Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
The paper approaches some aspects of the visual ethno-anthropological research, pleading
for the autonomy of the visual languages, i.e. photo and video. No discourse is annex of
another, each of them has a distinct epistemological status, which has to be assumed and
valorized by the researcher. For the ethnologist / anthropologist, it is very important not
only to controll the morphology of each visual method of ethnographical description
(photo or video field documentation / research), but also its syntax, at the level of the
photo or video editing (photo or video ethnographical / anthropological documentary),
which has to become an autonomous discourse, which can even deprive of an auxiliar
verbal discourse.
Then, there are to be made some distinctions at the level of the fictional status of
each discourse, due to the epistemic condition of the visual languages: each visual
ethnographical discourse, photo or video, has many degrees of fictionalization,
especially in the fictional intentionality of the author. There is no zero fictional degree,
this is an illusion. But each anthropologist has to choose and to generate his own
fictional syntax, according his cognitive intentions.
Fără a avea intenţia unei prezentări sistematice, studiul de faţă vizează configurarea
teoretică a situs-ului epistemic al video-documentarului antropologic (Barna 1971/II: 519-
600), prin comparaţie cu fotografia etnologică (Faeta 1998: 25-56, 57-79).
Ascultarea unei înregistrări pe o bandă magnetică din Arhiva de Folclor e însoţită
adesea de senzaţia de-a dreptul necromantică: parousia umană se produce strict prin
intermediul vocii, iar încercarea etnologului de a-şi imagina figura “informatorului” şi
contextul înregistrării se izbeşte de această absenţă. Ascultarea unei benzi are ceva din
inconsistenţa şi misterul teatrului radiofonic, în care absenţa imaginii trebuie compensată prin
imaginaţia ascultătorului. Fotografia face un pas mai departe, îngheţând clipa într-o prezenţă
fracturată. Rămasă stingheră, din varii motive, mai ales economice, o poză, oricât ar fi de
reuşită din punct de vedere tehnic şi estetic, izbeşte în primul rând prin fragmentaritate şi prin
insuficienţa ei. Abia un montaj fotografic (care să surprindă toate etapele unui ceremonial sau
o gamă întreagă de expresii în cazul unui povestitor) iese din această aporie a limitelor
158 ORMA. Revistă de studii etnologice şi istorico-religioase
1
În ultimă instanţă, diferenţa dintre fotografia etnografică, respectiv fotomontajul etnologic şi
videodocumentarul etnografic e cea dintre limbajul poetic şi cel narativ. Imaginea fotografică are un caracter
sintetic, în vreme ce imaginea video este mai degrabă analitică.
2
În 1874, astronomul J. Janssen fotografia o serie de 48 de imagini succesive (trecerea planetei Venus prin faţa
Soarelui) cu ajutorul “revolverului fotografic” (ap. Corciovescu, Râpeanu 1989: 12)
3
Fotograful englez E.Muybridge obţinea în 1877 primele reuşite în fotografia instantanee a cailor în galop
(prin expunerea 1/1000 sec.) şi, în 1880, a reuşit să analizeze mişcarea cu ajutorul fotografiei, realizând
totodată primele proiecţii publice, “care nu mai sunt poze succesive reconstituind o mişcare, ci imagini animate
reproducând exact imaginea înregistrată” (Corciovescu, Râpeanu 1989: 12)
4
Reynault perfecţionează praxinoscopul, brevetat în 1877, creând praxinoscopul-teatru (1879) şi, ulterior,
praxinoscopul de proiecţie (Corciovescu, Râpeanu 1989: 12)
5
Fiziologul E. J. Marey studiază zborul păsărilor cu “puşca fotografică” (1882), analizând apoi mişcarea prin
metoda cronofotografică, îndeosebi prin utilizarea benzilor de hârtie sensibilă (1883-1888). El e primul care
realizează analiza mişcării pe o bandă fotosensibilă, cu rezultate fotografice bune. (Corciovescu, Râpeanu
1989: 12)
6
“Cinematograful ca spectacol şi succesul său zgmotos (din perioada fraţilor Lumière – n.n.) a făcut să se uite
importanţa filmului pentru cercetarea ştiinţifică.” (Le role du cinéma en Ethnographie, în “La Nature”,
59/1931, p. 305 – ap. Faeta 1998: 103).
Nr. 3 (2005): Paganalia. Aspecte ale calendarului popular festiv 159
importante pentru stocarea arhivistică, cu atât mai mult cu cât acum trăim o perioadă de
transformări intense ale vieţii rurale şi de crepuscul definitiv a ceea ce etnologia numeşte
cultura ţărănească tradiţională. Actualmente, aceasta se află într-un proces avansat de
aculturaţie, care finalizează dispariţia unor forme de viaţă culturală specifice unei lumi care a
constituit emblema acestui spaţiu mai mult de un mileniu. Iar martorii acelei lumi mor şi
mărturiile lor trebuie să fie stocate pentru memoria colectivă, cu atât mai mult cu cât la nivelul
transmiterii culturale au avut loc o serie de discontinuităţi între generaţiile vârstnice şi cele
tinere, care nu mai sunt interesate de asumarea şi perpetuarea acelor valori considerate drept
tradiţionale, şi care sunt acum taxate drept irelevante şi desuete. Or, în acest proces de stocare
de date, antropologia vizuală poate şi trebuie să joace un rol crucial, chiar dacă stadiul actual
al acestei discipline în România, cel mai adesea lipsit de profesionalism, nu permite decât
arareori valorificarea datelor etnologico-vizive în filme cu caracter spectacular. În această
etapă a investigaţiei survine încă un proces, şi anume trecerea imaginilor filmate de pe
suportul benzii magnetice analogice (videocaseta) pe un suport digital mai puţin perisabil
(DVD-ul), sau stocarea directă a acestora într-o arhivă vizuală digitală (pe casete miniDV
(Faeta 1998: 119-142).
Montarea imaginilor filmate pe cât posibil în timp real devine astfel instrumentul fundamental
prin care timpul şi spaţiul real sunt convertite în coordonate cronotopice proprii lumii filmice;
nici-o imagine nu poate fi elaborată în afara unui câmp cronotopic şi, prin urmare, “diferitele
câmpuri cronotopice fondează diferite viziuni şi forme de reprezentare” (Faeta 1998: 106);
problema relaţiei dintre creaţia de imagini şi cadrul spaţio-temporal a fost amplu tratată de
fenomenologia franceză (Sartre şi Merleau-Ponty). După M. Merleau-Ponty, “filmul nu e o
sumă de imagini, ci o formă temporală”; “sensul unei imagini depinde deci de cele care o
preced în film: succesiunea lor creează o realitate nouă, care nu este cea a simplei sume a
elementelor utilizate” (Merleau-Ponty: 183). Montajul face posibilă redispunerea imaginilor
într-o libertate absolută, prin contexte semnificative şi prin strategii comunicative auctoriale.
El alterează astfel cei doi vectori ai cunoaşterii etnografice şi antropologice, respectiv timpii
de desfăşurare şi modurile de survenire a evenimentului (Faeta 1998: 107).
Fotografia poate exprima în detaliu modurile faptului/evenimentului etnografic, în vreme ce
înregistrarea video redă timpii săi reali şi sincronia lor cu modurile (Faeta 1998: 107). Odată
cu aparatura video (video-player şi video-recorder), a devenit posibilă şi conjuncţia dintre
viziunea ştiinţifică şi limbajul cinematografic, graţie unui nou raport cronotopic cu realitatea şi
a posibilităţii de a reproduce durata exactă a evenimentului etnografic, a reducerii ponderii
ficţionale şi a simplificării montajului şi, la nivelul receptării, prin anularea condiţiei
spectaculare, a statutului pasiv şi cvasi-hipnotic al consumatorului de cinema. Acum camera
video poate fi menţinută cu discreţie (date fiind dimensiunile ei tot mai reduse) şi în mod
continuu (în virtutea costurilor relativ accesibile ale casetelor) pe terenul de cercetat, putându-
se surprinde planurile-secvenţă exacte ale realităţii, urmărind mai mult timpii decât modurile
şi evitând montajul. Materialul filmat poate fi proiectat şi ca atare, neprelucrat, ca document
credibil al realităţii reprezentate, care poate fi analizat în succesiunea obişnuită a faptelor,
văzut şi revăzut cadru cu cadru. Video-ul şi, mai mult decât acesta, computerul (ca staţie
grafică) devin astfel indispensabile cercetării etnografice şi antropologice, în special în
documentare, în arhivare, în consultarea intermedia şi în restituirea analitică a datelor (Faeta
1998: 108). Instrumentarul video pare să răspundă întru totul tensiunii polare care subîntinde
cunoaşterea antropologică (prinsă între subiectivitatea observaţiei şi exigenţa unei obiectivităţi
intangibile), datorită caracterelor sale de bază: “ochiul electronic continuu, puterea conotativă
redusă, aura rece şi puţin seducătoare a imaginilor”, postulatul “auctorialităţii externe”,
asumarea interpretării şi renunţarea la hipnotismul cinematografic (Faeta 1998: 109).
160 ORMA. Revistă de studii etnologice şi istorico-religioase
7
A se vedea, în acest sens, teoriile ficţionalului şi ale semanticii lumilor posibile la Pavel 1993.
8
A se vedea cercetarea antropologico-vizivă (finanţată de RAI-Servizio), realizată de o echipă de etnografi şi
antropologi (Luigi Lombardi-Satriani, Francesco Faeta, Marinela Boggio, Mariano Meligrana, Vito Teti), pe
parcursul a doi ani (1979 şi 1980), în satul Ragonà din sudul provinciei Catanzaro (Faeta 1998: 111-116).
Nr. 3 (2005): Paganalia. Aspecte ale calendarului popular festiv 161
9
A se vedea documentarele folcloristice de la TVR, construite pe calapodul ideologic al “Cântării României”
din anii ‘80 sau bazate de reconstituiri de ceremonialuri, cu punere în scenă, îmbrăcarea ostentativă a actanţilor
în port naţional şi gesticulaţie mecanică, vizibil falsă.
Nr. 3 (2005): Paganalia. Aspecte ale calendarului popular festiv 163
Bibliografie
Barna, Ion, 1971, Lumea filmului, vol.II, Editura Minerva, Bucureşti, 1971, pp. 519-600
(Filmul documentar)
Barthes, Roland, 1988, Uscendo dal cinema, tr.it., în “Il brusio della lingua. Saggi critici”, IV,
Einaudi, Torino, pp. 355-359.
Cirese, A. M., 199715 (1973), Cultura egemonica e culture subalterne. Rassegna degli studi
sul mondo popolare tradizionale, Palumbo editore, Palermo.
Corciovescu, C., Râpeanu, Bujor T. (coord.), 1989, Secolul cinematografului. Mică
enciclopedie a cinematografiei universale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Crawford, P. J., Turton, D. (ed.), 1990, Film as Etnography, Manchester University Press,
Manchester.
Dumbrăveanu, Ecaterina, 2005, O istorie a filmului documentar românesc. Pionierii, în
“Magazin istoric”, nr. 6 (459), iunie 2005, pp. 42-44 şi O istorie a filmului documentar
românesc. Războiul, ibid., nr. 7 (460), iulie 2005, pp. 87-89 (http://magazinistoric.itcnet.ro).
Faeta, Francesco, 1998, Strategie dell’occhio. Etnografia, antropologia, media, FrancoAngeli,
Milano,
pp. 25-56 (La realtà è prodotto della più sublime immaginazione. La fotografia come prova
nelle scienze antropologiche), 57-79 (Strategie dell’occhio. Sul metodo nella fotografia
etnografica).
Faeta, Francesco e Ricci, Antonello (a cura di), 1997, Lo specchio infedele. Materiali per lo
studio della fotografia etnografica in Italia, Documenti e Ricerche del Museo Nazionale delle
Arti e Tradizioni Popolari, Roma.
Loizos, P., 1993, Innovation in the Ethnographic Film: from innocence to self-consciousness
1955-1985, Manchester University Press, Manchester.
Merleau-Ponty, Maurice, 1965, Fenomenologia della percezione, tr.it., Il Saggiatore, Milano,
Merleau-Ponty, Maurice, 1989, L’occhio e lo spirito, tr.it., SE, Milano.
Merleau-Ponty, Maurice, 1993, Il visibile e l’invisibile, tr.it., Bompiani, Milano,.
Merleau-Ponty, M., [s.a.], Il cinema e la nuova psicologia, tr.it., în “Il corpo vissuto”, Il
Saggiatore, Milano.
Morin, Edgar, 1982, Il cinema o l’uomo immaginario, tr. it., Feltrinelli, Milano.
Pavel, Toma, 1993, Lumi ficţionale, tr.ro., Editura Minerva, Bucureşti.
Rollwagen, J. R., 1988, Anthropological Filmmaking. Anthropological Perspectives on the
Prodution of Film and Video for general Public Audiences, Visual Anthropology-Center for
Visual Communication, Mifflintown.
Sartre, Jean-Paul, 1940, L’imaginaire. Psychologie phénoménologique de l’imagination,
Gallimard, Paris.
Sartre, Jean-Paul, 1962, L’immaginazione, Bompiani, Milano.
Sartre, Jean-Paul, 1976, Immagine e coscienza. Psicologia fenomenologica
dell’immaginazione, tr.it., Einaudi, Torino.