Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Evaluarea Personalului Analiza Nevoi Instruire
Evaluarea Personalului Analiza Nevoi Instruire
Reddin (1970)° nu agreeaza acest ultim exemplu: "Daca nu exista nici o metoda de
apreciere precisa ... se adauga exprimari cum ar fi cea de "judecata subiectiva". Incercati sa
evitati aceast& situatie." Replica lui Brown (1960)°, de respingere a acestei recomandari, se
concretizeaza in urmatorul comentariu: "... rezultatele obtinute sub conducerea oricdrui
manager sunt in functie nu numai de deciziile acestuia, ci si de cele ale superiorului sau
ierarhic si de politica aplicata la nivel de Companie ..." Asadar, intorcéndu-ne la exemplul de
mai sus, pentru a realiza 0 schimbare majora in atitudinea angajatilor este nevoie de efortul
conjugat al mai multor manageri. Mai mult, trebuie intretesuta influenta unor factori cum
ar fi structurile de remunerare, arhitectura postului, schemele de disponibilizare si
supravegherea sectoarelor productive, pentru a se ajunge la perspective veritabile
de schimbare.
Scale de notare in evaluarea performantei
19. in concluzie la cele discutate pana aici, criteriile de evaluare pot fi orientate fie in
directia personalitatii, fie in cea a rezultatelor. Dar, in cadrul fiecdreia dintre aceste
doua orientari, evaluatorii trebuie in continuare sa "masoare" performanta
individuala, lucru pe care il pot face cu ajutorul uneia sau mai multor scale de notare.
Principalele variante existente sunt dupa cum urmeaza:
Instruirea Si perfectionarea ANGAjatilg,
we Scale de notare liniare sau
€ no. rafic i cul arisen Sota Srafice, unde evaluatorul are in fata o lista
aferente postului $i trebuie s& bifeze sau .
incercuiasca nota cores a punzatoare de pe o scala ica i ‘ Ben de gradatie elementara. fata
cateva oxen | . 1 Sete 4 Initiativa A B ™ Cc D E (Excelenta) i — , (Inexistenta) 3 4 5 (Scazuta
Initiativa sa ta nae xcelenta ....... Bund Medi i envne Ie... Slaba
e Scale comportamentale sau behavioriste 3
elementele cheie ale postului 2
3 ] r I ti 3 p p
atitudini posibile fats | ata de client, incepa ; pand de la cea mai bung » Spre exemplu "Se
,3
terminand cu cea mat proastd: "Aproa
ieee Pe nepoliticos fata de Clienti si total e Set Z de rezultate/obiective uupuse, ca tn Figura
23.3 de ma 23. ai sus
a, i Rapoarte liber redactate, adica fark a
u i ra nde evaluatorii raspund la intrebarile dj unui material de tip eseu,
a 20. In momentul de fata, scalele cel maj tli chiar daca metodele orientate
i andul mai multor companii. Un alt tip de abordare
| da cu pr a intrebérile fore ise me Privire la activitatea depusi, fie raspund la
desfasurat de IPM’ j ot | ae nform = unui r 77, peste un sfert din firmele chestionate au
declarat
e de auto- f I = to-evaluare, ca parte din procedurile aplicate . | Pemayeat in paragraful 9 de
mai A I I , rea izarea_unei evaluari 1 in sti
evalu, Dune aaron 4 din stilul de abordare a
(b) modul de redactare a
a
337
93 Evaluarea performantelor angajatilor
interviurile de evaluare
92. Interviul de evaluare este intalnirea oficiala, fata in fata, dintre detinatorul postului si
managerul sdu, in cursul careia sunt discutate datele din formularul de evaluare si in
urma caruia se iau anumite decizii importante in legatura cu salariul, promovarea in
functie si instruirea profesionala - spre exemplu. Judecdnd dupa studiile axate pe
chestiunea evaluarii, majoritatea managerilor detesta obligatia de a conduce
procedurile anuale de evaluare a personalului din subordine. intr-un articol despre
interviurile de evaluare, McGregor (1957)® era de parere ca: "Managerii se simt prost
atunci cand sunt pusi in situatia de a face pe Dumnezeu
cel
Atotputernic."
93. Rowe (1964)’, intr-un important studiu desfasurat asupra a sase firme britanice, a
ajuns la concluzia ca:
@8
evaluatorii manifestau reticenté in a derula procedurile, gasind diverse modalitati de a
evita completarea in totalitate a formularelor de evaluare;
evaluatorii se aratau extrem de reticenti in a derula interviuri fata-in-fata;
urmarirea ulterioara a rezultatelor evaluarii era inadecvaté, din punct de vedere al
efectului exercitat in chestiuni de transfer etc.
lata cum sintetizeaza Thomason (1981)'° aceasta situatie:
24.M
"... evaluatorul are senzatia ... cd este ‘impins in fata’, atunci cand pune in aplicare planuri
de acest gen. Indiferent cum percepe el asteptarile subordonatului, este obligat sA se
confrunte cu acesta de pe o pozitie autoritara si s4-i impun4 anumite directii de actiune ...
pe baza unor judecati pe care s-ar putea sau nu sa le inteleaga
sau sa le accepte."
aniera in care managerul abordeaza un interviu de evaluare va fi puternic
influentata de viziunea proprie asupra scopului urmarit prin interviu. Interviurile
de evaluare pot s4 urm&reasc4 mai multe scopuri:
@ sa evalueze performanta recenta a angajatului;
@ sa defineasca idei de imbunatatire a activitatii pe post;
© sa identifice problemele si/sau sa examineze posibilele ocazii aferente postului;
@ sa amelioreze comunicarea intre superior $i subordonatii sai;
© s& furnizeze angajatului feedback in legatura cu performanta sa pe post;
© sa asigure argumentatia necesara pentru revizuirea salariilor;
@ sa identifice potentialul de performanta/posibilitatile de promovare sau
transfer; Instruirea $i perfectionarea angajatilor |
© sa identi i i dentifice necesarul de instrulre $i perfec{ionare profesionala
viden unel i i g uU $ , 1 - ha atire a situa 1€1. A te é 3 €
Stiluri de evaluare
5. Maier (1958)!! este de parere ci existy I i
98) _ de xista trei mari c ii metodologica a interviului de evaluare, dupa cum urmeazi: agp
de abords
@ Ab i nasa AP SPUNE SI CONVINGE ("TELL AND SELL"), erul tl spune subalternului sau
cum se descurcd in ceea ce ‘, care face, si
UN ( N )s
® Ab i acta, ie REZOLVAREA PROBLEME]I ("PROBLEM-SOLVING") i 8erul lasa efectiv la o
parte rolul de judecator, pentru a se altura
, -omp i intervievator, at autocratic $l se termina cu stilul complet poate fi ilustrata grafic
dupa cum urmeaza (Figura
23.4):
Figura 23.4 O scala continua a stilurilor in abordarea interviului de evaluare (dupa Maier)
Interviu dominat de manager
Interviul se imparte pe rand intre manager si subaltern
Managerul
Managerul pentagon SPUNE SI sae IMPLICA subalternul UNE CONVINGE ace in
solutionarea
problemelor
93 Evaluarea performantelor angajatilor 339
26. Probabilitatea de succes a acestor stiluri diverse, judecdnd dupa cercetarile
intreprinse in materie de evaluare, poate fi rezumata dupa cum urmeaza: Abordarea
"SPUNE" se poate dovedi contraproductiva. Meyer et al (1965)'’, in
studiul asupra companiei General Electric, au constatat cd, desi laudele nu aveau
decat prea putin efect - de orice fel - asupra celor evaluati, opiniile critice exercitau un
impact negativ asupra realizarilor ulterioare. Pe de alta parte, insa,
acest tip de abordare ofera cel putin angajatului posibilitatea de a-si face o idee in legdtura
cu evolutia sa.
Metoda "SPUNE $I] CONVINGE" - cu exceptia cazului in care managerul este o persoana
foarte convingatoare, exista putine sanse ca angajatul sd accepte versiunea acestuia in
legatura cu ceea ce trebuie facut pe viitor.
Metoda "SPUNE $I ASCULTA" are realul avantaj de a-i prezenta angajatului modul in care
evolueaza, mergand apoi si mai departe prin a-I implica in procesul de decizie cu privire la
masurile ce se impun, ceea ce este de natura sa determine o
reactie pozitiva. Metoda "IMPLICA" este considerata in general o baza ideala de evaluare,
datorita abordarii de tip "solutionare a problemei", in cadrul cdreia managerul si
subalternii sai colaboreaza mai mult sau mai putin pe picior de egalitate. Aceasta abordare
se apropie, in mai mare masura decat oricare alta, de mentorat (vezi
Capitolul 31).
27. Importanta modelului de evaluare conceput de Meier rezida in utilizarea sa ca
instrument ce permite managerilor sa descopere care este abordarea pe care o
prefera, si s4 analizeze cum o pot folosi pentru a obtine rezultate mai bune.
Concluzie
28. Evaluarea performantei angajatilor reprezinté un mijloc fundamental prin care
managerii si subordonatii lor pot discuta de o maniera sistematica probleme de munca
importante. {In general vorbind, daca procesul poate fi abordat in stil participativ, sub
forma unui exercitiu conjugat de solutionare a problemelor, rezultatele vor fi de obicei
mult mai productive decat in cazul celorlalte
metodologii.
Lista referintelor
1. Drucker, P.F. (1954), The Practice of Management, Heinemann.