1) Evenimentele cruciale în evoluția omenirii în sec. XX-încep. sec XXI.

La începutul sec. XX votul universal a fost introdus în Franţa, Marea Britanie şi SUA
dar numai pentru bărbaţi.
Destrămarea Imperiului Rus (1917)
Primul Război Mondial (1914-1918)
Perioada interbelică (1918-1939)
Al Doilea Război Mondial(1939-1945)
Perioada Postbelică (Războiul Rece) (1947-1989)
Crearea NATO (1949)
Crearea OTV (1955) ca răspuns pentru NATO
Crearea CEE (1957-1958) iar ca UE (1992-1993)
Destrămarea URSS (1991) urmat de o serie de declaratii de independenta a fostelor
state componente URSS, care s-au reunit în CSI.
Crearea CSI (1991)
Invențile secolului XX care au schimbat omenirea sunt: avionul, tancul, combustibilul
lichid pentru rachete, robotul, bomba atomica, panourile solare, laserul, computerul,
inima artificiala si clonarea.
2) Diversitatea contradicțiilor epocii contemporane și consecințele lor.
Contradicțiile epocii contemporane sunt de mai multe tipuri, cum ar fi:
de ordin politic (lupta între interesele partidelor sau regimurilor de stînga și de
dreapta);
de ordin religios (confruntările între oamenii ce aparțin diferitor religii, cu principii
diferite);
de ordin cultural (confruntările între popoarele cu tradițiile și obiceiurile lor specifice);
și o serie întreagă de contradicții cu interes geopolitic, militar, economic...
Consecințele acestor contradicții, în funcție de gravitatea lor, variază: de la
autoizolare, înghețarea tuturor tipurilor de relații, pînă la omoruri, confruntări armate
(războaie interstatale și mondiale).
3) Cauzele și consecințele destrămării Imperiului Sovietic.
Principalele cauze a destrămării URSS au fost: -incapacitatea sistemului comunist de
a moderniza economia, birocratizarea excesivă, reglementarea minuţioasă a tuturor
produselor sociale;
-lipsa libertăţii democratice, autotputernicia unui singur partid, cu o ideologie
totalitară; factorul Gorbaciov;
-Victor Zalawski, vorbeşte de 2 lucruri despre URSS:1)criza sistemului sovietic;
2)ascensiunea naţionalismului;
-Criza economică, începînd cu anii 80;
-necesitatea de reformare economică, a determinat schimbările de care era nevoie;
-restructurarea economică a URSS;
-admiterea elementelor de piaţă;
-Cooperative, au generat forme specifice a capitalizmului sălbatic (rachete, plătirea
sumei p/t protecţie);
-lupta dintre „vechi”şi „nou” a creat numeroase crize în sistem. Glasnosti
(Transparenţă):
-descătuşarea energiilor inhibate de URSS. Noua Mentalitate:
-Dezarmarea
CONSECINŢELE:
-la 10 martie 1990, Lituania şi Estonia şi-a proclamat suveranitatea.
-are loc proclamarea independenţei statelor Baltice;
-Acordul de destrămare a URSS la 25 dec. 1991 întrun discurs televizat de Gorbaciov;
-pierde din frontiere şi puncte strategice importante, accesul la Marea Baltică,
detaşarea Caucazului, e limitat accesul la resurse naturale;
-declaraţia de independenţă a Ucrainei pierde din popul. 520mln de oameni, portul
Odesa şi multe alte porturi importante;
-obţinerea indepen. a statelor din Asia Centrală.
4) Cauzele și consecințele destrămării lagărului socialist și organismelor lui
(Caer-ul și Tratatul de la Varșovia).
 Cădere regimurilor comuniste în Europa de Est a condus la destrămarea Pactului de
la Varşovia. În ianuarie 1991, Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia au anunţat că se vor
retrage din organizaţia militară până la 1 iulie al aceluiaşi an. Bulgaria a luat o decizie
asemănătoare în februarie. Pactul de la Varşovia a fost în mod oficial dizolvat la
întâlnirea de la Praga din 1 iulie 1991
Printre consecințe se enumere: afectarea economică a statelor membre a
organizației respective, înrăutățirea relațiilor între statele membre ale organizației,
respectiv declanșarea ulterioară a neînțelegerilor și conflictelor.
Una din cauzele destrămării CAER-ului este faptul că cele mai multe țări nu au
ajuns la un stadiu ridicat de dezvoltare industrială. Altă cauză poate fi considerat
comerțul fără bani (schimb reciproc de produse) - fapt ce stîrnea ca fiecare stat să
creadă că produce mai mult decît primește.
Consecințele destrămării CAER-ului: unele state și-au mărit ponderea în producția
mondială (România, Bulgaria, Ungaria). În urma destrămării CAER-ului, URSS a
rămas datoare fostelor state membre 15 mlrd ruble.
5) CSI ca organism socio-economic și politic.
Principalele obiective ale organizației sunt:
cooperarea în domeniile politic, economic, ecologic, umanitar, cultural și altele;
asigurarea drepturilor și libertăților omului;
cooperare în asigurarea păcii și securității, realizarea dezarmării generale și complete
internațional;
asistență judiciară reciprocă;
soluționarea pașnică a disputelor și conflictelor între membrii Organizației.
Domeniile de activitate în comun a participanților sunt:
asigurarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
coordonarea politicii externe;
cooperarea în formarea și dezvoltarea unui spațiu economic comun, a politicii vamale;
cooperarea în dezvoltarea de transport, comunicații; sănătate și mediu;
probleme de politică socială și de migrație;
lupta împotriva crimei organizate;
cooperarea în domeniul politicii de apărare și de protecție a frontierelor externe.
Ca organism socio--economic, CSI depune efort pentru a ridica nivelul indicatorilor
dezvoltării domeniilor respective, însă, conform datelor actuale, pe fundalul european
și mondial, CSI rămîne la un nivel foarte slab-dezvoltat.
Ca organism politic, CSI promovează principiile sale, astfel realizîndu-se o opoziție
pentru UE în domeniul politic. Teoretic, principiile politice ale CSI par a fi identice cu
cele ale UE, însă în realitate se observă instabilitatea politică acută în interiorul CSI.
6) Afirmarea noilor state după descompunerea lagărului socialist și a Imperiului
Sovietic (metamorfoze socio-economice și politice).
Lituania (11 martie 1990)
Letonia (4 mai 1990)
Georgia (9 aprilie 1991)
Estonia (20 august 1991)
Ucraina (24 august 1991)
Republica Moldova (27 august 1991)
Kârgâzstan (31 august 1991)
Uzbekistan (1 septembrie 1991)
Tadjikistan (9 septembrie 1991)
Armenia (21 septembrie 1991)
Azerbaidjan (18 octombrie 1991)
Turkmenistan (27 octombrie 1991)
Kazahstan (16 decembrie 1991)
Letonia, Estonia și Lituania în prezent sînt cele mai dezvoltate state din lista dată, iar
statele care fac parte din CSI, mai rămîn sub dominația Rusiei, iar nivelul lor de
dezvoltare în toate sferele este scăzut.
7) Cauzele oscilării RM între Est și Vest.
Oscilațiile între Est si Vest se datorează mai multor factori:
dependența energetică de Rusia (gaze naturale, petrol)
influiența îndelungată de către Rusia (URSS) și problema teritorială (Transnistria)
populația bătrînă a RM cu mentalitatea sovietică (care duc dorul dupa URSS)
dependența economică (relațiile economice cu Rusia, piața de desfacere, șantajul
economic și nu numai...)
generația tînără luptă pentur viitorul său, mai multe perspective, realizări, drepturi,
vectorul se orientează spre vest
nivelul avansat al economiei și societății din vest
respectarea și funcționarea legilor, drepturilor, stabilitatea politică din vest
Acestea sunt doar unele cauze, mai bine evidențiate, însă lista cauzelor poate fi
completată mult timp.

8) Europa: multitudinea conotațiilor (etimologică, geografică, culturală,

civilizațională).
Sensul etimologic - Cuvîntul Europa are o vechime de 2500 de ani. Etimologia sa
este egeeană prehelenică, deci indoeuropeană. Denumirea vine de la cuvîntul hirib
(„apus de soare”), antonimul acestuia asu (Asia) însemnînd “răsărit”. Putem
presupune, aşadar, că Europa, în raport cu continentul asiatic, desemna ţara de la apus.
Sensul mitologic - Există 2 mituri (în mitologia greacă) cu referire la Europa. Şi
într-un mit, şi în celălalt numele Europa îl poartă un personaj feminin, în primul caz
fiind vorba de o prinţesă feniciană, iar în cel de-al doilea – de una din fiicele mării.
Ideea comună care se desprinde din ambele mituri se rezumă la accentuarea originii
asiatice şi proiectul unei lumi noi în acest spaţiu.
MULTITUDINEA CONOTAȚIONALĂ GEOGRAFICĂ - ASTA E
CARACTERISTICA FIZICO-GEOGRAFICĂ A EUROPEI (CEEA CE AȚI
ÎNVĂȚAT LA GEOGRAFIE)
Sub aspect cultural-spiritual, se dezvoltă filozofia scolastică, se repun în circuit,
prin intermediul arabilor, lucrările scriitorilor greci şi romani, creştinismul devine o
forţă mai mult decît spirituală, universităţile – o realitate. Unificarea culturală, una
relativă, era limitată la elite. Din ea au luat ființă 3 culturi distincte, cu vocaţie
europeană (sec. XII-XVI), alături de cultura ţărănească:
– cultura scolastică promovată de clerici;
– cultura cavalerească, care era parţial laică;
– cultura burgheză, care era în mare parte laicizată şi s-a dezvoltat îndeosebi în oraşe.
Cele 3 culturi au coexistat şi au asigurat armonia creştinătăţii pînă cînd au apărut
conflictele între papi şi monarhi, între seculari şi paieni, între clerici şi burghezi.
Civilizaţia europeană – aşa cum o descifrăm la etapa actuală – reprezintă sinteza
unor elemente de civilizaţie distincte, dar convergente, prin vocaţia lor universală. Ca
surse esenţiale, fondatoare ale acesteia sînt considerate: cultura greacă, Roma politică
şi creştinismul. Din această perspectivă, unii cercetători definesc esenţa civilizaţiei
europene printr-o imagine tridimensională: Europa este elenă în adîncime, latină în
extensiune, creştină în înălţime. Fuziunea acestor elemente spre sfîrşitul antichităţii
oferă Europei un idealul cultural, politic şi religios.
9) Ideea europeană și evoluția ei din antichitate pînă în epoca contemporană.
În perioada antică s-a constituit tradiția europeană exponentă a comunității de
civilizație a întregului continent, care își are sursele în reprezentările filosofice ale
Greciei antice, în tradițiile politice ale Romei și în rolul excepțional al creștinismului
în dezvoltarea popoarelor.
Prăbușirea Imperiului Roman și dezvăluirea politică a Europei au afectat procesul
unificării europene, dar anume aceste realități vor crea condiții pentru cursul original,
irepetabil de dezvoltare a continentului.
Autorii proiectelor moderne ale unificării europene au fost: Pierre Dubois cu
lucrarea ”De Recuperationes Terrae Santae”, Dante Alighieri ”De Monarchia” , și
Georges Podiebrad care promova ideea unificării europene în scopul garantării păcii.
Pe parcursul următoarelor secole, ideea unificării eurupene a fost reluată și
promovată de multe alte personalități, prin diversele sale lucrări. Însă rezultatul acestor
promovări se face bine văzut în secolul XX odată cu constituirea CEE, si apoi au UE.
10) Personalități remarcabile care au elaborat și promovat ideea unificării
europene (specificarea abordată).
Pierre Dubois (1255-1312) - ”De Recuperationes Terrae Santae (1306)”a dezvoltat
ideea unui sistem instituţionalizat al arbitrajului internaţional cu scopul asigurării păcii,
instituţie care va contribui la rezolvarea pe cale paşnică a diferendelor dintre state.
Dante Alighieri (1265-1321) - ”De Monarchia” a lansat planul unei „monarhii
universale” care ar fi unit Europa, în frunte cu Papa ca reprezentant al lui Dumnezeu
pe pămînt.
Georges Podiebrad (1420-1471) - promova ideea unificării europene în scopul
garantării păcii. În acest sens, Podiebrad propunea crearea unei confederaţii europene
dotată cu organe comune.
Emeric Crucé - sec. XVII - a expus necesitatea favorizării dezvoltării economice şi
stimulării schimburilor între ţările participante.
Sully (1559-1641) - a elaborat un proiect reprezentativ al idealului unităţii europene,
care propunea o remodelare a Europei în 15 state, pacea dintre care urmînd a fi
asigurată de nişte „consilii provinciale”. Aceste consilii trebuiau să fie administrate de
un „Consiliu foarte creştin”, compus din 40 de membri ce ar reprezenta cele 15 state,
iar respectarea deciziilor lor – să fie asigurată de o armată europeană finanţată în
comun.
Abatele de Saint-Pierre (1658-1743) - ”Proiect de pace perpetuă în Europa” propune
asigurarea păcii veşnice prin respectarea a 5 principii definitorii: alianţă veşnică între
suverani; respectarea de către state a deciziilor unui "Senat european"; contribuţia
fiecărui stat la cheltuielile alianţei; intervenţia colectivă contra statelor care nu respectă
pactul.
Immanuel Kant (1724-1804) - ”Proiect filozofic de pace perpetuă” - propune crearea
unei federaţii europene care să garanteze pacea între state. Principalul organ al acestei
federaţii urma să fie "Congresul permanent de state", care ar gestiona afacerile şi
diferendele.
Saint-Simon (1760-1825) - propune fundamentarea unităţii europene pe un acord între
Franţa şi Marea Britanie, iar a Europei – pe un sistem constituit din rege şi un
Parlament compus din 2 camere.
P.-J. Proudhon - propune ca Europa – comunităţile locale, provinciile, întregul
continent – să fie organizată pe principiul federativ. Potrivit lui, Europa trebuia să se
transforme într-o „confederaţie de confederaţii”.

11. Ideea europeana : de la idée la materializare practica

In perioada ce a urmat de dupa cel de-al 2-lea razboi mondial, diferiti oameni de stat
din Europa au arata un interes sporit de prevenire a noilor conflicte pe continentul
european si anume prin realizarea unei unitati intre statele europene.In 1946 la 19
septembrie la Zurich Winston Churchill rosteste un discurs prin care propune crearea
repetata a Statelo Unite ale Europei.In1947 ianuarie, Churchill a infiintat Comitetul
provizoriu pentru o Europa unita la Londra, format de catre conducatorii partidelor
Regatului Unit (laburist, conservator,liberal).Oprima incercare de colaborare a
organizatiilor a avut loc la Paris in iulie 1947, cind s-a format un comitet de
coordonare in care participa toti reprezentantii acestor organizatii (comitetul
international de cordonare a miscarilor pentru unitatea europeana).Acest comitet are
rol de a forma congresul Europei la care urmeaza sa participe personalitati ce pledau
pentru o Europa unita. Acestea sunt tentativele de formare a unui stat federal. Dupa cel
de-al 2-lea razboi mondial SUA acorda ajutor material in valoare de 13mlrd de dolari
cu conditia conlucrarii statelor europene din vestul europei.
12. Etape distincte in transpunerea a ideii europene
Prima etapă (1951 – mijlocul anilor ’70), considerată şi „veacul de aur al
Comunităţii”. Perioada s-a manifestat prin constituirea Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului, constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii
Europene a Energiei Atomice, formarea Uniunii Vamale, formarea relativ reuşită a
Pieţei Agrare Unice, aderarea la CEE a trei noi membri: Marea Britanie, Danemarca şi
Irlanda. Formarea pieţei comune a condus la transformarea monopolurilor naţionale în
transnaţionale şi la trecerea ţărilor membre de la economia de tip închis la cea de tip
deschis.
A doua etapă (mijlocul anilor ’70 – începutul anilor ’90), caracterizată prin
adoptarea programului de colaborare valutară şi constituirea unui mecanism
eficient de consultări. În această perioadă, a fost atestată criza cunoscută sub numele
„scleroza europeană”, care s-a caracterizat printr-un nivel diferenţiat de dezvoltare a
ţărilor CEE şi a statelor recent aderate. În această perioadă a fost adoptat Actul Unic
European şi au continuat eforturile de formare a Uniunii Europene.
A treia etapă (1992 - 2004), caracterizată prin constituirea şi evoluţia în
continuare a Uniunii Europene. A fost semnat Tratatul Uniunii Europene, s-a
constituit Uniunea Economică şi Monetară, trecîndu-se la valuta unică euro.
A patra etapă (2004 – 2007) - contemporană. În această perioadă a fost elaborată
Constituţia Europeană şi propus spre aprobare Tratatul de la Lisabona.

13. Coraportul dintrea ideea europeana, unificare europeana si integrare

europeana
“Va veni o zi in care voi, francezii, rusii , germanii , italienii, voi toate natiunile
continentului , veti fonda impreuna o unitate superioara. “ HUGO
“Astept si doresc crearea Statelor Unite ale Europei unde va fi posibila orice calatorie
fara obstacole. “
CHURCHIL
In perioada ce a urmat de dupa cel de-al 2-lea razboi mondial, diferiti oameni de stat
din Europa au arata un interes sporit de prevenire a noilor conflicte pe continentul
european si anume prin realizarea unei unitati intre statele europene.
Dupa care vin actiuni concrete de unificare europeana : In 1946 la 19 septembrie la
Zurich Winston Churchill rosteste un discurs prin care propune crearea repetata a
Statelo Unite ale Europei.In1947 ianuarie, Churchill a infiintat Comitetul provizoriu
pentru o Europa unita la Londra, format de catre conducatorii partidelor Regatului Unit
(laburist, conservator,liberal).Oprima incercare de colaborare a organizatiilor a avut
loc la Paris in iulie 1947, cind s-a format un comitet de coordonare in care participa
toti reprezentantii acestor organizatii (comitetul international de cordonare a miscarilor
pentru unitatea europeana).Acest comitet are rol de a forma congresul Europei la care
urmeaza sa participe personalitati ce pledau pentru o Europa unita. Acestea sunt
tentativele de formare a unui stat federal. Dupa cel de-al 2-lea razboi mondial SUA
acorda ajutor material in valoare de 13mlrd de dolari cu conditia conlucrarii statelor
europene din vestul europei.
Si integrarea europeana spre care mergem si astazi .
Aceste notiuni sint intr-o ascensiune .
14 . Premisele constituirii UE
In perioada ce a urmat de dupa cel de-al 2-lea razboi mondial, diferiti oameni de stat
din Europa au arata un interes sporit de prevenire a noilor conflicte pe continentul
european si anume prin realizarea unei unitati intre statele europene. In 1946 la 19
septembrie la Zurich Winston Churchill rosteste un discurs prin care propune crearea
repetata a Statelo Unite ale Europei.In 1947 ianuarie, Churchill a infiintat Comitetul
provizoriu pentru o Europa unita la Londra, format de catre conducatorii partidelor
Regatului Unit (laburist, conservator,liberal).O prima incercare de colaborare a
organizatiilor a avut loc la Paris in iulie 1947, cind s-a format un comitet de
coordonare in care participa toti reprezentantii acestor organizatii (comitetul
international de cordonare a miscarilor pentru unitatea europeana). Acest comitet are
rol de a forma congresul Europei la care urmeaza sa participe personalitati ce pledau
pentru o Europa unita. Acestea sunt tentativele de formare a unui stat federal. Dupa cel
de-al 2-lea razboi mondial SUA acorda ajutor material in valoare de 13mlrd de dolari
cu conditia conlucrarii statelor europene din vestul europei.
15. Mecanismele constituirii UE
1.Crearea unei piete comune interne;
2.Lichidarea restrictiilor cantitative si a taxelor vamale;
3.Atingerea celor 4 libertati;
4.Asigurarea liberei concurente;
5.Apropierea legislatiilor nationale;
6.Politici comune, nu doar tarife comune fata de tarile terte;
7.Constituirea Bancii Europene de Investitii, cu scopul dezvoltarii economiei
societatii.
16 . Tratatul de la Paris (1950).Comitetul economic al carbunelui si otelului.
In 1950 planul lui Monet este facut public . La 9 mai 1950 prin aceasta declaratie
Franta propune Germaniei crearea in comun a productiei de carbune si otel, semnata in
iunie 1950
In aprilie 1951 - 6 state - Franta, Republica Federala Germania, Italia, Belgia, Olanda
si Luxemburg - au semnat Tratatul de la Paris de constituire a primei organizatii
europene Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Sediul
Comitetului European al carbunelui si otelului a fost fixat la Luxemburg . Desi CECO
isi incepe activitatea in 1952, Piata Comuna a Carbunelui si Otelului devine
functionala incepind cu anul 1953, cind cele sase state fondatoare inlatura barierele
vamale si restrictiile cantitative la otel si carbune. Primul presedinte fiind Jean Monet.
Tratatul rezolva urmatoarele probleme .
1.Necesitatea de a permite Germaniei de a se integra in Europa;
2.Reconstetuirea capacitatii economice a statelor europene;
3.Dizpozitia barierelor si controlului la frontiera, care limita circulatia productiei..
17.Tratatul de la Roma(1957-1958).
Prin semnarea acestui tratatse infiinteaza o comunitate economica europeana si
comunitatea economica a energiei atomului (EUROATOM).Tratatul de la Roma
opteaza pentru realizarea uniunii vamale si stabilirea urmatoarelor actiuni:
1.Inlaturarea completa,dar treptata a taxelor vamale (import,export);
2.Inlaturareea completa dar treptata a restrictiilor cantitative si altor bariere netarifare;
3.Instituirea unui regim fiscal comun, elaborarea si abordarea unor legi comune prin
desfasurarea concurentii in cadrul uniunii;
4.Instituirea unei politici comerciale comune fata de tarile terte;
5.Implementarea politicilor comune agrare;
6.Asigurarea liberei circulatii a persoanelor si a fortei de munca, libera a marfurilor si
a capitalului.
18. Tratatul de la Maastricht
La 7 februarie 1992 la Maastricht a fost semnat tratatul de constituire al UE, acest
tratat intra in vigoare in 1993. Ideea principala era crearea unui stat federal ce ar avea o
politica externa si de securitate comuna, o moneda unica, o cooperare in domeniul
justitiei si afacerilor interne.
Tratatul prevede:
1.modificari in domeniul legistaltiv;
2.revizuirea si precizia competentei parlamentului european,consiliului de ministri si a
comisiei;Parlamentul european isi largeste competenta in realizarea Integrarii politice
si monetare a transporturilor,invatamintului,relatiilor trans-europene, a mediului.
3.cooperare interguvernamentala;instaurarea politicii externe si de securitate
comuna,inclusiv crearea politicii comune de aparare.
4.sfera economica, crearea unei uniuni monetare;
5.sfera sociala.

19. Tratatele de perfectionare (Amsterdam, Nice)

Tratatul de la Amsterdam, semnat in octombrie 1997, intra in vigoare in 1998.
Obiectivele acestui tratat coincid cu cele de la Maastricht cu urmatoarele modificari:
1.dreptul cetatenilor europeni;
2.infiintarea monedei unice;
3.extinderea sau largirea uniunii;
Prin tratatul de la Nisa se aproba un numar mare de reforme legat de procesul de
extindere al UE. Tratatul este semnat in februarie 2001, ratificat in 2003.
Principalele obiective ale tratatului sunt:
21. Etapele extinderii UE de la 6 la 28 state membre
Constituire a primei organizatii europene Comunitatea Europeana a Carbunelui si
Otelului (CECO) in aprilie 1951 - 6 state - Franta, Republica Federala Germania,
Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg - au semnat Tratatul de la Paris
CEE se extinde geografic de mai multe ori:
I extindere: 1973 - Danemarca, Irlanda si Marea Britanie
II extindere: 1981 - Grecia
III extindere: 1986 - Spania si Portugalia
IV extindere: 1995 - Austria, Finlanda si Suedia
V extindere: 2004 - Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia, Slovacia,
Cehia, Polonia, Ungaria
1 noiembrie 1993, conform Tratatului de la Maastricht , se pun bazele legale pentru
Uniunea Europeana.
La 1 ianuarie 2007, au aderat alte două state la Uniunea
Europeană: România, Bulgaria.
La 1 iulie 2013, a aderat încă un stat la Uniunea Europeană: Croația .

22. Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona este un tratat internațional care amendează două tratate care
constituie forma bazei constituționale a Uniunii Europene . Tratatul
amendează Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității
Economice Europene . Principalele modificări au fost trecerea de la unanimitatea de
voturi la votul cu majoritate calificată în mai multe domenii din cadrul Consiliului de
Miniștri, o schimbare a calcului majorității, au fost acordate mai multe puteri
Parlamentului European formând o legislatură bicamerală, alături de Consiliul de
Miniștri în conformitate cu procedura legislativă ordinară, o personalitate juridică
consolidată pentru UE și crearea unui președinte permanent al Consiului European
precum și un Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de
Securitate. De asemenea, Tratatul a acordat calitate legală Cartei Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene.
23. Exigentele fata de statele aspirante la integrare in UE ( Criteriile )
Criteriul politic: existenţa unor instituţii stabile, care ar fi garante ale democraţiei,
supremaţia legii, drepturile omului şi protecţia minorităţilor.
Criteriul economic: existenţa unei economii de piaţă funcţionale, capabile să facă faţă
presiunilor competitive şi forţelor de piaţă din cadrul UE.
Capacitatea de adoptare integrală a acquis-ului comunitar;
Aderarea la obiectivele politice, economice şi monetare ale UE. Ulterior la Consiliile
Europene, care au urmat celui de la Copenhaga
24. Cadrul institutional si prezentul decizional in cadrul UE
Unicitatea constructiei europene se reflecta in primul rand in arhitectura institutionala.
Statele accepta sa delege o parte din puterile lor suverane unor institutii comune create
prin tratatele fondatoare, cu modificarile succesive, institutii al caror scop este sa
asigure o participare democratica a Statelor Membre la luarea de decizii.
In momentul actual functionarea Uniunii se bazeaza pe cinci institutii: Comisia
Europeana, Parlamentul European, Consiliul de Ministri, numit pe scurt Consiliu,
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (prescurtat CJCE) si Curtea de Conturi.
Pe langa institutii, UE include o serie de organisme specializate:
- Mediatorul European si institutiile financiare: Banca Centrală Europeană şi Banca
Europeană de Investiţii;
- Organisme cu rol consultativ: Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic şi Social;
- Organisme interinstitutionale: Oficiul de Publicatii Oficiale al Comunitatilor
Europene si Oficiul de Selectie a Personalului Comunitatilor Europene;
- Agentii descentralizate:
- 17 agentii comunitare specializate care functioneaza in cadrul� domeniul comunitar
(primul pilon al Tratatului CE);
- Europol si Eurojust in cadrul Cooperarii Politienesti si Judiciare în Materie Penală (al
treilea pilon).
25 . Parlamentul European: constitutia, competente, structura organizationala si
modalitate de instruire
Parlamentul European este o instituție legislativă a Uniunii Europene aleasă
prin scrutin direct odată la cinci ani. Împreună cu Consiliul Uniunii Europene și
cu Comisia Europeană, exercită puterea legislativă a UE. Parlamentul European este
organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene.
Începând cu 13 iunie 2004, acesta are 732 membri. S-a decis că numărul maxim de
parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de 5 și respectiv maxim
de 99 de deputați pentru fiecare stat membru.
Parlamentul dispune de trei puteri importante:
Puterea legislativă, prin care împreună cu Consiliul Uniunii Europene adoptă legislația
europeană (directive, ordonanțe, decizii). Această coparticipare la procesul legislativ
asigură legitimitatea democratică a textelor de lege adoptate.
Puterea bugetară. Parlamentul European împreună cu Consiliul sunt organele bugetare
ale UE.Comisia Europeană întocmește un proiect de buget. În faza de aprobare a
bugetului Parlamentul și Consiliul au posibilitatea de a efectua modificări.
Puterea de control democratic asupra Comisiei Europene. Înainte de numirea
membrilor acesteia, Parlamentul analizează în comisiile sale competența și integritatea
comisarilor desemnați (propuși). Parlamentul poate aproba numirea membrilor
comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de
încredere.
26. Specificarea notiunilor : Consiliul Europei, Consiliul European si Consiliul de
Ministri
Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A
luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii
Europene precum și alte state din centrul și estul Europei. Este independent de
Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii
Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg. Consiliul Europei are două
dimensiuni: una federalistă, reprezentată de "Adunarea Parlamentară", alcătuită din
parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă, interguvernamentală,
întruchipată de "Comitetul Miniștrilor", alcătuit din miniștrii de externe ai statelor
membre. Comitetul Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului
Europei[
Consiliul European este o instituție a Uniunii Europene. Este format din liderii de stat
sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii, Președintele Comisiei
Europene și Președintele Consiliului European. Deși Consiliul European nu are nici o
putere legislativă oficială, aceasta este învestit în temeiul Tratatului de la Lisabona[2],
cu definirea "direcțiilor și priorităților politicilor generale" ale Uniunii. Este
organismul strategic al Uniunii (cel care rezolva crizele), acționând ca o președinție
colectivă a UE.
Consiliul de Miniștri este un organism parte a legislativului Uniunii Europene (UE)
reprezentând guvernele statelor membre. Consiliul este format din cei 28 de miniștri
care au în portofoliu și domeniul agriculturii. Președinția Consiliului este rotativă între
fiecare stat membru și mandatul fiecărei președinții durează 6 luni, mandat care este
deținut de ministerul relevant pentru fiecare întâlnire în parte. Consiliul Uniunii
Europene își are ca prim loc de întâlnire sediul de la Bruxelles, iar ca al doilea
loc, Strasbourg.
27. Consiliul Uniunii Europene : componenta, competentele, instruirea,
functionarea
Functii si competente:
Adoptă legislaţia europeană.
Coordonează politicile economice generale ale statelor membre.
Semnează acorduri între UE şi alte ţări.
Aprobă bugetul anual al UE.
Elaborează politica externă şi de apărare a UE.
Coordonează cooperarea dintre instanţele judecătoreşti şi forţele de poliţie din ţările
membre.
Componenta:
Consiliul Uniunii Europene este compus din miniştri ai Statelor Membre, abilitaţi să a
ngajeze prin voturile lor guvernele pe care le reprezintă.
Membrii Consiliului sunt deci responsabili din punct de vedere politic în faţaparlament
ului statului din care vin şi în faţa opiniei publice.
28. Comisia Europeana: caracterizarea generala
Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene. Comisia este
responsabilă pentru întocmirea propunerilor legislative, implementarea deciziilor și
apărarea tratatelor Uniunii precum și coordonarea activităților curente ale Uniunii. [2]
[3]
Comisia funcționează ca un cabinet de guvern, format din 28 de membri cunoscuți ca
„comisari”. Fiecare stat membru al Uniunii Europene are un membru în Comisie, iar
aceștea au obligația de a reprezenta interesele comune ale UE și nu interesele naționale
ale statului din care face parte. Unul dintre cei 28 este Președintele Comisiei
(actualmente Jose Manuel Barroso) este propus de Consiliul European și ales de
către Parlamentul European. Consiliul nominalizează ceilalți 27 de membri ai Comisiei
în acord cu președintele nominalizat, iar ulterior cei 28 de membri ca un singur corp
sunt supuși votului de investitură a Parlamentului European.[5] Prima Comisie Barroso
a intrat în funcție la sfârșitul anului 2004 iar cea de-a doua Comisie Barroso a intrat în
funcție în 2010.
Termenul de „Comisie” este folosit ori pentru a-i desemna pe cei 27 de membri
ai Colegiului Comisarilor sau pentru a desemna inclusiv organismele administrative
formată din 23.000 de funcționari publici europeni care sunt împărțiți în departamente
numite Directorate-Generale și Servicii. Limbile interne de lucru ale Comisiei sunt
engleza, franceza și germana.

29. Curtea europeana de justitie

Curtea de Justiție interpretează legislația europeană pentru a se asigura că aceasta se
aplică în același fel în toate țările UE. De asemenea, soluționează litigiile juridice
dintre guvernele statelor membre și instituțiile europene. Persoanele fizice,
întreprinderile sau organizațiile pot, la rândul lor, să aducă un caz în fața Curții de
Justiție, atunci când consideră că le-au fost încălcate drepturile de către o instituție
europeană.
Componență
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este formată din câte un judecător pentru fiecare
stat membru. Curtea beneficiază de sprijinul a nouă „avocați generali” care au sarcina
de a-și prezenta punctele de vedere cu privire la cazurile aduse în fața Curții.
Pledoariile lor trebuie să fie imparțiale și susținute public. Fiecare judecător și avocat
general este numit pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Guvernele trebuie
să cadă de acord asupra persoanelor nominalizate. Pentru a ajuta Curtea de Justiție să
facă față numărului mare de cazuri care îi sunt înaintate spre soluționare și pentru a le
oferi cetățenilor o mai bună protecție juridică, s-a înființat „Tribunalul”, care se ocupă
de acțiunile intentate de persoane fizice, întreprinderi și anumite organizații, precum și
de cauzele care țin de dreptul concurenței.
30. Institutii economice si monetare ale UE
Instituțiile uniunii economice și monetare au drept misiune principală elaborarea
politicii monetare europene, adoptarea normelor care reglementează moneda euro și
asigurarea stabilității prețurilor la nivelul Uniunii Europene. Aceste instituții sunt:
BCE, SEBC, Comitetul economic și financiar, Eurogrupul și Consiliul Afaceri
Economice și Financiare (ECOFIN).
Instituțiile uniunii economice și monetare (UEM) au drept principale obiective (4.1.1):
finalizarea pieței interne prin eliminarea fluctuațiilor cursului de schimb valutar și a
costurilor inerente operațiunilor de schimb valutar, precum și a costurilor legate de
acoperirea împotriva fluctuațiilor monetare;
asigurarea comparabilității costurilor și a prețurilor în Uniune, demers care vine în
ajutorul consumatorilor, stimulează schimburile comerciale din cadrul Uniunii și
facilitează activitatea întreprinderilor;
consolidarea stabilității monetare și a puterii financiare a Europei:
eliminând, prin definiție, orice posibilitate de speculații între monedele din Uniune,
asigurând, prin dimensiunea economică a uniunii monetare astfel create, un nivel
ridicat de invulnerabilitate a noii monede în fața speculațiilor internaționale și
creând toate condițiile pentru ca euro să devină o importantă monedă de rezervă și de
plată.
31.Organismele societatii civile in cadrul UE.
Societatea civilă este cel mai simplu termen pentru a descrie un întreg sistem de
structuri, care implică cetăţeanul în diferitele sale ipostaze de membru într-o
organizaţie neguvernamentală, într-un sindicat sau într-o organizaţie patronală.
Organismele societatii civile!
Comitetul Economic şi Social European (CESE) - reprezintă societatea civilă,
angajatorii şi salariaţii
Comitetul Regiunilor - reprezintă autorităţile regionale şi locale.
32.Politici publice in cadrul UE.
Politicile publice reprezintă totalitatea conceptelor teoretice şi instrumentelor practice
utilizate de către stat în scopul atingerii unor obiective cu impact social major.
Politicile publice preiau elemente, metode şi tehnici din economie, drept, sociologie,
psihologie sau ştiinţele politice.
33.Diversitatea politicilor economice si aspectul lor (industail,PAC,energetic,de
tansport,concurentiala)
Politica energetică
Obiectivul pe care şi l-a propus politica energetică este de a asigura aprovizionarea
constantă a statelor membre ale Uniunii Europene cu energie ieftină, suficientă şi
nepoluantă.
Politica energetică a UE prevedea coordonarea preţurilor la purtătorii de energie şi
introducerea unor reguli comune privind tranzitul energiei electrice şi a gazului pe
teritoriul acestora. Politica energetică s-a plasat recent în centrul preocupărilor
comunitare, după problemele apărute în ultimii ani în livrarea agenţilor energetici din
Rusia.
Politica agricolă comună
Una dintre primele politici comune adoptate la nivelul Comunităţii a fost Politica
agricolă comună (PAC), determinată de numărul mare al populaţiei ţărilor comunitare
implicate în agricultură. Politica agricolă comună, bazată pe trei principii de bază:
crearea şi păstrarea unei singure pieţe, în care produsele circulă liber, prin stabilirea
unor preţuri comune; respectarea noţiunii de preferinţă comunitară pentru mărfurile
produse în interiorul comunităţii; solidaritatea financiară.
Politica de concurenţă îşi propune să asigure eficienţa funcţionării economiei de piaţă
şi să împiedice apariţia eventualelor obstacole. Comisia Europeană optînd pentru o
concurenţă onestă care să întărească eficienţa economiei, să creeze condiţii favorabile
pentru inovaţii şi progres tehnico-ştiinţific; concurenţă care să contribuie la
satisfacerea drepturilor consumatorilor, cărora să li se pună la dispoziţie mărfuri şi
servicii în condiţii mai favorabile; concurenţă care să conducă la dezvoltarea
întreprinderilor mici şi mijlocii.
Politica industrială
Principalele sectoare industriale aflate sub incidenţa politicii industriale sunt: industria
siderurgică, industria constructoare de maşini, industria uşoară, industria aeronautică,
industria farmaceutică. Acţiunile întreprinse sunt direcţionate spre accelerarea adaptării
industriei la schimbările structurale, încurajarea mediului prielnic iniţiativei şi
dezvoltării întreprinderilor, în special al întreprinderilor mici şi mijlocii; promovarea
cooperării între întreprinderi; favorizarea unei exploatări eficiente a potenţialului
industrial al politicilor de inovare.
Politica în domeniul transporturilor
Competenţele UE în politica transportului sunt: determinarea regulilor de transport
internaţional, a regulilor de securitate, abolirea discriminării în aplicarea tarifelor,
studierea condiţiilor în care transportatorii nerezidenţi pot activa în statele membre.
34.Politica monetara si financiara din cadrul UE.
Politica monetara - presupune coordonarea politicilor economice şi fiscale, o politică
monetară comună şi o monedă comună - euro.
Politica financiară - poate fi definită ca ansamblul de metode şi instrumente cu
caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea resurselor băneşti, în
vederea realizării obiectivului suprem al întreprinderii-maximizarea valorii de piaţă.
Principala noutate o constituie recunoaşterea Băncii Centrale Europene (BCE)
drept instituţie a UE.
În plus, se consolidează puterile Parlamentului European în ceea ce priveşte
modificarea statutelor BCE. Această modificare depinde acum de procedura legislativă
ordinară.
35.Politici sociale in cadrul UE .
Politicile sociale privesc activităile care se desfăoară cu ajutorul statului
(programe, proiecte, etc.), aceste activităi influenând situaia economică prosperă a
familiei, colectivităii dintr-o societate.
Politica socială face parte din competenţele partajate între UE şi statele membre. Cu
toate acestea, politicile sociale sunt puse în aplicare în mod mai eficient la nivelul
statelor membre decât la nivel european. Astfel, şi în conformitate cu principiul
subsidiarităţii, rolul UE în acest domeniu se limitează la susţinerea şi completarea
acţiunii statelor membre.
36.Politica in domeniul invatamintului,educatiei si culturii .
Educaţia reprezintă o prioritate de prim ordin a guvernelor din toate ţările europene, cu
toate că structura sistemului de educaţie diferă considerabil de la ţară la ţară.
Uniunea Europeană are rolul de a crea un sistem de cooperare între statele membre,
lăsând la latitudinea fiecărei ţări modul de organizare şi conţinutul sistemului de
educaţie şi formare profesională.
Acțiunile UE în domeniul culturii sunt reglementate de articolul 167 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Tratatul afirmă că UE contribuie la
dezvoltarea culturilor statelor membre, respectând diversitatea națională și regională a
acestora, punând totodată în evidență patrimoniul cultural comun.
37.Politica externa si de securitate comuna a Uniunii Europene!
Statele membre ale UE s-au angajat să urmeze o politică externă şi de securitate
comună (PESC). Aceasta are ca scop consolidarea acţiunilor UE pe plan extern prin
dezvoltarea capacităţilor civile şi militare pentru prevenirea conflictelor şi gestionarea
crizelor. UE a stabilit sancţiuni de natură diplomatică sau economică, pentru a
influenţa politicile care încalcă dreptul internaţional sau drepturile omului ori pe cele
care nu respectă legea sau principiile democratice.

38.Interrelatiile UE-SUA,UE-NATO,UE-FEDERATIA RUSA .

UE-SUA : In timpul razboiului rece, care a durat mai bine de 40 de ani, Statele Unite
ale Americii s-au erijat in aparatorul Europei ramase in afara sferei de influenta a
Rusiei. Pentru a sprijini reconstructia economica a Europei si pentru a stopa inaintarea
blocului comunist catre Vest, SUA au initiat Planul Marshall, Congresul american fiind
convins ca o cooperare economica este conditia esentiala pentru o pace durabila.
UE-NATO: Uniunea Europeană lucrează împreună cu NATO pentru a preveni şi
rezolva crizele şi conflictele armate din Europa şi nu doar. Cele două organizaţii
împărtăşesc interese strategice comune şi cooperează în spirit de complementaritate şi
de parteneriat. Dincolo de cooperarea pe diverse domenii, alte priorităţi-cheie pentru
cooperare au menirea să asigure că eforturile de dezvoltare a capacităţilor se susţin
reciproc, precum combaterea terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în
masă.
UE-FEDERATIA RUSA: Uniunea Europeana si Federatia Rusa sunt actori
internationali de importanta majora care au constituit obiectul a numeroase articole,
studii si carti. Insa relatia speciala dezvoltata de cei doi parteneri, si in special
dimensiunea sa energetica, a ramas intr-un con de umbra.

39.Republica Moldova stat European(situare,caracteristici sociale politici

,realizari)
Republica Moldova este recunoscută unanim ca un stat european, din toate punctele de
vedere, atît economic, cultural, cît și geopolitic. Obiectivul strategic al politicii interne
și externe al statului este integrarea în Uniunea Europeană. În acest sens, la 28
noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC).
Domeniile prioritare sînt:
• reformarea sistemului național al justiției;
• elaborarea unei strategii de informare și cooperare în domeniul integrării europene;
• asigurarea libertății de comunicare și exprimare;
• îmbunătățirea managementului frontierelor, inclusiv pe segmentul transnistrean;
• semnarea acordurilor de liberalizare a regimului de vize cu Uniunea Europeană;
• obținerea preferințelor comerciale autonome cu comunitatea europeană.
40.Evolutia relatiilor RM cu Uniunea Europeana .
Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană au fost formal lansate odată cu
semnarea la 28 noiembrie 1994 Acordul de Cooperare şi Parteneriat (APC), care a
intrat în vigoare la 1 iulie 1998 pentru o perioadă iniţială de 10 ani cu posibilitatea
prolongării. În mai 2004 Republica Moldova a fost inclusă în Politica Europeană de
Vecinătate (PEV)a UE, evoluţia căreia este marcată de Comunicarea Comisiei privind
Consolidarea Politicii Europene de Vecinătate decembrie 2006 şi Comunicarea
Comisiei Europene din decembrie 2007 privind priorităţile de dezvoltare a PEV.
41. Dinamica proceselor de apropiere a RM de UE: realizări, obstacole,
dificultăți, restanțe.
Republica Moldova face un pas important spre UE, odată cu semnarea Acordului de
Ascociere, la summitul de la Vilnius din mai 2009. Acordul de Asociere este întemeiat
pe 2 piloni esențiali: asocierea politică și integrarea economic.
Beneficiile pentru RM care reiese din acest accord e asociere se referă în primul rînd la
liberalizarea comerțului cu statele membre ale UE și mai ales a regimurilor de vize.
RM va fi nevoită sa facă justări într-un șir de domenii: reglementările tehnice,
facilitatea comerțului. În acest sens Guvernul RM va trebui să realizeze un set amplu
de reforme.
În acest sens a fost eleborată Foaia de parcurs pentru ameliorarea competivității RM.
42. Acordul de Asociere UE și Republica Moldova—un nou cadru juridic pentru
cooperarea moldo-comunitară.
Documentul stabileşte un nou cadru juridic pentru cooperarea cu UE, care transferă
cooperarea țării noastre cu UE la o nouă etapă, cea a asocierii politice şi integrării
economice, reflectînd importanţa strategic pe un termen îndelungat a relaţiilor moldo-
comunitare.
43. Privire generală asupra structurii și conținutului Acordului de Asociere.
AA conține prevederi cu caracter obligatoriu , norme regulatorii și aranjamente de
cooperare mai extinse decît cele din acordurile tradiționale, fiind cuprinzător și
acoperînd toate sectoarele de interes.
Acordul de Asociere UE-Moldova are 972 de pagini. Documentul conţine:
- Un Preambul ce reprezintă o declaraţie introductivă a Acordului, ce stabileşte scopul
Acordului și filosofia acestuia;
- Şapte titluri care conțin Principiile Generale; Cooperarea Politică și Politicile de
Securitate și Afaceri Externe; Libertatea Justiției și Securitate; Cooperarea Sectorială și
Economică; Comerțul și Temele ce țin de Comerț (DCFTA); Cooperarea Financiară
inclusiv Prevederile anti-fraudă, precum și Prevederile Instituționale, Generale și
Finale;
- Anexe “ce stabilesc legislația UE ce urmează a fi preluată până la o dată anumită” şi
4 Protocoale.
44. Principiile generale ale AA. (titlul 1 )
Titlul I(Acordul de Asociere RM – UE)
1. Respectul pentru principiile democratice, drepturile omului, libertățile
fundamentale.
2. Părțile își reafirmă angajamentul față de principiile unei economii de piață,
dezvoltarea durabilă și multilateralismul eficient.
3. Părțile reafirmă să respecte principiile statului de drept și a bunei guvernări, precum
și obligațiile internaționale,
4. Părțile se angajează să promoveze cooperarea și bune relații de vecinătate, inclusiv
cooperarea privind dezvoltarea proiectelor de interes comun, în special cele legate de
prevenirea și combaterea corupției, activitățile criminale (…).
45. Cooperarea în sectorul economic și diversitatea ei . (titlul IV)
din domeniul industriei
în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale.
în domeniul energeticii și transportului.
În domeniul comerțului și altor aspecte legate de comerț. (titlul V)
Cooperarea se va axa pe dezvoltarea administrației publice eficiente și responsabile în
Republica Moldova, în scopul susținerii edificării statului de drept, asigurării faptului
ca instituțiile statului să lucreze în beneficiul întregii populații a Republicii Moldova și
promovării dezvoltării armonioase a relațiilor dintre Republica Moldova și partenerii
săi. Se va acorda o atenție deosebită modernizării și dezvoltării funcțiilor executive, în
scopul prestării serviciilor de calitate cetățenilor Republicii Moldova.
Părțile vor dezvolta și consolida cooperarea lor în domeniul politicii industriale și cu
privire la întreprinderi, astfel îmbunătățind mediul de afaceri pentru toți operatorii
economici, dar punând un accent deosebit pe întreprinderile mici și mijlocii
Părțile vor coopera pentru a promova dezvoltarea agriculturii și dezvoltarea rurală, în
particular prin convergența progresivă a politicilor și legislației.
Părțile convin să continue cooperarea lor actuală pe chestiuni de energetică, în baza
principiilor de parteneriat, interes reciproc, transparență și previzibilitate. Cooperarea
ar trebui să se axeze pe eficiența energetică, integrarea pe piață și convergența
reglementărilor în sectorul energetic, luând în considerație necesitatea de a asigura
competitivitatea și accesul la energie sigură, sustenabilă din punct de vedere a
mediului și accesibilă,
Părțile vor:
- extinde și consolida cooperarea lor în domeniul transporturilor pentru a contribui la
dezvoltarea sistemelor de transport durabile;
- promova operațiuni de transport eficiente, în condiții de siguranță și securitate,
precum și interoperabilitatea sistemelor de transport;
-depune eforturi pentru a consolida legăturile de transport principale dintre teritoriile
lor.
46. Cooperarea în domeniul culturii și științei.
drepturile la proprietate intelectuală.
cooperarea în domeniul educației și cercetării
Părțile vor coopera pentru a promova învățarea pe durata vieții, încuraja cooperarea și
transparența la toate nivelele educației și instruirii, cu accent special pe învățământul
superior. Părțile vor promova cooperarea în toate domeniile de cercetare științifică
civilă, de dezvoltare tehnologică și de activitate demonstrativă (RTD) pe baza
avantajului reciproc și sub protecția corespunzătoare efectivă a drepturilor de
proprietate intelectuală. Părțile vor promova cooperarea în domeniul culturii în
conformitate cu principiile stipulate în Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru
Educație, Știință și Cultură (UNESCO) din 2005 cu privire la protecția și promovarea
diversității formelor de expresie culturală. Părțile vor căuta un dialog de politici
permanent în domeniile de interes reciproc, inclusiv dezvoltarea industriilor culturale
în Uniunea Europeană și în Republica Moldova. Cooperarea dintre Părți va stimula
dialogul intercultural, inclusiv prin participarea sectorului culturii și societății civile
din UE și Republica Moldova.

47. AA: Titlul IV Asistență financiară și prevederi privind combaterea fraudelor

și controlului.
Recunoscând relevanța unui set efectiv de reguli și practici în domeniul serviciilor
financiare pentru a stabili o economie de piață pe deplin funcțională și pentru a stimula
schimburile comerciale între Părți, Părțile convin să coopereze în domeniul serviciilor
financiare în conformitate cu următoarele obiective:
- susținerea procesului de adaptare a serviciilor financiare la necesitățile unei economii
de piață deschisă;
- asigurarea protecției efective și adecvate a investitorilor și altor consumatori de
servicii financiare;
- asigurarea stabilității și integrității sistemului financiar al Republicii Moldova în
totalitatea sa;
- promovarea cooperării dintre actorii sistemului financiar, inclusiv dintre autoritățile
de
reglementare și supraveghere și asigurarea supravegherii independente și efective.
48. AA: Titlul III Justiție, Libertate, Securitate.
1. În cooperarea lor în domeniul libertății, securității și justiției Părțile vor acorda o
importanță deosebită promovării supremației legii, inclusiv independenței sistemului
judiciar, accesului la justiție și dreptului la un proces echitabil.
2. Părțile vor coopera pe deplin cu privire la funcționarea eficientă a instituțiilor în
domeniile de aplicare a legii și administrare a justiției.
3. Respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale vor ghida toată
cooperarea cu
privire la libertate, securitate și justiție.
49. AA: Dispoziții instituționale generale și finale. (Titlul VII)
Dialogul politic și de politici, inclusiv pe probleme legate de cooperarea sectorială
dintre părţi, poate avea loc la orice nivel. Dialogul de politici periodic la nivel înalt va
avea loc în cadrul Consiliului de Asociere, creat în temeiul articolului 434 al acestui
acord, și de comun acord în cadrul reuniunilor regulate dintre reprezentanţii părţilor la
nivel ministerial.
50. AA: Titlul II Dialogul și reforma, cooperarea în domeniul politicii externe și
de securitate.
Dialogul politic și cooperarea între Părți vor promova convergența treptată în
domeniul politicii externe și de securitate, inclusiv a Politicii de Securitate și Apărare
Comune (PSAC), și vor aborda în particular chestiunile de prevenire a conflictelor și
de
gestionare a situațiilor de criză, stabilitate regională, dezarmare, non-proliferare,
controlul armamentelor și controlul exporturilor. în toate domeniile de interes reciproc,
în chestiunile externe și de securitate, precum și cele legate de reforma internă .