Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Utilizarea Pesticidelor in Pepiniere
Utilizarea Pesticidelor in Pepiniere
Forma de absorbţie. Fierul este absorbit din sol ca ioni ferici Fe 3+, mai puţin
feroşi Fe2+. Capacitatea de a solubiliza Fe depinde de pH-ul din jurul rădăcinii.
Speciile care elimină OH- alcalinizează mediul, fiind considerate ineficiente, de
exemplu cerealele şi ierburile. Speciile care acidifică solul şi secretă substanţe
reducătoare solubilizează Fe, fiind considerate eficiente, de exemplu tomatele.
Prezenţa în plante. Plantele au diferite mecanisme de a solubiliza şi asimila Fe.
Gramineele elimină fitosiderofori (purtători de Fe) care transportă Fe 3+ în rădăcini.
Fe3+ este redus în celule pentru a fi introdus în macromolecule organice sub acţiunea
nitratreductazei. La dicotiledonate, Fe3+ din rizosferă este chelatat şi transportat în
membrană unde este redus cu participarea ATP-azei
Fierul intră în componenţa unor enzime ale respiraţiei, de exemplu citocromi,
citocromoxidază, catalază, peroxidază şi ale fotosintezei, de exemplu citocromi şi
ferredoxină.
Acţiuni specifice. În plante fierul participă la transferul de electroni în respiraţie
şi fotosinteză prin trecerea:
-e-
Fe2+ Á Fe3+
+e-
-e-
Cu+ Á Cu2+
+e-
Cuprul stimulează biosinteza clorofilei, fotosinteza plantelor şi intensifică
metabolismul energetic. Cu stimulează procesele de fructificare, având rol important
în menţinerea viabilităţii polenului. De asemenea, măreşte conţinutul de acid ascorbic
al plantelor şi favorizează rezistenţa la condiţiile de stress. Fenolazele cu Cu şi lacaza
favorizează procesul de lignificare prin oxidarea acidului para - cumaric, un
precursor al biosintezei ligninei.
Simptome de carenţă şi exces. Carenţa de cupru produce la plante arsuri sau
cloroze pe frunzele tinere şi împiedică înflorirea şi fructificarea.
Carenţa de Cu a fost semnalată în special la cereale şi pomi. La cereale, deficienţa
Cu se manifestă prin răsucirea frunzelor, oprirea creşterii tulpinii şi perturbarea
formării spicului. La pomi, lăstarii tineri au frunze cu margini arse sau clorozate, iar
înflorirea şi fructificarea nu au loc.
După gradul de sensibilitate la Cu, plantele de cultură pot fi:
- sensibile, de exemplu grâul, orzul, ovăzul, secara;
- cu pretenţii moderate, de exemplu inul, cânepa, bumbacul;
- indiferente, de exemplu cartoful (Milică şi colab., 1982).
Excesul de cupru este toxic.
Zincul. Prezenţa în plante. Zincul intră în componenţa unor enzime, de exemplu
dehidrogenaza acidului glutamic, alcool-dehidrogenaza, dehidrogenaza acidului
lactic, dipeptidaza, carboxipeptidaza şi ARN-polimeraza.
Acţiuni specifice. Enzimele care conţin Zn participă în procesul de respiraţie şi de
biosinteză a clorofilei, a proteinelor şi a acizilor nucleici.
Asupra unor enzime cum sunt fosfataza alcalină şi acidă, Zn are o acţiune similară
Mg2+ şi Mn2+, activând legarea lor de substrat. De asemenea, Zn activează enzimele
respiraţiei peroxidaza şi catalaza.
În funcţie de sensibilitatea la carenţa Zn, plantele de cultură pot fi:
- sensibile, de exemplu porumbul, floarea soarelui, fasolea, soia, viţa de vie;
- cu pretenţii moderate, de exemplu cartoful, sfecla de zahăr, tomatele;
- indiferente, de exemplu mazărea.
Zn favorizează procesul de creştere prin stimularea biosintezei triptofanului,
aminoacid considerat precursor al auxinei. De asemenea, sporeşte rezistenţa plantelor
la stress prin mărirea vâscozităţii protoplasmei, pe baza creşterii conţinutului de apă
legată.
Simptome de carenţă şi exces. În carenţa zincului, plantele lemnoase îşi încetinesc
creşterea, frunzele rămân mici şi sunt clorozate.
De asemenea, în lipsa Zn este perturbat procesul de înflorire.
Carenţa Zn reduce activitatea enzimelor respiraţiei, de exemplu catalaza,
peroxidaza şi citocromoxidaza. Corectarea carenţei de Zn se poate face prin stropiri
foliare sau administrarea în sol sub formă de chelat.
Excesul de zinc este toxic, se manifestă prin cloroza plantelor.
Manganul. Prezenţa în plante. Manganul intră în plante în componenţa unor
enzime, de exemplu dehidrogenaze şi reductaze.
iar acizii organici provin din respiraţia rădăcinilor. Reacţiile de solubilizare sunt de
tipul:
Tot prin acţiunea CO2 are loc trecerea ionilor feroşi şi manganoşi bivalenţi în
bicarbonaţi solubili:
Bicarbonaţii sunt instabili şi trec în hidroxizi, care în reacţie cu acizii din soluţia
solului formează săruri solubile.
- o parte (cationul NH4+ şi anionii NO3-, SO42-- sau PO43-) sunt utilizaţi în celulele
rădăcinii la sinteza unor substanţe organice, de exemplu aminoacizi, citochinine etc;
- o parte, mai ales cationii sunt transportaţi din parenchimul cortical al rădăcinii
în cilindrul central, şi anume în vasele de lemn şi sunt antrenaţi odată cu seva brută în
sens ascendent, spre centrele de utilizare metabolică din organele aeriene.
Transportul elementelor minerale prin celulele parenchimului cortical se face în
sens radial pe trei căi:
- calea apoplastică, prin difuziune simplă în apoplast şi pereţii celulari, circulaţia
apoplastică fiind împiedicată la nivelul endodermului de benzile lui Caspary
impregnate cu suberină.
Între soluţia din apoplast şi soluţia solului este un contact direct, iar schimbul
dintre acestea se face prin difuziune. În cazul rădăcinii, absorbţia activă a substanţelor
prin plasmalemă, în celulă, determină diluarea soluţiei din apoplast şi, ca urmare,
difuzia substanţelor din soluţia solului spre acesta.
- calea simplastică, prin plasmodesme;
- calea transmembranară prin membranele plasmatice care se realizează la nivelul
protoplasmei celulare, atât din parenchimul cortical, cât şi din endoderm, până la
celulele parenchimului lemnos ce însoţeşte vasele lemnoase din cilindrul central.
La nivelul endodermului, acest transport este favorizat de prezenţa celulelor de
pasaj, cu pereţii neîngroşaţi. Benzile lui Caspary au rolul de a menţine sensul
centripet al transportului, împiedicând ieşirea ionilor din cilindrul central, conform
gradientului de concentraţie.
Vasele de lemn din cilindrul central sunt elemente moarte, iar xilemul este
considerat o parte din apoplast. Transportul ionilor din simplast în apoplast se face
printr-un mecanism de absorbţie activă. Deoarece concentraţia ionilor din apoplastul
cilindrului central este mai ridicată decât în scoarţa înconjurătoare, se presupune că
acumularea împotriva gradientului de concentraţie se face prin procese de transport
activ, transmembranar.
Transportul elementelor minerale prin protoplasma celulelor parenchimului cortical
al rădăcinii se face în mod activ, iar prin membranele acestora în mod pasiv, prin
fenomenele fizice de adsorbţie, schimb ionic şi difuziune.
Ascensiunea elementelor minerale în curentul sevei brute prin vasele de lemn se
efectuează în mod pasiv datorită forţei motrice superioare determinată de transpiraţia
frunzelor.
Prin vasele de liber circulă elementele minerale în curentul de reutilizare, de la
organele bătrâne, spre organele tinere în perioadele cu cerinţe nutritive ridicate.
1.2. Obiecte şi condiţii de cercetare.
2010 - 1,9 6,6 10,6 14,8 19,6 20,6 21,8 14,9 11,3 5,1 1,7 10,6
1,2
2011 - 1,4 3,6 11,0 15,4 20,2 22,5 20,6 16,4 10,9 6,3 -0,6 10,6
1,1
Media -
1,8 4,9 10,4 15,7 19,9 22,0 21,2 15,4 10,8 5,0 0,8 10,5
lunară 1,5
Lunile Media
Anul
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII anuală
2009 26,5 9,9 39,1 77,5 112 32,2 60,6 17,2 42,9 86,4 19,2 74,0 598,1
2010 32,2 39,7 62,6 1,8 38,1 26,3 42,1 17,5 13,0 46,4 4,0 29,2 352,9
Media
38,1 29,3 60,1 41,9 60,3 34,7 40,0 53,7 27,6 47,7 25,6 41,9 500,7
lunară
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
1. Aplicarea microelemenetelor pentru stimularea răsăririi puieţilor în pepinieră:
Tratarea seminţelor cu soluţii de microelemente înainte de semănare poate stimula
răsărirea puieţilor şi poate duce la sporuri însemnate la numărul de puieţi răsăriţi.
Astfel, la pin silvestru s-au obţinut sporuri de 20—30% prin aplicarea
microelementelor faţă de martorul la care seminţele sau tratat cu apă. Cele mai bune
efecte s-au obţinut la timpi de tratare de 12 ore şi concentraţii mici, mai ales în cazul
sulfatului de cupru, a boraxului şi a sulfatului de zinc.
La molid răsărirea a fost stimulată în special de tratamentele cu cobalt, molibden,
cupru şi timpii de tratare de 12 ore.
2. Aplicarea microelementelor pentru stimularea creşterii puieţilor.
La aprecierea influenţei microelementelor asupra creşterii puieţilor s-a luat în
considerare variaţia greutăţii uscate a lor. Evident că, această influenţă se relevă
numai separînd efectul apei, deci făcînd comparaţie cu rezultate obţinute la martorul
apă. Au rezultat următoarele: Tratarea seminţelor înainte de semănare influenţează
gretatea uscată a puieţilor în primul an. La toate speciile influenţa microelementelor
asupra acumulării de substanţă uscată, se resimte, în special, în a doua parte a
sezonului de vegetaţie, mai ales în perioada de lignificare a puieţilor şi de pregătire a
lor, pentru iarnă.
La pin silvestru au avut influenţă pozitivă în special tratamentele
timp de 12 ore cu borax, sulfat de mangan şi sulfat de cupru. Efectele
favorabile ale microelementelor se menţin şi în al doilea an, reflectîndu-se în
greutatea uscată a puieţilor de 2 ani.
La molid, influenţează în special timpii de tratare de 24 ore, iar efectul cel
mai bun s-a obţinut prin tratarea seminţelor cu clorură de cobalt. Avantajele
din primul an se menţin în al doilea şi chiar în al treilea an.
3.Variaţia specifică la aplicarea microelementelor. După cum rezultă din concluziile
prezentate mai sus, fiecare specie reacţionează diferit la aplicarea microelementelor,
atît în ceea ce priveşte substanţele ce se folosesc, cît şi dozele, timpii de tratare şi
modalităţile de aplicare. Această variabilitate specifică este la rîndul ei influenţată de
condiţiile pedoclimatice generale şi mai ales de condiţiile meteorologice ale anului
respectiv. Acest din urmă aspect are mai puţină importanţă cînd se lucrează cu
seminţe tratate cu soluţii de microelemente, dar influenţează în mare măsură
rezultatele aplicării microelementelor prin stropiri pe aparatul foliaceu.