UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FA CULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

SPR III

Orfelinatul “Şcoala agricolă de la Brad,,

STUDENT:MOCĂNAȘU TEOFANA

1
 Ion Ionescu de la Brad a fost un revoluționar pașoptist român, membru de onoare
al Academiei Române. În cursul vieții a activat ca agronom, economist, savant și scriitor; printre
personalitățile secolului al XIX-lea care au militat cu energie și devotament patriotic pentru
propășirea poporului român, numele lui Ion Ionescu de la Brad se află la loc de cinste.

A studiat în țară la Academia Mihaileană din Iași, apoi a urmat în Franța agronomia, științele
naturii și științele economice. La Paris, Ion Ionescu de la Brad a închegat o strânsă prietenie cu
alți tineri români aflați la studii, animați toți de năzuința îmbunătățirii condițiilor materiale și
spirituale ale poporului din România. El a stabilit, de asemenea, relații cu multe personalități
progresiste ale societății franceze, trăind în mijlocul frământărilor care au premers și au
pregătit revoluția de la 1848.

Reîntors în patrie, el a fost primul profesor de științe agricole din țară la Academia Mihăileană
din Iași(1842-1848).1

Pe el îl interesa însã în primul rând nu atât "agricultura" cât "agricultorii", marele tehnician
agronom îmbinându-se astfel deplin cu revolutionarul, (în sensul cel mai nobil al cuvântului,
adicã de luptãtor pentru forme de viatã socialã mai drepte si cât mai eficiente din punct de vedere
stiintific), dornic fiind sã-si închine viata ridicãrii culturale si economice a maselor tãrãnesti.
Reforma efectuatã prin Legea Ruralã din 1864 schimbând complet datele anterioare ale
problemei noastre rurale, Ion Ionescu a socotit de a lui datorie sã urmãreascã în mod sistematic
procesul social declansat de reformã, controlând la teren urmãrile lui concrete. Pus în fata unor
probleme cu totul noi pe care nu le întâlnise nici în Franta, a reusit sã învete cum se fac cercetãri
sociale pe calea anchetelor. E drept cã Frédéric le Play începuse încã din 1855 sã publice seria
celor 6 volume Les ouvriers européens si în 1864 cele douã volume La réforme sociale en
France; Ion Ionescu nu se multumeste însã, ca le Play, sã alcãtuiascã prin numerosi colaboratori
"bugete de familie", ci executã anchete personale la fata locului, acoperind sistematic toate satele
dintr-un judet, inaugurând astfel scria "monografiile zonale". Pe de altã parte, centrându-si
atentia asupra efectelor Legii Rurale, el creeazã si tehnica "centrãrii monografiilor" "pe
probleme", devansând deci mult, din punct de vedere cronologic, "scoala româneascã de

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ionescu_de_la_Brad

2
sociologie" care abia mult mai târziu va trece si ea, de la monografiile "sãtesti" la cele "zonale" si
"centrate pe probleme".

În calitate de inspector general si consilier al ministerului de Agriculturã, Ion Ionescu pune

la punct o metodã de lucru originalã, de caracter "interdisciplinar", socotind cã întelegerea vietii
rurale obligã la studii complexe de geografie, pedologie, demografie, economie politicã,
psihologie socialã, si mai ales la studierea sistemului de relatii sociale stabilite între "boierii"
proprietari de pãmânt (sau arendasii lor) colectivitãtile sãtesti si fiecare sãtean în parte. Sunt de
admirat la Ion Ionescu deosebitele lui daruri de anchetator si mai ales curajul cu care descrie
abaterile constatate la teren, atât în gresita aplicare a legii cât si în neaplicarea ei, demascând
abuzurile prin care tãranii continuau a fi exploatati în sistem traditional feudal.

La Brad, Ion Ionescu porneste o altã actiune, de data aceasta în calitate de simplu particular,
anume crearea unei "ferme model", care este deasemenea o creatie originalã, cãci aceastã
"fermã" era folositã ca un instrument de actiune socialã. Ceea ce nu s-a subliniat suficient, este
faptul cã Ion Ionescu de la Brad a conceput ferma sa ca pe o formatie socialã pãstrând ceva din
conceptiile utopist-socialiste ale tineretii sale, cãci Ion Ionescu de la Brad îsi numeste ferma
"scoala particularã de agriculturã", sau "orfelinatul agricol de la Brad" (cum spune brosura sa din
1870). "Orfelinat" în sensul cã primea drept elevi copii orfani pe care îi lua în crestere, ajutat în
aceastã privintã de tatãl sãu preotul Isãceanu; cu totul original este însã faptul cã Ion Ionescu de
la Brad e cel dintâi care a practicat la noi în tarã în mod sistematic o actiune de "plasament
familial" asa cum o vor cunoaste mai târziu tehnicile de "asistentã socialã". Dupã a lui pãrere
orfanii, viitorii agronomi, nu trebuiesc crescuti în "orfelinate" de tip clasic, adicã în institutii
"închise", care nu oferã copiilor decât un mediu artificial de crestere, ci în "familii" locuind în
gospodãrii tãrãnesti din sat, astfel ca de la început sã se încadreze mediului social în care urmau
a-si duce munca de viitori agronomi. Ulterior, Ion Ionescu de la Brad a renuntat la ideea
orfelinatului primind nu numai elevi orfani. Dar asupra acestei probleme nu au fost încã fãcute
studiile necesare, ca sã ne putem da seama în ce mãsurã Ion Ionescu de la Brad trebuie sau nu
socotit si ca un utopist si ca un premergãtor al asistentei noastre sociale.2

Istoria acestei şcoli, este strâns legată de cea a schitului şi a troiţei a căror începuturi
aparţin istoriei vechi şi medie (1617), a satului Brad şi a prezenţei Isăreştilor şi

2
http://www.scritub.com/sociologie/ION-IONESCU-DE-LA-BRAD-SI-CURE2320167.php

3
Ioneştilor, înaintaşii celui ce va deveni Ion Ionescu de la Brad, una din marile
personalităţi ale secolului XIX – lea.

Din analiza documentelor istorice, clădirea a fost construită după ce Ion Ionescu a
devenit proprietarul moşiei de aici (1869). La început făcând parte din anexele curţii
boiereşti cu destinaţia cazării slujitorilor ca apoi să devină „prima şcoală agricolă
particulară din România”, acest aşezământ de educaţie, a fost creat în special pentru
copiii cu aplecare spre învăţătură dar cu o stare materială extrem de modestă sau orfani.
Calitatea de aşezământ pentru educaţie s-a păstrat până în anii 1980 cu deosebirea că în
perioada celui de-al Doilea război mondial până în anii 50 a folosit ca loc de popas şi
de „înnoptare” a „drumeţilor” ce aveau drum prin vadul Siretului sau treceau cu
„luntrea” spre halta de la Galbeni (com. Filipeşti).Această mică şi modestă locaţie, a fost
punctul de început a unei mari idei : crearea unei „ ferme model” de creaţie originală,
pentru că această „fermă” era folosită ca un instrument de acţiune socială. Savantul a
conceput ferma sa ca pe o formaţie socială, păstând ceva din concepţiile utopist –
socialiste ale tinereţii sale, pentru că Ion Ionescu de la Brad îşi numeşte ferma „ şcoala
particulară de agricultură” sau „orfelinatul agricol de la Brad”. A infiinţat Şcoala Agricolă
de la Brad şi a publicat primul manual de agricultură (1970). „Orfelinatul” primea drept
elevi, copii orfani, pe care îi lua în creştere, ajutat în această privinţă de tatăl său,
Preotul Isăceanu (numele său real fiind Ion Isăceanu). Cu totul original, este însă, că Ion
Ionescu de la Brad, este cea dintâi personalitate care a practicat la noi în ţară, în mod
sistematic, o acţiune de „plasament familial”, aşa cum este mai târziu recunoscut de „
tehnică socială”. Ulterior,i Ion Ionescu de la Brad a renunțat la ideea de orfelinat, primind acolo
și copii , nu doar orfani.

Ca deputat al țăranilor, Ion Ionescu de la Brad a militat pentru cauza celor mulți și nevoiași.
Cu competența și autoritatea recunoscute, a reprezentat România la congrese
internaționale, expoziții în străinătate ș.a.

Savantul Ion Ionescu a fost preţuit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care l-a consultat
atunci când a alcătuit legea pentru reforma agrară, şi a fost numit inspector general al agriculturii
pentru întreaga ţară, aşa că între anii 1864 şi 1869 a coordonat aplicarea reformei.

4
 Ion Ionescu de la Brad avea aplecare şi spre partea mai practică a ştiinţei agrare, astfel că
peste 20 de ani a condus o fermă-şcoală la Brad, unde făcea agricultură avansată, folosind cele
mai moderne metode ale momentului.

Din fericire, acest savant şi patriot român a primit recunoaşterea meritelor sale încă din
timpul vieţii, fiind recunoscut atât în ţară, cât şi peste hotare.

A fost membru corespondent şi mai apoi membru de onoare al Academiei Române şi

membru al Societăţii de Statistică din Londra.3.

3
https://ziarullumina.ro/societate/timp-liber/-82638.html

5
Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ionescu_de_la_Brad

2. http://www.scritub.com/sociologie/ION-IONESCU-DE-LA-BRAD-SI-
CURE2320167.php

3. https://ziarullumina.ro/societate/timp-liber/-82638.html