FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

PROGRAM MASTER: MENTORATUL ÎN EDUCAŢIE

AN II

PERSPECTIVE COMPARATIVE ALE EDUCAȚIEI

Profesor Conf. Univ. Dr. Diana Csorba
Masterand: Feier Liliana Cerasela

ANALIZĂ COMPARATIVĂ A DOUĂ SISTEME EDUCAȚIONALE PRIVIND

MANAGEMENTUL CALITĂȚII PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Demersul cercetării s-a concentrat pe constatarea faptului că în sistemul educațional românesc se

pune un accent pronunțat -începând de la clasele primare, până la învățământul universitar- pe
acumularea de foarte multe cunoștințe teoretice. Există din ce în ce mai multe posibilități de stocare și
accesare rapidă a informației, motiv pentru care ar trebui ca procesul educațional românesc de
predare/învățare să țină seama de vocație și de dezvoltarea capacității elevului și a studentului de a găsi
și aplica aceste informații, nu de a le memora. Această problemă atrage după sine o alta și anume
fenomenul învățământului paralel. Acesta se dezvoltă încă din perioada gimnaziului și este justificat,
pe de o parte, de faptul că elevii, datorită faptului că au de memorat prea multe informații la materiile
secundare, au nevoie de ore suplimentare pentru a reuși să promoveze examenele ce îi așteaptă, iar pe
de altă parte, de faptul că profesorii au venituri mici. Şcolile nu au sisteme eficiente de evaluare a
performanţ ei pentru a putea răsplăti rezultatele învăţ ării, pentru evaluarea sau îmbunătăţ irea
performanţ elor profesorilor. Profesorii nu sunt răsplătiţ i pentru participarea lor la management, prin
urmare, atâta vreme cât nu există stimulent, iar oportunităţ ile rămân inexistente, atât profesorii cât ş i
administratorii vor fi puţ in afectaţ i de descentralizare. Astfel s-a ajuns la un fenomen de învățământ
paralel prin intermediul căruia copiii finanțează profesorii în virtutea acestor meditații particulare.
 Problema investigată – Analiză comparativă a două sisteme educaţionale din
România şi Finlanda din persepctiva calității procesului de învățare– cercetare
comparativă

Obiectivele cercetăriilor comparative inițiate au gravitat în jurul unor probleme specifice,

precum:
1. Stabilirea aspectelor legislative care determină caracterul procesului de predare/învățare
din Europa.
2. Descrierea procesului de predare/învățare prin intermediul realizării unor studii de caz
reprezentative.
3. Realizarea comparaţiei între două sisteme educaționale europene, prin evidenţierea
asemănărilor şi deosebirile dintre ele.
Ipoteze preeliminare:
1. În urma încheierii un process educațional, absolvenții nu pot folosi aproape la nimic
cunoștințele dobândite. În schimb, aceștia iau contact cu mediul economic real, acolo unde
constată că trebuie să facă cu totul altceva față de ceea ce au învățat în școală.
2. Procesul educațional nu ține cont de tendințele și proiectele viitoare de dezvoltare pe termen
lung.
3. Profesorii sunt de acord că lipsa banilor este un minus atât pentru motivarea lor profesională,
cât și pentru dezvoltarea calității eucației.

Metodologia utilizată a valorificat:

- analiza de conţinut: studiul documentelor legislative, a datelor oferite de platforma
politicilor naționale EURYDICE, traducerea, analiza de text
- analiza celor două sisteme: cantitativă și calitativă a datelor și metoda comparativă.

Metoda comparaţiei presupune parcurgerea celor patru nivele ale actului comparativ:
descrierea, interpretarea, juxtapunerea şi comparaţia.
 1.Descrierea
Chiar dacă România și Germania sunt două țări europene, acestea se deosebesc între ele în foarte
multe aspecte, chiar și cel al educației.

a) Sistemul de învățământ românesc

Încă de la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un
continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat. În afară de sistemul oficial
de școlarizare, la care s-a adăugat recent și sistemul privat echivalent, mai există și un sistem de
meditații, semi-legal și informal. Meditațiile sunt folosite de cele mai multe ori în timpul liber ca
o pregătire pentru diferitele examene, care sunt în mod notoriu dificile. Meditațiile sunt larg
răspândite, iar acestea pot fi considerate ca o parte din sistemul de învățământ. Meditațiile
existau și chiar prosperau în timpul regimului comunist.

Sistemul de învățâmânt din România este un subsistem al sistemului social global. El

prezintă la intrare exigențele sociale contemporane privind educația tinerei generații, ale
pregătirii forței de muncă și specialiștilor și la iesire – finalitățile, valorizarea și eficiența
instituțiilor de instrucție și educație, obiectivate în „produsul” său specific - oamenii pregătiți,
forță de muncă, specialiștii, capabili să se integreze cu randament și spirit creator în activitățile
social-utile.

Sistemul de învățământ, asemănător educației în general, realizează cele trei funcții

educaționale principale și anume: a) funcția cognitivă, instructiv-educativă și culturală, care-l
formează pe om ca „homo cogitans" (omul care gândește); b) funcția praxiologică, de muncă și
aplicare a cunoștințelor în practică, care-l formează pe om ca „homo faber" (omul care muncește
si creează), și c) funcția etico-axiologică, de valorificare, de evaluare corectă, care-l formează pe
om ca „homo estimans" omul care apreciază, valorizează corect și se comportă demn, civilizat.

b) Sistemul educațional german

Mult timp, sistemul educaţional german a fost considerat drept performant. Îndrumarea
elevilor la finalul claselor primare către şcolile profesionale sau gimnaziu nu a fost contestată
până în 2001, când OECD a prezentat primul studiu PISA, o analiză comparativă a sistemelor
educaţionale. Germania a avut atunci un şoc. Învăţământul federal a primit note alarmant de
mici. În toate domeniile testate - citire, matematică şi ştiinţele naturii - elevii de 15 ani s-au clasat
sub media colegilor din statele industrializate. Un punct extrem de disputat a fost cel referitor la
originea socială a tinerilor ca factor decisiv de influenţă asupra performanţelor şcolare. Copiii
proveniţi din familii de imigranţi au obţinut cele mai slabe calificative la testele din cadrul
analizei internaţionale. Egalitatea de şanse este ca şi inexistentă în învăţământul german. Există o
diferenţiere foarte mare între copiii cu o pregătire slabă, cei de nivel mediu şi elitele.
Diferenţierea aceasta a dus la un sistem educaţional segregat în funcţie de abilităţile copiilor: o
şcoală pentru cei mai slabi (Hauptschule), o şcoală pentru elevii de nivel mediu (Realschule) şi
una pentru elite (Gymnasium), special creată pentru a facilita accesul la o facultate.

Sistemul educațional german se distinge semnificativ de alte sisteme de învățământ, dar

angajează elevii într-o schemă performativă, astfel încât, la absolvire, aceștia să aibă un nivel
academic foarte ridicat. Diferențe de curriculum există între land-urile germane, datorită funcției
de control pe care statele federale o au asupra sectorului educațional.

2.Interpretarea constă în analiza faptelor culese şi descrise, o interpretare explicativă, o

analiză minuţioasă pentru a cunoaşte structura lor intimă.

3.Juxtapunerea este o tranziţie către o comparaţie veritabilă și are o semnificație

calitativă după cum spune Robert Ulich. Elaborată de Rossello, ea constă în a înregistra în
coloane diferite semnele distinctive ale obiectelor de comparat, într-o ordine care să facă posibilă
evidenţierea similitudinilor, asemănărilor şi diferenţierilor.

A.Similitudini între cele două sisteme educaționale comparate:

 Preocuparea pentru educaţia timpurie, care se referă la perioada cuprinsă între câteva luni
şi 6 ani: până la 3 ani este perioada antepreşcolară, iar între 3 şi 6 ani ne referim la
perioada preşcolară;
  Conform legislaţiei în vigoare, învăţământul preşcolar nu este obligatoriu în nici una
dintre cele două ţări comparate, dar în ambele ţări se fac eforturi considerabile pentru
cuprinderea în grădiniţe a unui număr tot mai mare de copii;

 Anul şcolar are aproximativ aceeaşi structură: două semestre despărţite de vacanţe;

 Implicarea activă a părinţilor pentru a intensifica colaborarea dintre școală şi familie;

 Clasele primare durează 4 ani;
 Elevii au posibilitatea de a alege ca la finalizarea clasei a 12-a să susțină examenul de
bacalaureat;

B.Deosebiri între sistemele educaționale din România și Germania

 Prima deosebiră constă în nivelul de educație secundară (gimnaziul, în sistemul

românesc) În Germania, educația secundară are patru tipuri diferite de școli: Hauptschule,
Realschule, Gesamtschule și Gymnasium. Ele sunt menționate după nivelul de capacități
ale elevilor care învață în aceste școli (de la cel mai jos la cel mai înalt).

Hauptschule: este considerată școala pentru copii cu capacităti la un nivel slab. Se face până
în clasa a zecea sau a noua. După absolvirea clasei a zecea, mai multe opțiuni sunt disponibile. În
dependență de interesele pe care le are, elevul poate:
a) să facă un Ausbildung care durează în general trei ani. Aici se combină partea teoretică în
Berufschule (școala profesională) cu partea practică într-o organizație/companie/instituție.
b) să meargă la Gymnasium sau Gesamtschule (echivalentul claselor de liceu în România) timp
de 3 ani pentru a obtine Bacalaureatul (Abitur). Pentru a putea merge la Gymnasium, elevul
trebuie să absolvească clasa a zecea cu o mențiune specială, adică note bune (befriedingend). In
germană aceasta se numește ,,Hauptschulabschluss Typ B/ Hauptschulabschluss mit
Qualifikation zum Gymnasium”.

Realschule: este considerată ca fiind cu un nivel mai înalt decât Hauptschule. Se face pâna în
clasa a zecea. Totuși, nici în Realschule nu poți susține bacalaureatul. Însă, după Reaschule mai
mulți elevi merg mai departe pentru a obține diploma de bacalaureat. În comparație cu
Hauptschule, în Realschule sunt predate mai multe limbi plus un obiect real, unul umanitar și
arta/ muzica.

Gesamtschule: se face până în clasa a treisprezecea. Aici poți obține atât diploma de la
Hauptschule, cât și pe cea din Realschule și Bacalaureatul. În comparație cu alte școli, această
școală are ca scop lucrul cu elevii pe o perioadă mai lungă de timp. Astfel dând posibilitatea
elevului de a avea mai mult timp pentru a-și decide viitorul domeniu profesional în care vrea să
activeze. Din această cauză, deseori în Gesamtschule elevii au lecții și după masă.

Gymnasium: este considerat nivelul cel mai înalt de educație secundară. Echivalentul
Gymnasium-ului este liceul în România. Gymnasium-ul se absolvește dupa clasa a
douasprezecea cu examenul de bacalaureat, adică Abitur.

 Sistemul de notare este diferit de cel din țara noastră. În Germania deseori notele pot fi
exprimate prin cuvinte: sehr gut, adică foarte bine; gut, adică bine; befriedigend, adică
satisfăcător; ausreichend, adică suficient; mangelhaft adică deficient; ungenügend adică
insuficient. Dacă în România notele sunt de la 10 la 1, unde zece este nota cea mai bună,
iar unu este nota cea mai rea, în Germania notele sunt de la 1 la 6, unde unu este nota cea
mai bună iar, 6 este nota cea mai rea.
 Pentru finanţarea educaţiei din România se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele
autorităţilor publice locale, în conformitate cu Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011,
minim 6% din PIB-ul anului respectiv, pentru educaţia din Germania, procentul se ridică
la aproape 10% din PIB.
 În Germania, spre deosebire de România, la sfârșitului claselor primare profesorul
îndrumă elevul spre o școală, în funcție de nivelul dezvoltării lui.
 În clasele mai mari, (liceu) elevii își aleg materiile preferate, pe lângă cele obligatorii care
sunt într-un număr mic comparativ cu cele din România;
 În Germania, programul e de la 8 la 13:30 cu 2 pauze la 10:30 (25 min. de alergat prin
curte) și la 12:30 (45 min. masa la cantină).
 De asemenea, aici nu există teme pentru acasă. Numai dacă n-a reușit să facă în clasă își
ia caietul și termină acasă până la semnul Stop! pus de profesor. În rest li se recomandă să
 citească cărți din biblioteca școlii. După ce termină de citit, intră pe un site, răspund la
niște întrebări și primesc puncte. Copiii cu cele mai multe puncte primesc premii.

Al treilea element al comparației este „România educată”, proiectul national al Președintelui

României care se dorește a fi începutul societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului
bazată pe performanță, muncă, talent, onestitate si integritate. Într-o oarecare măsură, acesta ar
putea face parte din soluția la problemele din sistemul nostrum educațional, identificate mai sus.
Printre obiectivele acestui proiect se enumeră și flexibilitatea materiilor, (tinerii beneficiază de
posibilitatea de a alege o parte a materiilor, activitățile extracurriculare și alte forme de educație
complementare utile), aspect pe care l-am regăsit în sistemul de educație german. De asemenea,
acest proiect este promițător și în pregătirea și formarea cadrelor didactice care vor putea asigura
calitatea procesului educațional.

4. Comparația

Comparativ cu sistemul educațional german, cel din România are atât avantaje cât şi
dezavantaje.

Avantajele încep de la gratuitatea învăţământului obligatoriu şi asigurarea manualelor în

această perioadă, până la sistemul de burse acordate, sistemul de notare şi de examinare finală,
dar şi organizarea orelor de curs. Astfel dacă în România, pe tot parcursul perioadei de
învăţământ obligatoriu resursele bibliografice sunt distribuite gratuit, în Germania nu sunt
asigurate manualele şcolare, astfel încât achiziţionarea acestora revine în sarcina părinţilor.

Faptul că în școlile din România este o pauză de 10 minute după fiecare 50 minute
constituie un avantaj deoarece mintea are nevoie de recreere. În Germania, de la ora 8 până la ora
13.30 sunt doar 2 pauze mai lungi, una pentru recreere iar cealaltă pentru masă.

În învățământul german, se pune foarte mult accent pe psihicul copilului. Avantajul este
că astfel cresc copii cu o încredere în sine viguroasă, stăpâni pe sine, nu timorat într-un sistem
rigid. Dezavantajul este că încep cu învățarea sunetelor și abia apoi a literelor. La început ei scriu
cum se aude, nu cum este corect gramatical. Ei motivează această tehnică prin ușurința pe care o
are copilul la învățare

Un avantaj în sistemul educațional românesc sunt temele pentru acasă, deoarece elevul
aprofundează cunoștiințele dobândite la orele de curs. În Germania nu există teme pentru acasă.
Numai dacă n-a reușit să facă în clasă își ia caietul și termină acasă până la semnul Stop! pus de
profesor.

Un mic avantaj îl constituie pentru România şi Examenul de Bacalaureat, întrucât

comparativ cu Germania, are un grad de dificultate al subiectelor crescător, astfel încât să poată
fi luat nu doar de cei cu performanţe şcolare ridicate.

Pentru sistemul de învăţământ din România un dezavantaj îl reprezintă metodele de

predare aplicate în şcoli, întrucât de cele mai multe ori ele se bazează pe multe informaţii
teoretice prezentate doar de profesor, comparativ cu sistemul german în care sunt folosite pentru
predare: videoproiectoare, table inteligente şi se bazează foarte mult pe formarea spiritului de
lucru în echipă, de competenţe în ceea ce priveşte prezentările publice, în faţa colegilor, de
formare a unei gândiri mai mult practice şi mai puţin teoretice ca în cazul României.

Concluzii

Problemele din sistemul nostru educațional par a fi fără rezolvare sau cu alte cuvinte, o
luptă continuă cu morile de vând. Cu toate acestea, nu trebuie să ne lăsăm garda jos, ci să
încercăm să luptăm în continuare pentru o schimbare în bine. Comparația sistemului nostru
educațional cu cel din Germania mă ajută să înțeleg cum ar putea fi remediate problemele despre
care am vorbit în incipitul lucrării. În acest sens, în sistemul educațional românesc este necesară
o ierarhizare clară a nivelurilor de educație, așa cum este în sistemul german. De asemenea, în
învățământul generalist, abordarea corpului profesoral ar trebui să se concentreze nu neapărat pe
notarea elevilor și acordarea de note, ci, mai degrabă, pe observarea înclinațiilor fiecărui elev,
din punct de vedere vocațional, chiar de la vârste fragede. Acest lucru este necesar pentru că
tocmai în perioada generalistă ar trebui să se facă această diferențiere, nu după clasa a 9-a. În
urma evaluărilor și rezultatelor, părinții și profesorii ar trebui să ia o decizie potrivită pentru
fiecare elev, în funcție de aptitudinile de care acesta dispune. Cred că această soluție ar rezolva și
problema fenomenului învățământului paralel, deoarece acest lucru ar însemna ca elevii să fie
repartizați în clase în funcție de abilitățile și nivelul lor de dezvolare.

În ceea ce privește venitul unui professor, ar putea exista o componentă de finanțare

directă care ar fi echivalentul unui salariu minim pe economie, la care ar trebui ca apoi să se
adauge o a doua componentă, reprezentată de coeficienți financiari pentru fiecare elev pe care îl
are la ora de curs. Dacă profesorii ar primi stimulente pentru randamentul în sala de clasă, aceștia
s-ar pregăti mai bine, ar găsi metode actuale de predare a conținuturilor, iar calitatea lecției ar
crește considerabil. Pentru aceasta, ar fi nevoie de o monitorizare a profesorilor, mai multe
inspecții, calificative care să fie publice, nu individuale cum sunt în prezent. Aceasta cred că ar
putea fi singura soluție ce poate face diferența între un profesor care se implică cu adevărat în
procesul educațional la și altul care se implică parțial sau superficial.
Surse

https://edict.ro/analiza-comparativa-intre-invatamantul-prescolar-romanesc-si-invatamantul-
prescolar-german/

https://thehoinarii.com/2017/08/06/sistemul-scolar-german-pe-intelesul-tuturor/

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/sistemul_educational_in_romania_2015_2016.
pdf

http://www.referatele.com/referate/noi/diverse/sistemul-de-invatama1013991213.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Educația_în_România

http://adevarul.ro/educatie/studii-in-strainatate/modele-educatie-invata-elevii-germania-grecia-spania-
bulgaria-1_534830aa0d133766a8b39cf5/index.html

http://www.integraledu.ro/ro/articles/sistemul-educational-german---abitur

http://www.invatamant-superior.ro/wp-content/uploads/2013/08/analiza-politici-rom-rmn-t05.pdf