calcul elementele de salarizare care nu sunt de natura salariului de
bază : sporul de vechime,alte sporuri şi indemnizaţii care nu fac parte din salariul de bază,
indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă.
Plata premiului anual aferent anului în curs se asigură din bugetul aprobat pentru anul
următor.
SALARIUL 13 – se cumulează cu luna în care se plăteşte şi se reţine pentru acesta
CAS-10,5% , CASS-5,5 % , Ajutor somaj 0,5% şi IMPOZIT

3.3.5. PLATA CU ORA

Fracţiunile de posturi didactice vacante, rezervate sau temporar vacante precum şi
activităţile care nu se pot norma în posturi didactice pot fi acoperite, prin plata cu ora, de către
personalul didactic existent, încadrat cu normă maximă, de către cadrele didactice pensionate,
precum şi de specialişti din alte sectoare de activitate, potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) si ale
art. 65 din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Deoarece aceste activităţi sunt prestate în baza prevederilor legii speciale menţionate nu se
încheie contracte individuale de muncă.
În cazul în care personalul didactic prestează activitate didactică în sistem plata cu ora, în
baza deciziilor încheiate în conformitate cu Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările
62
ulterioare, acesta nu beneficiază de sporul de vechime în muncă prevăzut de art. 45 alin. (2) din
O.U.G. nr. 123/2003.
Cadrele didactice care beneficiază de concediu fără plată conform art. 102 alin. (1) si alin. (2) din
Legea nr. 128/1997, cu modificările si completările ulterioare, de concediile plătite acordate
conform art.103 lit. „c” si lit. „d” din Legea nr. 128/1997, cu modificările si completările
ulterioare, si de concediul pentru cresterea copilului în vârstă de până la 2 ani (3 ani) prevăzut de

O.U.G. nr. 148/2005, aprobată prin Legea nr. 7/2007, cu modificările si completările ulterioare,
nu pot funcţiona prin plata cu ora.
Personalul didactic de conducere din unităţile de învăţământ, degrevat parţial sau total
de norma de predare, poate fi salarizat prin plata cu ora, fără diminuarea obligaţiilor prevăzute în
fişa postului, dar nu mai mult de 6 ore săptămânal.
În unităţile de învăţământ-pilot personalul didactic de conducere, degrevat parţial sau
total de norma de predare, nu poate desfăsura activităţi didactice în regim de plată cu ora,
în conformitate cu prevederile art. 46(3) din Legea nr. 128/1997, modificat prin Legea nr.
349/2004.
Liderii sindicatelor din învăţământ, cu drept de rezervare a catedrei, pot fi remuneraţi prin
plata cu ora pentru efectuarea a maximum 4 ore săptămânal.
În învăţământ, „plata cu ora” se poate aplica şi pentru activităţile didactice care nu pot fi
normate în posturi didactice în conformitate cu prevederile art.51 alin. (12) din Legea nr.
128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Activităţile didactice care nu pot fi normate în posturi didactice se salarizează prin
metodologii specifice aprobate prin ordin al Ministrului Educaţiei Cercetării şi Inovării emis
înaintea desfăşurării acestora.
Pot fi salarizate prin plata cu ora următoarele activităţi: repartizarea absolvenţilor de
gimnaziu în licee şi şcoli de arte şi meserii; teze cu subiect unic şi alte examinări sau testări
stabilite de Ministerul Educaţiei Cercetării si Inovării; examenele de absolvire a şcolilor de artă
şi meserii, profesionale, postliceale şi a învăţământului cu frecvenţă redusă sau învăţământ
deschis la distanţă; probele de specialitate sau de aptitudini la admiterea de la liceele din filiera
vocaţională, clasele bilingve si cu predare în limbile minorităţilor care susţin examenele pentru
obţinerea certificatului/ atestatului de competenţă profesională; examenele de bacalaureat;
activitatea de traducere a subiectelor la examen; examenele pentru ocuparea posturilor didactice

63
din învăţământul preuniversitar; activitatea didactică de pregătire a elevilor din loturile naţionale
care participă la concursurile şcolare si la olimpiadele elevilor, activităţile didactice de pregătire
suplimentară a elevilor cu ritm lent de învăţare si activităţile de perfecţionare si de acordare a
gradelor didactice personalului didactic (cursuri, aplicaţii, inspecţii, colocvii, examene);
admiterea în învăţământul preuniversitar si universitar; activitatea de cercetare stiinţifică pe bază
de contracte de cercetare din învăţământul superior; activitatea referenţilor (cadre didactice
examinatoare) la susţinerea examenului de doctorat si alte activităţi didactice din învăţământul
preuniversitar si universitar, stabilite conform legii.
Salarizarea activităţilor enumerate mai sus prin plata cu ora pentru unităţile de învăţământ
preuniversitar se face prin ordin al ministrului, iar pentru instituţiile de învăţământ superior se
face prin hotărârea senatului universitar.
Activităţile salarizate prin plata cu ora pot fi prestate, în condiţiile legii de către
personalul didactic, specialistii din alte domenii/sectoare de activitate si de cadrele didactice
pensionate pentru limită de vârstă în condiţiile legii.
Salarizarea în sistem „plata cu ora” a activităţilor didactice se face, pe baza unui tarif
orar, stabilit în conformitate cu norma didactică diferenţiată pe funcţii şi pe nivele de învăţământ.
În învăţământul preuniversitar personalul didactic şi personalul didactic asociat, inclusiv
cadrele didactice pensionate pentru limită de vârstă, care funcţionează pe posturi didactice de
predare în sistem plata cu ora, sunt salarizate pentru activitatea depusă, în funcţie de condiţiile pe
care le îndeplinesc de încadrare cu tariful orar stabilit şi cu sporurile şi indemnizaţiile prevăzute
de art. 49 alin. (2) si (3), art. 50 alin. (3), (7) si (10) în conformitate cu prevederile art. 51 alin.
(8) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Salarizarea prin plata cu ora a activităţilor didactice se face pe baza unui tarif orar
diferenţiat în funcţie de norma didactică:
Tarifele din învăţământul preuniversitar se calculează astfel:
- 1/72 pentru norma didactică de 18 ore pe săptămână;
- 1/64 pentru norma didactică de 16 ore pe săptămână în învăţământul special;
- 1/80 pentru norma didactică de 20 de ore pe săptămână în învăţământul special;
- 1/96 pentru norma didactică de 24 de ore pe săptămână;
- 1/80 pentru învăţători, institutori învăţământ primar;
- 1/100 pentru educatoare, institutori învăţământ preşcolar.
Personalul didactic de predare şi de instruire practică din învăţământul preuniversitar cu o

64
vechime efectivă în învăţământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea
normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Acest personal didactic poate
fi salarizat în sistem plata cu ora cu tariful orar stabilit în funcţie de norma didactică redusă, în
afara programului normal de lucru aferent funcţiei de bază, pentru orele didactice ce depăsesc
această normă. In această situaţie tarifele orare se calculează astfel:
- 1/64 pentru norma didactică de 16 ore pe săptămână;
- 1/56 pentru norma didactică de 14 ore pe săptămână în învăţământul special;
- 1/72 pentru norma didactică de 18 de ore pe săptămână în învăţământul special;
- 1/88 pentru norma didactică de 22 de ore pe săptămână;
- 1/72 pentru învăţători, institutori învăţământ primar;
- 1/92 pentru educatoare, institutori învăţământ preşcolar.
În învăţământul superior salarizarea în sistem plata cu ora a activităţilor didactice se
face conform art. 93 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare,
pe baza unui tarif orar stabilit în conformitate cu prevederile art.81 alin. (l) - (5) din Legea nr.
128/1997, cu modificările si completările ulterioare. Tarifele se aplică pentru numărul de ore
convenţionale echivalente orelor fizice îndeplinite.
Tarifele din învăţământul superior se calculează astfel:
a) 1/28 pentru ora echivalentă din postul de profesor universitar;
b) 1/36 pentru ora echivalentă din postul de conferenţiar universitar;
c) 1/44 pentru ora echivalentă din posturile de lector universitar (şef lucrări)
şi asistent universitar.
Orele de curs efectuate în sistem plata cu ora de persoana care îndeplineşte condiţiile de
ocupare a postului (doctorat şi vechime pentru posturile de profesor universitar si conferenţiar
universitar, respectiv doctorand şi vechime pentru postul de lector/şef de lucrări sau asistent
universitar cu activitate de curs în normă) se plătesc la salariul funcţiei didactice îndeplinite prin
plata cu ora, corespunzător vechimii recunoscute în învăţământ.
În cazul îndeplinirii condiţiei minimale pentru activitatea de curs (doctorand, vechime de
şef de lucrări), plata cu ora se face la salariul cuvenit funcţiei de lector/şef de lucrări.
Conferenţiarii, şefii de lucrări (lectorii) şi asistenţii universitari care efectuează ore de seminar,
laborator sau altele similare din posturi didactice superioare vor fi retribuiţi, prin plata cu ora, cu
salariile corespunzătoare funcţiilor didactice pentru care îndeplinesc condiţiile de studii
(doctorat) şi vechime.

65
 Conferenţiarii şi şefii de lucrări (lectorii) care efectuează ore din posturi didactice de şefi
de lucrări (lectori) sau de asistent vor fi salarizaţi în sistem plata cu ora, cu salariile şi tarifele
corespunzătoare postului didactic vacant, la vechimea recunoscută în învăţământ.
În învăţământul superior salarizarea prin plata cu ora a activităţilor didactice din posturile
de preparator se face pe baza unui tarif orar 1/44 din salariul de bază al funcţiei didactice din
grilă stabilit conform situaţiilor prezentate .
BAZA DE CALCUL PENTRU PLATA CU ORA este formată din :
 SALARIUL DE ÎNCADRARE
 SALARIUL DE MERIT/GRADAŢIA DE MERIT
 SPOR MEDIU RURAL
 IND. ÎNVĂŢĂMÂNT SPECIAL
 SPOR DOCTORAT
Nu se includ în calculul plăţii cu ora :
-indemnizaţia de conducere
-indemnizaţia de dirigenţie
Metodologiile privind salarizarea prin plata cu ora a cadrelor didactice şi a personalului
didactic auxiliar care fac parte din comisiile pentru teze cu subiect unic,bacalaureat,absolvire a
şcolilor de artă şi meserii şi postliceale admitere,titularizare,obţinerea atestatului profesional se
stabilesc anual prin ordin al MECI.

3.3.6. CUMULUL DE FUNCŢII

Posturile didactice rămase vacante, rezervate sau temporar vacante pot fi ocupate prin
cumul, cu contract individual de muncă cu normă întreagă sau contract individual de muncă cu
timp parţial, pe durată determinată, în conformitate cu prevederile art. 101 si 101 din Legea nr.
53/2003 cu modificările si completările ulterioare de către personalul didactic existent, încadrat
cu normă maximă, de către cadrele didactice pensionate, precum şi de specialişti din alte sectoare
de activitate.
Cumulul de funcţii pentru activitatea didactică se poate efectua în aceeaşi unitate de
învăţământ sau în unităţi de învăţământ diferite, pe o durată de cel mult 10 luni din anul de
învăţământ.
Cadrele didactice care beneficiază de concediu fără plată conform art. 102 alin. (1) şi
alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările si completările ulterioare, de concediile plătite
acordate conform art.103 lit. „c” si lit. „d” din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi

66
completările ulterioare, şi de concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani (3
ani) prevăzut de O.U.G. nr. 148/2005, aprobată prin Legea nr. 7/2007, cu modificările si
completările ulterioare, nu pot funcţiona prin cumul.
În unităţile de învăţământ-pilot personalul didactic de conducere, degrevat parţial sau
total de norma de predare, nu poate desfăsura activităţi didactice prin cumul, în conformitate cu
prevederile art. 46(3) din Legea nr. 128/1997, modificat prin Legea nr. 349/2004.
Persoanele care efectuează activităţi prin cumul, în baza unor contracte individuale de
muncă pe perioadă determinată, beneficiază şi de sporul de vechime în muncă, în conformitate
cu prevederile art. 35 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Salariaţii care cumulează mai multe funcţii sunt obligaţi să declare fiecărui angajator
locul unde exercită funcţia de bază.
BAZA DE CALCUL PENTRU CALCULUL CUMULULUI DE FUNCŢII este formată din :
 SALARIUL DE ÎNCADRARE
 SPORUL DE MEDIU RURAL
 IND. ÎNVĂŢĂMÂNT SPECIAL
 INDEMNIZAŢIA DOCTORAT
 SPOR VECHIME(numai pt.pensionari)
Pensionarii pentru limită de vârstă încadraţi cu contract de muncă care cumulează pensia
cu salariul beneficiază de spor de vechime corespunzător vechimii în muncă dobândite în
întreaga activitate.Ceilalti angajaţi care cumulează beneficiază de spor de vechime numai la
funcţia de bază.
Pentru cei care funcţionează la cumul de funcţii se încheie contract de muncă şi se fac
toate reţinerile :Ajutor şomaj – 0,5%; CAS - 10,5% ; CASS - 5,5 % şi impozit.
Pentru cei care cumulează pensia pentru limită de vârstă cu salariu, se incheie contract de
muncă, se fac toate reţinerile (5,5%;10,5%,impozit) mai puţin Aj. şomaj-0,5% şi beneficiază de
toate drepturile(concedii de odihnă,concedii medicale).

3.3.7. CONCEDIILE DE ODIHNĂ

CONCEDIILE DE ODIHNĂ PENTRU PERSONALUL DIDACTIC
Durata concediului de odihnă pentru personalul didactic este de 78 de zile calendaristice
(conform Statutului cadrelor didactice Legea 128/1997 - 62 zile lucrătoare). Acesta se acordă
anual în baza unei programări care se face la începutul anului şcolar în funcţie de interesul

67
unităţii de învăţământ şi a celui în cauză. Programarea se face prin decizia conducerii unităţii
pentru întreg personalul didactic din unitate.
Conducerea unităţii este obligată să asigure în fiecare an, integral concediul de odihnă
pentru fiecare angajat.În situaţia imposibilităţii efectuării integrale a concediului de odihnă în
timpul vacanţei de vară,concediul de odihnă se va efectua şi în alte perioade ale anului şcolar în
funcţie de interesul procesului de învăţământ sau a celui în cauză.
Neefectuarea concediului anual de odihnă dă dreptul la efectuarea concediului restant în
vacanţele anului şcolar următor.
Cadrele didactice care au funcţionat ca suplinitori necalificaţi ,care nu au desfăşurat
activitate întreg anul şcolar primesc 6,5 zile calendaristice de concediu de odihnă calculat pentru
fiecare lună integral lucrată(se considera lună integral lucrată,dacă din însumarea zilelor rezultă
30 de zile calendaristice).Indemnizaţia de concediu se va plăti in luna iunie odată cu drepturile
salariale aferente ultimei luni de contract. ATENTIE - nu se plătesc zilele calendaristice ci zilele
lucrătoare
Cadrele didactice în activitate care îndeplinesc prin cumul o normă sau o fracţiune de
normă în învăţământ,au dreptul la concediul de odihnă plătit numai pentru funcţia de bază.
Cadrele didactice pensionate angajate cu jumătate de normă sau cu normă întreagă în
baza unui contract individual de muncă pe durată determinată care cumulează pensia cu salariul,
beneficiază de dreptul la concediu de odihnă în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi
salariaţi,proportional cu perioada lucrată.
EXEMPLU:
Un cadru didactic suplinitor sau pensionar care are un contract de muncă pe perioadă
determinată(15 sept 2008-17 iunie 2009) va beneficia de 58 zile calendaristice de concediu de
odihnă(9 luni* 6,5 zile),aproximativ 40 de zile lucrătoare de concediu de odihnă.Se plătesc zilele
lucrătoare nu cele calendaristice.
În cazul în care un cadru didactic titular nu a efectuat integral concediul de odihnă intr-un
an şcolar deoarece a plecat în concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani,
concediul de odihnă restant va fi luat după ce expiră concediul pentru îngrijirea copilului şi
revine la post.
În cazul în care un cadru didactic suplinitor nu a efectuat integral concediul de odihnă
deoarece a plecat în concediu pentru ingrijirea copilului până la vârsta de 2 ani(în perioada
anului şcolar),concediul de odihnă restant va fi plătit la expirarea contractului de muncă.

68
 Pentru personalul didactic suplinitor şi pentru pensionarii care cumulează pensia cu
salariul, conducerea unităţii va asigura o parte din concediul de odihnă în vacanţele de iarnă şi
primavară,urmând ca la încheierea contractului să se plătescă zilele de concediu de odihnă
rămase neefectuate.
CONCEDIILE DE ODIHNĂ PENTRU PERSONALUL DIDACTIC AUXILIAR ŞI
NEDIDACTIC
Se acordă în raport cu vechimea în muncă după cum urmează:
- până la 5 ani vechime în muncă = 21 de zile lucrătoare
- între 5 si 15 ani vechime în muncă = 24 de zile lucrătoare
- peste 15 ani vechime in muncă = 28 de zile lucrătoare
Pentru personalul didactic auxiliar concediul de odihnă se efectuează în baza unei cereri
depuse şi aprobate de către conducerea unităţii de obicei în afara perioadelor de activitate
didactică. Conform CCM personalul didactic auxiliar beneficiază de un concediu suplimentar de
5-10 zile,potrivit legii.
CALCULAREA INDEMNIZAŢIEI DE CONCEDIU DE ODIHNĂ
Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a salariului de bază şi
sporului de vechime din ultima lună anterioară celei în care este efectuat concediul, multiplicată
cu numărul de zile de concediu de odihnă.
Salariaţii care îndeplinesc prin cumul pe lângă funcţia de bază o altă normă în altă
unitate,au dreptul la concediul de odihnă plătit numai de la unitatea în care au funcţia de bază.
Unitatea în care salariaţii cumulează , le va acorda la cerere un concediu fără plată pentru zilele
de concediu de odihnă platite de cealaltă unitate.
Salariaţii care au norma în două unităţi vor beneficia de concediul de odihnă în aceeaşi
perioadă la ambele unităţi proporţional cu timpul lucrat.
Concediul de odihnă se acordă integral sau fracţionat cu condiţia ca una dintre fracţiuni
să nu fie mai mică de 15 zile lucrătoare.
Vechimea în muncă care se ia în considerare la determinarea concediului de odihnă este
aceea pe care salariaţii o împlinesc în cursul anului calendaristic pentru care se acordă concediul.
Persoanele care nu au efectuat concediul de odihnă,vor primi o despăgubire egală cu
indemnizaţia de concediu cuvenită. Despăgubirea urmează să fie suportată de cel din vina căruia
angajatul nu a putut efectuat concediul de odihnă.
CONCEDII PLĂTITE PENTRU EVENIMENTE FAMILIALE DEOSEBITE

69
 În afara concediului de odihnă,salariaţii au dreptul la zile de concediu plătite,în cazul
următoarelor evenimente:
 căsătoria salariatului - 5 zile;
 naşterea unui copil - 5 zile;
 căsătoria unui copil - 3 zile;
 decesul soţului, copilului,fraţilor, surorilor, părinţilor, socrilor salariatului - 5 zile;
 schimbarea domiciliului/reşedinţei - 5 zile;
 decesul bunicilor - 3 zile.

Concediul se acordă la cererea solicitantului de către conducerea unităţii. Indemnizaţia

cuvenită pentru acest tip de concediu se calculează la fel ca şi indemnizatia pentru concediu de
odihnă obişnuit.

3.3.8. CONCEDIILE FĂRĂ PLATĂ

ACORDAREA CONCEDIILOR FĂRĂ PLATĂ PERSONALULUI DIDACTIC TITULAR
Personalul didactic titular care din proprie initiativă solicită să se specializeze sau să
participe la cercetarea ştiinţifică în ţară sau străinătate are dreptul la un concediu fără plată care
nu poate depăşi 3 ani într-un interval de 7 ani.Aprobările în aceste situaţii sunt de competenţa
ISJ,dacă se face dovada activităţii respective.Acest concediu fără plată nu intrerupe vechimea la
catedră
Personalul didactic titular poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an şcolar o
dată la 10 ani,cu aprobarea ISJ cu rezervarea catedrei pe perioada respectivă.Acest concediu fără
plată nu se ia in calcul la stabilirea vechimii în învătământ,vechimii în muncă ,dar nu întrerup
vechimea efectivă în învătământ.

ACORDAREA CONCEDIULUI FĂRĂ PLATĂ PENTRU CEILALŢI ANGAJAŢI

Aceştia au dreptul la concedii fără plată a caror durată însumată nu poate depăşi 90 de
zile lucrătoare anual pentru rezolvarea următoarelor situaţii:
-susţinerea examenelor de bacalaureat,admitere,a examenelor de an universitar,a
examenelor de diplomă,acest concediu fără plată nu afectează vechimea în muncă
-susţinerea examenelor de admitere la doctorat sau a tezei de doctorat
-prezentarea la concurs în vederea ocupării unui post în altă unitate
Salariaţii au dreptul la concedii fără plată fără limita de 90 de zile în următoarele situaţii:
-îngrijirea copilului bolnav în vârstă de peste 3 ani,în perioada indicată în certificatul
medical,de acest drept poate beneficia oricare dintre părinţi

70
 -tratament medical efectuat în străinătate pe durata recomandata de medic,precum şi
pentru însoţirea soţului,copil,frate,soră,părinţi la tratament în străinătate în ambele cazuri
cu avizul obligatoriu al Ministerului Sănătăţii
Concediile fără plată pot fi acordate şi pentru interese personale,altele decât cele
prevăzute mai sus pe durate stabilite prin acordul părţilor.
Pe durata concediilor fără plată ,persoanele respective îşi păstrează calitatea de angajat,iar
pe durata concediilor fără plată mai mari de 30 de zile lucrătoare se pot încadra alte persoane cu
contracte de muncă pe perioadă determinată.
Pe durata concediilor fără plată mai mici de 30 de zile lucrătoare nu pot fi încadrate alte
persoane,urmând ca sarcinile de serviciu ale titularilor posturilor să fie redistribuite.
În Contractul Colectiv de Muncă este prevăzut că pentru rezolvarea unor situaţii
personale salariaţii au dreptul la 30 de zile lucrătoare concediu fără plată acordate de către
conducătorul unităţii.

3.3.9. CONCEDIILE MEDICALE

Concediile medicale şi îndemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate la care au dreptul

asiguraţii sunt: concediile medicale şi indemnizaţiile temporare de muncă cauzate de boli
obişnuite sau de accidente în afara muncii; concediile medicale şi indemnizaţiile pentru
prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă exclusiv pentru situaţiile rezultate
ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale, ce fac obiectul Legii privind
accidentele de muncă; concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate; concedii medicale şi
indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav; concedii medicale şi indemnizaţii de risc
maternal.

În contextul actualei legislaţii de securitate socială, asiguratul este acea persoană care are
dreptul la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, pe perioada în care
are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României şi se află într-una dintre următoarele situaţii:

 desfăşoara activităţi în temeiul unui contract individual de muncă sau, în cazul

functionarilor publici, în baza raportului de serviciu; de asemenea, membrii cooperatori
dintr-o organizaţie a cooperatiei mestesugăreşti sunt asimilaţi acestei numeroase categorii
de beneficiari;

71
  desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive,
legislative ori judecătoresti, pe durata mandatului;
 beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
în condiţiile legii;
 are calitatea de asociat, comanditar sau acţionar;
 este administrator sau manager care a încheiat contract de administrare ori de
management;
 face parte dintr-o asociaţie familială;
 desfăşoară activităţi independente autorizate.

Asiguraţii beneficiază de concedii şi de indemnizaţii, în baza certificatului medical

eliberat de medicul curant, conform reglementărilor în vigoare. Din duratele de acordare a
concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se plătesc zilele lucrătoare.

Acordarea concediilor medicale şi îndemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate este

condiţionată de plata contribuţiei la asigurările sociale de sănătate destinată suportării acestor
indemnizaţii.

Contribuţiile la asigurările sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii (0,85% din

fondul de salarii realizat/drepturile reprezentând indemnizaţia de somaj, respectiv din veniturile
supuse impozitului pe venit) sunt calculate şi virate lunar la casele de asigurări sociale de
sănătate de către:

 angajator, în cazul celor care lucrează în baza unui contract individual de muncă sau a
unui raport de serviciu şi a acelor persoane care ocupă o funcţie electivă ori au fost
numite într-o funcţie în cadrul unei autorităţi executive, legislative sau judecătoreşti, pe
durata mandatului;
 instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj;
 persoanele care sunt asociaţi,comanditari, acţionari, administratori sau manageri, membrii
unei asociaţii familiale sau aceia care desfăşoară activităţi independente autorizate.

CONCEDIU PENTRU INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCĂ

72
 Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se
determină prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul. Cu 100% se plătesc
concediile medicale determinate de tuberculoză, SIDA, neoplazii, boală infecţioasă din grupa A
şi urgenţe medico-chirurgicale.
Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă pentru fiecare tip de afecţiune este de cel mult 183 de zile în interval de un an. Începînd
cu a 90-a zi de concediu se poate prelungi pînă la 183 de zile cu avizul medicului expert al
asigurărilor sociale.
Medicii de familie au dreptul de a elibera certificate de concediu medical pentru
incapacitate temporară de muncă cu durată de cel mult 14 zile calendaristice, în una sau mai
multe etape. În cazul menţinerii incapacităţii temporare de muncă pentru aceeaşi afecţiune,
concediul medical se poate prelungi de către medicul curant din ambulatoriul de specialitate sau
spital, în caz de internare, în etape succesive de maximum 30 de zile calendaristice. Durata
cumulată a concediilor medicale acordate de medicul de familie pentru incapacitate temporară de
muncă nu poate depăşi 45 de zile calendaristice în ultimul an, pentru acelaşi asigurat. După
totalizarea a 45 de zile calendaristice acordate de către medicul de familie, eliberarea
certificatelor de concediu medical se va face numai de către medicul curant din ambulatoriul de
specialitate sau spital. În caz de urgenţe medico-chirurgicale, medicii de familie pot acorda
certificate medicale cu cod de indemnizatie (06) pentru maximum 5 zile calendaristice.
Luarea in evidenţă a certificatelor de concediu medical de către medicul de familie este
obligatorie. Acesta va nota in fişa pacientului şi în registrul de consultaţii seria si numărul
certificatului vizat şi codul de diagnostic.
Concediul medical pentru pacienţii internaţi în spital,pe durata
internării se acordă de medicul din spital care a îngrijit şi externat
pacientul,la externare se poate acorda un concediu medical de până la 7 zile
calendaristice.
În caz de urgenţă concediul medical se eliberează de către medicul
care a asigurat urgenţa,dar nu mai mult de 1-3 zile calendaristice,acest
concediu poate fi prelungit de medicul de familie.
Dacă angajatul are norma în mai multe unităţi,concediul medical va fi
plătit integral de către unitatea unde angajatul are funcţia de bază.
Exemplarul 1 al certificatului medical va fi depus de către angajator la casa teritorială de
pensii o dată cu declaratia nominală,iar Exemplarul 2 rămâne la angajator.
73
 Pot beneficia de concedii medicale şi îndemnizaţii de asigurări sociale de sănătate
angajaţii care îndeplinesc condiţia de stagiu de cotizare prevazute de Legea 19/2000,(să aibă 6
luni lucrate în ultimul an).

Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor prevăzute de OUG nr.158/2005

este de 6 luni, realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul
medical. Se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate
perioadele în care asiguratul beneficiază de:concediile şi indemnizaţiile enunţate mai sus; pensie
de invaliditate; a urmat cursuri de zi ale învăţământului universitar,organizat potrivit legii,pe
durata normală a studiilor respective,cu condiţia absolvirii acestora.

Se va avea în vedere ca certificatul medical eliberat să nu depăşească luna în curs,dacă

depăşeşte se va elibera un nou certificat.
Dacă asiguratul a avut un concediu medical pentru o anumită afecţiune şi în continuare se
îmbolnăveşte de o altă boală care necesită concediu medical,se va elibera un certificat nou cu
menţiunea „initial”
Este obligatorie codificarea diagnosticului,conform clasificaţiei internaţionale a
maladiilor prevazute in Revizia a 10–a OMS.
În cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi a bolilor infecto-contagioase de grupa A nu se
impun condiţii de stagiu,baza de calcul este media veniturilor lunare la care s-a calculat
contribuţia de asigurări sociale. Medicii care eliberează certificatul de concediu medical pentru
urgenţe-medico-chirurgicale şi boli infecto- contagioase vor semna şi vor aplica parafa în căsuţa
respectivă şi vor completa numărul corespunzător din lista de urgenţă medico-chirurgicale şi boli
infecto-contagioase aprobată prin Hotărâre de Guvern. Baza de calcul pentru zilele de concediu
medical se determină ca medie zilnică a veniturilor lunare din ultimele 6 luni pe baza cărora se
calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii; se plătesc numai zilele lucrătoare din
cadrul concediului medical(adică daca sunt 10 zile de concediu medical, se plateşte numai
numărul de zile lucrătoare, să zicem 8, depinde de calendar).
In plus, începând cu a 5-a zi calendaristică de concediu medical, indemnizaţia de concediu
medical se suportă din contribuţia de concedii şi indemnizaţii(85%),primele 5 zile calendaristice
de concediu medical fiind suportate de angajator în cazul în care este iniţial. Când concediul
medical este în continuare atunci se supotă tot din contribuţia de concedii şi indemnizaţii(85%).
Cota de contribuţie individuală de asigurări sociale pentru asiguraţii care beneficiază de
indemnizaţie de concediu mdical se aplică asupra valorii reprezentând un salariu de bază minim
74
brut pe ţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical,
şi se suportă din cuantumul brut al indemnizaţiei stabilite.
Cota de contribuţie de asigurări sociale datorată de angajator pentru indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate cuvenite asiguraţilor se aplică asupra valorii reprezentând un salariu
de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din
concediul medical.

CONCEDIUL DE MATERNITATE

Concediul medical pentru maternitate se acordă pe o perioada de 126 de zile

calendaristice, 63 înainte de naştere,63 după naştere. Aceste zile pot fi compensate între ele in
funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare în aşa fel încât durata
minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice. Compensarea nu
poate opera în situaţia în care se solicită efectuarea intregului concediu de maternitate anterior
naşterii copilului (inclusiv concediul pentru lehuzie). Femeile cu handicap asigurate beneficiază
de concediu pentru sarcină începând cu luna a 6-a de sarcină, dacă prezintă certificatul de
persoană cu handicap.În situaţia în care copilul se naşte mort, sau moare în perioada concediului
de lehuzie, indemnizaţia de maternitate se acordă pe toată durata acestuia.
Indemnizaţia pentru maternitate se plăteşte în baza certificatului medical şi a cererii-tip
privind solicitarea drepturilor de asigurări sociale şi, după caz, a certificatului de persoană cu
handicap emis în condiţiile legii.
Certificatul de concediu de maternitate poate fi eliberat pentru cel mult 30 de zile
calendaristice de către medicul specialist sau de către medicul de familie.
Beneficiază de concediu şi indemnizaţie pentru maternitate asiguraţii care, în ultimele 12
luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în certificatul de concediu medical, au un
stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat in conditiile art. 37 şi/sau în una sau mai multe din
următoarele situaţii:
· a beneficiat de drepturi de asigurări sociale cu excepţia (cu excepţia pensiei pentru
limită de vârstă, anticipată, anticipată partială şi de urmaş);
· a urmat cursurile de zi ale învătământului universitar, pe durata normală a studiilor
respective, cu condiţia absolvirii acestora;
· a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata
legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.

75
 Beneficiază de concediu de maternitate şi persoanele care au încetat plata contribuţiei de
asigurări sociale dar care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat.
Cuantumul indemnizaţiei pentru maternitate se determină prin aplicarea unui procent de
85% la baza de calcul a indemnizaţiei stabilită ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni
anterioare primei zile de concediu medical, pe baza cărora s-a datorat sau, dupa caz, s-a achitat
contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile respective, şi / sau perioadele asimilate în
care asiguratul :
· a beneficiat de drepturi de asigurări sociale cu excepţia (cu excepţia pensiei pentru
limită de vârstă, anticipată, anticipată partială şi de urmaş);
· a urmat cursurile de zi ale învătământului universitar, pe durata normală a studiilor
respective, cu condiţia absolvirii acestora;
· a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata
legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.
În cazul perioadelor asimilate, la determinarea bazei de calcul a indemnizaţiilor de
asigurari sociale se utilizează:
- Pentru perioadele asimilate în care asiguratul a urmat cursurile de zi ale învăţământului
universitar, organizat potrivit legii, sau a satisfăcut serviciul militar – salariul minim brut pe ţară
din perioadele respective;

- Pentru perioadele asimilate în care asiguratul a beneficiat de drepturi de asigurări sociale

(incluzând pensia de invaliditate şi exceptând celelalte tipuri de pensie) - cuantumul drepturilor
de asigurări sociale de care a beneficiat în perioadele respective.

Pentru calculul indemnizaţiilor de asigurări sociale se iau în considerare numărul de zile

lucrătoare pentru care s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări
sociale şi/sau numărul de zile lucrătoare din perioadele asimilate stagiului de cotizare din lunile
din care se constituie baza de calcul.

La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acordă dreptul de asigurări
sociale se au în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbători legale în care nu se
lucrează.

În cazul în care baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale cuprinde şi perioade

anterioare datei intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv perioade de şomaj recunoscute ca
76
vechime în muncă, la calculul indemnizaţiilor se iau în considerare pentru aceste perioade, după
caz, veniturile lunare care, potrivit legii, au constituit bază de calcul a drepturilor respective sau
sumele cu titlu de drepturi băneşti primite în calitate de şomer.
Pentru perioadele în care a beneficiat de drepturi de asigurari sociale, la determinarea
bazei de calcul a indemnizatiilor de asigurări sociale se utilizează cuantumul drepturilor de
asigurări sociale de care s-a beneficiat în perioadele respective. În cazul persoanelor care în
aceeaşi perioadă obţin venituri pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale, la
calculul indemnizaţiilor de asigurări sociale ulterioare se iau în considerare, prin cumulare,
veniturile realizate cu cele stabilite pentru perioadele asimilate, fără a depăşi plafonul a de 5 ori
salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de stat.
Potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, veniturile sub formă de
indemnizaţie pentru maternitate nu se impozitează. În consecinţă, drepturile băneşti de acest gen
aferente lunii ianuarie 2009 şi în continuare, indiferent când au fost stabilite, nu se vor mai
impozita.
La stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru maternitate angajatorii şi instituţia care
administrează bugetul asigurărilor de şomaj trebuie să aibă în vedere, după caz, şi veniturile
asigurate în baza contractului de asigurare socială încheiat, conform legislaţiei existente până la
data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, pentru completarea
venitului asigurat.
În cazul în care angajatorul a stabilit indemnizaţia de asigurări sociale exclusiv pe baza
veniturilor salariale, cuantumul acesteia poate fi recalculat având în vedere şi veniturile asigurate
în baza contractului de asigurare socială, certificate de casa teritorială de pensii, corespunzătoare
perioadei anterioare primei zile de concediu medical, indiferent de numărul de luni pentru care
s-a cotizat (de la 1 la 6 luni).

Calculul şi plata indemnizaţiei pentru maternitate se fac lunar de către:

· persoanele juridice sau fizice la care işi desfăsoară activitatea personalul angajat pe
bază de contract individual de muncă, precum si persoanele juridice la care işi desfăşoară
activitatea funcţionarii publici , cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna
respectivă;
· autoritatea electivă, executivă, legislativă sau judecătorească în cadrul căreia
persoanele sunt numite sau îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective, pe durata mandatului;
· organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti unde îşi desfăşoară activitatea membrii

77
cooperatori;
· persoanele juridice sau fizice prestatoare ale cursurilor de calificare, recalificare,
perfectionare sau ale unor forme de pregatire profesionala pentru şomeri ;
· instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în termen de 3 zile de
la data depunerii certificatului medical ;
· casele teritoriale de pensii, în termen de 3 zile de la data depunerii certificatului
medical, pentru persoanele asigurate cu declaraţie şi contract de asigurare.

Indemnizaţia de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de

asigurări sociale de sănătate(art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 158/2005).

CONCEDIUL MEDICAL PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI BOLNAV

Asiguraţii au dreptul, în condiţiile legii, la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea

copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile
intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Condiţii de acordare:
- Cel puţin 6 luni de plată a contribuţiei de asigurări sociale, în ultimele 12 luni anterioare
primei zile de concediu medical înscrisă în certificatul medical.
- Pentru acordarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav este necesară
prezentarea certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului
pentru persoanele cu handicap, după caz.

- Durata de acordare a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav este de 14 zile

calendaristice pentru aceeaşi afecţiune, în una sau mai multe etape (afecţiuni de o gravitate
redusă) ,pe an pentru un copil. În cazul unor afecţiuni mai grave ale copilului, concediul medical
pentru ingrijirea copilului bolnav va fi acordat de către medicul curant din spital sau după caz,
din clinica de specialitate unde a fost tratat copilul, pentru un interval de maximum 30 de zile
calendaristice. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav poate fi acordată însă pentru
maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, indiferent dacă este vorba despre
concedii acordate de medicul de familie sau de medicul specialist – cu excepţia bolilor
infecţioase, neoplaziilor, imobilizării în gips, ori intervenţiilor chirurgicale, situaţie în care durata
concediului medical va fi stabilită de medicul curant.

78
 Beneficiază de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, opţional, unul dintre
părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu minim de cotizare de o lună realizată în
ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul. De aceleaşi drepturi beneficiază
şi asiguratul care, în condiţiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredinţat copii
în vederea adopţiei sau i-au fost daţi în plasament, dacă îndeplineşte condiţiile cerute pentru
acordarea acestora.

Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de pâna la 7 ani sau a copilului
cu handicap cu afecţiuni intercurente pâna la împlinirea vârstei de 18 ani se acordă pe baza
certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru
persoanele cu handicap, emis în conditiile legii, după caz.

Cuantumul lunar al acestei indemnizaţii este de 85% din baza de calcul (media veniturilor
lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în certificatul de
concediu medical, pe baza cărora s-a datorat, sau, după caz, s-a achitat contribuţia individuală de
asigurări sociale în lunile respective, conform legii, şi/sau perioadele asimilate, după caz, din
cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare).

Indemnizaţia se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale
de sănătate(85%).

CONCEDIUL PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI PÂNĂ LA VÂRSTA DE 2 ANI

Concediul pentru creşterea copilului până la împlinirea vîrstei de 2 ani respectiv a

copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani poate fi efectuat numai după concediul
de maternitate obligatoriu.

Beneficiari ai indemnizaţiei :

Pentru a beneficia de indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani

(sau, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani) asiguratul, fie mama sau tata, ori una dintre
persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au
copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită
tutore, trebuie ca în ultimul an anterior datei naşterii copilului, să fi realizat timp de 12 luni
venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Prin venituri se înţelege valoarea obţinută
79
după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil conform legii, corespunzător
fiecărei categorii de venituri.

Incepând cu data de 1 ianuarie 2009 Indemnizaţia pentru creşterea copilului până la

împlinirea vîrstei de 2 ani respectiv a copilului cu handicap pînă la împlinirea vârstei de 3 ani
lunară este cuantum de 600 lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate
pe ultimele 12 luni. Pot beneficia de prevederile art. 1 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările
şi completările ulterioare, şi persoanele care se află în plată la data de 01.01.2009.

Alte situaţii
Pe lângă persoanele care solicită recalcularea indemnizaţiei aflate deja în plată ori care
nasc începând cu data de 1 ianuarie 2009, beneficiază de indemnizaţia în cuantum de 85% şi
persoanele care:

- se află în plata indemnizaţiei pentru creşterea celui de-al doilea copil (în situaţia în care
acesta a fost născut până la împlinirea de către primul copil a vârstei de doi, respectiv trei
ani);

- se află în plata stimulentului lunar pentru reluarea activităţii salarizate;

- se află în concediu de maternitate şi în plata indemnizaţiei aferente;

-ar fi fost îndreptăţite să beneficieze de indemnizaţia pentru creşterea copilului sau de

stimulentul lunar şi nu au solicitat acest drept.

Solicitarea indemnizaţiei

În situaţia în care indemnizaţia pentru creşterea copilului se solicită pentru prima dată
este necesar să fie completată o cerere, care se va depune la primăria de domiciliu.

În situaţia în care persoana este deja în plată indemnizaţiei pentru creşterea copilului sau
a stimulentului financiar, va transmite la Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale o cerere
scrisă care va conţine în mod obligatoriu: numele şi prenumele, codul numeric personal, adresa
(atât a persoanei beneficiare, cât şi a copilului pentru care se primeşte indemnizaţia), însoţită de
documentele doveditoare privind veniturile realizate. Aceste documente pot fi depuse:

80
 - la sediul Agenţiei pentru Prestaţii Sociale , pentru persoanele aflate în plată la data de
31.12.2008;
- la primăria de domiciliu pentru persoanele îndreptăţite şi care solicită să primească
indemnizaţie după data de 31 decembrie 2008.

Cererile pot fi transmise şi prin poştă, cu confirmare de primire.

Termene de depunere a cererilor însoţite de actele doveditoare sunt:

- pentru beneficiarii aflaţi în plată la 31 decembrie 2008 este de 6 luni, respectiv până la
data de 30 iunie 2009. Pentru toate cererile care se depun în acest interval se achită restanţele
începând cu 1 ianuarie 2009, în cazul în care cuantumul este mai mare de 600 lei.

- pentru persoanele îndreptăţite să beneficieze de indemnizaţie creştere copil şi care nu au

depus cererile până la 01.01.2009, termenul este de 60 zile lucrătoare de la data de la care se
stabileşte dreptul conform legii.

Plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului se poate face prin mandat poştal la
domiciliu sau prin cont personal ori de card deschis la o unitate bancară. Dacă se optează pentru
plata în cont, în cerere se bifează această variantă de plată şi se va ataşa copia după extrasul de
cont de la deschiderea acestuia.

Acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în situaţia în care aceasta se solicită

pentru prima dată, se acordă astfel:

- începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de

maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la data naşterii copilului, indiferent de
persoana îndreptăţită care solicită dreptul, dacă cererea este depusă în termen de 60 de
zile lucrătoare de la acea dată;

- începând cu data naşterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile
lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile, conform
legii, pentru acordarea concediului de maternitate şi a indemnizaţiei aferente;

81
 - începând cu data adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredinţării, dacă
cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori,
după caz, s-au instituit măsurile de protecţie a copilului;

- de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situaţii, inclusiv pentru cazul în care
cererea a fost depusă peste termenele prevăzute mai sus.

Acte necesare la depunerea dosarului de indemnizaţie de creştere a copilului, după data

de 1 ianuarie 2009:

Pentru persoanele care realizează venituri din activităţi salariale:

 cerere/declaraţie pe proprie răspundere (model tip);

 copie act de identitate solicitant;
 copie certificat de naştere al copilului nou-născut;
 certificatul de persoană cu handicap al copilului - unde este cazul;
 adeverinţă completată de angajator (model anexa 4);
 adeverinţă eliberată de angajator din care să rezulte veniturile realizate timp de 12
luni în ultimul an anterior datei naşterii copilului (model anexă);
 adeverinţă privind stagiul de cotizare, eliberată de Casa Judeţeană de Pensii;
 fişa fiscală pentru lunile din ultimul an anterior datei naşterii copilului;
 copie cerere acordare concediu creştere copil, aprobată şi înregistrată la angajator;
 livretul de familie sau certificatul de căsătorie al ambilor soţi
 declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că celălalt părinte nu beneficiază
deja de indemnizaţia pentru creşterea copilului;
 declaraţie pe propria răspundere care să ateste faptul că beneficiarul se ocupă de
creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este încredinţat sau dat în plasament
familial;
 hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei sau de încredinţare a
adopţiei, hotărârea judecatorească sau hotărârea comisiei pentru protecţia copilului
pentru măsura plasamentului în regim de urgenţă (copie şi original);
 alte acte, necesare după caz, pentru stabilirea acestor drepturi;
 dosar incopciat

82
 Pentru persoanele care realizează venituri din activităţi independente agricole sau în calitate
de asociat/administrator de societate comercială:

 cerere/declaraţie pe proprie răspundere (model tip);

 copie act de identitate solicitant;
 copie certificat de naştere al copilului nou-născut;
 copie act în baza căruia a realizat veniturile (autorizaţie funcţionare, contract arendă,
act constitutiv societate comercială);
 certificat de atestare fiscală;
 adeverinţă privind stagiul de cotizare, eliberată de Casa Judeţeană de Pensii;
 fişa fiscală pentru lunile din ultimul an anterior datei naşterii copilului;
 adeverinţă eliberată de organele competente privind venitul net realizat timp de 12
luni în ultimul an anterior datei naşterii copilului, pentru care s-a achitat impozitul
conform certificatului de atestare fiscală;
 actul din care rezultă data de la care nu mai realizează venituri.

La data de 10 a fiecărei luni, primăriile au obligaţia de a transmite, pe bază de borderou,

cererile înregistrate în luna anterioară, însoţite de documentele justificative menţionate mai sus.
Articolul 22, aliniat 2, din OUG nr. 148/2005 prevede că este contravenţie nerespectarea acestei
obligaţii de către primării şi va fi sancţionată cu amendă cuprinsă între 300 RON şi 600 RON.

Cererile vor fi soluţionate în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarelor la ANPS

(fostă DMSSF), prin decizie de admitere sau de respingere. Contestaţiile formulate împotriva
deciziei se soluţionează potrivit legii conteciosului administrativ. Plata drepturilor se va efectua
lunar beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului acestuia pe bază de mandat poştal
sau în contul curent personal.

Cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la 2 ani

De la 1 ianuarie 2009, persoanele care în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au

realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit Codului fiscal,
beneficiază, pe lângă concediul aferent, şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 de lei sau,
opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult
de echivalentul a trei salarii medii pe economie (cca. 4000 lei). La stabilirea indemnizaţiei vor fi

83
luate în calcul toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită, respectiv acele sume supuse
impozitului pe venit şi cuprinse în Codul fiscal. Aşadar, în cazul în care 85% din veniturile
realizate reprezintă mai puţin de 600 de lei, se menţine plata indemnizaţiei de 600 lei, la care se
adaugă alocaţia de stat pentru copil de 200 de lei.

Pentru trecerea de la 600 de lei la 85% din venitul anterior naşterii urmează o altă
procedură. Mamele nu vor trebui să se prezinte la primărie, ci la sediul Agenţiei Naţionale pentru
Prestaţii Sociale ( în raza căreia au domiciliul). Asta deoarece dosarul este deja întocmit şi se
află în evidenţele Agenţiei, nu ale primăriei. La sediul Agenţiei vor completa o cerere prin care
solicită recalcularea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului. La cerere trebuie să anexeze o
copie după buletin şi adeverinţa de venit pe ultimele 12 luni înaintea naşterii.

Trecerea de la 600 de lei la 85% din venituri, indiferent că este făcută de mamă sau de
tată, trebuie depusă, după caz, la sediul Agenţiei pentru Prestaţii Sociale sau la primărie în cel
mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a noii legi. Cei care respectă acest termen vor primi
indemnizaţia majorată în cursul lunii următoare depunerii cererii, dar şi sumele cuvenite
retroactiv. Dacă părinţii amână depunerea actelor după termenul de 60 de zile vor primi
indemnizaţia majorată începând cu luna următoare depunerii cererii, dar nu şi sumele cuvenite
retroactiv.
Dacă veniturile soţului sunt mai mari, pentru familie este mai avantajos ca tatăl să stea în
concediu de îngrijire a copilului, în locul mamei. Pentru această schimbare a rolurilor, procedura
se schimbă, de asemenea. Dacă până în acest an mama a beneficiat de indemnizaţie, tatăl va
trebui să se ducă la primărie să întocmească un nou dosar. Acesta va conţine certificatul de
naştere a copilului, cerere de acordare a indemnizaţiei din partea tatălui, declaraţia mamei că
renunţă la indemnizaţie şi, bineînţeles, adeverinţa privind veniturile tatălui din ultimele 12 luni.

Stimulentul lunar pentru creşterea copilului până la 2 ani - 100 ron/lună se acordă în
perioada în care beneficiarii indemnizaţiei realizează venituri profesionale supuse impozitului pe
venit, plata indemnizaţiei fiind suspendată.

Acte necesare

 cerere si declaratie pe propria raspundere (ANEXA 1 din Monitorul Oficial

nr.1025/2006,O.U.G. NR.148/2005, modificata);

84
  actul de identitate al solicitantului (copie si original);
 certificatul de naştere al copilului pentru care se solicită dreptul (copie si original);
hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei sau de încredinţare a
adopţiei, hotărârea judecătorească sau hotărârea comisiei pentru protecţia copilului pentru
măsura plasamentului în regim de urgenţă (copie şi original);
 certificatele de naştere ale tuturor copiilor născuţi după data de 1 ianuarie 2006 (copie şi
original);
 adeverinţă tip eliberată de angajator, din care să rezulte că persoana îndreptăţită :
o a beneficiat de concediu de maternitate (pre si postnatal), (să se precizeze
perioada),
o concediu de cresterea copilului până la 2 ani ( să se precizeze perioada),
o a realizat venituri salariale supuse impozitului pe venit, potrivit Codului Fiscal,
timp de 12 luni anterior datei naşterii copilului,
o realizează venituri în prezent, cu precizarea datei (zi/luna/an) de reluare a
activităţii;
o Dosar cu şină din carton (coperţi întregi)

Determinarea necesarului de fonduri pentru plata salariilor pentru anul de plan se face
analitic, pornind de la salariul aferent unei persoane, salariul de bază plus toate celelalte sporuri
şi drepturi băneşti.
În determinarea cheltuielilor cu salariile pentru anul bugetar următor, metodologia de
fundamentare fixează ca punct de plecare fondul de salarii, calculat potrivit elementelor de mai
sus, valabil de la data de 1 ianuarie a anului în care se face calculul, aşa cum apare el în statul de
funcţii.
Pentru elaborarea bugetului pe anul 2009, la ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE
STURDZA » TECUCI s-a luat în considerare fondul de salarii aşa cum apare el în statul de
funcţii pentru luna octombrie 2008, ultimul stat de funcţii aprobat. Determinarea fondului de
salarii se face adunând sumele individuale obţinute pentru fiecare salariat.
Cuantumul valoric al fondului de salarii serveşte ca bază de fundamentare a necesarului
de fond de salarii pentru anul următor, înmulţit cu 12 luni. Necesarul anual de fonduri pentru
plata drepturilor salariale se determină după formula:
FSB = Fond de salarii lunar X 12 luni .

85
 Suma astfel obţinută se poate înmulţi cu un coeficient de prognozare, dacă se anticipează
o creştere a salariilor (de exemplu de 10%).
3.4. CONTRIBUŢII ANGAJATOR

Contribuţiile angajatorilor numite şi contribuţii patronale se determină lunar în

documentele: stat de salarii şi centralizatorul statelor de salarii, care sunt întocmite pe baza
fişelor de evidenţă a salariilor, intocmite pentru fiecare salariat în parte pe baza documentelor de
urmărire a muncii prestate.
3.4.1. Contribuţii de asigurări sociale de stat
Persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat au obligaţia plăţii
contribuţiei la sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ,în funcţie de
condiţiile de muncă în care este încadrat personalul angajat. Din contextul reglementărilor în
vigoare, rezultă că baza de calcul a contribuţiei agentului economic angajator la sistemul public
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale este „fondul total de salarii”.

În această bază de calcul intră:

a) Drepturile salariale brute ale persoanelor care desfăşoară activităţi pe bază de contract
individual de muncă;
b) Drepturile salariale brute ale persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în funcţiile
colective sau care sunt numite în cadrul activităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe
durata mandatului, precum şi membrii cooperatori din organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti;
c) Drepturile salariale brute ale persoanelor care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de
convenţii civile de prestări servicii şi care realizează un venit salarial brut pe an calendaristic
echivalent cu cel puţin trei salarii medii brute pe economie.
În fondul brut de salarii al unităţii se cuprind toate sumele acordate salariaţilor cu titlu
de:
 salarii de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal şi
suplimentar;
 sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariul de
bază;
 sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, sărbători);
 sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie;
 premiile anuale şi cele din cursul anului;

86
  al 13-lea salariu, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naţionale sau religioase.
Sumele pentru care nu se datorează contribuţia individuală de
asigurari sociale sunt
concediile medicale plătite din Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate(sau de unitate).
Cota de contribuţie la asigurările sociale de stat a unităţii este de 20,8%, fiind vorba de
condiţii normale de muncă.
Formula de determinare a contribuţiei unităţii la asigurările sociale de stat este
următoarea: CAS = Fond brut salarii X 20,8%
3.4.2. Contribuţii de asigurări de şomaj
Angajatorul este obligat să contribuie la bugetul asigurărilor pentru şomaj,prin
aplicarea unei cote (0,5%) aplicate asupra fondului total de salarii brute realizate de următoarele
categorii de asiguraţi:
a) Persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau
persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţie civilă de prestări servicii şi
care realizează un venit salarial brut pe an calendaristic echivalent cu 9 salarii de bază minime
brute pe ţară;
b) Funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire;
c) Persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul
autorităţii executive, legislative, ori judecătoreşti pe durata mandatului;
d) Militarii angajaţi pe bază de contract;
e) Persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;
f) Alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit unor legi speciale;

3.4.3. Contribuţii fond sănătate

Unităţile plătesc deasemeni contribuţia de asigurări sociale de sănătate,cota acesteia se
aplică asupra fondului de salarii. Prin fondul de salarii asupra căruia se aplică cota de 5,2% se
înţelege suma veniturilor în bani şi/sau natură obţinute de o persoană fizică pentru munca
prestată în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile de prestări de
servicii, încheiate potrivit legii, indiferent de perioada la care se referă. Potrivit acestor norme
reglementare, sunt asimilate veniturilor care fac parte din fondul de salarii şi următoarele
drepturi:

87
  Indemnizaţiile pentru plata concediilor medicale în caz de boală, prevenirea
îmbolnăvirilor, întărirea şi refacerea sănătăţii, pentru primele 5 zile calendaristice, care, potrivit
legii, se suportă din fondul de salarii al angajatorului;
 Indemnizaţiile din activităţile desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică,
stabilite potrivit legii;
 Drepturi de soldă lunară, indemnizaţii, prime, premii, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor
militare, acordate potrivit legii;
 Indemnizaţia lunară brută cuvenită administratorilor la companii/societăţi naţionale,
societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar
majoritar, precum şi la regiile autonome;
 Sumele primite de reprezentanţi în comisiile tripartite, conform legii;
 Alte drepturi şi indemnizaţii de natură salarială, acordate în bani şi în natură de către
angajator.
Deci formula de determinare a contribuţiei unităţii la asigurările sociale de sănătate este
următoarea: CASS = fondul brut de salarii al unităţii X 5,2%
Termenul limită de virare a contribuţiei angajatorului la bugetul asigurărilor sociale de
sănătate este data plăţii pentru chenzina a II-a, dar nu mai târziu de 25 ale lunii următoare pentru
luna expirată. Pentru perioada de întârziere se datorează majorări aferente întârzierii achitării
impozitelor. Dacă datoria nu se achită în termen de o lună de la data scadentă, Casa de Asigurări
de Sănătate va introduce dispoziţia de încasare silită.

3.4.4. Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se stabileşte în

funcţie de tarife şi clase de risc.Tariful de risc se stabileşte în funcţie de sectorul de activitate al
unităţii – codul CAEN. Tariful de risc conform codului CAEN(8531- Învăţământ secundar
general) pentru ŞCOALA NR.10 DIMITRIE STURDZA TECUCI este 0,15%.

Baza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuţia o constituie:

- suma veniturilor brute realizate lunar;
- salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor
lucrătoare din concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală
profesională.

88
 Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se aplică
asupra sumelor reprezentând:
- prestatii suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru
accidente de muncă şi boli profesionale;
- diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer,
drepturile de autor, precum şi veniturile primite în baza unor convenţii civile sau contracte de
colaborare;
- participarea salariaţilor la profit.

În vederea încheierii asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi a

stabilirii cotei contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia de a comunica asiguratorului, printr-
o declaraţie pe propria răspundere, domeniul de activitate conform Clasificării Activităţilor din
Economia Naţională - CAEN, numărul de angajati, fondul de salarii, precum şi orice alte
informaţii solicitate în acest scop.
Declaraţia se depune la sediul asiguratorului, în termen de 30 de zile de la data dobândirii
personalitaţii juridice sau a începerii raporturilor de muncă ori de serviciu între părti. În cazul
modificării uneia sau mai multor informaţii din declaraţie angajatorul are obligaţia să anunţe
asiguratorul în termen de 15 zile.

Sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii următoarele categorii :

1) Persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă,

indiferent de durata acestuia, precum şi funcţionarii publici;
2) Persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii
cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt
asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la 1);
3) Şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate
potrivit legii;
4) Ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata practicii profesionale.
Prevederile prezentei legi nu se aplică personalului militar şi civil angajat pe bază de
contract şi personalului asigurat în sistemul propriu al Ministerului Apărării Naţionale,
Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de
Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale,
precum şi celui din structurile militarizate ale Ministerului Justiţiei.

89
 În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale, beneficiază de despăgubire în caz de deces o singură persoană, care poate fi, după
caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile
dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile
ocazionate de deces.Cuantumul despăgubirii în caz de deces este de 4 salarii medii brute pe
economie, comunicate de Institutul Naţional de Statistică.

3.4.5. Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

Dreptul la concediile şi indemnizaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 158/2005 este condiţionat de plata contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii. Cota de
contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% se achită la bugetul Fondului naţional unic
de asigurări sociale de sănătate şi se aplică la: fondul de salarii; veniturile supuse impozitului pe
venit. Angajatorii datorează cota de contributie pentru concedii si indemnizaţii pentru
următoarele categorii de asiguraţi cu care are raporturi de munca (art. 1 alin. (1) lit. A si B din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005):

● persoane care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza
raportului de serviciu care realizează venituri din salarii;
● persoane care desfăşoară activităţi in funcţii elective sau sunt numite în cadrul
autorităţii executive, legislative ori judecătoresti, pe durata mandatului care realizează
venituri de natura salariilor;
● membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi
sunt asimilate salariilor.

Angajatorul are obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări de sănătate cota de

contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, raportată la fondul de salarii realizat, şi să anunţe
lunar casei de asigurări de sănătate schimbările de natură să modifice elementele de calcul pentru
plata contribuţiei. Deşi prevederile legale stabilesc obligaţia angajatorilor de a calcula şi a vira
contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele cu care au încheiat raporturi de
muncă (art. 5 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005), cota de contribuţie
pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% este aplicată la fondul de salarii realizat, care după cum
se cunoaşte are o sferă mai largă decât drepturile plătite angajaţilor. Prin fond de salarii realizat

90
se întelege totalitatea sumelor utilizate de un angajator pentru plata drepturilor salariale sau de
natură salarială.

Dacă încercăm să conferim o definiţie cât mai precisă noţiunii de drepturi salariale sau de
natură salarială, ar trebui să ne limităm numai la drepturile care decurg din contractul individual
de muncă sau din orice alt act de numire.

Cu toate acestea, trimiterea din Normele de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă

a Guvernului nr. 158/2005 la legislaţia financiar-fiscală ne situează într-o poziţie asemănătoare
celei abordate în materia contribuţiei la asigurările sociale de sănătate. Trimiterea vizează nu
numai procedura plăţii contribuţiilor pentru concedii şi indemnizaţii astfel cum este prevazută de
Codul de procedură fiscală, dar şi elemente de venit incluse în fondul de salarii.

Fondul de salarii realizat, în accepţiunea legislaţiei privind contribuţia pentru concedii şi

indemnizaţii, cuprinde:

● sume primite pentru munca prestată şi potrivit prevederilor contractului individual de

muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de numire, precum: salariile
de bază; sporurile şi adaosurile de orice fel; recompensele şi premiile de orice fel; sumele
reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituţiile
publice, cele reprezentând stimulentele acordate salariaţilor agenţilor economici; sumele primite
pentru concediul de odihnă; orice alte câstiguri în bani şi în natură, primite de la angajatori de
către salariaţi, ca plată a muncii lor; alte drepturi sau avantaje de natură salarială;

● indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de

accidente în afara muncii, precum şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă
urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale, suportate de către angajator.

Contribuţia pentru concedii si indemnizaţii se aplică şi asupra indemnizaţiei pentru

incapacitate temporară de muncă urmare a unui accident de muncă sau boală profesională şi se
suportă de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale constituit in condiţiile legii, după caz. Contribuţia pentru concedii si indemnizaţii
care se suportă din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se va
evidenţia distinct în declaraţia privind evidenţa obligaţiilor de plată către bugetul Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii ţi indemnizaţii.

91
3.5. CONTRIBUŢII ANGAJAŢI

Prin însumarea salariului realizat cu adaosurile şi sporurile la salariu, rezultă venitul brut
realizat. Din venitul brut al angajatului se efectuează următoarele reţineri individuale:
- Contribuţia angajatului la asigurările sociale – de 10,5% x venitul brut realizat -
constitue datorie faţă de bugetul asigurărilor sociale .
- Contribuţia angajatului la fondul de şomaj – de 0,5% x salariul de bază - constituie
datorie faţă de fondul de şomaj
- Contribuţia angajatului la asigurările sociale de sănătate – de 5,5% x venitul brut
realizat şi constituie datorie faţă de Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate
- Impozitul pe venitul din salarii, calculat prin aplicarea cotei unice de impozitare de 16%
asupra venitului impozabil -constituie datorie la bugetul statului . Determinarea impozitului pe
salarii la funcţia de bază se face prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate
ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor
obligatorii aferente unei luni,deducerea personală acordată pentru luna respectivă şi cotizaţia
sindicală plătită în luna respectivă;
- Alte reţineri – pensii suplimentare, cotizaţie sindicat ,rate CAR,rate locuinţe, chirii,
pensii alimentare, imputaţii etc. - constituie datorie faţă de creditorii respectivi.
Conform legislaţiei muncii din România, salariul brut (venitul brut) cuprinde salariul de
bază, plus sporuri şi adaosuri la salarii, plus indemnizaţii de conducere, plus indemnizaţii pentru
concediile de odihnă şi altele.
Din salariul brut se scad contribuţiile personale şi se determină venitul net. Din venitul
net se scade impozitul pe profit şi se obţine salariul net. Din salariul net se scade avansul acordat
la chenzina I şi alte reţineri (debite, chirii, rate etc) şi se obţine restul de plată.
Toate aceste elemente se determină lunar în documentele: stat de salarii şi centralizatorul
statelor de salarii, care sunt întocmite pe baza fişelor de evidenţă a salariilor, întocmite pentru
fiecare salariat în parte pe baza documentelor de urmărire a muncii prestate.
După scăderea din venitul brut realizat a tuturor reţinerilor individuale, rămâne restul de
plată care se virează în cardul de salarii al fiecărui angajat .
Statul de plată se întocmeşte în 2 exemplare, lunar, pe forme de învăţământ de
compartimentul care are această atribuţie, pe baza listelor colective de prezentă ,a documentelor
privind reţinerile legale, certificatelor medicale etc. Pentru centralizarea la nivelul unităţii a
salariilor, se utilizează aceleaşi formulare de state de salarii.

92
 Plăţile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul chenzinal, lichidările, indemnizaţiile de
concediu etc., se includ în statele de salarii, pentru a cuprinde astfel întreaga sumă a salariilor
calculate şi reţinerile legale din perioada de decontare respectivă. Unităţile pot să-şi stabilească,
dacă necesităţile o cer, o altă machetă a formularului, dar care să conţină informaţiile necesare
unui eventual control.
Statul de salarii serveşte ca:
 Document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor, precum şi al
contribuţiei privind protecţia socială şi a altor datorii;
 Document justificativ de înregistrare în contabilitate;
Circulă:
 La persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventiv şi să aprobe plata
(exemplarul 1);
 La casieria unităţii, pentru plata sumelor cuvenite (exemplarul 1);
 La compartimentul financiar-contabil, ca anexă la exemplarul 2 a registrului de casă,
pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1 împreună cu exemplarul 1 al borderoului
de salarii neridicate);
 La compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2).
Se arhivează:

 La compartimentul financiar-contabil, separat de celelalte acte justificative (exemplarul

1);
 La compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2).
Statul de salarii este un document controversat datorită caracterului confidenţial al salariilor. Prin
întocmirea statelor de salarii acestea îşi pierd confidenţialitatea. Problema scoaterii lor din uz
este mult discutată.

3.6. Surse de finanţare a cheltuielior de personal

Cheltuielile cu salariile personalului şi celelalte cheltuieli aferente acestora se finanţează

din bugetul local.

Finaţarea de la bugetul local se realizeaeză în două etape distincte:

 deschiderea de credite bugetare;

 repartizarea de credite bugetare.

93
 Creditele bugetare aprobate pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare prin bugetul fiecărei
instituţii reprezintă limita maximă , deci nu pot fi depăşite. Potrivit reglementărilor în vigoare,
cheltuielile se pot angaja de către ordonatorii de credite numai pe baza creditelor deschise de
către ordonatorul principal de credite. De asemenea, orice cheltuială din sumele alocate prin
bugetul local se poate aproba de către ordonatorul de credite şi efectua numai dacă a fost în
prealabil avizată, potrivit legii, de către conducătorul compartimentului financiar- contabil sau
alte persoane însărcinate cu exercitarea controlului financiar preventiv.

Administraţia bugetelor locale se asigură de către Consiliile Locale. La acest nivel funcţia
de ordonator principal de credite este îndeplinită de primării sau după caz şi de preşedintele
consiliului judeţean. Cheltuielile din bugetul local se efectuează în limita prevederilor legale, cu
repartizarea acestor cheltuieli pe trimestre.

Astfel, atât pentru bugetul local cât şi pentru consumatorii de fonduri din bugetul local
sunt deschise conturi de disponibilităţi, în care se fac încasări şi din care sunt angajate plăţile în
limita veniturilor existente.

Ordonatorul principal de credite bugetare se adresează finanţatorului care este un

departament sau o instituţie financiară ce are răspunderea gestiunii bugetului local solicitând
banii necesari desfăşurării de acţiuni cu referire la activitatea proprie dar şi a ordonatorilor
subordonaţi bugetar.

Organul financiar local analizează solicitările de fonduri prin compararea bugetului local
aprobat cu bugetul de venituri şi cheltuieli al ordonatorului principal de credite bugetare în
strânsă legătură cu subdiviziunile corespunzătoare, cu luarea în considerare a disponibilităţilor
existente în contul bugetului local şi a priorităţilor de finanţare din acesta.

Finanţatorul întocmeşte apoi o dispoziţie bugetară prin care se dispune ca din contul
bugetului local o anumită sumă să treacă în contul de disponibil al ordonatorului principal de
credite. Dispoziţia bugetară ( ordinul de plată) este adresată Trezoreriei Finanţelor Publice din
teritoriu.

Trezoreria alimentatează contul de disponibil al ordonatorului principal de credite

bugetare şi îl informează pe acesta de alimentarea contului său de la trezorerie.

Din contul său de disponibil ordonatorul principal de credite , printr-o dispoziţie de

repartizare, cere ca o anumită parte să treacă în contul ordonatorului terţiar, conform solicitărilor
făcute în perioada 25- 30 ale lunii în curs pentru luna următoare.

94
 Conducerea şcolii răspunde administrativ dacă nu solicită la termen ordonatorului
principal de credite necesarul de fonduri pentru asigurarea în luna următoare a finanţării
proporţionale şi complementare.

3.7. Utilizarea efectivă a creditelor bugetare şi a fondurilor alocate.

Plăţi pentru cheltuieli
Orice cheltuială de personal realizată din bani publici trebuie să se efectueze doar cu
reflectarea ei în bugetele de venituri şi cheltuieli ale ordonatorilor de credite bugetare. Folosirea
mijloacelor băneşti presupune apoi prezenţa şi manifestarea unui control preventiv care pune
accent pe aspecte importante precum: necesitatea, oportunitatea şi legalitatea cheltuielilor.
În vederea perfectării unei cheltuieli sunt parcurse trei momente:
 propunerea de cheltuieli, porneşte din interiorul instituţiei de la o persoană
autorizată cu competenţe în a solicita fonduri pentru plata salariilor.
 angajarea cheltuielilor, ordonatorii de credite bugetare împreună cu
compartimentul financiar-contabil analizează propunerile de cheltuieli prin prisma
legalităţii, necesităţii, oportunităţii şi a existenţei disponibilităţilor pentru
efectuarea plăţilor respective;
 aprobarea efectuării cheltuielilor, eliberarea mijloacelor băneşti pentru achitarea
obligaţiilor faţă de personal.
În cadrul ŞCOLII NR.10 „DIMITRIE STURDZA „ TECUCI, angajarea cheltuielilor de
personal se efectuează de către contabil în calitatea sa de ordonator terţiar de credite bugetare. La
baza angajării cheltuielilor stau documente legale – state de plată, contracte, vizate pentru
controlul financiar preventiv.Efectuarea plăţilor se face prin Trezoreria Finanţelor Publice din
creditele deschise şi repartizate pe baza unor dispoziţii generale şi a unor dispoziţii speciale.
Plăţile pot fi dispuse prin numerar sau prin cont. Instrumentele folosite în vederea
efectuării plăţilor sunt: cecul pentru eliberarea numerarului din cont, ordinul de plată pentru
efectuarea plăţilor din contul instituţiei către terţi.

Cheltuielile pentru salarii au la bază ca document fundamental statele de salarii, care se

întocmesc la compartimentul buget – finanţe - administrativ până la nivelul stabilirii
contribuţiilor, urmând a fi completate de către contabil cu reţinerile şi contribuţiile plătite în
numerar angajaţilor şi semnate, avizate de către contabil.
În vederea eliberării banilor pentru plata salariilor şcoala va prezenta Trezoreriei
Finanţelor Publice o serie de documente:

95
  cecul pentru ridicarea din cont a sumelor de plată pentru drepturi salariale;
 ordine de plată în două exemplare pentru virarea din cont a unor sume datorate
(impozitul pe salarii, contribuţiile de asigurări sociale )
 situaţia recapitulativă a salariilor la nivelul fiecărei luni.
După primirea acestor documente serviciul de control şi evidenţă a cheltuielilor va
verifica o serie de elemente: respectarea numărului de salariaţi aprobaţi, respectarea prevederilor
legale referitoare la salarizarea personalului angajat în învăţământ, stabilirea sumelor de plată şi
încadrarea acestora în creditele bugetare aprobate la subdiviziunea „Cheltuieli de personal”,
stabilirea corectă a contribuţiilor precum şi întocmirea corectă a ordinelor de plată. După
efectuarea acestei proceduri se procedează la efectuarea plăţii prin casierie.

Fluxul informaţional privind finanţarea de la bugetul local

Solicitări de
OPC Finanţator
Primarul Fonduri Direcţia Aprobă
Economică
dispoziţie Trezoreria
Municipiului
bugetară TECUCI

informare asupra creditelor bugetare deschise Ct Bl

dispoziţie bugetară de repartizare Ct OPC

Ct OTC

confirmare deschidere credite bugetare

ŞCOALA NR.10
DIMITRIE
STURDZA TECUCI

96
 CAPITOLUL IV

CONTURILE ŞI ÎNREGISTRĂRILE CONTABILE

FLOSITE PENTRU CONTABILIZAREA CHELTUIELILOR
DE PERSONAL

4.1. Conturile contabile folosite în contabilitatea unităţilor şcolare cu

personalul salariat. Sistematizare conturi pentru retribuirea personalului
Deoarece salariile brute sunt reflectate în contabilitate sub dublu aspect: ca obligaţii faţă
de salariaţi şi ca cheltuieli pentru angajator, sistemul de conturi utilizate vor cuprinde două
subsisteme: sistemul conturilor de obligaţii şi subsitemul conturilor de cheltuieli cu personalul şi
asigurari sociale.
Contabilitatea sintetică a decontărilor cu personalul se realizează cu ajutorul grupei 42
„Personal şi conturi asimilate”, care cuprinde următoarele conturi de gradul I:

42 - PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE.

CONTUL 421 ,,PERSONAL – SALARII DATORATE”

97
 Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor cu personalul pentru drepturile
salariale cuvenite acestuia în bani sau natură, inclusiv a adaosurilor şi premiilor achitate din
fondul de salarii.

După conţinutul economic, este un cont de datorii salariale pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă, un cont de pasiv.

În creditul contului 421 ,,Personal - salarii datorate” se înregistrează salariile şi alte

drepturi cuvenite personalului (641).
În debitul contului 421 ,,Personal - salarii datorate” se înregistrează:
- reţineri din salariile brute reprezentând avansuri, sume opozabile salariaţilor datorate
terţilor, contribuţia pentru asigurări sociale, contribuţia pentru ajutorul de şomaj, impozitul pe
salarii, precum şi alte reţineri datorate unităţii (425, 427, 428, 431, 437, 444 ).
- drepturi de personal neridicate (426 )
- salariile nete achitate personalului (512, 531)
Soldul creditor reprezintă drepturile datorate salariaţilor.

CONTUL 423 - PERSONAL - AJUTOARE ŞI INDEMNIZAŢII DATORATE.

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de
muncă, maternitate, a ajutoarelor de deces şi a altor ajutoare acordate.
După conţinutul economic, este un cont de datorii salariale pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă, un cont de pasiv.

În creditul contului 423 se înregistrează:

- sumele datorate personalului, reprezentand ajutoare materiale suportate din contributia
unităţii pentru asigurări sociale, precum şi alte ajutoare acordate, potrivit legii, pentru protecţia
socială (431, 645).
În debitul contului 423 se înregistrează:
- sumele/ ajutoarele materiale plătite (512, 531);
- reţinerile reprezentând: avansurile acordate, sume datorate unităţii sau terţilor,
contribuţia pentru asigurări de sănătate şi pentru ajutorul de şomaj şi impozitul datorat (425, 427,
428, 431, 437, 444);
- sumele/ ajutoare materiale neridicate (426).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate salariaţilor.

98
 CONTUL 425 ,,AVANSURI ACORDATE PERSONALULUI”
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa avansurilor acordate personalului .
După conţinutul economic, este un cont de creanţe faţă de personal, iar după funcţia
contabilă, un cont de activ.
În debitul contului 425 ,,Avansuri acordate personalului” se înregistrează:
- avansurile din salariile cuvenite achitate personalului (chenzina I-a)
- avansurile spre decontare acordate salariaţilor care se deplasează (512,531);
- avansurile neridicate (426).
În creditul contului 425 „Avansuri acordate personalului” se înregistrează sumele reţinute
pe statele de salarii sau de ajutoare materiale reprezentând avansuri acordate (421,423).
Are sold debitor care reprezintă avansurile nedecontate.

CONTUL 426 „ DREPTURI DE PERSONAL NERIDICATE”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa drepturilor de personal neridicate în termenul
legal. După conţinutul economic, este un cont de datorii salariale pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă, un cont de pasiv.
În creditul contului 426 ,,Drepturi de personal neridicate” se înregistrează sumele
datorate personalului reprezentând salarii , sporuri , adaosuri , stimulente , ajutoare de boală şi
alte drepturi neridicate în termen (421 , 423 , 424 , 425 ).
În debitul contului 426 ,,Drepturi de personal neridicate” se înregistrează :
- sumele achitate personalului (512 , 531);
- drepturile de personal neridicate prescrise (758).
Are sold creditor care reprezintă drepturi de personal neridicate .

CONTUL 427 „REŢINERI DIN SALARII DATORATE TERŢILOR”

Cu ajutorul acestui cont, se ţine evidenţa reţinerilor şi popririlor din salarii datorate
terţilor.
După conţinutul economic, este un cont de datorii pe termen scurt, iar după funcţia
contabilă, un cont de pasiv.

În creditul contului 427 „Reţineri din salarii datorate terţilor” se înregistrează sumele
reţinute personalului datorate terţilor, reprezentând chirii, cumpărări cu plata în rate şi alte
obligaţii faţă de terţi (421, 423).

99
 În debitul contului 427 „Reţineri din salarii datorate terţilor” se înregistrează sumele
achitate terţilor, reprezentând reţineri sau popriri (512, 531).
Are sold creditor ,care arată reţinerile datorate terţilor care nu au fost plătite acestora .

CONTUL 428 „ALTE DATORII ŞI CREANŢE ÎN LEGĂTURĂ CU PERSONALUL”

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa altor datorii şi creanţe în legătură cu personalul.
Contul 428 ,,Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul „este un cont bifuncţional.
În creditul contului 428 ,,Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul”se înregistrează:
- garanţiile gestionare reţinute personalului (421);
- sumele datorate personalului , pentru care nu s-au întocmit state de plată , determinate
de activitatea exerciţiului care urmează să se închidă , inclusiv indemnizaţiile pentru concediile
de odihnă neefectuate până la închiderea exerciţiului financiar (641) ;
- sumele datorate personalului sub formă de ajutoare (438);
- sumele încasate sau reţinute personalului (531 ,421 ,423).
În debitul contului 428 ,,Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul”se înregistrează :
- sumele achitate personalului , evidenţiate anterior în acest cont (531) ;
- sumele datorate de personal reprezentând chirii , avansuri nejustificate , salarii , ajutoare
de boală , sporuri şi adaosuri necuvenite , imputaţii şi alte debite (438 , 542 , 706 , 708 , 758 ,
4427);
- sumele restituite gestionarilor , reprezentând garanţiile şi dobânda aferentă (531);
- cota-parte din valoarea echipamentului de lucru suportată de personal (758, 4427);
- valoare biletelor de tratament şi odihnă, a tichetelor şi biletelor de călătorie şi a altor
valori acordate personalului (532);
- datorii prescrise sau anulate (758).
Soldul creditor al contului reprezintă sumele cuvenite personalului, iar soldul debitor,
sumele datorate de personal.

Contabilitatea sintetică a decontărilor cu bugetele de asigurări şi protecţie socială se

realizează cu ajutorul grupei 43 „Asigurări sociale, protecţia socială şi conturi asimilate”, care
cuprinde următoarele conturi:

43 - ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECTIA SOCIALĂ ŞI CONTURI ASIMILATE.

Conturi pentru contribuţii pentru asigurări sociale (CAS)

100
 Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale trebuie să evidenţieze drepturile şi
obligaţiile agenţilor economici , ale organelor de asigurare socială şi protecţie socială şi ale
salariaţilor , privind diferite acţiuni de asigurări şi de protecţie socială reglementate de legile în
vigoare .
În privinţa ,,Contribuţiei unităţii la fondul de asigurări sociale”, agenţii economici,
persoane fizice şi juridice care folosesc personal salariat trebuie să participe la formarea
fondurilor de asigurări sociale de stat, prin aplicarea unor cote procentuale diferenţiate în funcţie
de grupa de muncă a angajaţilor, asupra câştigului realizat, indiferent de forma de salarizare .
Cotele contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale sunt stabilite prin Legea 487/2006
după cum urmează:
Contribuţia individuală la asigurările sociale a angajaţilor este stabilită pentru toate
grupele de muncă la cota de 10,50% aplicată la salariul brut, lunar realizat de asiguraţi. Pentru
condiţiile speciale de muncă şi condiţiile deosebite de muncă, cota individuală la asigurările
sociale rămâne tot 10,50% diferenţa fiind suportată de angajator.
Contribuţia unităţii la asigurările sociale (CAS) se calculează pe baza unei cote aplicate la
fondul total de salarii brute lunare realizate de angajaţi. Cotele respective sunt calculate ca
diferenţe dintre cotele de contribuţie totală ale celor trei grupe de muncă şi cota de contribuţie
individuală unică pe care o plătesc toţi angajaţii, indiferent de grupa lor de muncă. Pentru
condiţii normale de muncă, cota contribuţiei unităţii este de 20,80%.
Atât contribuţia unităţii cât şi contribuţia salariaţilor la asigurările sociale se calculează
asupra salariilor brute şi se virează la bugetul asigurărilor sociale.
Pentru contabilizarea calculării, reţinerii şi virării contribuţiilor la asigurările sociale se
utilizează contul sintetic de gradul I:
431 „Asigurări sociale” care se dezvoltă în conturile de gradul II:
o 431.1 „Contribuţia unităţii la asigurări sociale”
o 431.2 „Contribuţia personalului pentru asigurări sociale”
CONTUL 431 „ASIGURĂRI SOCIALE”
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor privind contribuţia angajatorului şi a
personalului la asigurările sociale.
Contul 431 „Asigurări sociale” este, după conţinutul economic, un cont de datorii pe
termen scurt, iar după funcţia contabilă, un cont de pasiv.

În creditul contului 431.1 ,,Contribuţia unităţii la asigurări sociale” se înregistrează :

101
 - Contribuţia angajatorului la asigurările sociale prin debitarea contului 645.1
„Cheltuieli privind contribuţia unităţii la asigurări sociale” (contribuţia respectivă pentru
asigurări sociale reprezintă o cheltuială pentru întreprindere).
În debitul contului 431.1 ,,Contribuţia unităţii la asigurări sociale” se înregistrează:
- Sumele virate asigurărilor sociale prin conturi de trezorerie de exemplu 512.1
,,Disponibil la bancă în lei”
În creditul contului 431.2 ,,Contribuţia personalului pentru asigurări sociale” se înregistrează :
- Contribuţia personalului la asigurări sociale prin debitarea contului 421 „Personal –
salarii datorate” şi 423 „Personal – ajutoare materiale datorate” deoarece acestea se suportă şi se
reţin de către unitate din drepturile fiecărui salariat.
În debitul contului 431.2 „Contribuţia personalului pentru asigurări sociale sociale” se
înregistrează:
- Sumele virate bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale care se plătesc de
unitatea respectivă prin creditarea unui cont de trezorerie (de ex. 512.1 „Disponibil la bancă în
lei”)
- Sumele datorate personalului, ce se suportă din asigurări sociale (423)
- Datorii anulate (758)
Soldul celor două conturi este creditor şi arată sumele datorate bugetelor asigurărilor
sociale şi fondurilor speciale.
Conturi pentru contribuţii pentru asigurări de sănătate (CASS)
Persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat au obligaţia să contribuie la
fondul special pentru asigurările sociale de sănătate.
Contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate este de 5,20% din salariul brut
realizat de salariaţi.
Contribuţia personalului la fondul de asigurări sociale de sănătate este de 5,50% din
veniturile salariale brute (în bani şi în natură), conform legii 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii.
Pentru contabilizarea calculării reţinerii şi virării contribuţiilor la asigurările sociale
de sănătate,se utilizează, la fel ca şi în cazul contribuţiei la asigurările sociale ,contul sintetic
de grad I:
- 431 „Asigurări sociale”, care se dezvoltă în conturile de gradul II:
o 431.3 „Contribuţia angajatorului (unităţii) pentru asigurări sociale de sănătate”
o 431.4 „Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate”
102
 o 431.5 „Contribuţia angajatorului la fondul de risc şi boli profesionale”
o 431.6 „Contribuţia angajatorului pentru concedii şi indemnizaţii”
Aceste conturi au fost stabilite prin „Reglementările contabile simplificate armonizate cu
directivele europene”.
În creditul contului 431.3 „Contribuţia unităţii pentru asigurări sociale de sănătate” se
înregistrează:
- Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate (645)
În debitul contului 431.3 „Contribuţia unităţii pentru asigurări sociale de sănătate” se
înregistrează:
- Sumele virate bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale (512.1).
În creditul contului 431.4 „Contribuţia personalului pentru asigurări sociale de sănătate”
se înregistrează:
- Contribuţia personalului pentru asigurări sociale de sănătate (421, 423,424)
În debitul contului 431.4 „Contribuţia personalului pentru asigurări sociale de sănătate”
se înregistrează:
- Sumele virate bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale (512.1).
În creditul contului 431.5,, Contribuţia angajatorului la fondul de risc şi boli
profesionale”se înregistrează:
- Contribuţia angajatorului la fondul de risc şi boli profesionale(421,423,424)
În debitul contului 431.5,, Contribuţia angajatorului la fondul de risc şi boli
profesionale”se înregistrează:
- Sumele virate bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale .
În creditul contului 431.6 ,, Contribuţia angajatorului pentru concedii şi indemnizaţii” se
înregistrează :
- Contribuţia angajatorului pentru concedii şi indemnizaţii(421,423,424)
În debitul contului 431.6,,Contribuţia angajatorului pentru concedii şi indemnizaţii”se
înregistrează:
- Sumele virate la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate(423)
Soldul acestor conturi este creditor şi reprezintă sumele datorate bugetelor asigurărilor
sociale şi fondurilor speciale.

Conturi pentru constituirea fondului pentru ajutor de şomaj

103
 Atât unităţile economice cât şi salariaţii au obligaţii pentru constituirea fondului pentru
ajutor de şomaj la nivelul Ministerului Muncii,care este un fond de protecţie socială a
şomerilor,pentru existenţa familiei şi a pregătirii în vederea reîncadrării în muncă .
Contribuţia unităţilor şcolare la constituirea fondului de şomaj se face prin aplicarea
cotei de 0,5% asupra fondului de salarii brut realizat Atât unităţile economice cât şi salariaţii au
obligaţii pentru constituirea fondului pentru ajutor de şomaj la nivelul Ministerului Muncii,care
este un fond de protecţie socială a şomerilor,pentru existenţa familiei şi a pregătirii în vederea
reîncadrării în muncă .
Aceasta reprezintă o cheltuială de exploatare a unităţii care se contabilizează prin
debitarea contului 645.2 ,,Cheltuieli privind contributia unităţii pentru ajutorul de şomaj” .
Contribuţia salariaţilor la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj se realizează
printr-o cotă de 0,5% aplicată asupra salariului lunar brut realizat. Aceasta reprezintă o reţinere
din drepturile salariale ale acestora care se contabilizează prin debitarea contului 421 ,,Personal-
salarii datorate” .
Pentru contabilizarea constituirii şi utilizării fondului pentru ajutor de şomaj se utilizează
contul de gradul I:
- 437 ,,Ajutor de şomaj” care se dezvoltă în conturile de gradul II:
o 437.1 ,,Contribuţia unităţii la fondul de ajutor pentru şomaj”
o 437.2 ,,Contribuţia personalului la fondul de ajutor pentru şomaj”
CONTUL 437 ,,AJUTOR DE ŞOMAJ”
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor privind ajutorul de şomaj,datorat de
angajator ,precum şi de personal,potrivit legii.
Contul 437 ,,Ajutor de şomaj” Este, după conţinutul economic, un cont de datorii pe
termen scurt, iar după funcţia contabilă, un cont de pasiv.

În creditul contului 437.1,,Contribuţia unităţii la fondul de ajutor pentru şomaj”se înregistrează:

- sumele datorate de angajator pentru constituirea fondului de şomaj (645.2 );
În creditul contului 437.2,Contribuţia personalului la fondul de ajutor pentru şomaj” se
înregistrează:
- sumele datorate de personal pentru constituirea fondului de şomaj (421 , 423)
În debitul conturilor 437.1,437.2 se înregistrează :
- sumele virate bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale reprezentând
contribuţia unităţii şi a personalului pentru constituirea fondului de şomaj.

104
 Soldul acestor conturi reprezintă ajutorul de şomaj datorat şi neachitat.

44 – BUGETUL STATULUI

Contul 444 - Impozitul pe venituri de natura salariilor

Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa impozitelor pe veniturile de natura salariilor şi
altor drepturi similare datorate bugetului statului. Contul 444 "Impozitul pe venituri de natura
salariilor" este un cont de pasiv.
In creditul contului 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor" se înregistrează:
- sumele reprezentând impozitul pe venituri de natura salariilor reţinut din drepturile
bănesti cuvenite personalului, potrivit legii (421, 423, 424);
- sumele reprezentând impozitul datorat de către colaboratorii unităţii pentru plăţile
efectuate către aceştia (401).
In debitul contului 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor" se înregistrează:
- sumele virate la bugetul statului reprezentând impozitul pe veniturile de natura salariilor
şi alte drepturi similare (512);
- datorii anulate (758).
Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului statului.
64 - CHELTUIELI CU PERSONALUL
CONTUL 645 CHELTUIELI PRIVIND ASIGURĂRILE SOCIALE
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor privind asigurările şi protecţia
socială.
Contul 645 "Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială" este un cont cu funcţie de
activ.
În debitul contului 645 "Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială" se
inregistreaza:
- sumele acordate personalului, potrivit legii, pentru protecţia socială (423);
- contribuţia unităţii la asigurările sociale şi de sănătate (431);
- contribuţia unităţii la constituirea fondului pentru ajutorul de somaj (437).
Contul 645 "Cheltuieli privind asigurările şi protectia socială" poate fi creditat în
cursul perioadei, pentru operaţiile în participaţie, cu sumele transmise pe bază de decont.
La sfârşitul perioadei, soldul acestui cont se transferă asupra contului de profit şi pierdere(121).
DETALIEREA PE CONTURI SINTETICE DE GRADUL II
645.1 Contribuţia angajatorilor la asigurările sociale

105
 645.2 Contribuţia angajatorilor pentru asigurări de şomaj
645.3 Contribuţia angajatorilor pentru asigurările sociale de sănătate
645.4 Contribuţia angajatorilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale
645.5 Contribuţia angajatorului pentru concedii şi indemnizaţiiu

4.2. Înregistrările contabile folosite pentru contabilizarea cheltuielilor de

personal în luna martie 2009 la ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE
STURDZA » TECUCI
1.Se înregistrează conform extrasului de cont din data de 06.03.2009 viramentele către
bugetul de stat ,bugetele de asigurări sociale şi alte reţineri datorate terţilor aferente salariilor din
luna februarie 2009 :
% = 770.02.01 «Finanţarea de 327.731 327.731
la bugetele locale »
421 Personal salarii datorate 169.433
427.1 Reţ.din sal .dat.terţilor 13.493
431.1 Contr.unităţii la asig soc. 53.242
431.2 Contrib.sal.asig.soc. 26.880
431.4 Contrib.sal.asig.soc.săn 14.062
431.5 Contrib.unit.ptr.ac.şi boli prof. 383
431.6 Contrib. unit ptr.conc.med.şi ind. 2.187
437.2 Contrib.sal.fond şomaj 1.289
431.3 Contrib.unit .la asig soc de sănătate 13.377
437.1 Contrib.angaj.la fd.ptr.somaj 1.286
444 „Impozit pe salarii” 32.099

2.Se înregistrează închiderea contului 770.02.01 «Finanţarea de la bugetele locale » :

770.02.01 «Finanţarea de = 121.02,,Rezultat 327.731 327.731
la bugetele locale » Patrimonial
Buget Local

3.Se înregistrează Centralizatorul statelor de plată al salariilor pe luna martie 2009 după
cum urmează :
TOTAL SALARII BRUTE din care : 263.855
Salarii de bază 151.765
Salarii de merit/Gradaţii de merit 8.064
Indemnizaţie de dirigenţie 10.005
Indemnizaţii de conducere 3.035
Spor de stabilitate 1.511
Spor vechime 36.603
Indemnizaţie control financiar preventiv 450
Alte sporuri 16.569
106
 Spor de noapte 962
Fond de premii 2% 4.193
Fonduri ptr.posturi ocupate prin cumul 11.153
Fond aferent plăţii cu ora 18.046
Ind.concediu medical suportată de unitate 1.499
RETINERI SALARIATI din care: 263.855
Impozit pe salarii 31735
Contribuţia personalului la asigurări sociale 10,5% 27.597
Contribuţia personalului la asigurări sociale de sănătate 5,5% 14.425
Contribuţia personalului la fondul de ajutor pentru şomaj 0,5% 1.317
Pensie facultativă 135
Cotizaţie sindicat 2.249
Rate CAR 10.463
Popriri 333
CARD SALARII 175.601
CONTRIBUŢII ANGAJATOR 72.951
Contribuţia angajatorului la asigurările sociale 55.270
Contribuţia angajatorului pentru asigurări de şomaj 1.324
Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate 13.720
Contribuţia angajatorului pentru accidente de muncă şi boli
profesionale 394
Contribuţia angajatorului pentru concedii şi indemnizaţiiul 2.243
INDEMNIZATII CONCEDII MEDICALE 1.044
REŢINERI din care : 1.044
Impozit 158
Contribuţia personalului la asigurări sociale 10,5% 51
Contribuţia personalului la fondul de ajutor pentru şomaj 0,5% 6
CARD SALARII 829
a. Se înregistrează salariile brute la sfârşitul lunii martie 2009,pe baza centralizatorului de
salarii, în valoare de 263.855lei.
641 „Cheltuieli cu = 421 „Personal-remuneraţii
remuneraţiile datorate
personalului” 263.855 263.855

b. Se înregistrează contribuţiile angajatorului pentru asigurări sociale, asigurări sociale de

sănătate şi alte fonduri speciale:
Contribuţia la asigurări sociale 20,8 %.

645.1 „Chelt.privin = 431.1,,Contrib.angajator

contrib.unit. la la asig.sociale” 55.270 55.270
asig.sociale”

Contribuţia la fondul pentru şomaj 0,5%.

107
 645.2,,Chelt.privind = 437.1 „Contrib.angajator 1.324 1.324
contrib.unit. la fondul ptr.şomaj”
la fondul ptr.
şomaj”

Contribuţia la asigurări sociale de sănătate 5,2%.

645.3 „Chelt.privind = 431.3,,Contrib.angajator 13.720 13.720

contrib.unit.la la asig.sociale
asig.soc.de săn.” de sănătate”

Contribuţia la fondul pentru accidente şi boli profesionale 0,15%.

645.4 Chelt.privind = 431.5 Contrib.angajator la 394 394

Contrib.unit.la fd. ptr.accid.şi
fd .ptr.ac.muncă şi boli profesionale
boli profesionale

Contribuţia pentru concedii medicale şi indemnizaţii 0,85%.

645.5,,Cheltuieli cu contr.=431.6 ,,Contrib.angajator 2.243 2.243

ptr.concedii med.şi ptr.conc. med.şi ind."
indemnizaţii”

c. Se înregistrează închidere cont de cheltuieli salarii

121.02,,Rezultat = % 336.806 336.806
Patrimonial 641 263.855
Buget local ” 645.1 55.270
645.2 1.324
645.3 13.720
645.4 394
645.5 2.243

d. Se înregistrează concedii medicale martie 2009

431.6,, Contribuţia = 423 ,,Personal ajutoare şi 1044 1044
angajatorului pentru indemnizaţii
concedii şi indemnizaţii” datorate”

e. Se înregistrează reţinerile salariaţilor martie 2009:

108
 421 „Personal- = % 88.254 88.254
remuneraţii 444 „Impozit pe salarii” 31.735
datorate” 431.2,,Contrib.sal.asig.soc.”(10,5%) 27.597
431.4,,Contrib.sal.asig.soc.săn.”(5,5%) 14.425
437.2,,Contrib.sal.fond şomaj”(0,5%) 1.317
462 ,,Creditori diverşi” 0
427.1,,Reţineri din salarii 13.180
datorate terţilor”
425=5311 421=425
(acordare avans) (reţinere avans) 641=421
5311=5121 421=425 (înregistrare salarii)
(rest de plată)

4312=5121 421=4312
(pensie publică)
f. Se înregistrează reţineri concedii medicale martie 2009
423 ,,Personal = % 215 215
ajutoare şi 431.2,,Contrib.sal.asig.soc.”(10,5%)
4314=5121 421=4314 51
indemnizaţii 437.2,,Contrib.sal.fond şomaj”(0,5%)
(fond sănătate) 6
datorate” 444 „Impozit pe salarii” 158

Principalele fluxuri contabile privind decontările cu personalul şi bugetele de asigurări şi

protecţie socială 4372=5121 421=4372
(fond şomaj)

5311 „Casa în lei” 427=5121

425 „Avansuri 421=427
421 „Personal- 641 „Cheltuieli cu
acordate salariile
personalului” salarii datorate” personalului

426=5311 421=426

5121 „Conturi la
4312 „Contribuţia personalului
la asigurările sociale”
bănci în lei”
423=5121 4311=423 6451=4311
(asigurări sociale)
4311=5121
4314 „Contribuţia angajaţilor la
asigurările sociale de sănătate”

4313=5121 6453=4313
4372 „Contribuţia personalului
la fondul de şomaj”

109
423 „Personal- 4311 „Contribuţia 6451 „Contribuţia
4371=5121 4371
4313
427
426 „Reţineri
„Drepturi
„Contribuţia
ajutoare din
de personal
materialesalarii
unităţii
angajatorului 6452=4371
datorate
la unităţii 6453 „Contribuţia unităţii pentru
6452
la asigurările
pentru
fondul
terţilor”
neridicate”
asigurările
de şomaj” de sănătate”
datorate sociale” ajutorul
asigurările
de sociale”
şomaj”
unităţii la
 CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Unităţile de învăţământ sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei generale şi

speciale, a actelor normative elaborate de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Ivovării, a
Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, a deciziilor
Inspectoratului Şcolar şi a regulamentului intern al fiecărei unităţi. Activitatea de organizare şi
coordonare a procesului instructiv-educativ al unităţii de învăţământ se desfăşoară pe baza unui
contract de management educaţional încheiat pe o perioadă de 4 ani între directorul unităţii de
învăţământ, pe de o parte, şi inspectorul şcolar general, pe de altă parte.
Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ, în conformitate cu
responsabilităţile şi atribuţiile conferite de lege, cu hotărârile consiliilor locale şi cu hotărârile
consiliului de administraţie al unităţii.

110
 Personalul de la ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI se împarte în
personal didactic, personal didactic auxiliar, personal administrativ nedidactic, personal de pază,
personal nedidactic. Procesul instructiv-aducativ este asigurat de un număr de 108 cadre
didactice, 13 cadre didactice auxiliare şi personal de îngrijire (nedidactic) .
Personalul didactic are atribuţii în desfăşurarea activităţii de bază, educaţionale, în timp
ce personalul didactic auxiliar îndeplineşte atribuţii care, fără a fi educaţionale, sunt direct legate
de acestea. Din cadrul personalului didactic auxiliar fac parte: trei secretari , doi bibliotecari, un
laborant, un inginer de sistem pentru calculatoare, un contabil şef, un contabil,doi administratori.
Personalul nedidactic cuprinde: muncitori, femei de servici,paznici.
Cheltuielile cu salariile personalului ŞCOLII NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI
se efectuează din bugetul local în funcţie de numărul de elevi de la această şcoală în conformitate
cu legislaţia în vigoare.
ŞCOALA NR.10 « DIMITRIE STURDZA » TECUCI este o instituţie de învăţământ ce
are calitatea de ordonator terţiar de credite bugetare şi este subordonată Inspectoratului Şcolar
Judeţean Galaţi şi Primăriei Municipiului Tecuci (ordonatori secundari de credite)
Directorul elaborează proiectul bugetului propriu de venituri şi cheltuieli şi îl trimite spre
aprobare Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi şi Primăriei Municipiului Tecuci. În acelaşi timp,
contabilul şef trimite către Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Primărie situaţii contabile şi
financiare: indicatori financiari, dări de seamă trimestriale, bilanţuri.
Instituţia este subordonată Inspectoratului Şcolar Judeţean în ceea ce priveşte aprobarea
numărului de personal, plata salariilor şi acordarea gradaţiilor de merit. Statele de funcţii
întocmite la nivelul şcolii sunt aprobate de Inspectoratul Şcolar Judeţean în conformitate cu
normele legale în vigoare.
În ceea ce priveşte relaţiile cu Primăria Municipiului Tecuci, majoritatea cheltuielilor
materiale şi de personal sunt finanţate din bugetul local al Municipiului Tecuci.
Fundamentarea indicatorilor de venituri şi cheltuieli de personal la ŞCOALA NR.10
« DIMITRIE STURDZA » TECUCI are ca susţinere juridică şi punct de plecare Legea
învaţamântului nr. 354/2004 pentru modificarea şi completarea Legii învaţământului nr.84/1995,
Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările ulterioare, normele metodologice
elaborate de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Educaţiei Cercetarii şi Inovării, OUG nr.
8/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului
didactic; şi pentru abrogarea unor dispoziţii din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire
a salariilor de bază în sistemul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii

111
de demnitate publică; Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor
acorda în anul 2008 personalului din învăţământ.
Una dintre problemele esenţiale ale gestiunii unei instituţii de învăţământ este stabilirea
opţiunilor şi priorităţilor bugetare, respectiv dimensionarea nivelului optim al fondurilor necesare
îndeplinirii în cât mai bune condiţii, cu minim de efort material, uman şi financiar a obiectivelor
în anul plan, concretizate în acţiuni şi sarcini eficient realizate.
Salariul reprezintă „expresia bănească a valorii forţei de muncă”, „preţul forţei de
muncă”, „plata forţei de muncă”. Mai simplu, salariul este definit ca „plata, de regulă în formă
bănească, a unei activităţi depuse”, „preţul muncii”, „plata muncii”.
Salariile de bază în unităţile de învăţământ se diferenţiază pe funcţii în raport cu nivelul
pregătirii profesionale, experienţa şi răspunderea în muncă, precum şi cu nivelul de complexitate
al activităţii specifice fiecărui post. În cadrul fiecărei funcţii salariile de bază se diferenţiază pe
tranşe de vechime în învăţământ şi pe un anumit număr de grade sau trepte profesionale, în
raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane.

Cheltuielile cu salariile personalului şi celelalte cheltuieli aferente acestora se finanţează

din bugetul local. Deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare privind cheltuielile de personal
se efectuează de către ordonatorul principal de credite la nivelul capitolului de cheltuieli 65.02
„Învăţământ” ,conform clasificaţiei bugetare economice şi anume Art.10 TITLUL I –
CHELTUIELI DE PERSONAL.

Creditele bugetare privind cheltuielile de personal aprobate prin bugetul fiecărei instituţii
reprezintă limita maximă , deci nu pot fi depăşite. Potrivit reglementărilor în vigoare, cheltuielile
se pot angaja de către ordonatorii de credite numai pe baza creditelor deschise de către
ordonatorul principal de credite. De asemenea, orice cheltuială din sumele alocate prin bugetul
local se poate aproba de către ordonatorul de credite şi efectua numai dacă a fost în prealabil
avizată, potrivit legii, de către conducătorul compartimentului financiar- contabil sau alte
persoane însărcinate cu exercitarea controlului financiar preventiv.

Orice cheltuială de personal realizată din bani publici trebuie să se efectueze doar cu
reflectarea ei în bugetele de venituri şi cheltuieli ale ordonatorilor de credite bugetare. Folosirea
mijloacelor băneşti presupune apoi prezenţa şi manifestarea unui control preventiv care pune
accent pe aspecte importante precum: necesitatea, oportunitatea şi legalitatea cheltuielilor.
Fiecare angajator înregistrează raporturi de muncă în legatură cu proprii angajaţi, din
acestea decurg creanţe şi datorii de următoarele tipuri :

112
 ● creanţe şi datorii salariale ( legate de timpul efectiv lucrat, indemnizatii, sporuri,
adaosuri, concedii de odihnă, medicale )
● contributii ale angajatorului şi ale angajaţilor la asigurările sociale, la fondul de somaj,
la asig. sociale de sănătate, la fondul de pensii, la alte fonduri ;
Contributiile angajatorului se înregistreaza ca şi cheltuieli ale agentului economic, iar
contribuţiile angajaţilor se înregistrează ca şi reţineri din drepturile salariale.
Pentru angajatori, salariul reprezintă o cheltuială, acesta având obligaţia de a înregistra pe
cheltuieli în debitul contului 641 „Cheltuieli cu remuneraţiile personalului” salariile acordate
personalului. Deasemeni, angajatorul trebuie să înregistreze în evidenţa financiar contabilă
salariile plătite în creditul contului 421 „Personal – remuneraţii acordate”, să calculeze şi să
reţină, prin stopaj la sursă, obligaţiile bugetare (contribuţia pentru şomaj, pensie, sănătate şi
impozit). Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale trebuie să evidenţieze drepturile
şi obligaţiile angajatorilor şi ale salariaţilor , privind diferite acţiuni de asigurări şi de protecţie
socială reglementate de legile în vigoare.
Documentele de evidenţă utilizate pentru datoriile şi creanţele salariale şi sociale

A. Documente pentru timpul efectiv lucrat :

- condică de prezenţă
- fişa de pontaj
B. Pentru evidenţa propriu-zisă a salariilor :
- statul de salarii
- centralizatorul de salarii
C. Documente privind decontările cu asigurările sociale :
- statul de plată pentru ajutoare materiale suportate din asig. sociale
- ordin de plată pentru plata diferiţelor contribuţii privind asig. sociale şi protecţia socială
- declaraţii nominale depuse la casele de asig. sociale şi protecţia socială
D. Documente complexe :
- contractul colectiv de muncă
- contractul individual de muncă
- cartea de muncă

Structura salariilor

I. Salariul brut e format din următoarele elemente :

1. salariul de bază care reprezintă salariul prevăzut în contractul individual de
muncă.
2. adaosuri şi sporuri la salariul care se concretizează în indemnizaţie de conducere,
spor de vechime, spor pentru munca in conditii speciale, spor de toxicitate, de.
Acestea se calculează fie în cotă procentuală aplicată la salariul de bază, fie în
sume fixe.
II. Reţineri din salariu ( obligaţii ale angajaţilor ) :

113
 1. contribuţia la asigurările sociale, cota 10,5% aplicată la salariul brut, înregistrată
în contul 431.2, virarea la administraţia financiară-fond unic
2. contribuţia angajaţilor la fondul de şomaj, cota 0,5 % la fondul de salarii de
bază, cont 437.2 ,virarea la administraţia financiară-fond unic
3. contribuţia angajaţilor la asigurările sociale de sănătate, cota 5,5% la salariul de
bază, cont 431.4, virarea la administraţia financiară-fond unic
4. impozitul pe salarii, cota 16%, aplicată la salariul impozabil, cont 444
5. alte retineri din salarii care pot să fie rate, chirii, imputaţii, pensii de intretinere,
evidenta contabila, cont 427
III. Obligaţii ale angajatorului ( unităţii ) :
1. contribuţia unitătii la asigurările sociale, e cota pentru condiţii normale de
muncă 20,8% x salarii brute, cont 431.1
2. contributia unităţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cota e 0,15%
x salarii brute, se stabileste în funcţie de cadrul unic de înregistrare, cont 431.5
cu analitic distinct
3. contribuţia unităţii la fondul de somaj, cota 2,5% x salarii brute, cont 437.1
4. contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate, cota 5,2% x salarii brute,
cont 431.3
5. calculul salariului net pentru angajaţii cu carte de muncă, pentru calculul
salariului net se parcurg 5 etape :
et.1 determinarea salariului brut = salariu de încadrare + sporuri + indemnizaţii +
eventuale adaosuri ;
et.2 calcularea reţinerilor din salarii, respectiv CAS, CASS, CFS
et.3 calcularea venitului impozabil = salarii de bază – reţineri – deducere
personală
et.4 calcularea impozitului pe salarii = salariu impozabil x 16%
et.5 calcularea salariului net = salariul brut – reţineri – impozit pe salarii

PROPUNERI

A. În afara virării contribuţiilor proprii de asigurări şi protecţie socială şi a contribuţiilor

individuale ale salariaţilor sau asimilaţilor acestora, angajatorii au obligaţia ca, lunar, să depună
la mai multe instituţii ale statului (FISC,CASA DE PENSII,AJOFM, ,CASA DE ASIGURĂRI
DE SĂNĂTATE) pe raza căreia se află sediul său ,“Declaraţiile privind evidenţa nominală a
asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetele de asigurări şi protecţie socială “dar nu mai
târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţiile. Declaraţiile
nominale se depun, indiferent de numărul mediu lunar de asiguraţi, pe suport electronic, însoţite
de suportul de hârtie semnat ,ştampilat. Pentru a nu mai depune declaraţii privind salariile la mai
multe instituţii ale statului(FISC,CASA DE PENSII,AJOFM,INSPECŢIA MUNCII,CASA DE
ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE) aş propune să adoptăm o iniţiativă legislativă prin care statele de
plată să se întocmească în format electronic şi să se depună lunar la fisc.Modelul de stat să fie
cuprinzător astfel încât toate instituţiile de mai sus să-şi poată lua datele de care au nevoie şi să

114
se propună rapoarte cuprizătoare .Programul electronic de state să fie pus la dispoziţie gratuit de
stat şi să fie opozabil tuturor, statul urmând al gestiona şi pe viitor.

B. Poate că nu mai e loc de nici un semn de întrebare – carnetele de muncă nu vor mai
exista. Până la o decizie contrarie, pentru că – nu-i aşa? – totul este posibil in România.
Presupunând însă că nu va mai fi drum de întoarcere, să vedem ce implicaţii va avea un astfel de
eveniment în vieţile noastre de “angajaţi cu carte de muncă”. Cartea de muncă (carnetul de
muncă) conţine informaţii de bază despre angajator (care poate fi o persoană fizică sau juridică )
şi istoricul carierei angajatului .Cartea de muncă arată istoricul salarizării şi un istoric al locurilor
de muncă ocupate anterior de acea persoană ,în baza contractelor de muncă a fiecărui
angajat.Cartea de muncă poate fi păstrată la sediul angajatorului sau la Camera de muncă.
Camera de muncă este o insituţie a statului care răspunde de înregistrarea contractelor de muncă
şi de urmărirea plăţii impozitelor şi a taxelor salariale.Cartea de muncă stă la baza calculului
pensiei de vârstă pentru angajaţi.De aceea cartea de muncă trebuie păstrată în siguranţă (dacă
este pierdută cartea de muncă ,aceasta trebuie reconstituită prin completarea de către fiecare
angajator anterior ,în baza statelor de plată de la acea vreme).

Actul care încă reglementează regimul carnetului de muncă este Decretul nr. 92/1976.
Conform prevederilor acestuia, carnetul de muncă reprezintă un act oficial prin care se
dovedeşte:
• vechimea in muncă;
• vechimea neîntreruptă în muncă;
• vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate;
• vechimea în funcţie, meserie sau specialitate;
• timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite;
• retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta.

Pentru mulţi dintre noi, toate cele de mai sus nu înseamnă mare lucru. Vechime
neîntreruptă? Vechime în funcţie? Retribuţie tarifară? Nu doar expresiile ne sunt aproape
necunoscute, dar chiar utilitatea lor este pusă la îndoială.

Sigur, ce putem aştepta de la un act normativ din 1976? Mai curând, ne-am fi putut
aştepta ca legiuitorul să dea dovadă de mai multă hărnicie şi să scoată un act normativ în ritm cu
vremurile. Una peste alta, dacă vrem să criticăm carnetul de muncă prin prisma funcţiunilor sale,

115
aşa cum sunt acestea enumerate mai sus, avem suficiente argumente. Cu toate acestea, există şi
partizani ai păstrării carnetelor de muncă. Iar argumentele lor, mai mult sau mai puţin întemeiate,
merită a fi ascultate.

Care sunt argumentele pentru eliminarea carnetelor de muncă:

• Informaţia înscrisă în ele este irelevantă din punctul de vedere al calculului pensii;
• Informaţiile legate de salariu şi postul ocupat sunt irelevante, în condiţiile în care
salariul nu este cel real, iar postul ocupat nu reflectă corect şi complet munca desfăşurată;

• Administrarea lor este greoaie, prin raportare la procedurile impuse în relaţia cu

inspectoratele teritoriale de muncă (ITM-urile).

Care sunt argumentele pentru păstrarea carnetelor de muncă:

• Este un document unic care, reflectă parcursul profesional al unei persoane, ca urmare a
relaţiilor de muncă avute de–a lungul timpului;
• Reprezintă un mod unitar de culegere, procesare şi transmitere a informaţiilor
referitoare la relaţiile de muncă derulate în timp;
• Nu se întrevede altă modalitate sau alt instrument prin care această evidenţă a muncii să
se facă mai bine.

După cum se poate vedea, argumentele pro si contra carnetelor de muncă ating două
aspecte relativ distincte: cele pro se referă la forma problemei, cele contra se referă în special la
fondul acesteia.

Cu alte cuvinte, dacă s-ar găsi o formă mai bună prin care informaţia să fie culeasă,
procesată, arhivată şi transmisă, atunci raţiunea de a fi a carnetelor de muncă ar dispărea. Evident
însă şi o altă variantă este posibilă: dacă s-ar opera o modificare a conţinutului carnetului de
muncă astfel încât informaţia să fie relevantă, carnetele de muncă şi-ar păstra rolul şi utilitatea.
Tendinţa este clară, cel putin deocamdată şi are în vedere eliminarea carnetelor de muncă.
Adaptarea acestora la nevoia de informaţie actuală nu pare să intereseze pe nimeni. Una din
explicaţii rezidă în faptul că declaraţiile nominale de asigurari sociale furnizează în prezent
informaţia completă necesară stabilirii drepturilor de pensie. Dar asta numai în situaţia în care
aceste declaraţii sunt completate şi depuse de către angajator, informaţiile furnizate sunt corecte
şi nici o eroare sau pierdere de informaţii nu are loc la Casa de pensii. Teama că o informaţie ar
putea fi redundantă prin înregistrarea ei în mai multe documente nu se justifică, în situaţia în care
116
la mijloc este vorba de acordarea unor drepturi şi de modul în care se stabileşte cuantumul
acestora. Altfel spus, ar fi confortabil să ştim că, la o adică, există şi în altă parte această
informaţie decât numai în nişte declaraţii nominale. Şi ce altă sursă de informaţii are angajatul la
îndemană în acest moment? Doar fluturaşii de salarii, pentru aceia care primesc aşa ceva şi care,
evident, îi mai şi păstrează.

Cu titlu de exemplu, amintesc situaţia celor care au primit, la un moment dat, calculul
punctului de pensie pentru anul 2002, aşa cum legea obligă, de altfel, Casa de pensii să facă în
fiecare an. Nu puţini au avut surpriza să constate că informaţia era incompletă şi chiar eronată, în
condiţiile în care se ştia cu certitudine că declaraţiile nominale erau depuse şi corect completate.
Chiar presupunând că ceva este greşit în fluturaşul care prezintă calculul punctului de pensie, e
dificil de reconstituit adevărul, atâta vreme cât angajatul nu are la îndemână datele necesare. Cât
despre obligaţia angajatorului de a semnala şi corecta aceste erori, ea nu există.
Angajatorul este obligat, conform legii, să furnizeze doar informaţiile solicitate de către
angajat în legătură cu munca prestată şi, cu sigurantă, acesta nu va fi încântat să furnizeze
angajatului informaţii detaliate în legătură cu obligaţiile salariale reţinute, cum sunt contribuţiile
sociale de stat. Iar dacă ideea de a cere astfel de informatii vă vine după ce aţi părăsit deja un
angajator, pentru a le obţine nu vă puteţi baza decât pe bunăvoinţa acestuia.
Rezumând cele de mai sus, carnetele de muncă sunt oricum inutile atât în ceea ce priveşte
stabilirea, cât şi în ceea ce priveşte confirmarea drepturilor de pensie. Adaptarea acestora în
scopul furnizării unor astfel de informaţii ar face completarea şi actualizarea acestora o activitate
deosebit de complexă. Totusi, nu trebuie pierdut din vedere că varianta de “back-up” nu există,
ceea ce lasă angajaţii descoperiţi în ceea ce priveşte verificarea modului în care le sunt stabilite
drepturile de pensie. Recomandarea vine cumva de la sine: angajaţii ar fi bine să ceară, cel puţin
o dată pe an, într-o formă centralizată, informaţii în legătură cu modul în care s-au calculat şi s-
au plătit contribuţiile sociale. E bine să-şi adreseze cererea atât angajatorului ,cât şi Casei de
pensii.

Dar să mergem mai departe şi să analizăm şi celelate informaţii pe care le furnizează

carnetele de muncă. Acestea se referă la locurile de muncă anterioare, numele angajatorilor,
salariul de încadrare, funcţia ocupată.
Sunt voci care sustin că, odata cu dispariţia carnetelor de muncă, va fi foarte dificil pentru
angajatori să verifice “background-ul” candidaţilor. Singura sursă de informaţie ar rămâne CV-ul
acestora şi referinţele pe care angajatorul le poate culege, cu limitările impuse de lege. Din acest
117
punct de vedere, trebuie făcute două observaţii:
• Informaţiile cuprinse în carnetul de muncă ajung, de regulă, la cunoştinţa angajatorului după
momentul angajării, şi nu înainte.
• Informaţiile din carnetul de muncă confirmă doar formal cele incluse într-un CV şi nu pot, de
multe ori, înlocui referinţele.
Este adevărat că existenţa unui singur document (cum este carnetul de muncă), care să
cuprindă toată activitatea profesională a unei persoane, simplifică destul de mult procesul de
culegere a informaţiilor despre aceasta. În plus, informaţia este, să zicem aşa, garantată, în sensul
în care face obiectul unei validări din partea unui inspector de personal autorizat.
O posibilă soluţie ar fi ca inspectoratele teritoriale de muncă să ofere informaţii
angajatorilor în legătură cu diferiţi candidaţi. Acest serviciu ar fi foarte asemănător cu cel oferit
de către Registrul comerţului, care oferă informaţii despre persoanele juridice.

Care ar fi aceste informaţii? Cele cuprinse in Registrul de evidenţă a salariaţilor.

Conform HG nr. 161/2006, acestea sunt:
• elementele de identificare a tuturor salariaţilor: numele, prenumele, codul numeric
personal (CNP);
• data angajării;
• funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării Ocupaţiilor din România (COR) sau
altor acte normative;
• tipul contractului individual de muncă;
• data şi temeiul încetării contractului individual de muncă.

O problemă în furnizarea acestor informaţii de către o terţă parte (cum este ITM-ul) sunt
prevederile legale referitoare la protecţia datelor personale. Este adevărat că, prin transmiterea
CV-ului, o persoana “divulgă” informaţiile personale de bună voie. Totuşi, se poate uşor observa
că se creează loc de abuzuri, în sensul în care un angajator poate solicita informaţii despre unele
persoane fără ca acestea să fie în realitate candidaţi. Abuzurile pot fi limitate fie prin solicitarea
acordului scris al persoanei, fie prin notificarea acesteia în legătură cu cei care solicită informaţii
despre ea.

Una peste alta, furnizarea de către ITM-uri de informaţii despre persoanele fizice
salariate prezintă o serie de avantaje:
• ITM-urile sunt o sursă credibilă de informaţii, datorită reglementărilor legale care

118
organizează activitatea de culegere a datelor, prin intermediul Registrului de evidentă a
salariaţilor;
• Se poate construi un standard în ceea ce priveşte procedura de furnizare a informaţiilor
privitoare la persoanele aflate în baza de date (inclusiv prin intermediul unor norme legale);
• Obligă ITM-urile să-şi organizeze o bază de date naţională, utilă şi pentru realizarea de
diferite analize statistice.

BIBLIOGRAFIE

1. CHEBAC N. ”Contabilitatea instituţiilor publice ,teste grilă şi aplicaţii practice”,

Editura Alma,Galaţi ,2003.
2. Iacob Petru Pântea – „Contabilitatea financiara Românească” armonizată cu
Directivele Contabile Europene, Editura Intelcredo 2005;2006
3. ***MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE „Norme metodologice privind
organizarea şi conducerea contabilităţii patrimoniului instituţiilor publice,planul de
conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia”Bucureşti
2005.
4. Codul fiscal – Legea 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare
5. Codul Muncii – Legea nr.53/2003
6. LEGEA Nr. 128 din 12 iulie 1997 privind Statutul personalului didactic

7. O.M.C.T. nr.1350/20.06.2007 Metodologia de calcul a drepturilor salariale care se

acordă personalului didactic şi didactic auxiliar din invăţământul preuniversitar de
stat

119
8. O.M.Ed.C. nr. 5441 / 9 noiembrie 2005 PRIVIND MIŞCAREA PERSONALULUI
DIDACTIC DIN ÎNVATAMÂNTUL PREUNIVERSITAR

9. LEGEA Nr. 84 din 24 iulie 1995 Republicată - Legea învăţământului

10. CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVELUL INSPECTORATULUI

ŞCOLAR JUDEŢEAN GALATI – 2008

11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, cu modificările şi completările

ulterioare privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

12. Legea nr. 257 din 31 octombrie 2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în
vederea creşterii copilului.
13. Legea nr. 19 din 2000 cu modificările ulterioare privind sistemul public de pensii şi
alte drepturi de asigurări sociale

14. Legea nr. 76 din 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă

15. Ordonanţa de urgenţă nr. 150 din 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului
de asigurări sociale de sănătate

120