Adoptia

Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie

între adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie între adoptat si rudele
adoptatorului.
In România, ca in cele mai multe state ale lumii, adoptia este o masura juridica,
fiind reglementata atât prin Codul Familiei cat si prin Legea nr. 273/2004
privind regimul juridic al adoptiei.
Pentru ca un copil sa poata fi adoptat, trebuie ca acesta sa aiba statutul juridic
clarificat pentru ca apoi sa se caute familia potrivita din punct de vedere
comportamental, psihologic, social si cultural, care sa corespunda nevoilor
copilului.
Mijlocul elementar si fundamental de a asigura ocrotirea copilului este de a-l
mentine in familia biologica, atâta timp cat aceasta corespunde interesului sau.
Atunci când se dovedeste ca este imposibila o dezvoltare optima a copilului in
familia sa, este bine ca el sa fie plasat in mediul care este cel mai apropiat
familiei biologice .
Din punctual de vedere al traditiei gasim ideea existentei unor copii de suflet
alaturi de cei de sânge. Inaite de 1989 I Romaia, adoptia devenise de regula o
solutie pentru cuplurile fara copii, scopul adoptiei fiind acela de a gasi un copil
pentru o familie.Chiar si astazi aceasta conceptie persista la numeroase
persoane.
In 1991 a fost tras un semnal de alarma când s-a constatat ca prin intermediul
adoptiei, copilul devenea un obiect de schimb. In centrul preocuparilor trebuie
avut in vedere întotdeauna numai interesul superior al copilului.
Urmatoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii
adoptiei:
principiul interesului superior al copilului;
principiul cresterii si educarii copilului într-un mediu familial;
principiul continuitatii în educarea copilului, tinându-se seama de originea
sa etnica, culturala si lingvistica;
principiul informarii copilului si luarii în considerare a opiniei acestuia în
raport cu vârsta si gradul sau de maturitate;
principiul celeritatii în îndeplinirea oricaror acte referitoare la procedura
adoptiei.

1. Dan Lupaşcu,„Dreptul familiei”,EdituraRosetti,Bucureşti,2005,pp.56-60.

2..V. Duculescu,Protecţia juridică a Drepturilor Omului,EdituraLuminaLex,Bucureşti,1998,pp.34-36.

1
Urmatorii, termenii si expresiile de mai jos folosite la procedura adoptiei au
urmatoarele semnificatii:
- adoptat - persoana care a fost sau urmeaza sa fie adoptata
- adoptator - persoana care a adoptat sau doreste sa adopte,
- adoptie interna - adoptia în care atât adoptatorul sau familia
- adoptie internationala - 18518g623s adoptia care, nu este adoptie
interna;
- atestat - documentul care face dovada capacitatii de a adopta
rezultate din îndeplinirea garantiilor morale si conditiilor materiale necesare
dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului;
- Conventia de la Haga - Conventia asupra protectiei copiilor si
cooperarii în materia adoptiei internationale, încheiata la Haga la 29 mai 1993 si
ratificata de România prin Legea nr. 84/1994, publicata în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
- copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a
dobândit capacitate deplina de exercitiu directia - directia generala de asistenta
sociala si protectia copilului, institutie publica, cu personalitate juridica,
înfiintata în subordinea consiliilor judetene, respectiv consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului Bucuresti,
- familie adoptatoare - sotul si sotia care au adoptat sau doresc sa
adopte,
- familie - parintii si copiii aflati în întretinerea acestora;
familie extinsa - parintii, copilul si rudele firesti ale acestuia, pâna la gradul IV
inclusiv;
- familie substitutiva - persoanele, altele decât cele care apartin
familiei extinse, care, asigura cresterea si îngrijirea copilului;
- parinte firesc - persoana fata de care copilul are stabilita filiatia
fireasca, în conditiile legii;
- planul individualizat de protectie - documentul prin care se
realizeaza planificarea serviciilor, prestatiilor si masurilor de protectie speciala a
copilului, pe baza evaluarii psihosociale a acestuia si a familiei sale, în vederea
integrarii copilului care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil
permanent, în cel mai scurt timp posibil;
- stat primitor - statul în care domiciliaza adoptatorul sau familia
adoptatoare în cazul adoptiei

3. Corneliu Turianu,Răspunderea juridică pentru faptele săvârşite deminori,EdituraContinentXXI,

Bucureşti,1995,pp.65-70.
4. Sorin M. Rădulescu,Sociologia problemelor sociale ale vârstelor,Editura Lumina Lex,
Bucureşti,pp.81-84.

2
Conditiile când poate fi adoptat un copil :

Adoptia se face numai prin protejarea intereselor superioare ale copilului.

In momentul stabilirii filiatiei prin adoptie, filiatia dintre copil si parintii sa
naturali înceteaza.
Copilul poate fi adoptat pana la implinirea varstei majoratului civil
Adoptia intre frati este interzisa, iar adoptia a doi soti de câtre aceeasi persoana
sau familie este interzisa
Pot adopta numai persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu si care
sunt cu cel putin 18 ani mai in vârsta decât cei pe care doresc sa II adopte.
Comisia pentru protectia copilului, de la domiciliul persoanei sau al familiei care
doreste sa adopte, constata daca acestea prezinta garantiile morale si materiale
necesare.
Consimtamantul pentru adoptie trebuie dat in forma autentica in fata instantei de
judecata de catre parintii/parintele natural nu mai devreme de 60 de zile dupa
nastere si devine operativ la 30 de zile dupa semnare.
Au prioritate pentru adoptia unui copil, rudele pana la gradul IV.
Pentru copiii ai caror parinti sunt decedati sau decazuti din drepturi,
consimtamantul pentru adoptie este dat de câtre organisme autorizate
Adoptabilitatea unui copil, incredintarea in vederea adoptiei si
adoptia este încuviintata de câtre Instanta de Judecata.
Adoptia poate fi desfacuta de câtre Instanta de Judecata pentru cazuri bine
argumentate.
Copilul peste 10 ani trebuie sa consimta la adoptie.
Pentru încuviintarea adoptiei de catre istatasunt necesare:
- consimtamantul in forma autentica al parintilor, În mod
exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti
sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, daca se dovedeste,
prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza în mod abuziv sa-si dea
consimtamântul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este în interesul
superior al copilului;
- avizul Comisiei pentru Protectia Copilului,
- consimtamantul persoanei care adopta,
- consimtamantul copilului peste 10 ani.
Rolul Asistentului Social I Procedura Adoptiei.
Asistentul social documenteaza capacitatea fiecaruia dintre soti care doreste sa
adopte, de a deveni parinte adoptiv si identifica ulterior carui copil i se
potriveste mai bine aceasta familie, realizându-se matching-ul familie-copil
asistentul social face evaluarea familiei adoptive, indicd existenta sau absenta
unor relatii interpersonale stabile, a unui mediu adecvat, a unei stari de sanatate
care sa permita familiei îngrijirea unui copil, a capacitatii de a deveni parinte, a
unei locuinte corespunzatoare cresterii si dezvoltarii unui copil

3
Planul de studiere a familiei cuprinde mai multe puncte de referinta.:
- evaluarea familiei
- eforturi anterioare facute pentru a adopta.
- cat timp au cântarit optiunea unei adoptii.
Care dintre parinti a avansat ideea adoptiei; sunt acum amândoi motivati
pentru acest lucru?
Experiete de ordin social si psihologic care ar fi putut influenta dorinta de
a adopta.
Ezitari, preocupari fata de adoptie.
Cum a reactionat cuplul fata de imposibilitatea de a avea copii? Cum au rezolvat
dezamagirea acestui esec?
Faptul ca nu pot avea copii este considerat ca o problema a cuplului, sau unul
dintre parteneri trebuie blamat?
Atitudinea cuplului fata de: abandon, obtinerea consimtamantului pentru
adoptie, fata de copiii nascuti din flori?
De ce solicita familia sa adopte?
Atitudinea altor membri de familie (rude) fata de adoptie in general, fata de
adoptarea unui copil in familia lor.
Ce stiu despre adoptie? Cunosc alte familii care au adoptat?
Planuri pentru îngrijirea copilului.
Ce fel de copii doresc (vârsta, sex, cu handicap etc. si de ce)? Cat de flexibila
este familia referitor la aceste criterii?
Evaluarea tatalui adoptiv
Cadrul familial privit din punct de vedere al relatiilor si dinamicii familiale;
experinete semnificative din copilarie si perioada de maturitate; relatii cu parinti,
frati, surori si alti oameni.
Climatul vietii de familie in perioada copilariei, adolescentei; cum s-au
manifestat sentimentele?
Descriere fizica si a personalitatii.
Pregatirea (studii).
Ocupatia de baza si un istoric al activitatii profesionale; stabilitatea slujbei
actuale.
Cazier judiciar.
Evaluarea mamei adoptive
Cadrul familial privit din punct de vedere al relatiilor si dinamicii familiale;
experinete semnificative din copilarie si perioada de maturitate; relatii cu parinti,
frati, surori si alti oameni.
Climatul vietii de familie in perioada copilariei, adolescentei; cum s-au
manifestat sentimentele?
Descriere fizica si a personalitatii
Pregatirea (studii)
Ocupatia de baza si un istoric al activitatii profesionale; stabilitatea slujbei
actuale. Cazier judiciar

4
Relatii maritale
- Relatiile înainte de casatori.
- Data casatorii.
- Cum au evoluat relatiile intre soti; schimbari intervenite pe
parcursul anilor.
- Cum au rezolvat perioadele de stres, conflict, schimbare.
- Calitatea comunicarii intre parteneri.
- Compatibilitatea rolurilor.
- Perioadele de recreare/vacantele si le petrec împreuna/separate
- Discutie aprofundata si evaluarea unor eventuale casatorii sau
divorturi anterioare.
Copii in familie
Descriere a dezvoltarii si a personalitatii copilului/copiilor.
Relatiile acestora cu parintii/fratii/colegii
Nivelul educatiei/rezultatele scolare
Hobby-uri, interes pentru o anumita activitate.
Atitudinea copiilor fata de planurile de adoptie.
Experienta de parinte/experienta lor cu alti copii
Ce stiu despre meseria de parinte
Diverse teorii legate de cresterea si educarea copiilor
Metode de a impune disciplina; diferite experinete din propria copilarie
Relatiile actuale intre parinti si copii
La ce fel de activitatea participa împreuna cu copiii lor
Starea de sanatate
Un istoric al starii de sanatate pentru fiecare membru al familiei
In cazul unde sunt probleme de sanatate, stie cel care solicita adoptia cum sa
rezolve respective problema,
este constient de faptul ca adoptia poate agrava o anume problema de sanatate?
Starea materiala
Venitul anual, economii, alte bunuri materiale
Datori, rate
Cum reusesc sa-si gospodaresca veniturile (bugetul familiei)
Daca au asigurari medicale
Religie
Ce cred despre religie si ce religie practica
Cum considera valorile spirituale, materiale, statutul social
Daca se duc la biserica in mod regulat, daca sunt implicati in activitatea ale
bisericii
Asteapta din partea copilului adoptat sa preia practica confesionala a familiei in
cazul in care copilul este mai mare si apartine unei alte confesiuni religoase?

5
Familia si comunitatea
- Descrierea casei
- Descrierea comunittii
- Ce ofera comunitatea pentru educatia si îngrijirea sanatatii
- Compozitia etnica a comunitarii
- Atitudinea comunitarii fata de persoane provenind din etnii si
culturi diferite
- Mai exista si alte familii adoptive in comunitate?
Rezumat si recomandari
Ø Un rezumat ala caracteristicilor solicitantului care-i confera sau nu dreptul
de a adopta un copil
Ø Descrieti tipul de copil pentru care familia primeste aprobarea (vârsta, sex,
stare de sanatate etc.)
Ø Daca credeti ca familia poate adopta un copil de vârsta mare sau cu un
anume handicap, dati motivele pentru care sustineti aceasta optiune.
Matching-ul dintre copil si familia adoptiva
Ø Matching-ul reprezinta procesul de selectare a celei mai potrivite familii
pentru îndeplinirea nevoilor copilului eligibil pentru adoptie. Asistentul social
realizeaza matching-ul, furnizând in acelasi timp informatii familiei de ordin
general: motivul pentru care copilul se afla in unitatea de ocrotire sau in
plasament si perioada, starea de sanatate a copilului, nivelul actual de dezvoltare
din punct de vedere fizic, cognitive, social si emotional, rutina zilnica etc. Dupa
obtinerea acestor prime informatii familia poate decide daca se hotareste sau nu
pentru copilul respective in functie de nevoile si flexibilitatea acesteia.
Încredintarea copilului in familia adoptiva
Ø Plasarea reprezinta transferul efectiv al copilului din unitatea de ocrotire
sau de la asistentul maternal in sanul familiei adoptatoare. Încredintarea este
stabilita de catre instanta de judecata ,pentru o perioada de 90 de zile la
propunerea Comisia pentru Protectia Copilului, unde si are domiciliul copilul
aflat in dificultate. SI dupa plasarea efectiva a copilului, familia adoptiva este
încurajata sa pastreze o legatura strânsa cu serviciul public specializat si cu
asistentul social din cadrul programului de adoptie, care va urmari plasamentul
pana la finalizarea procesului de adoptie.
Supervizarea plasamentului
Ø Supervizarea plasamentului implica o atentie permanenta asupra cazului,
asistentul social urmarind acomodarea reciproca a copilului si familiei, evolutia
psio-sociala a copilului in noul sau camin precum si schimbarile intervenite in
evolutia cazului.
Responsabilitatile familiei adoptive
Responsabilitatile familiei adoptive sunt urmatoarele:
· sa colaboreze cu asistentul social pentru buna desfasurare a procesului de
adoptie;
· la constientizeze ca II revin responsabilitatea de parinte;

6
· sa ia la cunostinta si chiar sa verifice datele despre starea de sanatate a
copilului;
· sa raspunda nevoilor copilului legate de cresterea si educarea sa;
sa mentina un climat sanatos pentru protectia copilului.
Alte aspecte importante in adoptie
Sunt putine cazuri in România in care o adoptie se face in conditiile in care o
familie are copii, in general la baza adoptiei stand mai multe motive si anume:
infertilitatea unuia sau a ambilor parteneri;
vârsta înaintata a mamei si posibilitatea aparitiei unor probleme genetice;
soti la a doua casatorie, care chiar daca au un copil dintr-o casatorie
anterioara si doresc un copil împreuna;
doresc sa aiba urmasi;
sa ajute un copil orfan sau abandonat;
din motive religioase etc.
In putine cazuri de familii adoptive se întâmpla ca dupa încheierea unei adoptii,
parintii sa-si doreasca un al doilea copil adoptat. Acest fenomen are o explicatie
mai mult administrativa, deoarece procedura de adoptie este lunga si anevoioasa
si II sperie pe cei mai multi parinti adoptatori.
Sunt insa si cazuri când dupa adoptia unui copil, familia sa aiba un copil
biologic. In acest caz, ansamblu de sentimente reciproce se modifica prin
aparitia unui nou membru in grupul familial care va face ca primul copil, care
poate fi adoptat sau nu, sa devina frate mai mare. Aceste situatii provoaca
modificari atât asupra copilului cat si asupra parintilor.
Aparitia unui copil biologic, sau doar ideea aparitiei lui, poate provoca deseori
confuzie pentru parintii adoptatori. Ei considera ca nu vor putea iubi la fel de
mult copilul biologic, deoarece acesta apare intr-un momit in care problema
procrearii nu se mai pune, iar copilul pe care si l-au dorit atât de mult este deja
cu ei. Aceste probleme pot fi rezolvate prin consiliere.
Rolul grupului de sprijin
Grup - este un termen utilizat in mod foarte divers, prin atribuirea
acestuia unor ansambluri diferite prin marime, durata, grad de organizare
si de intercunoastere.
Din toate aceste utilizari diverse ale termenului se desprinde totusi un punct
comun si anume acela ca termenul de grup desemneaza mai mult decât un
individ.
Grupul, - este un numar de mai multe persoane, care se gasesc unii
cu altii in relatii de status si rol, stabilite dupa o perioada de timp si care
poseda un set de valori sau norme ce reglementeaza comportarea reciproca,
cel putin in probleme ce privesc grupul.
Fiind vorba de relatii interpersonale (fata in fata), acestea sunt însotite
obligatoriu, de cunoasterea reciproca a membrilor grupului. Liantul grupului îl
constituie interrelatiile, mai exact densitatea lor si telul comun, care au ca
rezultat coeziunea grupului. Astfel, modelul coeziunii, se verifica in cazul

7
grupurilor mici cum sunt cele ale familiilor adoptive, care desfasoara relatii fata
in fata, însotite de cunoastere reciproca, rezultând relatii de interactiune,
influenta si atractie, mediata de activitatea comuna, respectiv telul comun.
necesitatea reala a unui astfel de grup. O astfel de familie adoptiva se
autoizoleze, si schimba locul de munca sau locuinta sau chiar orasul, pentru a
ascunde cat mai bine faptul ca au adoptat un copil. In general aceste familii nu
accepta ideea ca acel copil va trebui sa stie vreodata ca este adoptat.
Recrutarea familiilor adoptive
Recrutarea familiilor adoptive se refera la caile si mijloacele prin care
familiile interesate in vederea adoptarii unui copil pot afla de existenta unui
astfel de program.
Recrutarea implica un program continuu, planificat, organizat, care se
efectueaza atât de câtre asistentul social responsabil cu programul de adoptie
nationala, dar si de intriga retea de asistenti sociali ai serviciului public
specializat sau ai organizatiei.
Recrutarea are ca scop identificarea de familii; telul ei principal este de a asigura
un numar suficient de mare de familii potential adoptive aprobate conform
standardelor legale in vigoare, care sa corespunda nevoilor copiilor eligibili
pentru adoptie.
Pentru recrutarea eficienta a unui numar cat mai mare de potentiale familii
adoptatoare trebuie elaborata o strategie care sa includea folosirea unei
varietatea de metode de recrutare:
Abordarea individualizata sau contactul personal cu familiile este cea mai
eficienta cale pentru a ajuta familiile care doresc sa adopte sa-si identifice
adevaratele nevoi , precum si optiunile cu privire la sexul si vârsta copilului
pentru care familia opteaza.
Asistentii sociali ai serviciului public specializat sau ai organizatiei precum si
familiile adoptive care au parcurs deja procesul de adoptie pot aborda noi familii
individual. Aceste potentiale familii adoptive pot sa fie prietenii lor, colegii sau
vecinii.
Promovarea generala in cadrul comunitarii prin mass-media:
anunturi in ziare, la radio si TV;
distribuirea de brosuri;
postere in locuri strategice;
mediatizarea nevoii de familii adoptive la organizatii si institutii,
precum si intre Directiile Judetene sau de Sector pentru Protectia Drepturilor
Copilului sau intre centrele si filialele organizatiei.
O alta cale de recrutare de familii adoptive o reprezinta organizarea de
conferinte despre adoptia nationala care sa prezinte programul de adoptie
nationala in fata potentialelor familii adoptive. Este de dorit sa existe o
regularitate a programarii acestor conferinte (lunar, bilunar, sau ori de cate ori
este necesar).

8
Recrutarea de familii este o etapa dificila care presupune responsabilitate dar,
printr-o atenta si serioasa selectie, se poate ajunge la rezultate pozitive.

5.Ioan Vida,Drepturile omului în reglementări internaţionale,EdituraLuminaLex,Bucureşti,1999,pp.90-93

9
 Bibliografie

1. Dan Lupaşcu,„Dreptul familiei”,EdituraRosetti,Bucureşti, 2005, pp.56-60.

2..V. Duculescu,Protecţia juridică a Drepturilor Omului,EdituraLumina Lex, Bucureşti,

1998 ,pp.34 -36 .

3. Corneliu Turianu,Răspunderea juridică pentru faptele săvârşite

deminori,EdituraContinentXXI, Bucureşti, 1995,pp.65-70.

4. Sorin M. Rădulescu,Sociologia problemelor sociale ale vârstelor,Editura Lumina

Lex, Bucureşti,pp.81-84.

5.Ioan Vida,Drepturile omului în reglementări internaţionale,EdituraLumina Lex,

Bucureşti, 1999,pp.90-93 .

10