Mesajul unei feline

Lumina ascunsă în spatele draperiilor maronii veghea asupra felinei trsite ce dormea aproape
sfidător pe patul acoperit de o cuvertură neagră și o mulțime de perne de diferite culori. Întinsă
pe spate, cu labele în sus, privind, cu capul, aproape căzând de pe pat ,vorbea în limba ei cu
becul ce pâlpâia de sute de ani peste mustățile ei albe.
„Anii ce-au trecut sunt mulți. Și nu-mi mai amintesc nimic din celelate 8 vieți ale mele. Nimic,
de fapt din afara acestei încăperi calde, dar atât de goale. Privesc la șemineul ce arde aceleași
lemene de când sunt aici, privesc la biblioteca cu aceleași cărți prăfuite pe care le-am citit de mii
de ori în căutarea timpului, sau mai degrabă a sfârșitului timpului, dar parcă nu e camera în care
ar trebui să fiu. Parcă e diferită de mine. Și, da! Dorm mereu! Pentru că în visele mele, acolo!-
văd imaginea unei camere ce-mi place. E același semineu parcă, dar e într-un colț, e un alt tip de
pat în care aș dormi mai bine, iar acolo accesul la magia mea ar fi nelimitat. Cărțile mele, cele pe
care nu am avut ocazia să le văd de prea multe ori, pline de magie, ar exista acolo. Există! În
visul meu. Dar acum sunt în închisoarea acestei camere până la infinit.