Sunteți pe pagina 1din 27

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT LA DISCIPLINA
MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR
LA OVINE ȘI CAPRINE

Coordonator științific,
Prof.univ.dr. Constantin Pascal Masterand,
George-Andrei Crețu

2018
1
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR
ANIMALE

Rase de ovine și caprine specializate


pentru producția de carne

Coordonator științific,
Prof. Univ. Dr. Constantin Pascal Masterand,
George-Andrei Crețu

IAȘI
2018
2
CUPRINS

Lista figurilor.................................................................................................................. 4

INTRODUCERE.............................................................................................................. 5

CAPITOLUL 1. RASE DE OVINE SPECIALIZATE PENTRU


6
PRODUCȚIA DE CARNE .......................................................
1.1 Aptitudinile raselor autohtone..................................................................... 6
1.1.1 Rasa Merinos de Palas.............................................................................. 6
1.1.2 Rasa de carne Palas................................................................................... 7
1.1.3 Rasa Merinos Transilvănean..................................................................... 9
1.1.4 Rasa oaia cu cap negru de Teleorman....................................................... 9
1.2 Rase de ovine din alte țări........................................................................... 10
1.2.1 Rase de ovine din Franța........................................................................... 10
1.2.2 Rase de ovine din Anglia.......................................................................... 13
1.2.3 Rase de ovine din Rusia............................................................................ 17
1.2.4 Rase de ovine din Germania..................................................................... 18
1.2.5 Alete rase de ovine mai importante.......................................................... 20
CAPITOLUL 2. RASE DE CAPRINE SPECIALIZATE PENTRU 22

PRODUCȚIA DE CARNE................................................
2.1. Rasa Blanca Andaluza............................................................................................. 22
2.2. Rasa Boer........................................................................................................... 23
2.3. Rasa Blanca Celtiberica................................................................................... 24

CONCLUZII.................................................................................................................... 25

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................ 26

SITOGRAFIE................................................................................................................. 27

3
Lista figurilor

Fig. 1.1 Merinos de Palas..................................................................................................... 6


Fig. 1.2 Berbeci din Rasa de carne Palas............................................................................. 8
Fig. 1.3 Merinos Transilvănean........................................................................................... 9
Fig. 1.4 Rasa oaia cu cap negru de Teleorman.................................................................... 10
Fig. 1.5 Berbec Rasa Ile de France...................................................................................... 11
Fig. 1.6 Rasa Berrichon du Cher.......................................................................................... 12
Fig. 1.7 Rasa Charolaise....................................................................................................... 13
Fig. 1.8 Berbec Suffolk........................................................................................................ 14
Fig. 1.9 Rasa Hampshire Down........................................................................................... 15
Fig. 1.10 Rasa Oxford-Down............................................................................................... 15
Fig. 1.11 Rasa Leicester....................................................................................................... 16
Fig. 1.12 Rasa Lincoln......................................................................................................... 17
Fig. 1.13 Rasa Merinos de Stavropol................................................................................... 17
Fig. 1.14 Rasa Merinos Caucazian....................................................................................... 18
Fig. 1.15 Rasa Merinolandschaf........................................................................................... 19
Fig. 1.16 Berbec German Whiteheaded Mutton.................................................................. 19
Fig. 1.17 Berbec German Blackheaded Mutton................................................................... 20
Fig. 1.18 Rasa Texel............................................................................................................. 20
Fig. 1.19 Berbec Beltex........................................................................................................ 21
Fig. 2.1 Rasa Blanca Andaluza............................................................................................ 22
Fig. 2.2 Țap Boer................................................................................................................. 23
Fig. 2.3 Rasa Blanca Celtiberica.......................................................................................... 24

4
INTRODUCERE

Noțiunea de carne se referă la partea comestibilă, care rezultă în urma sacrificării unui
animal și include, în egală măsură, atât masa musculară cu tot cu vase și nervi, grăsimea de
acoperire și cea intramusculară, cât și țesutul de legătură cu oasele. Pentru consumator noțiunea
de carne se referă la masele musculare, fără grăsime și oase. La nivel mondial carnea de ovine și
caprine are o pondere de 6% din consumul acestui produs. Totalitatea însușirilor organoleptice,
valoarea nutritivă și biologică, compoziția chimică și însușirile culinare remarcabile conferă
cărnii de ovine o valoare comercială deosebită, fiind căutată și consumată adesea și ca delicatesă.
Potrivit INS un român consumă anual aproximativ 58 de kg de carne, din care 18,5 kg de
carne de pui, 11,8 kg carne de porc, 3,4 kg carne de vită, 12,4 kg preparate din carne, 7,5 kg
carne de pește și alte 4,06 kg sunt reprezentate de consumul de carne de ovine și alte specii.
România se situează pe locul 3-4 în Europa în ceea ce privește numărul de ovine si
caprine deținute, ceea ce ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru a câștiga un loc pe piața
mondială pentru carne de ovine și caprine. În UE, există deficite importante, în special la carne
de miel (deficit estimat la 300 de mii tone anual), dar, de asemenea, la lapte de oaie și de capră,
iar nivelul de autosuficiență continuă să scadă, mai ales că în Europa, populația musulmană, care
manifestă o preferință specifică pentru carnea de ovine, este în creștere.
Datorită consumului de carne de ovine și caprine care este într-o continuă creștere s-au
creat o serie de rase de ovine și caprine specializate pentru producția de carne, care dau producții
mai mari într-un ciclu productiv mai redus, astfel încât să se poată satisface cerințele pieței.
Cererea piețelor internaționale față de acest produs se datorează faptului că, de la ovine și
caprine, carnea obținută are o valoare biologică ridicată, posedă însușiri culinare deosebite și
poate fi consumată în stare proaspătă sau procesată industrial. În prezent au început să crească
numărul fermelor care se ocupă cu creșterea și îngrășarea tineretului ovin și caprin.
Ținând cont de rolul și importanța cărnii de ovine și caprine în alimentația omului, în
ultimele decenii se acordă o atenție sporită acestei producții, insistându-se în aproape toate
acțiunile spre îmbunătățirea însușirilor de care depinde calitatea maselor musculare.

5
CAPITOLUL 1 - RASE DE OVINE SPECIALIZATE PENTRU
PRODUCȚIA DE CARNE
Rasele de ovine aflate în stare pură nu excelează prin mari performanțe de care depinde
producția de carne. Mai degrabă performanțele obținute sunt limitate, în cazul majorității raselor,
la valori medii zilnice ale sporului de creștere de 200-250 g la rasele semiprecoce și valori de
peste 300 g la rasele specializate, precum este cazul raselor Beltex, Texel german, Ile de France
și aproape toate rasele britanice.

1.1 Aptitudinile raselor autohtone


Rasele locale prezintă indicatori reduși, cauza principală fiind reprezentată de lipsa
acțiunilor de ameliorare, promovate constant și susținute în vederea creșterii precocității, a
intensității de creștere, a prolificității și randamentelor de abatorizare.
Excepție este reprezentată de Rasa de carne Palas și Merionos de Palas, care prezintă
valori medii ridicate pentru unele caractere specifice producției de carne.

1.1.1 Rasa Merinos de Palas


Oaia din rasa Merinos de Palas a fost dezvoltata în Romania, la Institutul de Cercetare și
Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas (Fig.1.1).

Figura 1.1 Merinos de Palas


Rasa a fost omologată în anul 1960 și este comparabilă cu cele mai renumite rase de
carne din lume având avantajul că este bine adaptată la condițiile de mediu din România.

6
Ca și însușiri morfologice Merionos de Palas se caracterizează printr-un aspect armonios
al diferitelor regiuni anatomice, printr-o dezvoltare corporală bună și prin format corporal ușor
dreptunghiular.
Însușiri morologice:
 greutatea corporală: masculi 100-110 kg; femele 60-70 kg;
 constituție robustă;
 dezvoltare corporală bună;
 format corporal ușor dreptunchiular;
 exteriorul este corect, armonios și cu aspect general specific tipului de oi cu o masivitate
accentuată;
 capul la femele este larg, de mărime mijlocie, cu profilul ușor convex sau drept și cu 1-2
cute dispuse transversal pe bot. La berbeci, profilul capului este mai convex, iar pe bot
cutele sunt mai evidente și în număr de 3-4;
 unii masculi au un șorț bine dezvoltat;
 greabanul are o lungime medie, spata este largă cu mase musculare proeminente;
 crupa este dsipusă orizontal;
 pieptul este larg și acoperit cu mase musculare.

1.1.2 Rasa de Carne Palas


Oaia din rasa Merinos de Palas a fost dezvoltată în Romania, la Institutul de Cercetare și
Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas. Rasa de carne Palas a fost obținută
prin încrucișarea raselor de ovine Ile de France și Merionos de Palas, umată de izolare
reproductivă timp de mai multe generații și selecție în direcția sporirii și îmbunătățirii producției
de carne. Ca și însușiri morfologice Merionos de Palas se caracterizează printr-un aspect
armonios al diferitelor regiuni anatomice, printr-o dezvoltare corporală bună și prin format
corporal ușor dreptunghiular.

Indicii morfo-productivi:
 greutatea corporală: la berbeci: 95-110 kg; la oi: 60-65 kg;
 greutatea la naștere: 3,5-4,0 kg;
 greutatea la înțărcare: 22-24 kg (75-80 zile);
 greutatea la 5 luni: masculi: 40-42 kg; femele: 36-38 kg;
 sporul mediu la îngrășare: 280-300 g/cap/zi;
 randamentul la sacrificare: 45-48%;
 carcase de calitate din clasele E, U și R; carne fără gust și miros specific;
7
 greutatea cojocului de lană la berbeci: 4,0-5,0 kg; oi:3,0-4,0 kg;
 finețea fibrelor: 22-24 microni; lungimea suvițelor: 7-10 cm;
 randamentul lânii la spălare: 52-54%.

Indici de preproducție:
 fecunditatea: 96-98%;
 prolificitatea: 126-130%;
 duratamedie a ciclului estral: 17,09 zile;
Randamentul la sacrificare al mieilor îngrășați este de 48,35%, cu 8,4-12% mai mare
față de rasele autohtone de ovine.

Figura 1.2 Berbeci din Rasa de carne Palas

Precocitatea foarte bună, dezvoltarea corporală accentuată, conformația specifică raselor


cu aptitudini de carne, calitatea bună a carcasei și a cărnii fac din Merionos de Palas o rasă
apreciată și pentru acestă producție.
Tineretul îngrășat intensiv realizează greutăți corporale vii de peste 35 kg la vârsta de 150
de zile, rezultând sporuri medii zilnice mai mari de 220 g, cu un consumul specific de hrană de
aproximativ 5,5 U.F.C..
Carcasele sunt de calitate bună, cu mase musculare dezvoltate și jigouri relativ
globuloase. Randamentul la sacrificare este diferit în funcție de categoria de vârstă, fiind cuprins
între 45 - 50% în cazul tineretului din anul precedent și 52% la batali.

8
1.1.3 Rasa Merinos Transilvanean
În condiții de îngrășare intensivă și semiintensivă, tineretul ovin aparținând acestei rase
înregistrează sporuri medii zilnice mai mari de 200g, cu limite cuprinse între 170 - 250 g.

Figura 1.3 - Merinos Transilvănean

Însușiri morfologice:
 talie: 55-60 cm la femele și 64-66 cm la berbeci;
 greutatea corporală: 45-55 kg la femele și 75-85 kg la berbeci;
 capul este mic, fin uscățiv și expresiv;
 majotitatea oilor sunt ciute, însă berpecii prezintă coarne puternice și spiralate;
 urechi de 6-8 cm lungime acoperite cu jar;
 trunchiul prezintă linia superioară oblică;
 greabănul este strâmt și ascuțit;
 curpa este scurtă și îngustă, dispusă oblic.
Consumul specific al tineretului ovin supus îngrășării este cuprins între 5,5 și 6,5 U.F.C.
Carcasele rezultate în urma sacrificărilor sunt compacte, relativ largi și cu mase
musculare, relativ largi, iar carnea este de bună calitate și prezintă însușiri organoleptice
superioare.

1.1.4 Rasa oaia cu cap negru de Teleorman


Oaia „Cap negru de Teleorman“, cunoscută şi sub denumirea de Carabaşa de Teleorman
sau Ţigaia cap negru de Teleorman, este o oaie uriaşă, considerată rasa viitorului. Mieii sunt
fătaţi cu 5-7 kilograme şi depăşesc cu mult dimensiunile obişnuite ale mieilor din alte rase, iar
berbecii din rasa Carabaşa sar de 100 de kilograme la maturitate. În spatele acestei rase de oaie
se regăsesc ani întregi de muncă şi un amplu proces de selecţie la care au participat mulţi ciobani
9
din Teleorman. După ani în şir de selecţii, acum gospodăriile oierilor din Călineşti sunt populate
cu specimene din rasa pură Carabaşa de Teleorman.

Figura 1.4 Rasa oaia cap negru de Teleorman


Oaia din rasa Carabasa de Teleorman are corpul alungit, de maxim 92 de centimetri și o
înălțime de aproximativ 85 de centimetri. Este astfel o oaie de dimensiuni mai mari decât oile
obișnuite. Are pieptul larg, iar jarul de pe față și de pe membre este negru. La maturitate,
berbecii ajung la o greutate de 90-115 kilograme, iar oile între 60 și 80 de kilograme.
Rasa se caracterizează prin precocitate și o foarte bună prolificitate. Precocitatea este bine
exprimată, la naștere greutatea medie a mielor este de 5,8 kg la masculi și 5,1 kg la femele, iar la
60 de zile greutatea vie ajunge la 22,8 kg la masculi și 21,4 kg.
Tineretul se dezvoltă intens și viguros, având spor mediu de creștere în greutate de
aproximativ 300 g/zi la masculi și 275 g/zi la femele.

1.2 Rase de ovine din alte țări


La fel ca România, fiecare țară la randul ei dispune de o serie de rase specializate atât
pentru producția de lapte, cât și pentru cea de carne, scopul principal fiind acela de a face față
cererii pieței care se află într-o continuă creștere.

1.2.1 Rase de ovine din Franța


Franța este o țară care dispune de o zootehnie avansată, care aplică tehnologii intensive
de creștere și exploatare a ovinelor.
Caracteristicile principale specifice raselor de carne din Franța sunt: precocitate, o bună
prolificitate și o intensitate de creștere evidentă, un grad bun de conversie a hranei, carcase de
calitate și indici de abatorizare superiori.

10
A. Rasa Ile de France
Rasa Ile de France aparține tipului de carne, având însă și o lână de calitate foarte bună.
S-a fromat prin încrucișarea oilor Merinos Rambouillet cu berbeci Leicester. De
asemenea, potențialul superior de creștere, conformația armoniaosă și calitățile deosebite ale
carcaselor fac din ovinele Ile de France o rasă de carne prin excelență (Fig. 1.5).

Figura 1.5 Berbec din Rasa Ile de France

Însușiri morfo-productive:
 precocitate pronunțată și prolificitate bună;
 dezvoltare corporală specifica oilor de carne și o viteză de creștere mare la tineret;
 greutatea corporală medie: 70-90 kg la femele și 100-130 kg la masculi;
 s.m.z în primele 6 luni este de 250-300 g;
 randamentul la sacrificare a tineretului ovin este de 55 - 58%;
 lâna este de culoare albă.

Rasa Ile de France a fost importată și în țara noastră, contribuind la formarea Rasei de
carne Palas. Carnea rezultată este de calitate superioară, având gust plăcut și miros diminuat, fără
un conținut de grăsime evident sau în exces. Carcasele sunt cilindrice, compacte, largi, cu o
dezvoltare evidentă a țesutului muscular în zona jigourilor.

B. Rasa Berrichon du Cher


Procesul de formare a început dupa 1880 și s-a desfășurat în departamentul cu același
nume. În formarea rasei s-a pornit de la oile Merinos, importate din Spania, și berbeci
Southdown și Leicester din Anglia. Apoi, pentru conturarea exteriorului și a însușirilor de carne
s-a aplicat o selecție riguroasă (Fig. 1.6).

11
Figura 1.6 Rasa Berrichon du Cher

Însușiri morfologice:
 format corporal mare, tipic raselor de carne;
 capul este scurt, larg, acoperit cu jar alb;
 urechile sunt relativ scurte și purtate orizontal;
 greutatea corporală la adulți: 80-90 kg femele și 100-125 kg masculi.
Carcasele tineretului ovin îngrășat sunt de foarte bună calitate, cilindrice, largi, compacte,
cu mase musculare dezvoltate și proieminente; randamentul la sacrificare 53%.
Prolificitatea medie a rasei este de 154%, iar lâna este omogenă și de culoare albă.

C. Rasa Charolais
Formarea rasei s-a desfășurat în regiunea Charolaise, pe baza selecției oilor Mouton de
Pays, inițial pentru calitatea lânii, iar din 1820 s-a trecut la încrucișărea acestora cu reproducători
Leicester și Southdown. Aceasta a fost recunoscută ca rasă în anul 1974 (Fig.1.7).
Precocitatea deosebită a rasei pemite realizarea unei viteze mari de creștere a mieilor,
aceștia înregistrând în primele 5 luni s.m.z. de peste 300 g.
Randamentul la sacrificare este de 55%, iar carcasele rezultate sunt extrem de apreciate
de către consumatori. Jigoul participă în greutatea totală a carcasei în proporție de peste 27%.

12
Figura 1.7 Rasa Charolaise

Însușiri morfo-productive:
 capul este acoperit cu jar;
 urechile sunt de culoare roză cu puncte negre;
 trunchiul este lung, de formă cilindrică, pieptul larg și proieminent;
 crupa este largă, iar fesa și coapsa bine dezvoltate;
 membre scurte și fără defect de aplomb și acoperite cu jar de la genunchi și jaret în jos;
 lana este uniformă, are culoare albă;
 greutatea corporală: 80-100 kg la femele și 120-150 kg la masculi.

1.2.2 Rase de ovine din Anglia


Marea Britanie dispune de un important efectiv de ovine specializat în special pe
producția de carne, dar și pe cea de lapte și lână.

A. Rasa Suffolk
Rasa Suffolk s-a format prin încrucișarea oilor locale Norfolk horned cu berbeci
Southdown, rasa fiin recunoscută încă din anul 1810 (Fig.1.8).
Carcasele sunt de calitate superioară, iar randamentul la sacrificare este de 50 - 62%.
Tineretul ovin are o bună viteză de creștere.

13
Figura 1.8 Berbec Suffolk

Însușirile morfo-productive:
 capul este expresiv și acoperit cu jar negru strălucitor
 membrele sunt acoperite cu jar negru;
 trunchi lung și cilindric, coaste scurte și arcuite;
 spinarea, șalele și crupa sunt largi;
 pieptul este poieminent;
 jigourile dezvoltate, cu mase musculare descinse;
 greutatea corporală: 80-100 kg la femele și 110- 160 kg la berbeci;
 prolificitate: 148-170%;
 lâna este semifină, lucioasă.

B. Rasa Hampshire Down


Rasa Hampshire este o rasă formată prin încrucișarea oilor locale din comitatul
Hampshire cu berbeci Southdown (Fig. 1.9).
Însușirile morfo-productive:
 corp masiv, cap mare;
 constituție robustă;
 capacitate mare de acomodare și prolificitate ridicată;
 greutatea corporală: 75-90 kg la femele și 120-140 la masculi;
 sporul mediu zilnic la categoriile de tineret poate ajunge până la 400 g;
 lâna acoperă bine corpul, este deasă, lucioasă;
 jarul de pe extremități este negru de nuanțe diferite;

14
Figura 1.9 Rasa Hampshire Down

La tineretul supus unei hrăniri stimulative la vârsta de 4 luni, greutatea corporală medie
poate depași 50 kg.

C. Rasa Oxford-Down
Rasa Oxford-Down s-a format prin încrucișarea oilor Hampshire cu berbeci Cotswold
(Fig. 1.10).

Figura 1.10 Rasa Oxford-Down


Însușiri morfo-productive:
 cea mai grea rasă din cadrul celor cu lână scurtă;
 se pretează bine la îngrășare;
 greutatea vie: 95-100 kg la oi și 120-140 kg la berbeci;
 corpul este rotunjit, gâtul gros și puternic;
 trunchiul este acoperit cu lână albă;
 urechile au o lungime medie;
 torace larg, piept larg și proieminent;
Este o rasă precoce și are o intensitate bună de creștere. Mieii metiși pot pot ajunge în 12
săptămâni la o greutate vie la sacrificare de 30 kg, iar carcasele sunt largi, bine conformate.
Prolificitatea rasei este de 140% la tineretul femel și de peste 160 % la oile adulte.

15
D. Rasa Leicester
Rasa s-a format prin selecția riguroasă a oilor locale din regiunea cu același nume,
corelată cu o alimentație abundentă. După formare, rasa a fost ameliorată continuu, ajungându-se
la tipul actual, caracterizat prin aptitudini mixte de carne și lână (Fig. 1.11).

Figura 1.11 Rasa Leicester


Particularități morfo-productive și de reproducție:
 talia rasei este de 68-74 cm;
 nu prezintă coarne;
 dimorfismul sexual este putin accentuat;
 toracele este larg, spata alungită, linia superioară orizontală, iar trenul posterior bine
dezvoltat;
 greutate corporală: 85-110 kg la femele și 120-130 kg la masculi;
 rasă precoce;
 randamentul la sacrificare: 55-58 %, iar carcasele rezultate sunt pline, largi, compacte;
 lâna lipsește de pe extremități, însă este uniformă, șuvițele sunt lungi.
Cantitatea de lână obținută de la femele este de 5-6 kg, iar de la berbeci de 7-8 kg.

E. Rasa Lincoln
Rasa Lincoln este rasa care are cea mai mare talie dintre toate rasele de oi britanice. Rasa
se află într-o stare de risc, deoarece mai există aproximativ 1500 de femele înregistrate în țara de
origine (Fig.1.12). Lâna este albă și lucioasă, cantitatea de lână obținută la tuns este cuprinsă
între 5,4-9,1 kg.

16
Figura 1.12 Rasa Lincoln
Însușiri morfo-productive și de reproducție:
 greutatea corporală: 110-160 kg la berbeci și 91-113 kg la femele;
 șuvițele din cojoc sunt lungi, adesea răsucite în spirală către vârf;
 lungimea lânii este de 20-38 cm, iar randamentul la spălare este de 65-80%.

1.2.3 Rase de ovine din Rusia


Vastul areal geografic ocupat de Rusia, diversiteatea zonelor de relief și a condițiilor
diferite de tradiție și cultură au contribuit la intensificarea muncii desfășurate în vederea
formării de noi rase de ovine.

A. Rasa Merinos de Stavropol


Procesul de formare s-a bazat pe încrucișarea oilor Merinos de Novocaucazian cu berbeci
Merinos Rambouillet din tipul american și Merinos Grozny (Fig. 1.13).

Figura 1.13 Rasa Merinos de Stavropol


Însușiri morfo-productive și de reproducție:
 prezintă pe corp rezerve de piele bine reprezentate și evidente
 lâna are însușiri valoroase și o bună întindere pe extremități;
 producția de lană: 14-19 kg la masculi și 7-8 kg la femele;
 lâna este fină, matăsoasă și are 8-10 cm lungime;

17
 greutatea corporală: 100-115 kg la masculi și 50-55 kg la femele;
 prolificitatea medie a rasei este de 120-140%.

B. Rasa Merinos Caucazian


La baza formării au stat încrucișările dintre rasele Merinos Novocaucazian cu Merinos
Rambouillet din tipul american, parțial Merinos de askanian și într-o măsură mai redusă Merinos
de Gronzy (Fig. 1.14).

Figura 1.14 Rasa Merinos Caucazian


Particularități morfo-fiziologice și de reproducție:
 constituție robustă;
 greutate corporală: 55-60 kg le femele și 90-120 kg la berbeci;
 producția de lână: 7-8 kg la femele și 9-11 kg la masculi;
 fibrele de lână din șuvițe au o lungime de 8-9 cm;
 grad ridicat de adaptabilitate;
 rezistență organică ridicată.

1.2.4 Rase de ovine din Germania


Rasele de ovine din Germania s-au format prin încrucișări sistematice și complexe,
efectuate între oile locale și diverse rase importate din Spania și Franța, apoi cu rase englezești
de carne și cu reproducători Texel.

A. Rasa Merinolandschaf
Este o rasă care dispune de o rezistență organică deosebită, este foarte bine adptată la
zonele montane (Fig.1.15). Rasa se caracterizează prin fertilitate foarte bună și dispune de
aptitudini ridicate pentru carne.
Însușiri morfo-productive și de reproducție:
 talie mijlocie;
 format corporal dreptunghiular, cap lung;

18
 pieptul este larg și destul de descins;
 lâna este albă, fină și lucioasă;
 producția medie de lâna: 4-5 kg la femele și 6-8 kg la masculi;
 s.m.z. la tineretul ovin: 300-400g/zi.
 greutatea corporală: 70-85 kg la femele și 120-140 kg la masculi;
 precocitate și productivitate sporite;
 prolificitate: 130-200%.

Figur 1.15 Rasa Merinolandschaf

B. Oile germane cu capul alb (German Whiteheaded Mutton)


Aceasta rasă este exploatată pentru producția de carne și lână și s-a format prin
încrucișarea raselor locale, din zona de litoral aflată în parte de nord a Germaniei, cu berbeci
Leicester, Cotwold, Hampshire și Oxfordshire (Fig. 1.16).

Figura 1.16 Berbec German Whiteheaded Mutton


Particularități morfo-fiziologice și de reproducție:
 prolificitate: 200%;
 în condiții de îngrășare de tip intensiv tineretul ovin înregistrează sporuri medii zilnice de
350-400g;

19
 greutatea corporală: 75-90 kg la femele și 125-150 kg la berbeci;
 lâna este albă, iar producția dupa tuns este de 5-6 kg.

C. Oile germane cu capul negru (German Blackheaded Muton)


Rasa este exploatată pentru producția de carne și lână și s-au format prin încrucișarea
diferitelor tipuri de ovine locale cu berbeci din rasele englezești Leicester, Hampshire și
Southdown (Fig. 1.17).

Figura 1.17 Berbec German Blackheaded Mutton


Însușiri morfo-productive și de reproducție:
 greutatea corporală: 70-85 kg la femele și 130-150 kg la masculi;
 viteză mare de creștere a tineretului ovin, înregistrând sporuri medii zilnice de 360-430 g.
 producția de lană: 4-5 kg;
 prolificitate de 200%.

1.2.5 Alte rase de ovine mai importante


A. Rasa Texel
Rasa Texel este o rasă olandeză, formată pe baza oilor locale din insula cu același nume.
Ameliorarea s-a făcut prin încrucișări sistematice cu berbeci Leicester, Border Leicester
și Lincoln. Scopul principal a fost obținerea unei rase specializate pentru producția de carne (Fig.
1.18). Este o rasă care preferă creșterea în aer liber și pășunatul pe terenuri cu vegetație
abundentă.

Figura 1.18 Rasa Texel

20
Însușiri morfo-porductive și de reproducție:
 format corporal mare;
 viteză mare de creștere, precocitate și prolificitate sporite;
 talia: 75-82 cm la masculi și 66-70 cm la femele;
 greutatea: 115-130 kg la masculi și 80-90 kg la femele;
 prolificitate: 120% la mioare și 170% la oile adulte;
 tineretul ovin are viteză de creștere ridicată întregistrând sporuri medii zilnice de 245-
325g, iar randamentul la sacrificare este de 57-60%;
 producția de lână: 4 kg la femele și 8-9 kg la masculi, cu un randament la spalare de 47%;
 capacitate mare de adaptare.

B. Rasa Beltex
Rasa s-a format în Belgia prin selecția aplicată la un nucleu de oi de rasă Texel aduse din
Olanda, iar în 1970 a fost importată și în Marea Britanie. Aici, prin continuarea procesului de
selecție, s-a definitivat forma actuală a rasei (Fig. 1.19).

Figura 1.19 Berbec Beltex


Însușiri morfo-productive și de reperoducție:
 culoare albă uniform, cu fibrele de lână de lungime 7-9 cm;
 greutatea: 90 kg la masculi și 70 kg la femele:
 la greabăn berbceii au înălțimea de 60 cm, iar femelele de 50-55 cm;
Este importantă prin faptul că se distinge prin carcase compacte, mase musculare foarte
bine dezvoltate, prezentând mușchi dubli în partea anterioară și în cea posterioară. De asemenea,
rasa se distinge și prin faptul că furnizează carcase bine conformate, cu un raport tisular favorabil
maselor musculare și cu jigouri proeminente, care dețin o pondere de peste 35% din greutatea
carcasei. Peste 95% din carcasele obținute prin sacrificarea tineretului ovin îngrășat îndeplinesc
cerințele minime de încadrare în clasa S.

21
CAPITOLUL 2 - RASE DE CAPRINE SPECIALIZATE PENTRU
PRODUCȚIA DE CARNE

Caprinele reprezintă o oportunitate economică datorită numărului lor şi proprietăţii de a


se înmulţi repede, potenţialului productiv superior şi cheltuielilor reduse de întreţinere, furajare
şi comercializare a produselor. Rasele specializate pentru producția de carne sunt caracterizate
printr-un grad de precocitate ridicat , fiind însă și bune producătoare de lapte.

2.1 Rasa Blanca Andaluza


Această rasă face parte din grupa celor masive și cu aptitudini bune pentru producția de
carne. Este întâlnită în zona moantană situată la sud-est și nord-vest de Sevilla (Fig. 2.1).

Figura 2.1 Rasa Blanca Andaluza


Însușiri moro-productive:
 culoare albă uniform;
 la țap, în partea inferioară a gâtului se găsește un barbișon abundent;
 capul este scurt și larg;
 gâtul este scurt, îmbrăcat bine cu mase musculare;
 pieptul este realtiv larg, spinarea și șalele sunt largi;
 memebrele sunt scurte;
 talia: 80-85 cm la masculi și 72-75 cm la femele;
 permetrul toracic este de 98-100 cm la masculi și 90-95 cm la femele;

22
 greutatea: 85-100 kg la țapi și 60-65 la femele;
 producția de lapte: 400-450 litri.
Tineretul înregistrează o foarte bună viteză de creștere în prima parte după fătare,
realizând greutăți vii de 10-12 kg la 35 de zile. Carnea din carcasă este de foarte bună calitate, iar
randamentele de abatorizare sunt bine exprimate.

2.2 Rasa Boer


Rasa Boer drivă din vechea rasă Booră formată în Africa de Sud, pe baza caprelor aduse
de coloniștii olandezi (Fig. 2.2). Ameliorarea rasei s-a efectuat în Franța, fiind considerată ca
specializată pentru producția de carne.

Figura 2.2 Țap Boer


Însușiri morfo-productive:
 trunchi lung, piept lat, picioare alungite și umeri cărnoși;
 învelișul pilos: par scurt de culoare albă, însă gâtul și capul sunt de nuanțe roșcat-maro;
 posedă coarne;
 greutate: 80 kg la femele și 100 kg la masculi;
 prolificitate: 165-175%;
Intensitatea de creștere în perioada de alăptare este foarte bună, înregistrându-se sporuri
medii zilnice cuprinse între 200-300 g.
Datorită calităților sale, țapii Boer sunt folosiți în multe țări pentru ameliorarea
populațiilor locale, sporind astfel productivitatea, calitatea și rezistența produșilor finali.

2.3 Rasa Blanca Celtiberica


Rasa derivă din forma preistorică Prisca, fiind adaptată atât zonelor joase, cât și celor
montane. Pentru calitățile sale remarcabile este apreciată de către toți crescătorii din zona
bazinului mediteranean (Fig. 2.3).

23
Figura 2.3 Rasa Blanca Celtiberica

Însușiri morfo-productive:

 culoare este albă uniform;

 talia: 72-80 cm la țapi și 65-75 cm la femele;

 perimetrul toracic: 85-95 cm la țapi și 70-80 cm la capre;

 greutatea: 78-85 kg la țapi și 50-55 kg la femele;

Prin sacrificarea tineretului caprin la vârsta de 40-45 de zile se obțin carcase în greutate
de 10-12 kg și cu o calitate deosebită a cărnii.

24
CONCLUZII

 La nivel mondial consumul de carne de ovine și caprine a început să înregistreze creșteri


de la un an la altul, ceea ce a impus crearea unor rase specializate pentru producția de
carne, care dau producții mari într-un ciclu productiv mai redus, astfel încât să se poată
satisface cerințele pieței;
 Cererea piețelor internaționale față de acest produs se datorează faptului că, de la ovine și
caprine, carnea obținută are o valoare biologică ridicată, posedă însușiri culinare
deosebite și poate fi consumată în stare proaspătă sau procesată industrial;
 În funcție de factorii genetici și de mediu, producția de carne, randamentul la sacrificare
și sporurile medii zilnice ale ovinelor și acaprinelor variază de la un individ la altul;
 Rasele locale de ovine prezintă indicatori reduși, cauza principală fiind reprezentată de
lipsa acțiunilor de ameliorare, promovate constant și susținute în vederea creșterii
precocității, a intensității de creștere, a prolificității și randamentelor de abatorizare;
 Marea Britanie dispune de un important efectiv de ovine specializat în special pe
producția de carne;
 Cele mai specializate rase pentru producția de carne sunt rasele Texel și Beltex;
 Ținând cont de rolul și importanța cărnii de ovine și caprine în alimentația omului, în
ultimele decenii se acordă o atenție sporită acestei producții, insistându-se în aproape
toate acțiunile spre îmbunătățirea însușirilor de care depinde calitatea maselor musculare.

25
BIBLIOGRAFIE

1. Pascal C. , 1999. Metode tehnice de apreciere premergătoare lucrărilor de selecție la


ovine și caprine. Editura Corson, Iași
2. Pascal C., 2013. Creșterea ovinelor și caprinelor. Editura Pim, Iași
3. Pascal C., 2015. Tratat de creștere a ovinelor și caprinelor. Editura Ion Ionescu de la
Brad, Iași
4. Pop A., Lăbușcă I., Petrescu R., Mochnacs M., 1983. Tehnologia creșterii ovinelor și
caprinelor. Editura Didactică și pedagogică, București

26
SITOGRAFIE

1. http://www.arhiva.lumeasatului.ro/importanta-cresterii-caprinelor-in-romania_l1575.html
2. https://agrointel.ro/35951/fermierul-cu-cele-mai-frumoase-capre-din-romania-investeste-
in-rasa-boer-si-vrea-sa-isi-faca-stana-bio/
3. http://www.zoo.ro/capra-boer
4. https://agro-tv.ro/agroproiect-de-succes-ferma-de-capre-din-rase-romanesti-o-investitie-
de-100-000-de-euro/?cli_action=1543771007.693
5. https://countrysidenetwork.com/daily/livestock/goats/saanen-goat-breed-spotlight/
6. https://agrointel.ro/43698/top-5-rase-de-oi-de-carne-care-merg-crescute-foarte-bine-in-
romania /
7. https://agrointel.ro/84865/oile-texel-in-romania-rasa-de-ovine-pentru-carne-s-a-adaptat-
pe-pasunile-din-harghita/
8. https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/cresterea-animalelor/3227-suffolk-rasa-de-
oi-cu-cea-mai-rapida-crestere.html

27